![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20031119/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
Acte legislative
Unul dintre cele mai importante acte legislative examinate de Legislativ în perioada 3-16 noiembrie curent a fost Proiectul legii bugetului de stat pentru anul 2004, care a fost adoptat în două lecturi după dezbateri îndelungate, în cadrul cărora opoziția a încercat să demonstreze irealitatea cifrelor incluse și insuficiența mijloacelor financiare necesare pentru realizarea sarcinilor din domeniul economic, social, cultural etc. Potrivit proiectului în cauză, veniturile sînt preconizate a fi în sumă de 5 miliarde 647 milioane lei, iar cheltuielile - 5 miliarde 307 milioane lei. Se cere de remarcat că este pentru prima dată în ultimii ani cînd Guvernul propune un buget cu profit, care însă nu este pe deplin real, deoarece excedentul de circa 340 milioane lei urmează a fi utilizat pentru achitarea datoriei externe. Potrivit afirmațiilor premierului Vasile Tarlev care a participat la ședința Legislativului în care a fost acceptat acest proiect de lege, bugetul de stat pentru anul viitor poartă un caracter social, accentul punîndu-se pe asigurarea cu suport financiar a recentei majorări a salariilor angajaților din sfera bugetară.
Legea privind statutul-cadru al satului și orașului face parte din pachetul de legi menit să asigure activitatea organelor administrației publice locale formate în urma alegerilor locale din mai-iunie 2003 și substituie vechea lege privind statutul-cadru al satului/ comunei, orașului/ municipiului adoptată încă în 1995.
O semnificație deosebită comportă semnarea, la 15 noiembrie curent, de către cele 3 grupuri parlamentare a unei declarații comune în care opțiunea pentru integrarea europeană se anunță a fi drept "obiectiv strategic fundamental" al Republicii Moldova. Potrivit declarației, "forțele politice semnatare își exprimă voința fermă de a orienta și promova dezvoltarea Republicii Moldova pe principiile moderne ale unei societăți democratice europene. / / Legitimitatea solicitării Republicii Moldova de a avansa pe calea integrării în Uniunea Europeană este fundamentată de argumente a căror forță de convingere este dificil de neglijat. Sîntem ferm convinși că acțiunile îndreptate spre integrarea europeană, oficializate în Concepția integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană, vor facilita unificarea țării, dezvoltarea economică durabilă și transformarea graduală a Republicii Moldova într-un stat european modern".
Parlamentarii moldoveni, confirmîndu-și voința de a folosi de o manieră optimă "oportunitățile oferite de Acordul de Parteneriat și Cooperare, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est și cooperarea regională", își exprimă convingerea că "instrumentele existente de cooperare între Republica Moldova și Uniunea Europeană nu oferă un cadru exhaustiv de valorificare a potențialului statului nostru în aspirațiile sale de integrare europeană". În declarație, de altfel ca și în Concepția integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană, filiera sud-est europeană este văzută drept cea mai optimă cale de realizare a dezideratelor noastre de integrare europeană.
Pentru a face cunoscută intenția deputaților moldoveni, speaker-ul Legislativului de la Chișinău, Eugenia Ostapciuc, a expediat în aceeași zi o scrisoare președintelui Parlamentului European, Pat Cox, în care solicită introducerea într-un raport privind relațiile UE extinse cu viitorii săi vecini a unei prevederi care să stipuleze necesitatea includerii Republicii Moldova în Procesul de Stabilizare și Asociere (PSA).
Remanieri
La 12 noiembrie curent, Guvernul a aprobat mai multe hotărîri care vizează corpul diplomatic al Republicii Moldova. Astfel, Andrei Neguța, președintele Comisiei parlamentare pentru politică externă, a fost numit în funcția de ambasador al Republicii Moldova în Franța. Mihai Laur, ambasadorul Republicii Moldova în Ungaria, a fost desemnat în calitate de ambasador și pentru Federația Bosnia și Herțegovina, iar Vasile Sturza, ambasadorul Republicii Moldova în Bulgaria, a fost numit în aceeași funcție pentru Albania.
Hotărîri
Guvernul a avizat pozitiv aprobarea de către Republica Moldova a Acordului adițional cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate la Convenția privind drepturile copilului, document ce a fost semnat de autoritățile moldovenești la 8 februarie 2002. Potrivit acordului, statul semnatar se obligă să nu implice forțat copii sub 18 ani în conflicte armate, precum și să nu-i recruteze în forțele armate, dacă decizia de recrutare nu constituie un act benevol al acestora.
Potrivit modificărilor operate de Guvern la hotărârea "Cu privire la majorarea salariilor angajaților bugetari din sfera socială", conducătorii instituțiilor bugetare vor avea dreptul să utilizeze pînă la 50 la sută din veniturile extrabugetare real acumulate și pentru achitarea salariilor de bază, și pentru acordarea unor ajutoare materiale.
Întrucît patronii stațiilor PECO din Republica Moldova nu au reușit să instaleze aparate cu memorie fiscală la pompele de distribuție a petrolului, din cauza tergiversării acestui proces de către producătorii locali ai unor astfel de aparate, Guvernul a decis prelungirea termenului de instalare a lor de la 1 noiembrie 2003 pînă la 30 aprilie 2004. Totodată Executivul a dat de înțeles că nu va mai admite prelungirea termenului nou stabilit și că va sista activitatea acelor stații PECO care nu se vor încadra în acest termen.
