Alegerile prezidenţiale din 2020 în Republica Moldova - alegeri.md
 AlegeriPrezidenţiale

Alegerile Preşedintelui Republicii Moldova din 4 aprilie 2001

La 4 aprilie 2001, Parlamentul Republicii Moldova l-a ales pe liderul Partidului Comuniştilor în funcţia de preşedinte al ţării. Din cei 100 de deputaţi prezenţi în sala de şedinţe a Parlamentului la votare au participat 89. Cei 11 membri ai fracţiunii Partidului Popular Creştin Democrat a refuzat să participe la votare pe motiv că nu susţin nici unul din cei 3 candidaţi şi pentru a evita speculaţiile politice.

Alegerile din 4 aprilie 2001

текст о ходе голосования, цифрах, кандидатах и т.д.
бриф нужно изменить, оставив только информацию о том, кого выбрали

Discurs de învestitură al Preşedintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin

Onorat Parlament!
Onorată Curte Constituţională!
Stimaţi reprezentanţi ai corpului diplomatic!
Stimaţi invitaţi!
Dragi concetăţeni!

Ceremonia de învestitură a Preşedintelui Republicii Moldova care are loc astăzi decurge în ziua Bună-Vestirii, zi în care, în conformitate cu tradiţia populară, se spune că iarna cedează drepturile sale primăverii. Consider această coincidenţă un semn bun. Doar primăvara simbolizează nu numai grija de viitoarea roadă, dar şi deşteptarea naturii şi a tot ce este viu, înnoirea. Primăvara este timpul cînd renasc speranţele, speranţele de schimbări benefice în destinul oamenilor.

Anume acest optimism de primăvară, aceste speranţe s-au întruchipat în alegerile parlamentare anticipate, alegeri care au determinat şi evenimentul de astăzi. larna care a durat mai mult de zece ani n-a fost pe placul poporului nostru. De aceea ziua de 25 februarie a devenit atît un punct de pornire, cît şi un punct pus unei întregi perioade istorice care a adus ţara la o situaţie critică.

Într-adevăr, ultimii zece ani au decurs sub semnul înstrăinării şi distrugerii. Zece ani de rătăcire, de politică a confruntării interetnice şi a umilirii sociale. Zece ani de nimicire planificată a viitorului. Abia apărut, statul moldovenesc pe dată s-a şi divizat în două tabere, amplasate pe cele două maluri ale Nistrului. A urmat degradarea internă a statului şi a economiei. Sub lozinca principiilor democraţiei şi libertăţii, principii sacre pentru fiecare om, se consolida tot mai mult practica dictaturii funcţionarului de stat, a birocraţiei, trădarea intereselor naţionale în numele unor scopuri de moment. Deghizată în mantia afirmaţiilor despre modernizarea economiei, îşi făcea mendrele banala jefuire a patrimoniului naţional al ţării în forma împărţirii lui între clanuri diferite. Valul distrugerii s-a dovedit a fi atît de puternic, încît la momentul actual Republica Moldova s-a transformat într-o zonă a catastrofei umanitare, a sărăciei şi politicii de stat primitive. Astăzi cetăţenii noştri părăsesc ţara în căutare de mijloace de a-şi îmbunătăţi soarta lor şi a copiilor lor. Ne-am pomenit în faţa pericolului pierderii suveranităţii Republicii Moldova, a capacităţii ţării noastre şi a poporului ei de a se autodetermina, de a-şi decide destinul liber şi independent, în conformitate cu propriile interese, de a-şi fixa perspectivele şi a-şi realiza planurile.

La 25 februarie politicienii au avut ultima şansă de a schimba cardinal situaţia. Este într-adevăr o ultimă şansă, şi nu doar pentru partidul care a cîştigat competiţia electorală, ci şi pentru toată clasa politică. Poporul care a mers cu multă încredere la alegeri încă o dată a încercat să-şi lege speranţele de schimbări spre bine de putere, de stat, de procedura alegerilor democratice. O nouă spulberare a speranţelor ar provoca, în cel mai bun caz, o apatie şi o neîncredere totală a poporului în stat, o atitudine faţă de Moldova ca faţă de un oarecare teritoriu geografic, lipsit de posibilitatea unei dezvoltări independente.

