ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20030225/index.shtml


Nr. 1, 25 februarie 2003

Activitatea instituțiilor publice

Studii, analize, comentarii

I. Activitatea instituțiilor publice

1. Parlament

La 6 februarie Parlamentul și-a reînceput lucrările în cadrul ședinței de primăvară. Două dintre fracțiunile parlamentare, Alianța Social Democrată și Partidul Popular Creștin Democrat au decis să boicoteze ședințele plenare. În perioada de referință Parlamentul a examinat și a aprobat următoarele acte legislative:

Legea de modificare și completare a Codului electoral.

Modificările se referă la restabilirea în cuprinsul Codului electoral a prevederilor referitoare la alegerea directă a primarilor, procedura de revocare a primarului – prin referendum local, prevederi excluse prin legea declarată neconstituțională la începutul anului 2002.

Adoptînd această lege, Parlamentul a respins alte 4 proiecte de modificare a legislației electorale propuse spre examinare de reprezentanții "Alianței Social-Democrate". Propunerile din cele patru proiecte se refereau la: modificarea sistemului electoral actual bazat pe scrutin proporțional și stabilirea unui sistem mixt; instituirea sistemului preferințelor concurenților electorali; substituirea modelului buletinului de vot prin altele conținînd cupoane detașabile; stabilirea unor obligații suplimentare referitoare la declararea referendumului de către Președintele Republicii Moldova.

Legea pentru modificarea și completarea Legii privind organizarea administrativ-teritorială, adoptată în prima lectură

Prin completările propuse, se intenționează efectuarea unor schimbări în componența unităților administrativ-teritoriale, desființîndu-se anumite localități comasate anterior ori comasîndu-se anumite localități în una singură. De asemenea, se stabilește că toate unitățile administrativ-teritoriale au personalitate juridică, dispun de patrimoniu etc.

Legea pentru ratificarea Convenției privind protecția dreptului de organizare și procedurile de determinare a condițiilor de ocupare a funcțiilor publice, adoptată în două lecturi.

Convenția respectivă a Organizației Mondiale a Muncii a fost adoptată încă în 1978. Principalele sale prevederi se referă la libertatea organizării funcționarilor publici în asociații sindicale.

Legea pentru modificarea actelor de stare civilă

Prin legea respectivă Parlamentul și-a anulat propria decizie din anul 2001, cînd a stabilit în Legea cu privire la actele de stare civilă obligativitatea perfectării acestora în limba de stat și în limba rusă.

Legea pentru modificarea și completarea legii despre statutul deputatului în Parlament

Prin legea respectivă parlamentarii și-au reglementat modul de desfășurare a altor activități decît cea legislativă.


2. Guvern

La 12 februarie ministrul Justiției Ion Morei a fost demis. Este cea de a 10-a demisie din Cabinetul condus de premierul Vasile Tarlev din aprilie 2001. Ea s-a produs după ce președintele țării, Vadimir Voronin, și-a anunțat în mod public nemulțumirea față de activitatea ministrului Justiției, învinuindu-l de incompetență. Drept motiv au servit amendamentele operate de către Parlament la sfîrșitul anului 2002 la legea nr. 718-XII privind partidele și alte organizații social-politice care au provocat nemulțumirea partidelor politice și s-au soldat cu acțiuni de protest. În aceeași zi prin decret prezidențial în funcția de ministru al Justiției a fost numit Vasile Dolghieru.

Guvernul a avizat în perioada de referință mai multe proiecte de lege între care: proiectul de lege privind contracararea activității extremiste; proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii privind organizarea administrativ-teritorială a R. Moldova, care prevede organizarea a 33 de raioane pe întreg teritoriul republicii, stabilește forma de organizare a localităților republicii în sate, orașe și un singur municipiu – Chișinău etc.; proiectul de lege privind administrația publică locală; trei proiecte de lege privind modificarea și completarea legii cu privire la instituția publică a audiovizualului; proiectul de lege pentru modificarea și completarea Constituției, care stipulează includerea în Legea supremă a prevederii că UTA Gagauz-Yeri este unitate administrativ-teritorială autonomă; proiectul de lege pentru modificarea Legii serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995; proiectul de lege cu privire la apărarea națională etc.