O altă măsură care vizează prelungirea termenului de prezentare a cererilor pentru indexarea depunerilor bănești preconizată pentru anii 2004-2005 a fost aprobată de Guvern la 5 noiembrie curent. Astfel, pentru anul 2004, depunerea unor asemenea cereri se va putea face între 1 octombrie 2003 și 1 martie 2004, iar pentru anul 2005 - între 1 martie 2004 și 1 august 2005. Pînă în prezent, Ministerul Finanțelor a alocat 25 mln lei, dintre care o sumă de 22,1 mln lei a fost deja indexată pentru 34,5 mii deponenți, în timp ce numărul cererilor de indexare este de 60,6 mii, solicitîndu-se în total 38,7 mln lei.
Hotărîrea Guvernului prin care a fost aprobat un proiect de lege care prevede verificarea tuturor candidaților la funcții publice de către Serviciul de Informații și Securitate (SIS) suscită un interes aparte. Potrivit lui Ion Ursu, directorul SIS, o astfel de lege este necesară "pentru a combate fenomenul corupției, pentru a apăra interesele publice și pentru a asigura securitatea statului". Proiectul de lege stabilește că verificarea se va efectua doar cu acordul candidaților la funcții publice. În situația în care aceștia nu vor accepta să fie verificați, să prezinte declarații despre venituri sau vor prezenta date eronate, ei nu vor putea intra în exercițiul funcțiilor publice.
La inițiativa Ministerului Afacerilor Externe, Guvernul a operat facilități la procedura de intrare în Republica Moldova a cetățenilor țărilor membre ale UE, statelor candidate la integrarea în UE, SUA, Canadei, Japoniei, Elveției și Israelului, care dețin pașapoarte diplomatice și de serviciu pe un termen de 90 de zile. Cetățenii acestor țări, deținători de pașapoarte simple, vor putea obține vize de intrare pe teritoriul Moldovei pe un termen de ședere de cel mult 90 de zile, fără a prezenta invitații din partea persoanelor juridice sau fizice. Introducerea acestor facilități va contribui, în opinia membrilor Guvernului, la stabilirea unor relații politice pozitive și de perspectivă cu țările pe care le vizează acest proiect de lege, la completarea bugetului național, precum și la ameliorarea imaginii Republicii Moldova.
Sesiunea a 113-a a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei
La 6 noiembrie curent, la Chișinău s-a desfășurat sesiunea a 113-a a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (CE), în cadrul căreia Olanda a preluat de la Republica Moldova președinția acestui organism. La reuniune au participat miniștrii de Externe din 20 de state europene și reprezentanții tuturor statelor membre ale CE, precum și ai celor cu statut de observator în această instituție paneuropeană.
Cu o zi înainte de această reuniune, șeful statului s-a întreținut cu Walter Schwimmer, Secretarul General al CE, cu Jaap de Hoop Scheffer, președintele în exercițiu al OSCE și ministru al Afacerilor Externe al Olandei, și cu Brian Cowen, ministrul Afacerilor Externe al Irlandei.
În cadrul întîlnirii avute cu Walter Schwimmer, care a apreciat președinția Moldovei în Comitetul de Miniștri al CE drept un succes incontestabil, a fost examinat modul în care statul moldovenesc și-a onorat angajamentele inerente procedurii de exercitare a președinției și a fost abordată problema migrației ilegale, precum și cea a soluționării conflictului transnistrean.
Dat fiind faptul că Jaap de Hoop Scheffer este în prezent și președinte în exercițiu al OSCE - unul dintre cei trei mediatori în procesul de soluționare a diferendului de pe Nistru -, principalul subiect al discuției din cadrul întîlnirii acestui oficial cu Președintele moldovean l-a constituit "dosarul transnistrean". Cu acest prilej, ministrul de Externe al Olandei și-a exprimat intenția de a soluționa conflictul transnistrean pe parcursul anului 2004, lăsînd să se înțeleagă că procesul în cauză va putea fi intensificat, în special, în a doua jumătate a acestui an, perioadă în care Olanda va exercita președinția UE.
Brian Cowen a exprimat disponibilitatea Irlandei de a sprijini eforturile Republicii Moldova în vederea integrării europene și unificării țării, constatînd că poziția UE, implicit a statului său, privind problema transnistreană coincide cu cea a OSCE.
La deschiderea lucrărilor recentei sesiuni a Comitetului de Miniștri al CE, Președintele Vladimir Voronin a rostit o alocuțiune în care a remarcat că "președinția în cadrul Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei a fost un eveniment istoric pentru țara noastră, care a avut un impact benefic nu doar asupra relațiilor noastre multilaterale, dar și pe plan intern, accelerînd avansarea ei pe calea reformelor democratice. Totodată, sperăm că activitatea noastră pe durata acestui mandat s-a soldat cu unele experiențe și rezultate utile atît pentru întreaga noastră organizație, cît și pentru statele ei membre, ilustrînd concludent viabilitatea principiului unității prin diversitate". Șeful statului a mai subliniat că "experiența colaborării noastre constructive cu Consiliul Europei servește drept stimulator pentru a ne stabili noi obiective, în primul rînd, obiectivul strategic al integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană", năzuință care "nu este determinată numai de apartenența geografică a Moldovei la continentul european, dar și de faptul că avem aceleași rădăcini și tradiții, că sîntem atașați acelorași valori europene, care presupun respectul pentru drepturile omului, pentru democrația pluralistă, pentru statul de drept și pentru diversitate, în multitudinea componentelor sale".
