ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20030408/index.shtml


Nr. 4, 8 aprilie 2003

Activitatea instituțiilor publice

Relații externe

Studii, analize, comentarii

I. Activitatea instituțiilor publice

1. Parlament

În perioada în cauză Parlamentul a adoptat următoarele dintre cele mai importante acte legislative:

Legea privind administrația publică locală (în redacție nouă)

La adoptarea variantei finale a acestei legi s-a afirmat că în procesul de elaborare a ei s-a ținut cont de toate recomandările experților Consiliului Europei, în special, de cele vizînd asigurarea autonomiei financiare, delimitarea atribuțiilor între puterea centrală și locală, precum și de cele referitoare la controlul administrativ al actelor autorităților administrației publice locale.

Odată adoptată, a devenit posibilă fixarea datei alegerilor locale generale pentru 25 mai 2003.

Legea privind inspecția înainte de expediție

Varianta finală a legii conține două prevederi pe care anterior reprezentanții organizațiilor financiare internaționale le-au considerat ca inacceptabile în principiu. Astfel, legea conține prevederi conform cărora se vor determina prin concurs cel puțin 2 companii abilitate să efectueze inspecția, iar lista mărfurilor supuse inspecției va fi aprobată de Parlament. În aceste condiții, deblocarea finanțării externe devine problematică.

Legea privind modificarea și completarea Legii despre statutul deputatului

Prin legea respectivă au fost excluse din legislație prevederile conform cărora mandatul de deputat putea fi revocat în caz de condamnare pentru infracțiune sau de incompatibilitate cu o altă funcție remunerată.

Legile de ratificare a Acordului cvadripartit pentru tranzitarea materialelor nucleare de la CAE Kozlodui

Înainte de a ratifica tratatul cvadripartit, Parlamentul a adoptat o serie de modificări în legislația referitoare la mediu și la transport, prin care a stabilit excepțiile de la interdicția transportării materialelor nucleare. Acordul respectiv a fost semnat de guvernele țărilor membre încă în luna noiembrie 1997. El conține prevederi referitoare la: organele competente de asigurare a măsurilor prevăzute; tipurile de transport utilizat; răspunderea pentru prejudiciul nuclear în eventualitatea unui incident nuclear (numai Federația Rusa sau Bulgaria); lichidarea consecințelor avariei (din contul statului pe a cărui teritoriu s-a produs) etc.

Legea de ratificare a acordului pentru aderarea Ucrainei la Uniunea economică a CSI

Deși a preluat președinția în cadrul organelor de conducere a CSI, pînă în prezent Ucraina nu avea calitatea de membru-asociat la Uniunea economică a CSI, deoarece la etapa inițială solicitase un statut special și intenționase încheierea unui acord bilateral.

Legea privind indexarea pensiilor

Prin legea respectivă Parlamentul a stabilit că anual, începînd cu data de 1 aprilie curent, se vor indexa pensiile care nu vor depăși trei salarii minime.

Reprezentanții organismelor financiare internaționale s-au arătat destul de sceptici față de posibilitățile financiare ale bugetului pentru acoperirea majorărilor la pensii și s-a remarcat că aceste modificări ar putea fi o piedică pentru reluarea finanțării externe.

Legea pentru înființarea Departamentului de migrațiune

Crearea Departamentului de migrațiune este prevăzută de Legea migrației care a fost adoptată la finele anului trecut de către Parlament. Prin formarea acestui organ central de specialitate, numărul ministerelor, departamentelor și instituțiilor centrale de specialitate subordonate Guvernului a ajuns la cifra de 29, ultimele 8 fiind înființate în perioada 2001-2003.

Hotărîrea privind rezultatele controlului executării legislației de către organele vamale

Prin hotărîrea respectivă Parlamentul a constatat existența unor abateri grave de la prevederile legislației în activitatea organelor vamale și a stabilit un șir de măsuri ce urmează a fi întreprinse.

Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative referitoare la activitatea Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și a Corupției, adoptată în prima lectură

Proiectul propune modificarea și completarea competențelor și atribuțiilor CCCEC cuprinse actualmente în: Codul de procedură penală, Codul fiscal, Codul vamal, Legea privind combaterea spălării banilor, Legea Curții de Conturi etc.


2. Guvern

Remanieri

La 26 martie curent, Guvernul l-a numit pe Andrei Cuculescu în funcția de viceministru al Transporturilor și Comunicațiilor, iar pe Petru Grecu - în funcția de director adjunct al Agenției Naționale pentru Reglementare în Telecomunicații.

Viceministrul Justiției, Victor Crețu, a fost desemnat, din oficiu, în calitate de reprezentant permanent al Guvernului în Curtea Constituțională (CC), urmînd să asigure interacțiunea dintre aceste două instituții, să reprezinte interesele Guvernului în CC, să coordoneze participarea reprezentanților autorităților administrației publice centrale la ședințele CC în domeniile ce țin de competența acestora etc.

De asemenea, cabinetul de miniștri l-a numit pe ex-ministrul Afacerilor Externe, Nicolae Cernomaz, în calitate de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Ucraina.

Hotărîri

Guvernul a instituit, la 26 martie curent, zece comisii a căror sarcină de bază constă în organizarea procesului de lichidare a județelor și de formare a raioanelor. Comisiile urmează să efectueze activitatea de inventariere și evidență a bunurilor materiale, a patrimoniului comisiilor județene și a prefecturilor, și să transmită aceste bunuri în gestiunea noilor autorități ale administrației publice locale.

La 27 martie a fost aprobată "Lista împrumuturilor și granturilor acordate Guvernului Republicii Moldova sau acordate cu garanție de stat din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaționale (inclusiv din cota parte a Guvernului), destinate realizării proiectelor respective, precum și din contul granturilor acordate instituțiilor finanțate de la buget" (A se vedea Monitorul oficial, an. X, nr. 60-61 (1153-1154), din 1 aprilie 2003). Organele vamale sînt obligate să asigure importarea mărfurilor destinate realizării acestor proiecte fără perceperea taxelor pe valoare adăugată, vamale și pentru efectuarea procedurilor vamale.

Executivul a aprobat cota de imigrare pentru anul 2003, potrivit căreia în Republica Moldova vor putea imigra 2114 persoane. Această cifră constituie 0,05% din numărul total al populației cu domiciliu permanent în Republica Moldova.

În semestrul al II-lea al anului curent, potrivit Planului de măsuri privind eficientizarea activității autorităților publice, ministerele, departamentele, instituțiile și autoritățile administrației publice centrale vor trebui să prezinte Guvernului regulamente privind activitatea, funcțiile și structura organizatorică ale acestora. Planul presupune, de asemenea, racordarea structurii Executivului la Strategia de dezvoltare social-economică a Republicii Moldova pînă în anul 2005.

La inițiativa cabinetului de miniștri, a fost instituit un mecanism de indexare anuală a pensiilor stabilite în sistemul public de asigurări sociale. Coeficientul de indexare va constitui media dintre rata inflației pentru anul precedent și procentul anual de creștere a salariului mediu pe țară. Suma minimă destinată indexării pensiilor integrale pentru limita de vîrstă în 2003 nu va coborî sub 50 lei, iar pensia minimă pentru limita de vîrstă pentru lucrătorii din economia națională va fi de 135 lei. Indexarea pensiilor va fi efectuată începînd cu 1 aprilie 2003.

În cadrul ședinței Guvernului din 2 aprilie curent, au fost avizate: Programul Național Social "Alocații și credite pentru locuință" pentru anii 2003-2008; Concepția de orientare, pregătire și instruire profesională a resurselor umane; Regulamentul provizoriu de funcționare a Comisiei republicane permanente pentru organizarea expertizei, evaluării și comercializării bunurilor sechestrate etc. În cadrul aceleiași ședințe, Vasile Tarlev, prim-ministrul Republicii Moldova, a solicitat Ministerului Economiei să elaboreze "un plan de măsuri de dezvoltare social-economică a fiecărui raion".