În scopul eficientizării controlului asupra executării de către agenții economici a prevederilor actelor legislative și normative, creării unui sistem integral de coordonare a activităților de supraveghere și control și creării și funcționării în acest domeniu a unui sistem informațional integrat, Guvernul a decis la 19 februarie a.c. abilitarea Ministerului Economiei și reprezentanților puterii executive cu funcții de coordonare a activității de supraveghere și control. În același timp, Ministerul Economiei și DTI urmează să elaboreze principiile funcționării sistemului informațional integrat al supravegherii și controlului activității agenților economici.

Executivul a aprobat, de asemenea, Regulamentul privind funcțiile ministrului reintegrării R. Moldova. În conformitate cu prevederile Hotărîrii de aprobare a Regulamentului, Cancelaria de Stat, împreună cu Ministerul Finanțelor, urmează să propună rectificări la bugetul de stat pentru anul 2003 în vederea alocării fondurilor necesare pentru întreținerea aparatului ministrului reintegrării. Regulamentul trasează sarcinile noului ministru, între care: realizarea politicii Guvernului în acest domeniu, elaborarea concepției naționale de reintegrare și implementarea unui program de măsuri în acest sens. Conform Regulamentului ministrul este în drept să vină cu inițiative legislative menite să contribuie la constituirea spațiului juridic, social-economic și cultural unic al R. Moldova și să poarte negocieri în vederea soluționării problemei transnistrene și urmează să monitorizeze activitatea de reintegrare a țării. Regulamentul mai presupune instituirea a două funcții de viceministru al reintegrării țării. La 14 februarie a.c. Executivul a abrogat însă hotărîrea sa cu privire la instituirea Comisiei interdepartamentale pentru coordonarea politicii de stat în localitățile din stînga Nistrului. În același context, se cere de remarcat faptul că ministrul Economiei Ștefan Odagiu, în cadrul unei întrevederi avute cu o delegație a Comisiei Europene, a solicitat asistență prin intermediul Programului de acțiuni TACIS pentru anul 2003 în vederea reintegrării R. Moldova.

Modificările și completările operate la Hotărîrea Guvernului R. Moldova nr. 120 din 12 februarie 2001 obligă MAE să elaboreze și să prezinte anual șefului statului direcțiile prioritare ale politicii externe ale statului, să raporteze semestrial Guvernului despre realizarea prevederilor tratatelor și altor acte internaționale la care statul nostru este parte etc.

Relații externe

La 12 februarie a.c., la Chișinău, a fost parafat Acordul de comerț liber dintre Guvernul R. Moldova și Consiliul de Miniștri al Uniunii Serbia și Muntenegru, care urmează a fi semnat de către părți "în timpul cel mai apropiat". În cadrul negocierilor bilaterale o atenție deosebită s-a acordat cadrului juridic privind comerțul cu produse industriale și agricole, regulile de origine și cooperarea vamală.

Se cere de menționat faptul că semnarea acordurilor de liber schimb între statele membre ale Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) este prevăzută în Memorandumul de Înțelegere (MdI) privind Liberalizarea și Facilitarea Comerțului în Europa de Sud-Est, la care s-a asociat și R. Moldova printr-o Declarație de intenții în ziua antecedentă primirii sale în PSESE. MdI stipulează crearea în zona PSESE, pînă la sfîrșitul anului 2002, a unei zone de liber schimb cu peste 55 milioane de consumatori. Pînă în prezent însă R. Moldova are semnate acorduri de liber schimb doar cu Bosnia-Herțegovina și cu România.

Rețeaua regională de acorduri bilaterale de liber schimb ar putea permite liberalizarea a circa 90% din volumul schimburilor comerciale mutuale și va impune sisteme tarifare armonizate, reduceri tarifare substanțiale pentru o perioadă de tranziție de 6 ani. Prevederile acordurilor de liber schimb urmează să fie corelate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului și ajustate la reglementările care reies din obligațiile statelor din regiune față de UE.