După cum era de așteptat, în urma evoluțiilor practicilor discursive autohtone în sensul corelării frecvente a principalelor priorități de politică internă și externă ale autorităților actuale, Președintele Voronin a menționat și cu această ocazie că pentru Republica Moldova "avansarea spre Uniunea Europeană și spre standardele europene constituie, totodată, și principala modalitate de a integra societatea, calea de a unifica țara și de a soluționa problema transnistreană".
Eradicarea corupției
Președintele Vladimir Voronin a decretat, la 7 noiembrie, instituirea unei noi comisii, care urmează să elaboreze și să prezinte Parlamentului spre adoptare Strategia națională de prevenire și combatere a corupției, precum și planul de acțiuni pentru realizarea acestei strategii. Această măsură vizînd completarea cadrului instituțional și legislativ cu privire la eradicarea corupției se înscrie astfel într-un ansamblu de acțiuni menite să contribuie la combaterea acestui fenomen, proces anunțat de Președintele Voronin, încă la începutul mandatului său, ca fiind unul din principalele obiective ale guvernării actuale. Curios este că după aproape trei ani de la reiterarea la modul imperativ a necesității combaterii corupției în Republica Moldova, mai multe rapoarte ale Transparency International plasează Republica Moldova pe unul din primele locuri în rîndul celor mai corupte state din Europa, arătînd totodată că deși "Președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, tinde să fie tratat ca un luptător împotriva corupției, eforturile sale par a fi îndreptate mai mult spre cîștigarea voturilor decît spre identificarea unor soluții în această problemă" 1. Chiar dacă putem pune la îndoială veridicitatea unor concluzii trase de organizațiile internaționale de profil cu privire la nivelul corupției în Republica Moldova, cert rămîne a fi faptul că un asemenea fenomen există, că implicațiile sale sînt profunde și nocive, precum și că eradicarea lui va fi imposibilă și după elaborarea, cu siguranță tardivă, a viitoarei Strategii naționale de prevenire și combatere a corupției, în lipsa unei voințe politice ferme, orientate în această direcție.
Recomandări pentru funcționarii publici locali
Președintele Vladimir Voronin a participat, la 8 noiembrie curent, la adunarea primarilor, președinților de raioane și a secretarilor consiliilor raionale. Șeful statului le-a recomandat funcționarilor publici locali să-și stabilească drept priorități, pentru următorii patru ani, asigurarea localităților cu apă potabilă și gaze naturale. Avînd în vedere afilierea politică pestriță a noilor funcționari publici locali, Președintele Voronin le-a mai recomandat acestora "să uite de apartenențele și divergențele politice, singurul scop al activității acestora urmînd să devină slujirea intereselor comunității".
Vizita Președintelui moldovean în Republica Cipru
Săptămîna trecută, Vladimir Voronin s-a aflat într-o vizită oficială în Republica Cipru. Potrivit serviciului de presă al Președinției de la Chișinău, în cadrul întrevederii avute cu Demetris Christofias, președinte al Legislativului cipriot, Vladimir Voronin s-a arătat interesat de "experiența cipriotă de depășire a unui litigiu teritorial de durată, experiență ce ar putea fi utilă pentru autoritățile chișinăuiene angajate într-un proces dificil de identificare a soluției politice optime pentru conflictul transnistrean". Într-un mod, devenit de curînd cvasitradițional, Președintele Voronin a mai solicitat sprijinul Ciprului în vederea aderării Republicii Moldova la PSA.
Evocarea rolului factorului ucrainean
Un alt eveniment de mare rezonanță l-a constituit vizita Președintelui Ucrainei, Leonid Kucima, la Chișinău. În cadrul întrevederii Președintelui moldovean cu cel ucrainean a fost abordată problema posturilor vamale mixte la frontiera comună, ajungîndu-se la un consens în ceea ce privește activitatea a 5 posturi funcționale și a altor două care urmează a fi deschise. Un alt subiect de discuție l-a constituit, bineînțeles, problema transnistreană. În acest context, Președintele Voronin a remarcat în cadrul briefing-ului de la sfîrșitul întrunirii că poziția Chișinăului privind procesul reglementării transnistrene este susținută în totalitate de Kiev.
După această întîlnire, cei doi președinți au semnat o declarație comună, urmînd apoi semnarea de către părți a unui Acord de liber schimb.
Cu prilejul acestei vizite, "în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la dezvoltarea relațiilor de prietenie și colaborare dintre Ucraina și Republica Moldova", Președintele Vladimir Voronin l-a decorat pe Președintele Ucrainei cu "Ordinul Republicii". În cadrul procesiunii de înmînare a acestei decorații, Președintele moldovean a remarcat "contribuția Ucrainei și a Președintelui Leonid Kucima personal la procesul de reglementare transnistreană, susținerea sa fermă a integrității teritoriale a țării noastre".
Evacuarea patrimoniului militar rus din regiunea transnistreană
După reluarea procesului de evacuare a patrimoniului militar rus din regiunea transnistreană acum două săptămîni, o a doua garnitură de tren formată din 20 de vagoane încărcare cu circa 300 tone de muniții ruse au fost expediate spre Rusia în noaptea de 6 spre 7 noiembrie. Potrivit unor surse avizate din cadrul Grupului Operațional de Trupe Ruse (GOTR), citate de Basa-press, acesta va fi ultimul din acest an transport de muniții expediat din Transnistria.
