versiune pentru tipar

I. Contraste suprarealiste

La 25 august 2006 Comisia centrală de control al declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate (CCC) a comunicat mass-media unele date despre averile demnitarilor de prim rang din Republica Moldova. Evenimentul a suscitat atenţia opiniei publice, devenind un deliciu pentru mass-media. Modul de comunicare a respectivelor informaţii a fost unul pe măsură să facă diferite agenţii şi publicaţii să comenteze evenimentul într-un diapazon foarte larg - de la exprimarea nedumerii pînă la emanarea unui torent de ironie şi chiar sarcasm.

Ca şi anterior, opinia ce s-a conturat este că: a) Legea Nr.1264-XV din 19.07.2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi a proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere este un act formal şi ineficient; b) datele din declaraţii nu corespund realităţii, venind în contradicţie cu elementarul bun simţ; c) gradul de transparenţă a autorităţilor publice stagnează; d) eficienţa activităţii de control în domeniul invocat nu este sesizabilă¹.

În acest context, merită subliniate cîteva încă cîteva lucruri:

1. CCC nu a întocmit un document unic pe care să-l publice integral în mass-media, ci continuă să emită comunicate de presă întocmite după proprii preferinţe;
2. posibilitatea estimării veridicităţii şi prezentarea datelor din declaraţii rămîne o problemă majoră, deşi, formal, atît declaranţii cît şi Comisia au o acoperire legală pe care nu ezită să o invoce: a) sînt date publicităţii date care nu sînt considerate "confidenţiale"; b) valoarea proprietăţii este estimată conform datelor din actul care ar certifica provenienţa; c) este obligatoriu să fie declarate doar bunurile mobile a căror valoare estimată depăşeşte 50 mii lei etc.;
3. lasă loc pentru bănuieli momentul publicării datelor respective - cînd majoritatea populaţiei "active" este în vacanţă. Asta fiindcă termenul depunerii declaraţiilor a expirat la 1 februarie 2006, iar verificările pe care le poate face CCC, conform Legii Nr.1576-XV din 20.12.2002, nu trebuie să depăşească 75 de zile.

Este curios că informaţia dată publicităţii de către CCC nu numai că nu permite estimarea averilor demnitarilor în cifre absolute, lucru important nu numai pentru satisfacerea unor curiozităţi fără rost, dar, mai ales, pentru o impozitare adecvată, această informaţie nu permite nici măcar estimarea comparativă a averilor. În consecinţă, se poate constata, că în redacţia ei actuală, implementarea Legii nr.1264-XV nu poate asigura în principiu atingerea scopului declarat al acesteia - "instituirea măsurilor de prevenire şi de combatere a îmbogăţirii fără justă cauză a demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere.".

În primul rînd, valoarea averilor declarate ale demnitarilor, oscilează de la cîteva mii de lei pînă la un milion (cea mai mare valoare declarată), raportul dintre extreme fiind de aproximativ 200 (!). Aici mai este interesant şi faptul că raportarea averilor declarate ale demnitarilor este invers proporţională aşteptărilor bazate pe informaţiile legate de funcţiile deţinute anterior de către demnitarii în cauză. Spre exemplu, este firească aşteptarea ca averea unor înalţi demnitari care anterior ani în şir au deţinut funcţii de preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, primari etc. (unii fiind implicaţi în business), să fie mai mare decît averea unor demnitari care anterior au activat în domeniul învăţămîntului sau în cel ştiinţific. De fapt, conform datelor CCC, lucrurile stau exact invers. Astfel, valoarea averii reale (!), după toate aparenţele, declarate de un deputat din mediul academic, care după toţi parametrii imaginabili face partea din categoria "clasei mijlocii", este de zeci de ori mai mare (!) decît valoarea unor bunuri similare, declarate de către colegii demnitari care anterior ani în şir au deţinut înalte funcţii de conducere.