MdI vizează, de asemenea, barierele netarifare, dintre care unele se vor dori a fi menținute de unele state participante la procesul de creare a zonei de comerț liber. Un alt inconvenient ce ar putea apărea ține de caracterul protecționist și discriminator al unui acord de liber schimb în raport cu țările terțe. Astfel, se impune introducerea concomitentă a acelorași reguli pentru toate țările din regiune, liberalizarea uniformă pentru toate bunurile și abordarea de o manieră convergentă a viitoarelor relații care vor reieși din obligațiile impuse de MdI.


II. Studii, analize, comentarii

Repere economice la început de an
Anatoli Gudîm

Pe parcursul a trei ani Republica Moldova înregistrează o creștere a Produsului Intern Brut (7,2% în anul 2002, iar pe întreaga "perioadă a creșterii" 2000-2002 - 16,4%); rata creșterii în industrie a constituit 10,6%, în agricultură 3,0%.

Și în anul 2003 așteptările sînt optimiste. Cu toate acestea, în structura PIB-ului predomină serviciile și nu sectorul producerii, iar 70% din veniturile bugetului au fost asigurate de către Departamentul Vamal. Guvernul continuă să scoată în evidență direcția socială a acțiunilor sale: salariul mediu lunar pe economie s-a mărit cu 32,3% și a atins 666,4 MDL, iar mărimea medie a pensiei a constituit 168 MDL. Aceasta în condițiile în care coșul minim de consum în decembrie 2002 oficial era estimat la suma de 1177 MDL.

Tradițional, în calitate de structură-cheie în stabilizarea situației macroeconomice s-a afirmat Banca Națională, asigurînd o durabilitate relativă a leului moldovenesc (13,5 MDL pentru 1 USD în anul 2002, față de 12,9 în 2001) și o rată a inflației de numai 4,4%. Rezervele valutare ale BNM au crescut pînă la 264 mln USD, inclusiv din contul cumpărării valutei transferate de către cetățenii Republicii Moldova care muncesc peste hotare (circa 200 mln USD în 2002).

Însă rămîne îngrijorător faptul că datoria externă și internă a țării au crescut considerabil; volumul exportului a fost de 1,6 ori mai mic decît volumul importului; investițiile - resursele dezvoltării pe viitor - au crescut doar cu 4,0% (rata creșterii e mai mică decît cea a PIB-ului); în urma privatizării statul nu a obținut nici a zecea parte din ceea ce a fost preconizat la aprobarea bugetului; mediul de afaceri pentru antreprenoriat a rămas nefavorabil ca și în anii precedenți.

Potrivit sondajelor sociologice, majoritatea populației a evaluat în general pozitiv tendințele dezvoltării social-economice ale țării și acțiunile Guvernului. Aceste acțiuni, în pofida existenței unui număr impunător (cca 30) de strategii, programe și concepții adoptate, au fost concentrate, în special, asupra soluționării problemelor de ordin operativ, nu strategic. O reflectare a acestui fapt a fost și adoptarea în anul 2002 a unui număr record (aproximativ 1800!) de Hotărîri de Guvern în diverse domenii ce țineau de administrația publică.

În general, se creează impresia că pe parcursul a aproximativ doi ani de activitate a actualului Guvern, acesta nu a reușit deocamdată să-și determine măsura aplicării "administrării de stat" în economie (anunțată în Programul inițial, aprilie 2001) și a celei referitoare la "libertatea acțiunii mecanismelor de piață", în special în sfera antreprenoriatului - puterea locomotoare a economiei de piață. Și aceasta are loc în condițiile în care în sectorul privat deja sînt create 85% din PIB.

Incertitudinea, neconcordanța politicilor economice ale Guvernului sînt cauzele principale ale blocajului în relațiile cu FMI și Banca Mondială, mai ales în vederea obținerii următoarelor tranșe de împrumuturi. Astfel, a doua tranșă a creditului SAC-III va fi oferită Republicii Moldova în cel mai bun caz în luna aprilie, perioada inițială a primirii acestei tranșe fiind noiembrie-decembrie 2002.