Între timp, viceministrul rus de Externe Veaceslav Trubnikov, aflat în vizită la Chișinău cu ocazia reuniunii Comitetului de Miniștri al CE, a declarat că Federația Rusă nu va reuși să-și retragă munițiile din regiunea transnistreană conform angajamentelor de la Porto din cauza unor circumstanțe care o depășesc i.e. obstacolele ridicate de către administrația transnistreană. În același timp, potrivit oficialului rus, Moscova se pronunță împotriva stabilirii unui nou termen de retragere a patrimoniului său militar, deoarece acesta le-ar putea oferi unor forțe interesate un nou prilej de a zădărnici procesul de retragere.
Comisia Unificată de Control
Ședința ordinară a Comisiei Unificate de Control (CUC) din 4 noiembrie a fost suspendată după ce reprezentanții Transnistriei au părăsit ședința în semn de protest față de introducerea de către autoritățile de la Chișinău a unui efectiv de poliție special în zona de securitate de-a lungul Nistrului care este supravegheată de CUC. Poliția specială a fost introdusă în vederea creării unor posturi vamale la frontiera administrativă vestică a Transnistriei pentru a contracara operațiunile de contrabandă.
Protestele opoziției din fața Ambasadei Federației Ruse
Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse a remis la 4 noiembrie autorităților moldovenești o declarație în care le-au solicitat acestora să intervină în vederea încetării "isteriei antiruse" și să nu mai permită "acțiuni ilegale organizate de politicieni agresivi de orientare radical-naționalistă". Declarația s-a referit la protestele organizate pentru a doua lună de către Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD) și de un grup de ziariști de la mai multe ziare chișinăuiene în fața blocului Ambasadei Rusiei din Chișinău. Protestatarii revendică retragerea necondiționată a patrimoniului și a trupelor militare ruse din Transnistria pînă la sfîrșitul lui 2003, potrivit angajamentelor asumate de Moscova la reuniunea interministerială a OSCE de la Porto.
În scurt timp după difuzarea acestei declarații, Vasile Dulghieru, ministrul Justiției de la Chișinău, a cerut PPCD încetarea imediată a acțiunilor de protest, care ar contraveni prevederilor constituționale potrivit cărora libertatea de expresie nu trebuie să lezeze demnitatea altei persoane. Potrivit lui Dulghieru, citat de Basa-press, acțiunile PPCD au loc "sub lozinci ce lezează atît onoarea și demnitatea poporului rus, cît și onoarea și demnitatea actualei guvernări a Republicii Moldova".
Acestei declarații i-a urmat inițierea de către organele procuraturii a unor dosare administrative liderilor PPCD, care sînt acuzați de către poliția din Chișinău că ar fi organizat o acțiune neautorizată.
Reprezentanții PPCD au respins atît acuzațiile ministrului Dulghieru, cît și cele ale organelor procuraturii în mai multe rînduri, inclusiv prin intermediul unei declarații făcute în plenul Parlamentului, în care au afirmat că autoritățile au recurs la o amenințare directă a PPCD, reluînd învinuiri nefondate la adresa PPCD și declanșînd o nouă procedură de ridicare a imunității parlamentare a cîtorva deputați creștin-democrați.
Președintele în exercițiu al OSCE discută cu societatea civilă din Moldova
Ministrul olandez de Externe, Jaap de Hoop Scheffer, președinte în exercițiu al OSCE și viitor Secretar General al NATO, aflat într-o vizită la Chișinău cu ocazia reuniunii Comitetului de Miniștri al CE, a avut o întîlnire cu reprezentanți ai societății civile din Republica Moldova pentru a discuta cu aceștia despre inițiativa de soluționare a diferendului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova, inițiativă față de care societatea civilă a avut o reacție preponderent negativă. De Hoop Scheffer a calificat acuzațiile aduse OSCE și Misiunii OSCE din Chișinău drept "non-sens" și a dat asigurări că Misiunea OSCE va face tot posibilul pentru a fi imparțială și a discuta pe picior de egalitate cu toate părțile interesate în rezolvarea crizei transnistrene.
Într-un comentariu făcut de ziarul de la Chișinău Moldavskie vedomosti cu referință la această întîlnire, se notează că implicarea societății civile în discuțiile cu privire la inițiativa de federalizare ar fi timpurie atîta timp cît nu există un dialog pe marginea acestei probleme între cei doi lideri de la Chișinău și Tiraspol. În aceste condiții, protestele societății civile de pe ambele maluri ale Nistrului împotriva inițiativei de federalizare le-ar putea servi celor doi drept un pretext în plus pentru amînarea soluționării politice a conflictului.
Pe toboganul relațiilor moldo-române
În timp ce autoritățile de la Chișinău se arată în continuare deranjate de faptul că România insistă să considere Republica Moldova ca pe cel de-al doilea stat românesc, cele de la București declară că România va rămîne în orice condiții avocatul principal, cel mai calificat și cel mai sincer al Republicii Moldova pe calea integrării europene. Acest lucru a fost reafirmat de către ministrul român de Externe, Mircea Geoană, aflat la Chișinău cu ocazia sesiunii a 113-a a Comitetului de Miniștri al CE.