La fel de curios este că mai mulţi demnitari de rang înalt au declarat că în general nu cunosc valoarea averii lor². Merită apreciat paliativul acestora, care au preferat, cel puţin, să nu publice informaţii absolut distorsionate, dacă să nu fi avut grijă să angajeze o agenţie de evaluare a bunurilor pentru a se conforma cerinţelor legii, lucru pe care, apropo, trebuiau să-l facă în mod obligatoriu şi atunci cînd au intrat în exerciţiul funcţiei. Şi mai important este că declarînd necunoaşterea valorii averii lor demnitarii respectivi pun într-o lumină extrem de proastă CCC, care are sarcina verificării declaraţiilor şi despre care am putea crede că î-şi îndeplineşte doar formal obligaţiunile prevăzute de lege.

II. Scurt istoric al reglementărilor în domeniu

Atitudinea autorităţilor moldoveneşti faţă de problema declarării şi controlului veniturilor şi averilor merită o analiză retrospectiva, cel puţin sumară:

1. La 23 noiembrie 1995 a fost adoptată Legea Nr.663-XIII privind declararea veniturilor de către persoanele fizice, care stabilea că obligativitatea declarării veniturilor realizate în bani şi în natură, inclusiv valoarea bunurilor materiale şi sociale (tranzacţii în sumă de peste 2000 salarii minime (36 mii lei) construcţii în sumă de peste 3000 salarii minime (54 mii lei ))³;
2. La 2 noiembrie 1995 a intrat în vigoare Legea serviciului public (Nr.443 din 04.05.1995), articolul 12 al căreia stabilea că la încadrarea în serviciul public şi ulterior în fiecare an, funcţionarul este obligat să prezinte, în modul stabilit de lege, o declaraţie privind veniturile, averea imobiliară şi mobiliară de valoare, depunerile bancare şi hîrtiile de valoare, angajamentele financiare, inclusiv în străinătate. Declaraţia trebuie să cuprindă şi bunurile membrilor familiei sale. Refuzul de a prezenta declaraţia sau prezentarea de date eronate are drept efect neîncadrarea în serviciul public sau destituirea⁴;
3. La 22 august 1996 a intrat în vigoare Legea Nr.900/27.06.96 privind combaterea corupţiei şi protecţionismului, art.10 al căreia stabilea că la încadrarea în serviciu şi ulterior în fiecare an, persoana prezintă o declaraţie privind veniturile, averea mobiliară şi imobiliară, depunerile bancare şi hîrtiile de valoare, angajamentele sale financiare, inclusiv cele din străinătate. Refuzul de a prezenta declaraţia sau prezentarea de date eronate are drept efect neîncadrarea în funcţie sau destituirea. Acelaşi articol stabilea că declaraţiile privind veniturile persoanelor oficiale de cel mai înalt rang, precum şi ale altor factori de decizie, a căror numire şi alegere se reglementează de Constituţie, se publică anual în ediţiile oficiale ale autorităţilor publice. Se dau publicităţii de asemenea declaraţiile privind veniturile persoanelor care pretind să ocupe aceste posturi la propunerea candidaturilor lor⁵;
4. Codul Fiscal, pus în aplicare în anul 1997, stabileşte obligaţia declarării anuale a veniturilor de către persoanele fizice, în dependenţă de sursa acestor venituri, mărimea lor şi alte criterii specifice procedurilor fiscale;
5. Codul electoral, în redacţia Legii nr.796-XV din 25.01.2002 stabileşte, în art.44, că pentru înregistrarea candidaţilor, Comisiei Electorale Centrale sau consiliilor electorale de circumscripţie li se prezintă şi declaraţia candidatului privind averea imobiliară, depunerile bancare, hîrtiile de valoare, sumele primite ca moştenire şi veniturile din ultimii 2 ani precedenţi anului în care se efectuează alegerile, precum şi sursele acestor venituri, inclusiv veniturile din fondurile de investiţii, sub formă de dobîndă, din darea în arendă a proprietăţii⁶;
6. La 19 iulie 2002, conform recomandărilor şi la insistenţa organismelor financiare internaţionale, Parlamentul a adoptat Legea Nr.1264-XV privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii.