În anul curent, în perioada ianuarie-februarie Guvernul a aprobat deja aproximativ 200 de Hotărîri, cele mai importante dintre care se referă la aprobarea Programului unic pentru asigurarea medicală obligatorie (care va intra în vigoare de la 1 iulie 2003) și a Concepției de administrare a întreprinderilor corporative. Se poate presupune că aceasta a fost o reacție la alocuțiunea Președintelui V. Voronin din cadrul închiderii sesiunii de Parlament în luna decembrie a anului trecut, care s-a referit la necesitatea "modernizării administrației de stat, liberalizării economiei și activizării resurselor societății civile". Președintele țării a ajuns la concluzia respectivă în urma monitoring-ului a 9365 de documente luate la evidență și control de către Cancelaria de stat. Astfel, Guvernul a fost nevoit să adopte Hotărîrea cu privire la rezultatele îndeplinirii în anul 2002 de către organele administrației de stat a actelor legislative și normative, decretelor și ordinelor Președintelui Republicii Moldova (nr. 126 din 10.02.2003), în care sînt evidențiate "indiferența și iresponsabilitatea persoanelor în competența cărora intră executarea acestora", iar "funcționarii organelor administrației publice centrale au devenit mai puțin pretențioși față de persoanele responsabile" etc.

Între timp, statisticile din primele 2 luni ale anului curent sînt satisfăcătoare. În sectorul real al economiei și în dezvoltarea socială evenimentele s-au desfășurat în condiții normale. În ianuarie 2003, Departamentul Statisticii și Sociologiei a înregistrat în industrie o creștere cu 13,0%, iar indicele inflației a constituit 1,9%. Bugetul de stat a fost îndeplinit după venituri cu 125%. De remarcat faptul că și Agenția internațională Fitch Ratings a ridicat ratingul Republicii Moldova după obligațiunile externe pe termen lung de la "DD" (riscul default-ului) la "B-", adică pînă la indicatorul care la moment este înregistrat pentru Uruguai, Liban și Gambia, iar Republica Moldova l-a înregistrat în 1999, după criza financiară regională.

Constituția țării stipulează că "Economia Republicii Moldova este economia de piață, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și pe proprietatea publică, antrenate în concurență liberă". În corespundere cu acest reper și în colaborare cu FMI și Banca Mondială, Guvernul finalizează la moment (termenul-limită - martie 2003) elaborarea Strategiei creșterii economice și reducerii sărăciei (PRSP). Astfel de strategii sînt realizate în mai mult de 40 de țări cele mai sărace din lume și servesc pentru acestea în calitate de instrumente în realizarea politicilor economice, iar pentru organizațiile internaționale - document cadru pentru monitorizarea situației în țară.

De aceea calitatea PRSP-Moldova va reflecta nivelul profesional al actualului Guvern, preferințele lui atît în domeniul reglementărilor de stat, cît și transparenței în colaborarea atît cu structurile statale, cît și cu opoziția și societatea civilă.

Prognozele Guvernului pentru anul 2003 sînt destul de optimiste: creșterea PIB-ului cu 6%, mărirea salariului mediu lunar cu 20%, inflația - 6,0%, rata de schimb a valutei naționale - 14,6 MDL pentru 1 USD, deficitul bugetului de stat - 0,8% din PIB. Organizațiile internaționale sînt mai discrete: se așteaptă 4,0% de creștere a PIB-ului, creșterea în continuare a datoriei externe și interne și înrăutățirea balanței comerciale, presupunînd totuși că o creștere economică stabilă poate fi atinsă numai depășind tergiversarea reformelor structurale și barierele pentru antreprenoriat.

Însă preconizata reorganizare administrativă a teritoriului în urma căreia vor fi formate 33 unități administrative în locul celor 12 existente va ridica noi probleme. După toate aparențele, această reorganizare nu numai că nu va oferi economisirea cheltuielilor administrative, ci și va agrava activitatea Guvernului atît în conlucrarea cu noile administrații din teritoriu, cît și la executarea bugetului, relațiile cu mediul antreprenorial, calitatea statisticilor ș.a.m.d.