Șeful diplomației române a informat, de asemenea, că Guvernul României a decis să restructureze datoria Republicii Moldova în mărime de 15 mln USD pe o perioadă de 8 ani. Decizia de a prelungi perioada de scadență a datoriilor, în special pentru resursele energetice contractate anterior de Chișinău, a fost luată la solicitarea autorităților moldovenești și ținîndu-se cont de situația social-economică complicată din Republica Moldova, a mai arătat M. Geoană.
Moldova - Transnistria: opoziție a intereselor economice
Galina Șelari
Lucrurile au luat însă o altă întorsătură. În 2001 Transnistriei i se retrage dreptul de utilizare a ștampilelor vamale ale Republicii Moldova, ceea ce "s-a materializat" în noțiunea de "blocadă economică". Intensificîndu-se treptat, diferendul s-a accentuat pe parcursul anului 2003, deși părțile sînt în continuare de acord că reîntregirea țării este singura cale posibilă atît pentru soluționarea conflictului, cît și pentru asigurarea redresării economice a ambelor subregiuni. În vederea atingerii acestui scop a început elaborarea Constituției statului unitar. Cu toate acestea, pasiunile dezlănțuite pot fi comparate, într-un anumit sens, cu situația care a precedat opoziția din 1992, însă acum în prim-plan nu figurează problemele spirituale - limba sau istoria -, ci interesele materiale: cui îi aparține proprietatea și cine va gestiona fluxurile economice? În consecință, actuala agravare a situației nu este mai puțin periculoasă decît cea de la începutul anilor '90 ai secolului trecut.
Insistînd asupra drepturilor lor, părțile s-au angajat parcă într-o competiție de aplicare a sancțiunilor prohibitive fața de agenții economici și de populația de pe celălalt mal. Și asta după ce s-a convenit, în urma fazei "fierbinți" din 1992, că "părțile aflate în conflict consideră inacceptabilă aplicarea oricăror sancțiuni și blocade. În acest context, vor fi înlăturate orice obstacole în calea circulației bunurilor, serviciilor și persoanelor".
Metodele prin care părțile încearcă în ultimele luni să asigure aceste libertăți economice stîrnesc cel puțin mirarea. Să le amintim:
Actul întîi: primăvara-vara 2003:
Aceste acțiuni au fost considerate de administrația Transnistriei drept o recrudescență a "blocadei economice" și drept revendicare din partea Chișinăului a proprietății subregiunii și a adoptat, drept răspuns, măsuri prohibitive:
Pe fundalul acuzațiilor reciproce de "strangulare", s-a creat pînă la urmă o situație absolut absurdă, culminînd cu întreruperea, începînd din mijlocul lunii septembrie 2003, a legăturii telefonice dintre Moldova și Transnistria, ceea ce aduce prejudicii deopotrivă agenților economici și populației. Sîntem totuși în Europa?!
Actul doi - toamna 2003:
Toate aceste acțiuni privind "izolarea", "constrîngerea în vederea înțelegerii" etc. au avut drept rezultat reducerea considerabilă a comerțului dintre subregiuni, retragerea agenților economici de pe ambele maluri ale Nistrului în economia subterană și, ca urmare, activizarea contrabandei și a corupției. Izbucnirea bruscă, la prima vedere, a contradicțiilor pe fundalul procesului de tratative este determinată, într-o mare măsură, de faptul că pentru prima oară după 1992 au fost lezate interesele economice ale așa-ziselor elite - vechi și noi -, anumitor "grupuri de business" de pe ambele maluri ale Nistrului.
Deoarece lucrurile au devenit clare - domină interesele economice -, a sosit timpul căutării active a unor "puncte de contact" în primul rînd în sfera economică, întrucît problemele cu care se confruntă Moldova și Transnistria sînt asemănătoare. Prin urmare, ar fi mai rezonabil ca părțile să caute împreună posibilele căi de soluționare a lor.
Astfel, ridicarea nivelului de trai al populației și asigurarea creșterii economice constituie scopuri strategice în dezvoltarea ambelor subregiuni. Restabilirea sectorului real în Moldova și în Transnistria se desfășoară încet, este iminentă necesitatea realizării celui "de-al doilea val" al reformelor atît în sectorul industrial și agrar, cît și în politica socială. Totodată, pentru ambele părți există limitări bugetare drastice, legate de necesitatea menținerii sferei sociale, pe de o parte, și de reducerea poverii fiscale în scopul stimulării activității de antreprenoriat și atragerii de investiții străine, pe de altă parte.
Situația se complică și mai mult din cauza că atît Moldova, cît și Transnistria se confruntă cu acuta problemă a rambursării datoriei externe și, ca urmare, cu "dublul deficit", atît al bugetului, cît și al balanței de plăți. Atare probleme sînt proprii multor economii de tranziție, ele putînd fi soluționate mai ușor în cadrul unui "stat comun" antrenat în procesul de stabilizare și de reconstrucție a economiei întregii regiuni a Europei de Sud-Est.