Astfel, Legea nr.1264-XV trebuia să încununeze eforturile celor şapte ani precedenţi, îndreptate spre asigurarea transparenţei veniturilor şi proprietăţilor demnitarilor în baza principiului bona fide. Începînd cu 30 ianuarie 2003, demnitarii vizaţi urmau să depună declaraţii. Istoria aplicării respectivei legi reprezintă însă o mostră elocventă de ineficienţă şi de intervenţie legislativă cu efecte echivoce:

1. Abia la finele lunii decembrie 2002, în preajma vacanţei parlamentare, legislativului adoptă Legea nr.1576-XV pentru aprobarea Regulamentului privind modul de organizare şi funcţionare a Comisiei centrale de control al declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate şi a Regulamentului privind modul de organizare şi funcţionare a comisiilor departamentale de control al declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate⁷. Conform respectivei Legi, cei 9 membri ai Comisiei Centrale de control sînt numiţi pe bază de paritate, de Parlament (fără a se stabili obligaţia desemnării unui reprezentant al opoziţiei), Preşedintele ţării şi Guvern. Membrii Comisiei activează pe baze obşteşti, ei înşişi fiind deputaţi, funcţionari, membri ai Guvernului, adică obligaţi să depune declaraţii pe care trebuie să le verifice;
2. La începutul anului 2003, o lună după ce declaraţiile trebuiau să fie deja depuse, Parlamentul adoptă Legea Nr.85-XV din 28 februarie 2003 prin care modifică (retroactiv), termenul de punere în aplicare a Legii Nr.1264, stabilind că primele declaraţii ale demnitarilor vor fi depuse pînă la 1 iulie 2003. Informaţii despre declaraţiile depuse de demnitari în vara anului 2003 nu au mai fost date publicităţii;
3. Prin Legea Nr.136-XV din 06.05.2004, Legea privind declararea şi controlul veniturilor şi averii este din nou modificată şi completată, de această dată pentru a stabili că: - scopul ei este combaterea şi prevenirea îmbogăţirii fără justă cauză a demnitarilor; - se exclude obligativitatea depunerii declaraţiilor despre veniturile şi proprietăţilor membrilor familiei demnitarilor (rămîne doar obligativitatea indicării veniturilor şi proprietăţilor soţiei, copiilor minori şi a persoanelor întreţinute). De asemenea, modificările stabilesc că vor fi declarate dor bunurile mobile a cărora valoare depăşeşte 50 mii lei. Legea de modificare a mai introdus amendamente în Codul penal şi Codul cu privire la contravenţiile administrative, instituind (după doi ani de la adoptarea legii-cadru) răspundere pentru încălcarea regulilor privind declararea veniturilor şi a proprietăţii (amendă de la 3600 pînă la 20 mii lei)⁸.

III. Eficienţa reglementărilor în "ţara oglinzilor strîmbe"

Transparenţa autorităţilor, inclusiv a declaraţiilor privind averile şi veniturilor demnitarilor este definitorie pentru percepţia de către populaţie a seriozităţii şi eficienţei combaterii corupţiei. Această supoziţie este confirmată de experienţa internaţională în domeniu, de atenţia pe care o acordă mass-media temei respective dar şi de o serie de cercetări în domeniu. Astfel, un sondaj realizat în anul 2004 de Transparency International Moldova, Centrul de Investigaţii Jurnalistice şi Asociaţia Presei Independente, demonstrează că la întrebarea "Ce fel de informaţie v-ar interesa să aflaţi de la autorităţile publice?", peste 90 la sută au răspuns că îi interesează informaţia despre: averea demnitarilor de stat; salariile funcţionarilor; utilizarea banilor publici⁹.