Luînd în considerație toate aceste circumstanțe, este evident că cea mai importantă problemă pentru Republica Moldova rămîne a fi calitatea administrării de stat. Potrivit evaluării Președintelui V. Voronin "structura actuală a puterii executive nu corespunde obiectivelor, sarcinilor programate ale statutului" (ședința Parlamentului din 30.12.2002); "Avem nevoie de "o echipă guvernamentală" organizată, experimentată și energică" (ședința Guvernului din 17.02.2003). Într-adevăr, la o analiză a cauzelor tărăgănării și discontinuităților în promovarea reformelor economice, cît și a tentativelor periodice de reîntoarcere la metodele vechi de administrare, se poate ajunge la concluzia că în mare parte aceste lucruri se explică prin funcționarea unui aparat nereformat al administrației de stat. Iese în evidență nu numai dispersarea exagerată a structurilor ministeriale, departamentelor și agențiilor de nivel central (circa 50), dar și lipsa unui centru puternic de elaborare și coordonare a politicilor economice. Guvernul activează nu ca o echipă unică, dar mai degrabă ca un conglomerat de reprezentanți ai diferitelor interese de grup. Se pare că anume acestea sînt cauzele care subminează tentativele declarate ale șefului statului de a liberaliza economia Republicii Moldova.

Se consideră că cea mai favorabilă perioadă pentru efectuarea unor schimbări profunde în structura și funcțiile aparatului administrației de stat este cea a formării unui nou Guvern. Dacă intenția Președintelui țării va fi realizată în anul 2003, atunci este oportun să fie luată în considerație experiența altor țări europene. Se are în vederea necesitatea delimitării clare a funcțiilor politice din Guvern (prim-ministru, miniștrii și locțiitorii săi, consilierii) de serviciul de stat (toate celelalte funcții). Adică, urmează să aibă loc selectarea prin concurs a candidaților la serviciul de stat; crearea condițiilor necesare (remunerarea muncii, sistemul educațional și ridicarea calificării) pentru stabilizarea ocupației la serviciul de stat; adoptarea codului etic al comportamentului persoanelor ce ocupă posturi în aparatul administrației de stat. Majoritatea acestor măsuri nu necesită adoptarea unor acte legislative noi, ci doar modificarea actelor deja existente, acestea putînd fi realizate în cadrul împuternicirilor actuale ale puterii executive.


Modificarea legislației electorale
Igor Boțan

După adoptare, în noiembrie 1997, a Codului electoral au fost adoptate vreo 15 legi în vederea modificării lui. În total, dintre cele 205 articole ale Codului electoral au suferit schimbări peste 90 de articole în care s-au introdus aproximativ 250 de modificări. Unele articole au fost modificate de 5 ori. Curtea Constituțională a declarat 10 dintre aceste modificări ca fiind neconstituționale.

Această statistică scoate în evidență faptul că legislația electorală este cea mai frecvent dezbătută în cercurile politice. Există mai multe motive pentru o astfel de atenție sporită față de legislația electorală. În primul rînd, fiecare ciclu electoral scoate în evidență anumite carențe care urmează a fi înlăturate. În acest caz modificările sînt pregătite și propuse parlamentarilor spre examinare de către Comisia Electorală Centrală (CEC), care ia în considerație și sugestiile parvenite din partea organizațiilor internaționale specializate (OSCE, Consiliul Europei, IFES etc.), precum și din partea ONG-urile locale antrenate în misiunile de monitorizare a procesului electoral. Acest gen de modificări sînt cele care îmbunătățesc cu adevărat legislația electorală.