3. Președinție

Președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a convocat la 27 martie a.c. o ședință în cadrul căreia a fost examinată situația creată în regiunea transnistreană. Șeful statului și-a exprimat punctul său de vedere vis-a-vis de recenta hotărîre a Consiliului apărării de la Tiraspol privind introducerea pînă la 1 aprilie a stării de război pe întreg teritoriul Transnistriei.

La 1 aprilie a.c., Vladimir Voronin s-a întreținut cu Mircea Geoană, ministrul Afacerilor Externe al României. În cadrul întrevederii, Vladimir Voronin și-a exprimat speranța că în curînd vor fi depășite "obstacolele care țin de utilizarea unei terminologii inadecvate privind statul moldovenesc și elementele de constituire și consolidare a acestuia". Șeful diplomației române l-a asigurat pe Președintele moldovean că România este dispusă să susțină eforturile Republicii Moldova de integrare în Uniunea Europeană (UE) și să sprijine interesele statului nostru în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE). Mircea Geoană a subliniat că UE ar trebui să ofere Moldovei mai mult decît se dorește a fi făcut în cadrul inițiativei "Europa lărgită". Diplomatul român a asigurat partea moldovenească de faptul că România nu intenționează să introducă pînă în 2007 regimul de vize pentru cetățenii Republicii Moldova. În același context, părțile au convenit asupra necesității semnării Tratatului politic de bază între Republica Moldova și România, urmînd ca la mijlocul lunii aprilie să fie reluată activitatea comitetelor interministeriale moldo-române.

Șeful statului s-a întrevăzut în această perioadă și cu Jaap de Hoop Scheffer, președinte în exercițiu al OSCE și ministru al Afacerilor Externe al Regatului Țărilor de Jos. În cadrul întrevederii a fost discutată posibilitatea adoptării de către Parlamentul de la Chișinău a Protocolului cu privire la reglementarea definitivă a contenciosului transnistrean și a componenței viitoarei Comisii mixte pentru elaborarea noii Constituții. Diplomatul olandez a menționat în acest context că Sovietul Suprem din regiunea transnistreană și-a arătat disponibilitatea de a adopta un asemenea Protocol. Jaap de Hoop Scheffer l-a asigurat pe Vladimir Voronin că, în calitatea sa de președinte al OSCE, este dispus să ofere sprijin în vederea securizării graniței Republicii Moldova cu Ucraina.


II. Relații externe

Ștefan Odagiu, vicepremier și ministru al Economiei, s-a întrunit cu Dirk Verbeken și Joze Leandro, reprezentanți ai misiunii Comisiei Europene (CE), aflați într-o vizită de lucru în Republica Moldova. În cadrul acestei reuniuni, vicepremierul a enunțat doleanța părții moldovenești de a fi extins încă pentru trei ani proiectul TACIS "Asistență pentru implementarea Acordului de Parteneriat și Cooperare (APC) dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană". Ștefan Odagiu a justificat această cerere reiterînd prioritatea integrării europene pentru Republica Moldova. În cadrul acestei vizite, misiunea CE a negociat cu structurile guvernamentale condițiile acordării de către UE a unui grant în valoare de 15 mln euro.

Se cere de amintit că Proiectul TACIS, în valoare de 2,5 mln euro, a fost lansat în aprilie 2000 și urma a fi încheiat la 31 martie 2003, dar a fost extins pînă în luna iunie curent, din contul rezervelor ce s-au făcut în bugetul acestui proiect.

La 2 aprilie curent a fost avizat pozitiv proiectul de lege privind ratificarea Acordului de liber schimb, semnat la 23 decembrie 2002 între Guvernul Republicii Moldova și Consiliul de Miniștri al Bosniei-Hertzegovina. Se cere de menționat faptul că semnarea acordurilor de liber schimb între statele membre ale PSESE este prevăzută în Memorandumul de Înțelegere (MdÎ) privind Liberalizarea și Facilitarea Comerțului în Europa de Sud-Est, la care este parte și Republica Moldova.