Situaţia atestată actualmente în Republica Moldova denotă faptul că autorităţile tratează foarte superficial sau cu reticenţă tema respectivă. Se creează chiar impresia că clarificarea situaţiei în aceste domeniu de maximă sensibilitatea nu este dorită. Astfel, informaţia despre veniturile anuale ale demnitarilor şi soţilor acestora sînt interpretate drept informaţii confidenţiale, deşi, nici o lege nu clasifică expres aceste informaţii drept "secret de stat" sau "informaţii confidenţiale". Prevederea art.13 alin.(2) din Legea Nr.1264-XV din 19.07.2002 stabileşte tangenţial ce informaţie se publică şi nu constituie informaţie "confidenţială", dar această exceptare nu constituie un temei juridic suficient pentru a califica alte informaţii drept confidenţiale şi inaccesibile publicului.

Consideraţia este mai cu seamă valabilă în privinţa primelor persoane oficiale din stat (deputaţi, miniştri, justiţiari, primari), ale căror salarii sînt publice (Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar stabileşte mărimi concrete ale remunerării demnitarilor), cărora funcţia deţinută nu le permite să desfăşoare alte activităţi salarizate, iar regimul de lucru intens, dedicaţia prezumată, atenţia mass-media, expunerea şi demnitatea publică nu le permite să facă afaceri mari.

Mai mult, Legea nu împiedică demnitarii să dea dovadă de iniţiativă proprie şi să-şi publice în baza a bona fide independent declaraţiile de venituri şi averi, în plenitudinea lor. Dimpotrivă, acest pas i-ar caracteriza pozitiv, ar contribui la creşterea autorităţii, afirmînd o înaltă probitate în faţa opiniei publice, a alegătorilor. Verificarea plenară şi minuţioasă din partea organelor electorale, comisiilor de control şi a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, impusă de legislaţie, doar ar certifica lipsa încălcărilor, dînd pondere iniţiativelor demnitarilor şi spulberînd semnele de îndoială a simplilor cetăţeni şi alegător, dar şi a răuvoitorilor vădiţi.

Cetăţeanul contribuabil trebuie să fie mîhnit şi disperat sau motivat să recurgă la tot felul de falsuri "justificate" de însăşi comportamentul celor mai înalţi demnitari, atunci cînd vede că averile (apartamente, terenuri, automobile) declarate de aceştia sînt estimate la sume derizorii de cîteva mii de lei, de zeci şi sute de ori mai mici decît valorile lor reale. Într-adevăr, oricine ştie că în Chişinău un apartament cu o vechime de 20-30 de ani, cu o singură odaie, costă în jur de 24 mii dolari, cu 2 odăi - în jur de 30 mii dolari, cu 3-4 odăi - peste 35 mii dolari SUA. Chiar dacă legislaţia adoptată de aceiaşi demnitari asigură protejarea legală, stabilind că estimarea se face conform actelor de provenienţă a proprietăţii, simplul cetăţean a primit deja în anul 2005 înştiinţări de la organul cadastral, care l-a anunţat că apartamentul său, evaluat recent de Oficiul cadastral se estimează la cîteva sute de mii de lei. Autorităţile au fost cele care au iniţiat evaluarea imobilelor la preţuri reale pentru a asigura impozitarea acestora reieşind din respectivele valori. Şi tot autorităţile au fost cele care fără prea multe explicaţii au renunţat deocamdată la implementarea respectivei proceduri. În consecinţă, problema rămîne nesoluţionată, iar simplul cetăţean alegător rămîne în aşteptarea punerii tuturor contribuabililor în condiţii echitabile, astfel că cei cu proprietăţi mari să fi impozitaţi adecvat.