Anume de aceea astăzi noi trebuie să conştientizăm că în faţa statului stă o sarcină extrem de dificilă şi, totodată, extrem de importantă. Si nu e vorba doar de “renaşterea” ţării, problemă despre care vorbesc foarte frecvent politicienii noştri, dar care nici pe departe nu conştientizează clar ce anume urmează a fi renăscut. Noi trebuie să urmărim alt scop — cel al edificării unui stat moldovenesc cu adevărat suveran. Mai mult ca atît, suntem datori să schimbăm statutul de provincie săracă si înapoiată, supusă umil poruncilor unor forţe externe, cu cel al unui stat contemporan, antrenat în dinamica schimbărilor moderne, care se conduce doar de interesele cetăţenilor lui.

Cu adevărat consider că în secolul XXI societatea nu mai poate fi divizată în clase sau grupuri sociale progresiste şi reacţionare, în popoare bune şi rele, în apropiaţi si străini. Statul contemporan trebuie să exprime în egală măsură interesele tuturor membrilor societăţii. Statul contemporan trebuie să creeze condiţii pentru armonia acestor interese, să găsească compromisuri, să garanteze egalitatea tuturor în faţa legii. Anume un astfel de stat va cîştiga stima şi încrederea poporului, anume aşa scopuri vor coincide cu interesele de perspectivă ale vecinilor noştri geopolitici şi ale comunităţii internaţionale.

Este uşor să declari asemenea intenţii. Mult mai greu este să le realizezi, să le transformi în practica concretă a guvernării unui stat. Cred că aici de la guvernanţi se va cere putere de decizie, corectitudine, inteligenţă şi muncă asiduă zi de zi, pas cu pas pentru a ieşi din starea de dezastru social-economic, ca ţăranul si întreprinzătorul, medicul şi pedagogul, pensionarul şi copilul să simtă schimbările pozitive. Numai aceste schimbări, schimbări evidente şi reflectate în îmbunătăţirea propriei situaţii vor întruchipa garanţia încrederii societăţii faţă de stat: Numai în asemenea condiţii societatea va aprecia întregul organism statal ca reprezentînd interesele poporului. Numai atunci cînd statul va fi în stare să protejeze poporul de pericolul răufăcătorilor şi al funcţionarilor corupţi, al “autorităţilor” care se îmbogăţesc pe contul nenorocirilor şi fricii omului simplu, puterea de stat se va bucura de o adevărată autoritate. Anume aşa văd eu sarcinile noastre. Şi în conformitate cu aceste opinii intenţionez să acţionez în înalta funcţie încredinţată mie.

Lozincile, chiar dacă sunt deosebit de progresiste, nu pot asigura nimic. Numai o politică realistă este capabilă de a da viaţă cuvintelor “democraţie”, “lege”, “reformă”, defăimate de practica anilor precedenţi. Pe parcursul ultimilor zece ani aceste cuvinte au fost lipsite de sens, şi-au pierdut adevăratul lor conţinut. Sînt convins că vom fi în stare să le întoarcem adevărata lor semnificaţie. Dar acest lucru nu este deloc simplu. Astăzi democraţia semnifică pentru popor nedreptate şi cinism, în cel mai bun caz, libertatea de a alege între două rele. Cuvîntul “lege” a devenit sinonim cu “corupţie”, “reformă” -cu “stagnare”, “sărăcie” şi “nenorocire”. Ca rezultat, comunitatea Internaţională ne consideră cea mai coruptă ţară din Europa, cea mai săracă din CSI. Şi nu trebuie să dăm vina pe Vestul democratic sau pe Rusia contemporană! Politicienii noştri au urmat necugetat şi nechibzuit sfaturile şi sugestiile venite din afară, deseori denaturîndu-le şi conducîndu-se doar de instinctul de autoapărare, de dorinţa de a fi acceptaţi de cei de peste hotare. Reformelor a fost supus doar lexiconul politic. Ca rezultat, clasa politică nu mai este acceptată nici de Est, nici de Vest, nici de cetăţenii ţării noastre. În schimbul cuvintelor frumoase despre democraţie şi integrare în Europa, în Moldova vin numai ajutoare umanitare, dar nu şi investiţii. Şi totul din cauză că realizarea eficientă a democraţiei şi reformelor cere o platformă solidă -voinţă politică şi dorinţă sinceră de schimbare în numele intereselor societăţii. Anume această platformă lipsea.