III. Studii, analize, comentarii

Revizuirea organizării administrative a teritoriului Republicii Moldova
Igor Boțan

La 21 martie 2003 a intrat în vigoare noua Lege privind organizarea adminstrativ-teritorială a Republicii Moldova (RM). Pentru justificarea revizuirii sistemului de administrație publică locală, autoritățile moldovenești au invocat două argumente principale: promisiunile electorale făcute în cadrul alegerilor parlamentare din februarie 2001 și necesitatea reducerii numărului angajaților, deci și a cheltuielilor pentru asigurarea funcționalității administrației locale.

Esența revizuirii constă în înlocuirea celor 10 județe cu 33 de raioane. Ideea revizuirii organizării administrative a teritoriului și administrației publice locale a fost susținută de majoritatea parlamentară, de Guvern și de Președintele țării. În alocuțiunea adresată deputaților cu ocazia încheierii sesiunii de toamnă-iarnă din 2001, Președintele țării, Vladimir Voronin, și-a arătat spijinul integral pentru reorganizarea administrației publice locale, argumentînd că acest lucru se face, inclusiv, pentru a limita abuzurile din partea funcționarilor publici locali. Și recent, la 2 aprilie a.c., răspunzînd la întrebările cititorilor ziarului Komsomol'skaia Pravda, Președintele Voronin a confirmat că mai mulți cetățeni sînt nemulțumiți de activitatea proastă a organelor publice locale, fapt ce demonstrează că noua reformă administrativ-teritorială este necesară. El a mai afirmat că "înființînd acum patru ani județele puterea s-a distanțat de problemele cotidiene ale oamenilor simpli. Acum puterea trebuie să se întoarcă în acele raioane care au fost părăsite, întrucît cel mai mult au avut de suferit orașele mici ce au rămas fără apă, gaz, canalizare".

Deși legea a intrat în vigoare recent, ea fusese adoptată tocmai la 27 decembrie 2001. În această perioadă opoziția parlamentară și cea extraparlamentară au contestat necesitatea revizuirii sistemului de administrație publică locală. Oponenții partidului de guvernămînt au încercat să demonstreze că argumentele guvernanților nu sînt întemeiate. În opinia lor nu există temei să se presupună că micșorarea aproximativ de 3 ori a dimensiunilor unităților administrativ-teritoriale ar putea contribui cumva la eliminarea abuzurilor comise de funcționarii locali. În acest sens, rămîne neclar de ce abuzurile funcționarilor, dacă acestea au loc, ar trebui combătute prin reorganizarea administrativă a teritoriului, ci nu pe cale judiciară? În aceeași ordine de idei, nu este clar de ce dezvoltarea orașelor mici și prestarea serviciilor cetățenilor ar trebui să depindă de aflarea pe teritoriul acestora a două feluri de administrație publică - orășenească și raională?

Presupunerile că mărirea numărului de unități administrative prin micșorarea dimensiunilor acestora va contribui la reducerea numărului de funcționari publici nu par a fi întemeiate. În primul rînd, indiferent de faptul dacă se micșorează dimensiunile unităților administrative volumul de atribuții și de muncă practic nu se va schimba. În al doulea rînd, se știe că guvernanții au promis să reducă numărul de funcționari și la nivel central, însă în mod paradoxal acest număr crește continuu, precum crește și numărul de ministere și departamente. În acest sens, Președintele Voronin chiar a fost nevoit să intervină pentru a atrage atenția Guvernului asupra acestui fenomen periculos. De ce atunci se crede că la nivel local ar fi posibil un efect invers?

Și argumentele guvernanților referitoare la grija față de cetățenii care au de parcurs distanțe mari pînă la actualele centre județene sînt combătute de către oponenții lor. Aceștia din urmă consideră că autoritățile ar face mai bine dacă ar utiliza resursele prevăzute pentru revenirea la vechea structură administrativă pentru instruirea funcționarilor locali astfel ca aceștia sa poată acorda cetățenilor toate serviciile necesare în localitățile unde trăiesc.