Al doilea gen de modificări este inițiat și operat de către reprezentanții partidelor ce formează majoritatea parlamentară. De obicei, acest gen de modificări se operează pentru a crea avantaje în viitoarele alegeri pentru cei aflați la guvernare. Cazuri de rezonanță de acest fel au avut loc: în 1997, cînd la redactarea variantei finale a Codului electoral a fost exclusă sintagma din articolul 86 care afirma că pragul electoral de 4% se aplică numai partidelor politice, nu și candidaților independenți; în 1998, cînd modificările în articolul 13 au fost operate pentru a ridica bariere candidaților la funcția de primar al municipiului Chișinău care dețineau funcții de deputat în Parlament; în 2000, cînd a fost mărit pragul electoral de la 4% pînă la 6% (ulterior s-a dovedit că în urma unor calcule greșite au avut de suferit mai ales formațiunile care au întreprins aceste acțiuni în dorința de a îngrădi calea potențialilor concurenți); în 2002, reprezentanții actualului partid de guvernămînt au introdus pragul electoral succesiv de 6% pentru o formațiune politică, 9% - pentru un bloc electoral din 2 partide, și 12% - pentru blocurile electorate formate din 3 și mai multe partide pentru a împiedica formarea coalițiilor și a beneficia și mai mult de pe urma redistribuirii proporționale a mandatelor. Tot la începutul anului 2002 au fost operate modificări pentru a nu admite alegerile directe ale primarilor, urmînd ca aceștia să fie aleși de către consiliile alese în baza listelor electorale. Raționamentul este ca în buletinele de vot să apară doar sigla și denumirea partidelor asupra cărora se extinde transferul de autoritate a liderilor de partid aflați la cîrma statului. De asemenea, s-a dorit limitarea dreptului de a fi alese pentru persoanele care au deținut mandatul de primar două termene. Această inovație a fost considerată de către opinia publică drept un pas îndreptat împotriva unei singure persoane - primarul de Chișinău, Serafim Urechean.

Al treilea gen de propuneri în vederea modificării legislației electorale vine din partea partidelor de opoziție, care încearcă să repare efectele modificărilor operate de către reprezentanții partidelor de guvernămînt. De obicei, aceste modificări sînt respinse de către majoritatea parlamentară, chiar dacă acestea sînt de natură să îmbunătățească în mod cardinal procesul electoral. Astfel, în 2000 a fost respinsă inițiativa de a trece la un sistem electoral proporțional limitat (o unitatea administrativă - o circumscripție electorală cu mai multe mandate), care urma să înlocuiască actualul sistem proporțional absolut (o țară - o singură circumscripție electorală). Scopul modificărilor propuse era de a asigura o relație mai strînsă între deputați și alegători și de a consolida filialele regionale ale partidelor.

Și în prezent problemele legate de legislația electorală reprezintă "mărul discordiei" dintre autorități și un șir de partide de opoziție. Două fracțiuni parlamentare chiar boicotează ședințele plenare ale Parlamentului.

Merită menționat faptul că în scrisoarea deschisă a Secretarului General al Consiliului Europei, Walter Schwimmer, referitoare la mecanismul soluționării conflictelor politice în cadrul Mesei Rotunde cu Statut Permanent (MRSP) se recomandă între altele că pentru depășirea confruntărilor politice din Republica Moldova este necesară modificarea sistemului electoral. Aceste modificări sînt necesare pentru a egala șansele concurenților electorali, eliminînd distorsiunile provocate de actualul sistem din cauza cărora partidul de guvernămînt a obținut un adaos de 40% de mandate. Deși autoritățile moldovenești au declarat că acceptă să implementeze recomandările Consiliului Europei și ale Secretarului General, Walter Schwimmer, în același timp ele au respins cîteva inițiative de modificare a Codului electoral elaborate de către Alianța Social Democrată (ASD) care veneau exact în albia recomandărilor menționate mai sus.

Modificările propuse de opoziție se refereau la schimbarea actualului sistem electoral proporțional cu unul mixt, sau modificarea sistemului proporțional în sensul oferirii posibilității partidelor politice participante la alegeri să anunțe Comisia Electorală Centrală și alegătorii cărui partid politic ar preferă să-i transfere voturile acumulate în cazul imposibilității de a trece pragul electoral. Menirea acestei propuneri era de a substitui actualul sistem de redistribuire proporțională mecanică a voturilor acumulate de partidele incapabile de a depăși pragul electoral către partidele cu programe și viziuni politice similare. În acest caz alegătorii ar fi avut posibilitatea să voteze partidele preferate, cunoscînd și cărui partid le-ar putea trece voturile lor în cazul insuccesului partidului pentru care au votat. Majoritatea parlamentară a respins ambele inițiative. Prima pe motiv că ar fi lipsit cetățenii din Transnistria de posibilitatea de a-și exercita dreptul de vot, iar pe cea de a doua pe motiv că practica electorală internațională nu cunoaște astfel de proceduri de redistribuire a voturilor.