Consider că în situaţia creată statul moldovenesc va trebui să facă un adevărat salt. Un salt în economie, în sfera socială, în cultură. În domeniul economiei urmează revizuirea principiilor de reanimare economică a ţării. Cum văd eu aceste principii. În primul rînd, trebuie să mobilizăm rezervele interne. Cele mai eficiente căi constau în instituirea unui nou rol al statului în toate transformările economice şi în utilizarea potenţialului antreprenoriatului autohton. Statul nu mai poate rămîne în postură de paznic, sub ochii căruia funcţionarii au instituit practic dreptul feudal asupra tuturor formelor de proprietate — începînd cu cea de stat pînă la cea privată.

Statul este obligat să-i protejeze maximal şi să-i susţină pe producătorii eficienţi şi competitivi, să ofere libertate activităţii economice. Statul este obligat să-i lipsească pe funcţionari de dreptul de a institui interdicţii, să simplifice şi să facă transparent sistemul de impozitare, să modernizeze activitatea bancară. Numai statul, prin realizarea funcţiilor sale legislativă, executivă şi judiciară poate crea condiţii de formare a unui climat favorabil investiţiilor, poate atrage în ţară producătorul de mărfuri destinate exportului. Trebuie să utilizăm din plin amplasarea geografică favorabilă a ţării, să transformăm Moldova dintr-o rezervaţie a forţei de muncă sezoniere într-o ţară cu o economie dezvoltată, capabilă să ofere servicii, să tranziteze mărfuri şi capital. Întreprinzătorul nostru s-a format în condiţii de luptă inegală cu statul. Astăzi statul trebuie să-şi achite datoriile faţă de acesta. Asigurat de reţeaua sa de misiuni şi reprezentanţe diplomatice, statul trebuie să-şi asume rolul de agent principal în prezentarea producţiei moldoveneşti pe pieţele externe. Consider că trebuie să menţionez şi alt moment important: statul trebuie să apere în egală măsură drepturile producătorului în Moldova, indiferent de forma de proprietate. Trebuie să afirmăm o poziţie principială în protejarea atît a întreprinderilor de stat, supuse pericolului conducerii incompetente şi jefuirii, cit si a firmelor şi companiilor private, care se confruntă cu obligaţia de a plăti “bir” funcţionarilor sau raket-ului.

Iată doar cîteva principii de care urmează să ne conducem în politica economică activă. Domeniile social şi cultural ne solicită, în egală măsură, o urmare consecventă a imperativului sporirii bunăstării, calităţii vieţii şi realizării necesităţilor fundamentale ale omului în ocrotirea sănătăţii, în instruire şi asigurare socială. Realizarea acestui scop nu poate fi amînată. Trebuie să conştientizăm clar că populaţia afectată de subnutriţie şi de boli, de imposibilitatea de a-şi satisface necesităţile de instruire şi cultură, pur şi simplu nu va fi în stare să rezolve problema saltului economic. Ea se află în stare de degradare morală si fizică. lată de ce suntem datori ca în primul rînd să oprim acest proces al degradării, în termen scurt să creăm condiţii de viaţă, care pot fi numite cu adevărat normale şi pe care le merită mult pătimitul nostru popor.

Cu toate acestea, schimbările pozitive nu vor veni de la sine. Noi, de fapt, trebuie să pornim de la “zero”, iar aceasta înseamnă că ne aşteaptă o muncă zilnică, asiduă, că avem nevoie de înţelegerea importanţei problemei, pe care trebuie s-o rezolve ţara noastră, de către toţi cetăţenii ei. lată de ce este necesar de a concentra forţele pentru a realiza interesele comune. În numele acestui scop nobil mă adresez către toate forţele politice, către toţi cetăţenii cu chemarea de a munci constructiv şi în comun. Mă adresez şi celor care la alegerile trecute nu au votat pentru Partidul Comuniştilor. Sunt convins că şi ei au votat împotriva sărăciei, împotriva corupţiei, pentru schimbare, pentru un scop comun — prosperarea Moldovei. Putem împărtăşi opinii diverse, deţine experienţă diferită de viaţă, vorbi în limbi diferite, dar toţi avem o singură patrie — Republica Moldova — care aşteaptă cu nerăbdare ziua, cînd vom părăsi baricadele politice şi ne vom preocupa de soarta ei.