În general, oponenții revizuirii sistemului de administrație publică locală consideră că de fapt există 2 scopuri majore care au determinat actualele autorități să recurgă la revizuirea structurii administrației publice locale. Primul scop este de a pune administrația publică locală sub controlului autorităților centrale, lipsindu-le de posibilitatea de a se transforma în entități teritoriale relativ autosuficiente din punct de vedere economico-financiar. În opinia lor acest scenariu face parte din conceptul "construirii verticalei puterii", lansat de către autorități începînd cu 2001. Al doilea scop este de a aduce organizarea administrativă a teritoriului în conformitate cu structura branșelor teritoriale ale partidului de guvernămînt, care au fost create în baza principiului organizării administrative a teritoriului de pînă la reforma din 1999. Astfel, se va putea oferi funcționarilor de partid posibilitatea de a fi promovați în structurile administrației publice teritoriale. Deși această presupunere pare a fi fantasmagorică, ea nu este lipsită cu totul de sens dacă ne amintim că la una din primele plenare ale partidului de guvernămînt, imediat după alegerile din 2001, unii lideri ai branșelor locale și-au exprimat nemulțumirea față de politica de cadre promovată de către elita de partid. De aceea, nu este exclus că revizuirea administrației publice locale este menită să ofere o recompensă pentru eforturile activiștilor de partid din teritoriu.

Unii experții consideră însă că guvernații ar putea să se confrunte ulterior cu efecte inverse celor scontate. Astfel, la începutul campaniei electorale pentru alegerile locale și așa destul de tensionate din punct de vedere politic, se profilează tot mai pregnant unele probleme de ordin economico-financiar. Estimările costurilor reformei prezentate de către autorul legilor respective, viceprim-ministrul Vasile Iovv, diferă de aproximativ 10 ori (!) de estimările efectuate de către experții asociațiilor de primari.

Oricum, revizuirea sistemului administrației publice va necesita resurse semnificative. Cu această ocazie, vicepremierul Vasile Iovv chiar și-a exprimat recent nedumerirea cum pot membrii Guvernului elabora noi programe sociale fără identificarea surselor financiare pentru implementarea acestora. În mod curios, nimeni din membrii Guvernului nu a îndrăznit să-i adreseze vicepremierului Iovv întrebarea: cum de s-a purces la realizarea revizuirii sistemului de administrație publică locală, a cărui autor este dl Iovv, fără ca resursele necesare să fie prevăzute în bugetul de stat? Cu atît mai mult cu cît problema resurselor financiare legate de realizarea intenției de revizuire a sistemului de administrație publică pare să fi avut deja un impact major asupra recentei deteriorării a relațiilor RM cu BM și FMI. Și aceasta în situația în care problema executării bugetului pentru anul 2003 pare a fi extrem de gravă, iar RM riscă să nu poată primi granturi în valoare de 15 milioane de dolari pentru reducerea deficitului bugetar atîta timp cît relațiile ei cu BM și FMI nu vor intra într-o albie normală.

Și experții independenți consideră că argumentele guvernanților precum că revizuirea sistemului administrației publice locale ține de onorarea promisiunilor electorale nu justifică întru totul realizarea acesteia, chiar dacă Președinția, Parlamentul și Guvernul au declanșat în 2001 și o campanie de colectare a semnăturilor cetățenilor în susținerea acestei inițiative. Dacă ne-am referi la perceperea de către cetățeni a necesității modificării sistemului de administrație publică, putem constata că sondajul realizat în noiembrie 2001 de către Institutul de Politici Publice (IPP) atestă că printre șirul de probleme pe care cetățenii ar dori să le vadă soluționate în primul rînd, problema revizuirii sistemului administrației publice locale nu figurează. Principalele probleme pe care le menționează cetățenii sînt de ordin economic, social, țin de securitatea lor etc.