Ambele argumente nu par a fi tocmai corecte. Sistemul mixt presupune păstrarea circumscripției naționale la fel ca și în cadrul celor trei cicluri electorale care au avut loc începînd cu 1994, așa că nu există temei pentru a pune la îndoială faptul că alegătorii din Transnsitria n-ar putea să-și exercite dreptul de vot. În al doilea rînd, alegătorii din Transnstria ar fi putut vota chiar și în circumscripțiile uninominale limitrofe localităților în care locuiesc la fel de bine ca și în cazului votului în circumscripția națională. Chiar a fost elaborată o procedură foarte clară în acest sens.

Cît privește argumentul că nu se pot adopta anumite modalități de redistribuire a mandatelor pe motiv că nu sînt cunoscute de practica internațională, aici trebuie menționat faptul că el nu este aplicat în mod uniform. Spre exemplu, majoritatea parlamentară a modificat recent legea partidelor, obligîndu-le sub pericolul lichidării să-și reconfirme anual numărul minim de 5000 de aderenți, deși practica internațională nu cunoaște astfel de exemple. Deci același principiu este utilizat de către majoritatea parlamentară din considerente ce țin de propriile avantaje. Sigur, ar fi logic ca parlamentarii moldoveni să recurgă la inovații în cazurile cînd efectele acestora pot fi benefice, iar procedurile de implementare sînt clare și realizabile. Într-adevăr, dacă există votul preferențial pentru candidați, de ce n-ar exista votul preferențial și pentru partide, mai cu seamă că Codul electoral specifică foarte clar principiul egalității concurenților electorali, fie că este vorba despre partide, fie că este vorba despre persoane care candidează. Important este ca alegătorului să i se ofere mai multe șanse și posibilități de a decide.

Dacă în cazul modificării sistemului electoral există totuși temei de a manifesta prudență, apoi în ceea ce privește asigurarea securității și transparenței votării nu pot exista nici un fel de scuze. Faptul că majoritatea parlamentară a respins propunerea de a modifica forma buletinului de vot astfel încît acesta să aibă un cupon detașabil de control este dificil de justificat. În primul rînd, experiența internațională atestă astfel de tehnici. În al doilea rînd, acest lucru permite un control mult mai riguros al eventualelor manipulări cu buletinele de vot. Justificarea pe care a făcut-o reprezentantul majorității parlamentare a fost că introducerea acestei proceduri ar răpi alegătorilor destul de mult timp. Experiența a 7 campanii electorale desfășurate în Republica Moldova demonstrează că un alegător are nevoie în medie de 10 minute pentru a-și exercita dreptul de vot. Detașarea unui cupon nu poate lua mai mult de cîteva zeci de secunde, deci criză de timp pentru exercitarea dreptului de vot nu ar putea apărea. Mai cu seamă că în jumătate din timpul rezervat votării secțiile de votare sînt practic pustii, iar în orele de vîrf se pot organiza măsuri pentru un parcurs ordonat al alegătorilor prin secția de votare.

În situația de criză în care se află Republica Moldova pare a fi extrem de important de a oferi temei oponenților politici pentru mai multă încredere. Acest lucru este cu atît mai important cu cît se preconizează organizarea unui referendum privind adoptarea unei noi Constituții, după care ar urma alegerile generale în noile structuri ale statului. Din păcate, cum după s-a văzut, există mari probleme în ceea ce privește procedurile legate de desfășurarea alegerilor, cît și a procedurilor referitoare la organizarea referendumurilor. Totuși semnele bune sînt că Parlamentul a început modificarea Codului electoral în sensul revenirii la procedurile privind alegerile directe ale primarilor care au existat înainte de modificările disputate, precum și renunțarea la limitarea dreptului de a candida la funcția de primar pentru persoanele care au deținut 2 mandate în funcția respectivă.


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]