În linii mari apreciez situaţia politică actuală ca o unică şansă de a porni pe calea trasată. Şi în primul rînd, deoarece această cale este si o şansă de a înlătura confruntarea dintre ramurile puterii de stat, devenită tradiţională în Moldova. În ultimii ani această confruntare se poate spune că a lipsit ţara de capacitatea de dezvoltare. Consider consolidarea structurii verticale a conducerii ţării drept o datorie a mea. Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, puterea judecătorească trebuie odată şi pentru totdeauna să iasă din cadrul intereselor de grup, de castă sau de partid. Constituţia Republicii Moldova trebuie să devină unicul suport eficient şi acceptat pe care trebuie să se fundamenteze colaborarea puterilor în stat, şi nu doar declarativ, ci de facto.

Consolidarea societăţii şi a ramurilor puterii va contribui şi la reintegrarea teritorială a ţării, soluţionarea definitivă a diferendului transnistrean. Iar pentru ca aceasta în sfîrsit să se realizeze este nevoie de o consolidare în deplinul sens al cuvîntului — începînd cu populaţia, cu structurile antreprenoriatului şi terminînd cu partidele politice şi autorităţile publice. Dar această consolidare nu se va realiza de la sine. Mai ales că divizarea artificială a ţării şi a poporului timp de zece ani îi aduce cuiva dividende mari. Unora — politice, altora — pur economice… De aceea este nevoie de eforturi eficiente pentru a curma hotărît această “afacere” periculoasă şi a căpăta beneficii economice de la raporturile reciproc avantajoase. Iar în acest caz din nou avem nevoie, în primul rînd, de voinţa politică, care va contribui la modificarea principiilor procesului de negocieri. Urmează să renunţăm la învinuiri şi insinuări reciproce şi să formulăm propuneri avantajoase, propuneri concrete şi fundamentate pe un compromis raţional. Numai în asemenea condiţii se va manifesta rolul cu adevărat benefic al celorlalţi participanţi la negocieri, în primul rînd al Rusiei.

În activitatea pe care urmează să o exercit, consider că aspectul internaţional al politicii de stat se plasează pe un loc de frunte. Conducătorul statului este responsabil de asigurarea prestigiului ţării în lume, a intereselor ei pe arena internaţională, a rolului ei activ în comunitatea mondială. Cu toate acestea, atunci cînd acţiunile de formare a imaginii favorabile a ţării peste hotarele ei nu sunt determinate de interesele naţionale, politica externă nu poate fi considerată corectă. În acest caz vectorul politicii externe a statului nostru nu capătă contururi clare şi strict determinate, iar însăşi politica externă se dovedeşte a fi timidă, umilă şi mediocră.

Afirmăm fără echivoc angajarea Moldovei suverane în toate acordurile internaţionale şi respectarea obligaţiilor în raport cu alte state. Cu toate acestea, voi afirma în politica noastră externă principiile pragmatice. Contez pe înţelegerea cu care vom fi trataţi de către organizaţiile internaţionale din Europa, integrarea cu care se menţine în şirul celor mai importante perspective ale statului nostru. Această orientare va deveni prioritară şi în relaţiile cu ţările CSI, cu deosebire în raporturile cu partenerul nostru strategic din est — Federaţia Rusă. Trebuie să se dezvolte mai activ, si ce e mai important, mai productiv relaţiile tradiţionale cu ţările vecine — România şi Ucraina. Apreciem valoarea ajutorului care-l acordă Moldovei în perioada aceasta, deosebit de dificilă, Statele Unite ale Americii, statele din Europa — Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Olanda şi alte ţări.

Doamnelor şi domnilor! Dragi concetăţeni!