Un alt argument în acest sens este că actualii guvernanți manifestă o principialitate stranie pentru onorarea promisiunilor electorale doar în domenii selecte, care le pot aduce beneficii de ordin politic, mai ales prin întărirea controlului asupra întregului aparat administrativ la nivel local. Spre exemplu, partidul de guvernămînt a promis în cadrul campaniei electorale din 2001 reconsiderarea efectelor privatizării și chiar stoparea acestui proces, însă în mod surprinzător a prevăzut în bugetul adoptat pentru anul 2002 venituri de pe urma privatizării estimate la o cifră record ce a depășit suma de 700 milioane de lei. Mai mult, este curios că în anul 1990, pe cînd exista încă Uniunea Sovietică, Partidul Comunist din Republica Moldova, al cărui succesor declarat este actualul partid de guvernămînt, a lansat atunci inițiativa revizuirii organizării administrative a teritoriului pentru a eficientiza viața administrativă și economică a republicii. În acest sens, au fost examinate 3 variante de organizare a teritoriului: în 7 unități administrative; în 9 unități; și respectiv în 12. Se poate deci constata că actuala inițiativă a guvernanților de a trecere de la 12 unități administrative la 33 subminează într-un fel principiul consecvenței.

Parlamentul RM de legislatura a XIII-a a preluat inițiativa din 1990, elaborînd legislația necesară pentru implementarea standardelor internaționale în domeniul administrației publice locale, dar acest proces a fost înghețat pentru o perioadă de timp îndelungată. În 1995 RM a aderat la Consiliul Europei (CE), una din condiții fiind modernizarea sistemului de administrație publică locală în conformitate cu standardele CE.

Reforma sistemului de administrație publică locală și cea administrativ-teritorială din 1999 a fost realizată în baza legislației adoptate în 1998 și a unor criterii foarte clare: teritorii capabile să-și asigure o autosuficiență economică relativă; autonomie financiară; descentralizare a serviciilor. Principala idee a reformei din 1999 viza dezvoltarea a 10-12 centre care să devină urbe adevărate, unde să aibă loc concentrarea resurselor financiare și a potențialului economic. Aceste lucruri ar fi putut contribui și la dezvoltarea unei vieți culturale și științifice autentice. Reprezentanții opoziției recunosc că implementarea reformei din 1999 a fost însoțită de greșeli grave, care ar trebui corectate, fără a se recurge la anularea integrală a reformei.

Se consideră că micșorarea dimensiunilor unităților administrative le va face pe acestea într-o măsură mult mai mare dependente din punct de vedere economic de puterea centrală. În astfel de condiții va fi greu să se respecte principiul autonomiei financiare. Din acest punct de vedere, dezvoltarea teritoriilor apare în culori destul de sumbre. Este greu de imaginat că în RM pot fi dezvoltate 33 de orașe-centre administrative. Spre exemplu, dacă ne-am referi la viața culturală, am constata că în RM, în afara Chișinăului, există teatre doar la Bălți și Cahul!

Din aceste considerente pare a fi evident că într-o țară extrem de săracă precum este Republica Moldova puținele resurse disponibile ar trebui concentrate în anumite centre pentru ca să aibă un efect generator, și nu unul de dispersare uniformă contraproductivă.

Inoportunitatea revizuirii sistemului de administrație publică locală este sugerată și de preconizata federalizare a RM. În acest moment nu se știe nici cîți subiecți va avea presupusa federație moldovenească. Ce sens poate avea în aceste circumstanțe revizuirea organizării teritoriului?


Politica socială: deocamdată fără strategie?
Ștefan Zgama

Acordarea unei atenții sporite sferei sociale, declarate de către Guvern drept o prioritate majoră, a fost stimulată de la începutul lui 2003 de două circumstanțe suplimentare. Prima ține de elaborarea Strategiei de Reducere a Sărăciei și Creșterii Economice pentru a putea primi credite din partea Băncii Mondiale (BM) și Fondului Monetar Internațional (FMI). Cea de a doua este legată de exprimarea unei griji mai pronunțate față de populație în ajunul alegerilor în organele administrației publice locale programate pentru 25 mai 2003. Datorită acestui fapt din cele aproximativ 400 de hotărîri ale Guvernului adoptarea în perioada ianuarie-martie a.c. cel puțin o jumătate se referă la problemele de ordin social.