În aceste circumstanţe, cîtă credibilitate pot avea autorităţile care îşi anunţă în mod periodic intenţia referitoare la examinarea problemei amnistierii capitalurilor, dar care ani în şir nu adoptă nici o decizie în acest sens ? Ce ar trebui să creadă cetăţenii despre intenţiile autorităţilor de a modifica Constituţia în sensul excluderii prevederilor care stabilesc că caracterul licit al dobîndirii averii se prezumă, fără a specifica că e vorba de demnitari, funcţionari publici sau de orice cetăţean? De ce, în loc să-şi probeze bunele intenţii legate de clarificarea veniturilor şi proprietăţilor, mai întîi prin perfecţionarea şi aplicarea adecvată a Legii despre declararea şi controlul averilor demnitarilor, Guvernul planifică în trimestrul trei al anului 2006 să elaboreze proiectul de lege cu privire la declararea veniturilor, averii şi mijloacelor de obţinere a veniturilor de către persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova¹⁰? Poate fi înţeleasă intenţia oricărui guvern de a cunoaşte asemenea informaţii despre cetăţenii săi, dar cîtă credibilitate poate avea lansarea unui astfel de recensămînt şi control total al proprietăţii, în situaţia cînd Guvernul dă de bănuit că nu prea doreşte să asigure eficienţa controlului declaraţiilor de avere şi venituri ale demnitarilor?

IV. Experienţa statelor cu aspiraţii europene

Autorităţile moldoveneşti declară cu diferite ocazii despre fermitatea dorinţei lor de a combate corupţia. Combaterea corupţiei este parte din documentele strategice adoptate anterior şi mai recent de către autorităţi: Strategia naţională de combatere a corupţiei; Programul de activitate al Guvernului; Strategia privind Creşterea Economică şi Reducerea Sărăciei (SCERS), Planul de Acţiuni Uniunea Europeană - Republica Moldova, Conceptul participării Republicii Moldova la etapa preliminară a programului "Millennium Challenge Account" etc. Pentru a realiza cu succes aceste planuri şi strategii poate ar merita studiată experienţa internaţională, mai ales a ţărilor vecine, a celor care au aderat recent ori sînt pe cale să adere la UE, deziderat pe care şi autorităţile moldoveneşti îl declară prioritate naţională ?.

În acest sens, exemplul României este, poate, cel mai elocvent. Pentru a compara situaţia la capitolul declarării veniturilor şi averii demnitarilor în România şi Republica Moldova este suficient să accesezi orice pagină web a instituţiilor publice din cele două state. Astfel, paginile web oficiale a Parlamentului, Preşedintelui, Guvernului, Curţii de Conturi, Consiliului Superior al Magistraturii, ale ministerelor şi serviciilor centrale şi locale din România oferă informaţii integrale despre averile şi veniturile demnitarilor, fiind disponibile chiar copiile respectivelor declaraţii întocmite personal de titulari. Conducătorii politici din România nu evită să declare că au averi importante sau că au obţinut venituri importante în decursul mandatului său, chiar şi din alte surse decît salariul. Însăşi modelele de declaraţii aplicabile sînt mult mai cuprinzătoare decît cele completate de demnitarii de la Chişinău, declaraţiile conţinînd informaţii despre adresa, suprafaţa, categoria, valoarea de impozitare şi modul de dobîndire a bunurilor imobile deţinute; marca şi anul de fabricaţie a automobilelor; veniturile obţinute din salariu şi alte retribuţii, din alte surse stabilite de legislaţie.

Ar fi o exagerare să credem că transparenţa demonstrată de autorităţile şi politicienii din România au nimicit corupţia din ţară. Însă această transparenţă, bazată pe reglementări legislative şi normative corespunzătoare, puse în aplicare consecvent prin proceduri clare şi deschise, oferă puncte de reper foarte precise pentru estimarea de către opinia publică a impactului deţinerii unei funcţii publice asupra averilor şi altor bunuri ale demnitarilor şi funcţionarilor publici. Evident, în România reforma domeniului în cauză a fost accelerată de necesitatea imperioasă de a îndeplini condiţiile de accedere în UE, unde nu este primit a tăinui de contribuabili informaţia care, prin însăşi caracterul ei, este de interes public.