Acum, cînd vorbesc în faţa Dumneavoastră, îmi amintesc de binecuvîntările pe care mi le-au dat oamenii simpli în timpul întîlnirilor preelectorale. Ei nu aveau prea multe doleanţe şi nu-mi cereau careva promisiuni. Îmi spuneau un singur lucru: credem in Dumneavoastră! Şi pentru mine nu există vreo poruncă mai importantă. Urmează să realizez cel mai important lucru — să îndreptăţesc speranţele alegătorilor. Ştiu că nu-mi va fi uşor. înţeleg că nu pot evita toate greşelile. Pot doar spune ferm că voi munci cu abnegaţie, cinstit si deschis. Vă chem şi pe Dumneavoastră să împărtăşiţi aceste principii.

Marele cronicar moldovean, Grigore Ureche, a numit cîndva Moldova o ţară aflată “în calea tuturor relelor”. Urmează să rezolvăm un scop comun, să facem aşa ca să-si piardă, în sfîrşit, actualitatea cuvintele cronicarului, ca să putem pe drept cuvînt să numim Moldova ţară a succeselor, a păcii şi a bunăvoinţei.

Să ne unim dar eforturile în numele unui scop mare şi nobil — al edificării statului nostru suveran şi independent Republica Moldova.

Date biografice Vladimir Voronin

Vladimir Voronin

Născut la 25 mai 1941 în s. Corjova, judeţul Chişinău.

Studii: Tehnicumul cooperatist din Chişinău, Institutul Industriei Alimentare din Moscova, Academia de Ştiinţe Sociale de pe lîngă CC al PCUS, Academia MAI al URSS.

Profesia: inginer-economist, politolog, jurist.

Activitate profesională: director al unui combinat de panificaţie, activitate în organe raionale de partid, preşedinte al Executivului raional Ungheni, funcţii de răspundere în CC al PCM, Consiliul de Miniştri al RSSM, prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid Bender, ministru al afacerilor interne al Republicii Moldova, grad militar — general-maior.

Activitate parlamentară: deputat în Sovietul Suprem al RSSM în anii 1980–1990. Martie 1998 — deputat în Parlamentul Republicii Moldova, membru al Biroului permanent.

Activitate politică: prim-secretar al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, preşedinte al fracţiunii parlamentare PRCM.

Date biografice Dumitru Braghiş

Dumitru Braghiş

Născut la 28 decembrie 1957 în satul Grătieşti, judeţul Chişinău. A absolvit Institutul Politehnic din Chişinău, specialitatea inginer-energetician. Activitatea profesională şi-a început-o la Uzina de tractoare din Chişinău, în calitate de inginer-constructor. Din 1981 pînă în 1992, deţine diverse funcţii eligibile în cadrul Uniunii Tineretului Comunist-Leninist din URSS. În perioada 1989–1991, este deputat al poporului din URSS. În anii 1992–1995, deţine funcţia de vicedirector al Societăţii “MoldovaExim”. În februarie 1997 este numit în funcţia de vice-ministru al economiei şi reformelor, director general al Departamentului relaţii economice externe, iar în iulie 1998 — prim-viceministru al economiei si reformelor. La 21 decembrie 1999, Dumitru Braghis este numit în funcţia de prim-ministru. În alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie curent Blocul electoral “Alianţa Braghis”, condus de Dumitru Braghis, a obţinut 13.42 la sută din sufragii. În baza acestor rezultate “Alianţa Braghiş” a primit 19 mandate de deputat în noul legislativ.

Date biografice Valerian Cristea

Valerian Cristea

Născut la 1 august 1950 în satul Viprova, judeţul Orhei. A absolvit Institutul Politehnic din Chişinău, specialitatea inginer-energetician. A activat în calitate de şef de şantier, lucrător în organele de partid, sindicale, preşedinte al Comitetului republican al sindicatului “Sindenergo”, vicepreşedinte al Federaţiei Generale a Sindicatelor din Moldova.

În martie 1998, este ales deputat pe listele Partidului Comuniştilor, activînd în calitate de preşedinte al Comisiei pentru protecţie socială, sănătate si familie. În februarie 2001, obţine cel de-al doilea mandat de deputat.