În acest sens accentul s-a pus mai ales pe creșterea rolului statului în reglementarea ocupării forței de muncă, salarizării și asigurărilor sociale. Astfel, începînd cu luna aprilie 2003 mărimea pensiilor celor 658 mii de pensionari va fi mărită cu 18%. Această hotărîre a fost adoptată de Guvern, ținînt cont de sporirea salariului minim, fapt care, la rîndul său, trebuie să mărească încasările în bugetul asigurării sociale de stat.

În luna martie a.c. a fost adoptat Programul național privind ocuparea forței de muncă pentru perioada 2003-2005. Totuși situația pe piața forței de muncă din țară rămîne a fi îngrijorătoare. Problema diminuării populației care s-a accelerat pe la mijlocul anilor '90 în ultima vreme s-a agravat din cauza diminuării populației active din punct de vedere economic. În cel de al patrulea semestru al anului 2002 din această categorie făceau parte doar 1579 mii de cetățeni. În conformitate cu datele statistice populația economic activă locuiește preponderent în zona rurală unde s-a înregistrat cota de 60% din numărul total al șomerilor. Relansarea creșterii economice (după parametrii PIB) nu a avut deocamdată vreun impact asupra șomajului. Astfel, în 1993 în cîmpul muncii erau angajați 1688 mii, iar 2002 - doar 1505 mii de cetățeni (o diminuare cu 10,8%). În conformitate cu metodologia Biroul Internațional al Muncii (BIM), în anul 2002 au existat 110 mii de șomeri, rata șomajului fiind de 6,8%. În structura șomajului prevalează categoria tineretului, inclusiv a celui cu studii superioare. Mai mult de jumătate din cei plecați la munci peste hotare sînt tineri cu vîrsta sub 30 de ani. În conformitate cu Programul național privind ocuparea forței de muncă, se preconizează realizarea a 70 activități privind crearea lucrurilor de muncă, oferirea asistenției privind angajarea în cîmpul muncii, inclusiv a tineretului, orientării profesionale, protecției sociale a șomerilor etc. Astfel, se prevede ca în anul 2005 nivelul șomajului să fie diminuat pînă la limita de 6,0-6,1%.

Guvernul a hotărît ca începînd de la 1 aprilie a.c. să fie mărit salariul tarifar al muncitorilor cu calificația de categoria I (inferioară) din unitățile economice aflate la autogestiune de la 250 la 300 lei. Ulterior, de la 1 iulie a.c. se preconizează cea de a două etapă a măririi salariului minim pentru muncitorii cu calificația de categoria I pînă la 340 lei (începînd cu 1 iulie 2002 salariul respectiv a fost mărit de la 169 pînă la 250 lei).

Mărirea graduală a salariului minimal este încurajatoare, însă drept punct de reper în acest sens ar trebui să servească nu atît indicele inflației, cît apropierea mărimii salariului de valoarea minimumului de existență pentru o persoană aptă de muncă. În cel de al patrulea semestru din 2002 acesta din urmă a constituit 521,7 lei). În prezent raportul este de 0,5:1,0.

Trebuie să se ia în considerație că salariul minim al angajaților din sfera bugetară este de 100 de lei, ceea ce reprezintă 19,2% din valoarea minimumului de existență, și acest lucru reprezintă o "durere de cap" pentru Guvern. În anul 2002 salariul mediu din învățămînt a fost de 464,2 lei, constituind 67,1% din salariul mediu pe țară. În domeniul ocrotirii sănătății și serviciilor sociale salariul mediu a fost de 436,3 lei, constituind 63% din cel mediu pe țară. Guvernul a propus ca în 2003 să fie mărite salariile din sfera bugetară cu 15-20%, însă sindicatele au considerat acest lucru insuficient. Oricum, mărirea salariilor a fost declarată, deși restanțele Guvernului la plata salariilor în sfera bugetară depășește cifra de 170 mln lei (aproximativ $12 mln)