Factorii externi pot contribui, cu timpul, la soluționarea echilibrată și, cel mai important, civilizată a conflictului. Aceștia sînt, mai întîi, extinderea Uniunii Europene spre est și, condiționată de acest fapt, politica ei fața de viitorii săi vecini. În același timp, dacă Republica Moldova va deveni un "vecin" imediat al UE nu mai înainte de 2007, pentru Rusia, Ucraina și Belarus acest lucru se va produce deja în 2004. Mai mult decît atît, astăzi noțiunea de "spațiu economic european unic" depășește din ce în ce mai mult cadrul deja extins al UE. În primul rînd, aceasta ține de caracterul relațiilor Rusiei și Ucrainei cu țările europene, de aprofundarea și de extinderea parteneriatului economic. Evident, un atare parteneriat se va intensifica o dată cu aderarea acestor țări la OMC și cu realizarea acordului privind spațiul economic unic dintre patru țări importante - Rusia, Ucraina, Belarus și Kazahstan, semnat în septembrie 2003. Faptul că tocmai aceste țări sînt partenerii principali și comuni ai ambelor subregiuni ale Moldovei va influența, fără îndoială, atît relațiile cu ele ale "statului comun", cît și relațiile dintre subregiuni.
Tensiunea "politico-economică" dintre Moldova și Transnistria, exacerbată în primăvara-vara lui 2003, a avut repercusiuni negative asupra comerțului reciproc: potrivit datelor băncii republicane din Transnistria, în prima jumătate a anului 2003 cota-parte a Republicii Moldova în volumul total al comerțului extern al Transnistriei s-a redus pînă la 9% (cel mai scăzut indicator în ultimii ani). Este curios totuși că s-au redus deosebit de mult livrările din Republica Moldova în Transnistria, în vreme ce volumul mărfurilor livrate în Moldova a crescut chiar cu 24%. Creșterea exportului din Transnistria în Rusia și Ucraina a constituit, respectiv, 300% și 84%. Nu este lipsit de interes faptul că potrivit prognozei dezvoltării economice a Transnistriei pentru anul 2004 principalii săi parteneri comerciali vor rămîne Rusia și Moldova (38,5% din întreaga circulație a comerțului extern), și asta în situația în care s-au creat condiții privilegiate cu Ucraina - mărfurile ucrainene (cu excepția celor nesupuse accizelor) nu vor fi supuse impozitării cu taxe vamale, iar mărfurile din Republica Moldova sînt impozitate cu o taxă specială de 100%.
O ieșire din situația creată, care aduce prejudicii importante atît economiei Moldovei, cît și economiei Transnistriei, poate fi doar un compromis reciproc, începînd cu soluționarea problemelor de natură economică. Credem că acest compromis trebuie să fie realizat în cursul etapei inițiale a perioadei de reintegrare, moment fixat încă în Proiectul de acord privind reglementarea transnistreană, propus de OSCE (iulie 2002, Kiev), ceea ce nu a fost realizat.
Deblocarea "baricadelor" economice prin canalele oficiale ale procesului de tratative nu se încununează deocamdată cu succes. Cu siguranță, ar fi utilă antrenarea întreprinzătorilor și a organizațiilor neguvernamentale la dezbaterea aspectelor economice ale relațiilor dintre Moldova și Transnistria. Aceste aspecte sînt la vedere: proprietatea, privatizarea, fluxurile financiare, procedurile vamale, înregistrarea și impozitarea, circulația liberă a oamenilor.
Ar fi binevenită examinarea posibilității semnării de către părți a unui document care să fixeze condițiile conform cărora, înainte să fie adoptată Constituția "statului comun":
Aceste propunerii urmează, bineînțeles, a fi discutate. Acceptarea lor ar detensiona într-o mare măsură actuala situație reciproc subversivă și în multe privințe absurdă.
Implicațiile interne ale politicii economice din sectorul extern al economiei Moldovei
Iurie Gotișan
Pot fi invocate argumente în favoarea unei așteptate dinamici a deficitului balanței comerciale în acest an. Astfel, considerînd alte condiții neschimbate, cum ar fi înviorarea economică lentă, care nu se bizuie în exclusivitate pe exporturi, precum și reducerea la jumătate a volumului investițiilor străine, acestea atrag după sine mărirea deficitului comercial chiar dacă exporturile au cunoscut o creștere fulminantă. Reluarea procesului investițional, pe fondul existenței unor finanțări externe mai facile, ar stimula importul de mașini, utilaje și echipamente ceea ce ar conduce realmente la agravarea deficitului comercial. Ambele argumente nu sînt lipsite de temei prin prisma cifrelor ce descriu evoluția economiei (a producției industriale, utilizării forței de muncă etc.) pentru această perioadă a anului.
Menținîndu-se tendința actuală, deficitul pe întreg anul s-ar putea ușor situa la peste 500 milioane de dolari, deci aproape 25% din PIB. Mai mult ca atît, se estimează că valorile acestui indicator vor realiza o creștere de peste 100 milioane de dolari mai mult comparativ cu anul precedent. Această stare de lucruri vine în contradicție cu prevederile Memorandumului încheiat cu FMI privind politica economico-financiară a Guvernului și Băncii Naționale a Republicii Moldova pentru 2003. Autoritățile sus-numite preconizau pentru acest an un deficit al balanței comerciale care să nu depășească valoarea de 300 milioane de dolari SUA.
Să revin însă la elementul surpriză conținut de evoluția deficitului comercial. Există cîteva motive care ar trebui să sensibilizeze responsabilii politicii economice, inclusiv pe oficialii Băncii Naționale a Republicii Moldova. În primul rînd, o înviorare a activității economice de 6%, cît s-a estimat de către guvern pentru acest an, nu poate explica în sine creșterea atît de mare a deficitului comercial. Aceasta în afară de cazul cînd dinamica reală a economiei autohtone ar fi semnificativ mai accentuată decît ceea despre ce ne vorbesc cifrele, iar discrepanța se reflectă în balanța comerțului.