Cu siguranţă, demnitarii şi funcţionarii publici din Republica Moldova ştiu despre recenta experienţă a României, despre efectele şi impacturile acesteia. Mulţi demnitari moldoveni pot fi copleşiţi de soarta unor omologi şi colegi români ale căror proprietăţi s-a dovedit să aibă provenienţă lipsită de credibilitate. S-ar putea că şi mulţi demnitari şi funcţionari publici din Republica Moldova să aibă "mătuşe" şi alte rude bogate şi darnice, dar nu asta contează cel mai mult. Cea mai importantă concluzie este că în România declararea valorilor reale ale proprietăţilor demnitarilor nu a provocat un seism social cu consecinţe imprevizibile şi nocive pentru statul român. Am putea presupune că şi în Republica Moldova declararea reală a averilor şi veniturilor nu va provoca neînţelegeri din partea simplilor cetăţeni, dimpotrivă, procesul ar fi înţeles ca unul de tranziţie de la o ţară a "oglinzilor strîmbe" la un stat normal, de drept.

V. Adevăratul domeniu de "consens naţional"

Se ştie din studii sociologice, din rating-urile unor organizaţii naţionale şi internaţionale specializate în combaterea flagelului corupţiei, precum şi din practica uzuală a simplilor cetăţeni, că Republica Moldova este o ţară cu un înalt nivel al corupţiei. În mod obiectiv, corupţia politică, aşa-numita "corupţie mare, a vîrfurilor", este cea care generează cele mai nocive fenomene, efectele colaterale ale căreia, în mare măsură, determină "înflorirea" corupţiei de nivel mediu. Aceasta din urmă are o răspîndire mai largă doar în virtutea faptului că implică un număr mai mare de mici funcţionari, lansînd amprente palide în raportarea şi mediatizarea descoperirii unor fapte minore de mituire şi servind astfel drept paravan pentru "rezolvarea lucrurilor serioase".

Comparaţiile de mai sus, referitoare la modul în care demnitarii îşi fac publice veniturile şi valorile proprietăţilor, acţiunile autorităţilor împotriva corupţiei, fac ca Republica Moldova să piardă oportunităţi reale de progres rapid în vederea integrării europeane. Deci, din acest punct de vedere, "consensul naţional" în vederea integrării europene este unul destul de efemer. Acest lucru semnifică şi că aşteptările cetăţenilor moldoveni ca ţara lor să se poată angaja pe un făgaş normal sînt iluzorii. Într-adevăr, aflînd informaţii despre valorile declarate ale proprietăţilor demnitarilor şi funcţionarilor publici, cetăţenii ar trebui să presupună că Republica Moldova este guvernată de altruişti, adevărate "slugi ale poporului", care servesc binele public în detrimentul celui personal. Dar aceiaşi cetăţeni sînt îndreptăţiţi să se întrebe - de ce atunci se face coadă de zeci de candidaţi pe loc pentru ocuparea poziţiilor şi funcţiilor publice eligibile? De ce lupta electorală pentru aceste funcţii este atît de crîncenă şi lipsită de compromis, evident, cu excepţia "votului din 4 aprilie"?. Nu cumva adevăratul domeniu de "consens naţional" pentru întreaga clasă politică (nu doar dintre putere şi "opoziţia constructivă", cum a fost în cazul "votului din 4 aprilie", dar consensul şi cu participarea pe baze de hiperegalitate şi chiar concurenţă cît se poate de loială a "opoziţiei active"), este cel al "instituirii măsurilor de prevenire şi de combatere a îmbogăţirii fără justă cauză", aşa cum îl vedem realizat la declararea veniturilor?

Am putea să admitem că guvernanţii oriunde recurg la şiretlicuri, deşi asta nu este o scuză pentru cei din Republica Moldova. Dar ce iluzii ar trebui să-şi mai facă cetăţenii Republicii Moldova în privinţa opoziţiei, dacă aceasta ratează o ocazie extraordinară şi pe înţelesul simplului cetăţean de a-şi demonstra calităţile de "cîine de pază" al democraţiei şi de a aplica o lovitură de graţie guvernanţilor, pe un tărîm atît de prolific? De ce liderii opoziţiei "active" care o acuză pe cea "constructivă" de trădare a alegătorilor(!) şi cîrdăşie cu comuniştii se raliază acestora, etalîndu-şi de comun acord "sărăcia" ca pe o virtute, de ce nu admit că "sărăcia" etalată este percepută ca o simplă manifestare de conformism şi cinism? În asemenea condiţii există riscul ca guvernanţii să transforme Republica Moldova într-o ţară cu oportunităţi ratate, iar opoziţia face ca cetăţeni să-şi piardă orice iluzii. Se pare că opoziţiei extraparlamentare i se deschid astfel oportunităţi nebănuite pentru a se manifesta.

