versiune pentru tipar

La şedinţa din 8 aprilie 2009, imediat după anunţarea publică a indicaţiei verbale de la Preşedintele Republicii Moldova în exerciţiu, Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.269 cu privire la instituirea regimului de vize. Hotărîrea este adoptată "în legătură cu evenimentele care au loc în ţară pe parcursul ultimelor zile, ce pun în pericol ordinea constituţională, acţiuni condamnate de ONU, Uniunea Europeană, Consiliul Europei, OSCE, precum şi de o serie de state, în scopul apărării statutului de drept, restabilirii şi menţinerii stării de legalitate". Conform celor două puncte ale hotărîrii adoptate:

1. Se instituie, începînd cu 9 aprilie 2009, regimul de vize între Republica Moldova şi România.
2. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) şi Serviciul Grăniceri (SG) vor întreprinde măsurile necesare pentru executarea prezentei hotărîri.

Hotărîrea Guvernului nu conţine nici un fel de reglementări vizînd procedura solicitării vizelor, nu face deosebiri dintre cetăţenii României stabiliţi cu domiciliu permanent în România, Republica Moldova sau oricare alte state, nu conţine stipulări despre situaţia deţinătorilor paşapoartelor diplomatice/de serviciu şi lasă la discreţia totală a MAEIE şi SG măsurile care urmează a fi întreprinse.

Pentru analiza temeiurilor şi modalităţii de adoptare a deciziei guvernamentale, cîteva consideraţii prealabile se impun:

1. Adoptării hotărîrii nu a precedat nici un alt act, politic sau juridic al autorităţilor, care să stabilească şi probeze pericolul pe care îl aduce libera intrare în Republica Moldova a cetăţenilor unui stat al Uniunii Europene, cum este România. Nu a existat nici o hotărîre a Parlamentului sau decret prezidenţial privind introducerea regimului stării de urgenţă şi luarea măsurilor corespunzătoare. Nu a existat nici o hotărîre judecătorească care să stabilească vinovăţia unor cetăţeni ai României şi implicarea lor în acţiunile de protest din 6–7 aprilie 2009, cu scopul deturnării regimului constituţional al Moldovei.
2. Legea nr.269-XIV din 09.11.94 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova prevede că cetăţenii străini şi apatrizii pot ieşi şi intra în Republica Moldova în baza documentelor valabile de trecere a frontierei de stat, care sînt recunoscute sau acceptate în Republica Moldova, şi a vizei, dacă acordurile internaţionale nu stabilesc altfel. Prin Legea organică nr.151-XVI din 08.06.2006, în scopul consolidării relaţiilor de colaborare, a fost abolit, cu începere de la 1 ianuarie 2007, regimul de vize pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, Statelor Unite ale Americii, Canadei, Confederaţiei Elveţiene, Regatului Norvegiei, Republicii Islanda şi Japoniei. Intrarea în vigoare a respectivei legi a modificat implicit (sau chiar a "abolit") prevederile Legii cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, în partea referitoare la obţinerea vizelor de către cetăţenii statelor UE.
3. Prerogativele şi competenţele autorităţilor în sfera menţinerii legalităţii şi ordinii de drept nu pot fi puse la îndoială, dacă acestea sînt prescrise în Constituţie, actele legislative şi normative ce constituie baza juridică a activităţii administraţiei de stat. Art.19 al Constituţiei stabileşte, că cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege. Normele constituţionale admit restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, dar acestea trebuie să fie prevăzute de lege, să corespundă normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi să fie necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

În textul Hotărîrii Guvernului nr.269 din 8 aprilie 2009 nu putem găsi nici o argumentare legală expresă, nu există nici o trimitere la norma constituţională sau altă normă legală ce ar argumenta juridic introducerea unor restricţii suplimentare pentru intrarea unor cetăţeni ai UE în Republica Moldova. Iar introducerea vizelor implică restricţii suplimentare, deoarece a impus şi obţinerea unor invitaţii vizate la autorităţi ale Ministerului Afacerilor Interne, responsabile de domeniul migraţiei, alte proceduri birocratice şi costisitoare (bilete de călătorie, asigurări medicale, dovezi de întreţinere etc.).

Cea mai importantă contradicţie este că introducerea regimului de vize pentru cetăţenii României, un stat membru al UE, constituie o derogare directă de la Legea nr. 151-XVI din 08.06.2006, iar pentru ca această derogare să fie conformă principiilor statului de drept, principiilor ierarhiei normelor juridice şi ale legiferării – ea urma să îmbrace forma unei legi organice, adoptate conform procedurii corespunzătoare. În acest sens statuează Constituţia şi Legea nr.780-XV din 27.12.2001 privind actele legislative (art.9).

În cazul nostru, impunerea regimului de vize s-a făcut de către Guvern, printr-o hotărîre a sa, adică, prin adoptarea unui act normativ aflat la nivelul cel mai inferior al ierarhiei actelor juridice opozabile erga omnes: 1) Constituţia şi actele internaţionale; 2) legile organice şi legile ordinare 3) hotărîrile, ordonanţele şi dispoziţiile Guvernului. Nu a existat nici o lege specială de abilitare a Guvernului să emită respectivul act, nu a fost invocată nici o lege organică sau ordinară care ar permite executivului să procedeze în felul respectiv şi nu au fost respectate normele constituţionale din art.54, referitoare la existenţa în legislaţie a condiţiilor restrîngerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Dicţionarele definesc cuvîntul "abolit" ca: desfiinţat, anulat, suprimat, abrogat, şters, nul, scos din uz. În sens juridic, abolirea a fost cel mai frecvent utilizată cu referinţă la: sclavie; muncă forţată şi pedeapsa cu moartea. În privinţa tuturor cazurilor de mai sus comunitatea internaţională nu a revenit la starea anterioară, caracterul abolirii fiind susţinut ca unul definitiv. Cu alte cuvinte, abolirea este apreciată ca o măsură definitivă, care, chiar dacă nu este absolută, tinde să fie considerată anume astfel. Derogările în materie ar putea fi admise, dar numai pentru cazuri excepţionale expres determinate, pe o durată anumită şi să fie adoptate conform procedurilor existente în legislaţie.

Dacă Guvernul RM, printr-o simplă hotărîre, poate desfiinţa regimul stabilit de o lege organică şi poate interveni în probleme majore de politică externă, putem presupune, că la un anumit moment şi din anumite necesităţi declarate, Guvernul va adopta şi o hotărîre privind suspendarea aplicării prevederilor constituţionale referitoare la interzicerea muncii forţate sau chiar anularea normei constituţionale privind abolirea pedepsei cu moartea? Sau declaraţiile oficialilor despre faptul că se va trage din arme în protestatarii care vor ataca sediile guvernamentale şi pe reprezentanţii forţelor de ordine deja înseamnă suspendarea normei constituţionale în cauză?