În al doilea rînd, politica cursului de schimb anunțată și practicată de către banca centrală a permis o apreciere reală a leului care a deteriorat balanța comercială. Că această politică nu face mai ușoară lupta contra inflației este o altă istorie, asupra căreia nu mă refer aici. Un risc foarte amenințător - mai ales în situația țărilor ce suferă de o puternică constrîngere externă - este aprecierea cursului de schimb real. Chiar și acolo unde inflația este adusă la o valoare rezonabilă de o singură cifră, în lipsa unor creșteri de productivitate importante, aprecierea duce la o înrăutățire destabilizatoare a balanței comerciale. Banca Națională formula întotdeauna scopul său foarte elocvent - reducerea cu orice preț a inflației. În afara acestui obiectiv stabilitatea monedei naționale a reprezentat și reprezintă obiectivul principal al băncii centrale.
Cursul de schimb al monedei trebuie să reflecte situația reală a economiei și trebuie să influențeze favorabil asupra ei, ceea ce în cazul Republicii Moldova pare a fi o situație mult prea eronată. Cu toate acestea Banca Națională a susținut un curs de schimb supraevaluat pentru moneda locală. Aceasta în condițiile unui dezechilibru evident al balanței de plăți, folosind rezerve valutare apreciabile pentru acoperirea importurilor. Întrucît gradul de depreciere inflaționistă a leului moldovenesc a fost cel mai adesea reflectat incomplet în nivelul cursului de schimb, în realitate autoritățile monetare au practicat politica monedei forte și nu a celei de flotare liberă. Or, aprecierea monetară descurajează exporturile și stimulează importurile, care ca rezultat produce o deteriorare a balanței comerciale.
Din cauza cursului de schimb subestimat al dolarului american, exportatorii moldoveni au suportat pierderi uriașe pe parcursul cîtorva ani. Această politică a "stabilității" nu a fost îndreptățită din punctul de vedere al teoriei tranziției, a fost promovată fără responsabilitate, consecințele ei fiind foarte grave. Dacă s-ar fi evitat intervenția Băncii Naționale în menținerea inutilă a cursului supraevaluat al leului, foarte probabil că exporturile ar fi fost suplimentar stimulate de un curs favorabil, respectiv se inhibau importurile neproductive, în favoarea inițiativelor locale. Singurul contraargument pe care mi-l aduc chiar eu este că de fapt nu prea avem ce exporta, iar dacă și se mai produce cîte ceva, materiile prime folosite sînt de import, de aceea marja de profit scontată de exportator de obicei nu este prea mare.
Însă experiența programelor de stabilizare macroeconomică în lume demonstrează că aprecierea cursului de schimb real, neînsoțită de cîștiguri de productivitate corespunzătoare, constituie o mare vulnerabilitate pentru acestea. Atît în America Latină, în anii '80 și '90 ai secolului trecut, cît și în ultima criză financiară de proporții din Asia de Sud-Est, precum și în cazul evenimentelor tulburătoare din 2002 care au avut loc în Argentina, aprecierea cursului real a redus din credibilitate și a mărit deficitele comerciale pînă la grade de nesustenabilitate, provocînd un colaps financiar. Din acest motiv, administrarea prudentă a balanței comerciale reprezintă un obiectiv aparte, iar în majoritatea cazurilor guvernele concep strategia economică pornind de la echilibrul extern.
În al treilea rînd, nivelul importurilor din acest an, în mod constant substanțial peste nivelul din prima jumătate a anului 2002, ne sugerează că este foarte probabil să nu fie vorba de un simplu "accident" pe parcurs. Chiar dacă se ține cont de efectul înviorării economice asupra nivelului comerțului exterior, diferențele menționate nu-și pierd relevanța. În același timp, transferurile din contul curent nici pe departe nu au atenuat magnitudinea deficitului comercial. Altfel spus, deși transferurile rămîn considerabile, pierd din putere din cauza creșterii mai pronunțate a importurilor în raport cu ascensiunea exporturilor. În fine, nu se poate vorbi despre un flux de investiții străine directe, care să fi finanțat automat creșterea deficitului comercial. Astfel, investițiile străine directe au constituit numai 65 milioane dolari în 2002 comparativ cu 114 milioane în 2001 și, respectiv, 128 milioane de dolari în 2000. Potrivit raportului Conferinței Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Comerț (UNCTAD) pentru anul 2002 cu privire la investițiile mondiale ponderea investițiilor străine directe (ISD) în PIB este cea mai joasă în Republica Moldova printre statele europene. Se estimează că volumul investițiilor străine alocate Moldovei în ultimii cîțiva ani se estimează a fi mai mic decît valoarea traficului internațional cu droguri care ne penetrează țara. Lipsa investițiilor străine directe a fost determinată în egală măsură de criza economică, de instabilitatea politică și de cadrul legislativ ambiguu.