VI. Concluzii

Publicarea unor date despre valoarea proprietăţilor demnitarilor moldoveni a pus în evidenţă cîteva lucruri extrem de importante: a) asigurarea transparenţei şi controlului veridicităţii informaţiilor despre averile demnitarilor sînt în continuare mimate; b) dozarea informaţiei, ambiguităţile legislative şi normative diminuează substanţial încrederea cetăţenilor într-o guvernare eficientă şi responsabilă, capabile să-şi onoreze propriile promisiuni şi prevederile multiplelor planuri şi strategii; c) cele menţionate generează efecte sociale negative, deteriorează imaginea ţării pe plan extern, lucru care va avea un impact negativ asupra procesului integrării europene, realizării Planului de Acţiuni UE - RM, punînd la îndoială sinceritatea angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova.

În această situaţie se impune de urgenţă o serie de măsuri hotărîte:

1. Revizuirea cadrului legislativ şi normativ privind evaluarea imobilelor, administrarea fiscală, stabilirea mecanismelor ce vor asigura corectitudinea impozitării, a tranzacţiilor cu bunuri (mobile şi imobiliare).

2. Revizuirea cadrului legislativ şi normativ privind declararea şi controlul veniturilor şi averilor demnitarilor:
   • revizuirea modelului declaraţiilor, asigurarea prezentării informaţiilor depline despre averile, veniturile, cheltuielile şi circulaţia anuală a bunurilor valoroase;
   • respectarea strictă a termenelor de prezentare a declaraţiilor;
   • publicitatea plenară a informaţiilor din declaraţii, inclusiv plasarea pentru acces liber (Internet);
   • verificarea minuţioasă şi calitativă a declaraţiilor, revizuirea modului de formare şi activitate a comisiilor abilitate cu acest drept (examinarea posibilităţii creării unor instituţii specializate de verificare a probităţii şi integrităţii demnitarilor sau candidaţilor la funcţii publice, cu participarea persoanelor publice, independente);
   • confruntarea datelor din declaraţii cu alte informaţii deţinute de instituţiile publice abilitate (Inspectoratul Fiscal, MDI, Serviciul vamal, organele cadastrale etc.);
   • crearea posibilităţilor de urmărire consecutivă a informaţiilor prezentate;
   • reglementarea specială a mecanismelor de verificare şi confruntare aleatorie a unor declaraţii.

3. Revizuirea cadrului legislativ privind declararea deplină a veniturilor şi averilor de către concurenţii electorali, publicarea acestor declaraţii de către organele electorale şi acordarea dreptului publicului de a se expune asupra corectitudinii lor (cu ulterioară verificare de către organele electorale, alte organe abilitate).

4. Revizuirea reglementărilor ce stabilesc sancţiuni pentru încălcarea termenelor şi procedurilor de depunere a declaraţiilor, de publicare a acestora. Înăsprirea sancţiunilor pentru abateri repetate şi grave. Informarea plenară a opiniei publice despre cazurile concrete de încălcare a legislaţiei, sancţiunile aplicate persoanelor culpabile.

5. Crearea unui mecanism de monitorizare independentă a veniturilor şi cheltuielilor demnitarilor publici.

6. Este imperios necesară luarea de atitudine publică a Comisiei centrale de control a declaraţiilor, precum şi a unor reprezentanţi ai autorităţilor centrale, care ar recunoaşte imperfecţiunea reglementărilor actuale, ar explica opiniei publice cauzele producerii confuziilor şi ar da asigurări că se vor implica serios în redresarea situaţiei.