Cifrele de mai sus elucidează într-o anumită măsură de ce Republica Moldova este considerată una dintre cele mai sărace țări din Europa. Cine totuși sînt cei săraci, unde locuiesc ei, care categorii de cetățeni sînt supuse riscului de a fi afectate de sărăcie? În conformitate cu "Raportul privind sărăcia în Republica Moldova" pregătit de Direcția pentru monitorizarea sărăciei din cadrul Ministerului Economiei, nivelul sărăciei estimat cu ajutorul pragului relativ al sărăciei (50% din echivalentul de consum mediu al gospodăriilor casnice) a constituit 22,8%, adică practic fiecare al patrulea locuitor al Republicii Moldova poate fi considerat relativ sărac. Această concluzie a fost făcută în baza studierii a 6,4 mii de bugete ale gospodăriilor casnice.

Puțin mai înalt este nivelul sărăciei din sudul țării, unde predomină gospodăria agricolă și orașele mici. În general, în mediul rural factorii generatori de sărăcie sînt mai pronunțați (indicele sărăciei în sate este mai ridicat decît în orașe). În ceea ce privește orașele mici, aici șomajul are un caracter stagnant. Multe din întreprinderile vechi nu funcționează, iar pentru crearea unor locuri noi de muncă lipsesc investițiile.

Este curios că spre deosebire de alte țări în Republica Moldova gospodăriile casnice conduse de femei au un nivel de sărăcie mai scăzut decît în cele conduse de bărbați. S-a observat că cu cît mai tinere sînt femeile-cap de familie, cu atît este mai mic riscul ca gospodăriile casnice să se regăsească printre cele sărace.

În general, vîrsta tînără a capului gospodăriei casnice constituie un factor care sporește riscul afectării de sărăcie a familiilor în diferite regiuni ale lumii. Însă acest lucru nu este caracteristic pentru Moldova. Mai mult decît atît, anume printre gospodăriile casnice conduse de persoane tinere în vîrstă de pînă la 30 ani ponderea săracilor, comparativ cu alte familii, este mai mică, constituind 72,1 % din nivelul mediu. Acest lucru este determinat de faptul că familiile tinere în Moldova tradițional beneficiază de susținerea materială a părinților și rudelor, ceea ce creează pentru ei condiții cruțătoare de existență, în special pînă cînd în aceste familii se nasc copii.

De aceea atenția statului ar trebui să fie îndreptată spre fenomenul creșterii riscului sărăciei o dată cu creșterea numărului de copii. Comparativ cu gospodăriile casnice care au un singur copil, nivelul sărăciei în gospodăriile casnice cu trei copii e mai înalt de 1,4 ori, iar în gospodăriile cu patru copii și mai mult - de 2,1 ori. Într-o situație materială extrem de dificilă se află copiii în vîrstă de pînă la 5 ani. Extrem de alarmant este consumul insuficient în familiile cu mulți copii a produselor alimentare necesare pentru dezvoltarea normală a organismului copilului.

O altă categorie vulnerabilă o constituie persoanele de vîrstă pensionară, sărăcia cărora crește o dată cu creșterea vîrstei.

Un factor care contribuie la reducerea riscului sărăciei este educația - "moștenirea socialismului". Persoanele cu studii superioare sînt supuse unui risc mai scăzut al sărăciei de 2,3 ori față de celelalte persoane. Din păcate, în prezent învățămîntul devine un privilegiu al familiilor mai asigurate. Cheltuielile pe cap de locuitor pentru învățămînt în gospodăriile casnice sărace sînt de 10,5 ori (!) mai scăzute decît în cele îndestulate. Aceasta se referă și la cheltuielile pentru menținerea stării sănătății: în gospodăriile casnice sărace acestea sînt de 9,7 ori (!) mai reduse decît în cele îndestulate.

După cum se poate observa, sărăcia în Republica Moldova este variată. Statul însă nu dispune deocamdată de o strategie de combatere a sărăciei, nu există nici măcar o viziune exhaustivă asupra problemei date. Soluționarea acesteia este legată direct de realizarea Strategiei creșterii economice și combaterii sărăciei, elaborarea căreia se presupune a fi definitivată la 31 martie anul curent.


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]