Care pot fi alte explicații ale creșterii deficitului comercial și de cont curent? Una ar fi legată de evoluția ascendentă a monedei Euro în raport cu dolarul american și în legătură cu unele modificări de structură și orientare geografică ale comerțului moldovenesc, dar datele nu permit verificarea unei asemenea aserțiuni. Ar mai putea fi vorba și despre posibile evoluții nefavorabile ale prețurilor unor produse și servicii (creșterea prețurilor pentru produsele petroliere și agenți energetici) de bază din structura comerțului nostru, deși ascensiunea exportului moldovenesc și în acest an pare să infirme această ipoteză. Dinamica scăzută a activității economice în perimetrul UE, cu care Republica Moldova desfășoară aproximativ 30% din comerț și orientarea acestuia în proporție de peste 60% spre piețele estice, poate constitui un alt factor. Politica comercială practicată de Guvern poate furniza și ea o explicație. Spre exemplu, facilitățile acordate la o gamă de importuri echivalează cu o apreciere în termeni reali a monedei naționale, care nu face decît să încurajeze importurile. Mai mult, dacă aprecierea nominală a leului s-a făcut în raport cu dolarul american, implicit s-a produs o apreciere a leului față de Euro, ceea ce de asemenea a stimulat importurile. Aceasta presupune ca politica cursului de schimb să nu neglijeze dimensiunea dezechilibrului extern. Mai putem aminti indisciplina financiară (fenomenul de "spălare a banilor", evaziuni fiscale etc.) care sugerează că unele disponibilități financiare ar fi putut orientate spre efectuarea de importuri suplimentare.
În actualul context economic internațional în deteriorare, Republica Moldova va avea dificultăți sporite în a-și continua relansarea economică. Va fi mai greu să exportăm, iar finanțarea externă a deficitelor noastre va fi mai complicată. Dar lucrurile nu se opresc aici. Anul 2003, pe lîngă știri bune, a adus și vești rele: creșterea indisciplinei financiare (arierate de peste 40% din PIB) și dublarea deficitului comercial și a celui de cont curent. Aceste deficite nu sînt sustenabile și măsuri serioase de corecție sînt necesare - mai ales în lumina unui mediu financiar internațional tot mai incert. Guvernul a anunțat deja unele măsuri, care sînt consemnate și de textul scrisorii de intenție a noului acord cu FMI. Aceste măsuri, care nu pot să nu fie restrictive, vor influența ritmul activității economice în anul ce vine.
Prezența unui excedent bugetar de 0,8% din PIB în proiectul de buget pentru anul viitor, reducerea deficitului sectorului neguvernamental cu cca 3% din PIB în anul viitor (de la 6%, cifră estimată pentru acest an), eliminarea unor facilități fiscale și comerciale, o politică monetară restrictivă (pentru a reduce nivelul inflației), rigoare în acordarea de finanțări întreprinderilor de stat, fac nerealistă dinamica prognozată a PIB-ului pentru anul 2004, de 5%. Chiar și 4% devine, în noile circumstanțe, o țintă ambițioasă! Executivul ar trebui să-și revadă estimările privind creșterea economică pentru anul viitor ca urmare a recesiunii economiilor occidentale, a creșterii prețurilor pentru produsele petroliere, a evoluțiilor negative din sectorul agricol și a problemelor legate de sistemul energetic autohton. A miza pe o creștere economică irealizabilă înseamnă a prognoza venituri bugetare care nu se vor confirma, ceea ce ar tensiona bugetul, ar crește dobînzile și inflația, și ca rezultat ar conduce la perpetuarea dezechilibrului extern.
Avînd în vedere evoluția deficitului comercial în acest an și pericolele amintite mai sus, sîntem de părerea că nu este bine ca Banca Națională să riște o apreciere substanțială a leului din dorința de a favoriza reducerea inflației - în contextul în care Guvernul ar trebui să fie conștient de riscurile "supraîncălzirii" unei economii nerestructurate. Nu credem că este înțelept să se mizeze numai pe politica bugetară și cea comercială la ținerea sub control al deficitului comercial. Altfel spus, autoritatea monetară nu ar trebui să se eschiveze să urmărească două ținte, și anume cea de ținere sub control a inflației și nivelul ratelor dobînzilor.
În același timp, Guvernul trebuie să fie mai decis în lupta cu datornicii prin impunerea de constrîngeri bugetare mai tari, în controlul cheltuielilor bugetare, în privatizare, în politica veniturilor și controlul unor practici de monopol și, prin diverse instrumente, să modereze zelul unor întreprinderi care fac importuri excesive profitînd de o situație numai conjunctural favorabilă.
În cazul în care se va impune atacarea cît mai eficace a problemei deficitului comercial, se reclamă o calibrare adecvată a tuturor componentelor mix-ului de politică economică, inclusiv privatizarea, și respectiv o bună colaborare între responsabilii politicii economice. Pînă acum a fost mai mult sau mai puțin liniște; guvernul nu a făcut gesturi spectaculoase, iar Banca Centrală a avut o prestație în nota obișnuită. Gestionarea problemei deficitului comercial va testa capacitatea Guvernului și a BNM de a găsi cele mai avantajoase compromisuri.
Alegerile de politică economică sînt dificile întrucît implică compromisuri inevitabile, într-un moment în care este nevoie ca economia să-și continue relansarea simultan cu reducerea unor expectații inflaționiste. Însă a ignora amenințarea care poate veni din zona externă (deficitul balanței comerciale) ar putea lesne conduce la dificultăți mari în anul 2004 și revenirea la un ciclu pe care economiștii occidentali îl numesc boom and bust (avînt-prăbușire). O suprareacție de panică nu se justifică, dar o atenție sporită trebuie acordată evoluției deficitului comercial.
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |