![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20031203/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
Acte legislative
În perioada 17-23 noiembrie curent, Parlamentul a examinat și adoptat un șir de acte legislative, Legea cu privire la informatizare și resursele informaționale ale statului fiind unul dintre acestea. Legea își propune drept scop stabilirea regulilor și condițiilor de activitate în domeniul creării și dezvoltării infrastructurii informaționale naționale, de funcționare a societății informaționale a Republicii Moldova, precum și reglementează relațiile juridice ce apar în procesul formării și utilizării resurselor informaționale de stat. Prevederile legii nu se extind asupra relațiilor ce apar la crearea și funcționarea mijloacelor de informare în masă, resurselor informaționale nestatale, la prelucrarea informației nedocumentate. Actul de față stabilește: obligațiile în domeniul asigurării securității sistemelor informaționale și protejării informației documentate; resursele informaționale ce au importanță statală; tehnologiile, sistemele și rețelele informaționale; licențierea activităților în domeniu; atribuțiile autorităților publice în sfera formării și utilizării resurselor informaționale de stat și informatizării. Faptul că Departamentul Tehnologii Informaționale (DTI) - organul administrației publice centrale de specialitate abilitat pentru realizarea politicii informaționale a Guvernului și elaborarea strategiei de dezvoltare în domeniul formării și utilizării resurselor informaționale de stat și informatizare - va continua să exercite funcțiile de posesor al resurselor informaționale de bază ar putea amplifica nemulțumirea unor subiecți publici și privați ce desfășoară activități în domeniu, întrucît DTI devine un monopolist pe piața resurselor informaționale din mai multe domenii.
Prin Legea pentru modificarea și completarea Legii cu privire la partide s-a stabilit că statutul unei formațiuni politice va putea fi înregistrat dacă aceasta va avea cel puțin a cîte 150 de membri domiciliați în cel puțin jumătate din unitățile administrativ-teritoriale de nivelul doi. De asemenea, au fost excluse prevederile conform cărora:
Tot astfel, s-a exclus și norma potrivit căreia supravegherea respectării legislației de către partide și alte organizații social-politice este exercitată de organele procuraturii.
Legea pentru modificarea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat stabilește ca avocații să plătească pentru tot anul 2003 cuantumurile de contribuții de asigurări sociale de stat instituite prin Legea din 15 mai 2003: 10% lunar din venitul care nu depășește trei salarii medii lunare pe economie; 20% lunar din venitul care depășește această sumă.
Prin Legea pentru modificarea Legii asigurărilor obligatorii de asistență medicală subiecții de drept sînt obligați să achite în raionul Hîncești cotele de asigurare obligatorie de asistență medicală a angajaților filialelor și reprezentanțelor care sînt situate pe teritoriul acestui raion.
Hotărîri
Guvernul a decis să dea curs inițiativei Președintelui țării, Vladimir Voronin, privind reducerea prețurilor la cele mai solicitate tipuri de pîine pînă la nivelul acestora înainte de 15 noiembrie curent. Asupra acestei reduceri de prețuri s-a insistat în pofida unei creșteri, potrivit datelor Departamentului Statistică și Sociologie, cu 65,7% a prețurilor la făina de grîu în perioada iunie-octombrie 2003, ca urmare a scumpirii grîului pe piețele țărilor din care Republica Moldova realizează importuri. Totodată, Guvernul a decis să reducă pînă la recolta nouă de grîu și plafonul adaosului comercial pe care îl poate aplica SA "Franzeluța" la produsele sale de la 20% pînă la 10%, fapt care îi va permite principalului producător de pîine, în opinia premierului, Vasile Tarlev, să revizuiască prețurile majorate la 15 noiembrie a.c.
Potrivit lui Victor Cojocaru, directorul general al SA "Franzeluța", reducerea de către Guvern a plafonului adaosului comercial nu va provoca pierderi întreprinderii pe care o gestionează, ci mai curînd magazinelor ce comercializează pîinea produsă de aceasta.
În acest context, mai mulți analiști economici au dezaprobat intervenția Guvernului privind reglementarea prețurilor de piață la pîine, cosiderînd că în locul acesteia s-ar fi cerut identificarea unor resurse și mijloace compensatorii, care ar fi diminuat pierderile suplimentare ale consumatorilor. Pe de altă parte, unii dintre cei mai atenți sau poate extravaganți analiști politici au remarcat că această oscilație a prețurilor la pîine comportă și o conotație politică, sonorizînd probabilul profit politic și de imagine obținut de către Președintele Voronin în urma intervenției sale privind reducerea prețurilor la pîine.
La 19 noiembrie curent, la inițiativa Departamentului Tehnologii Informaționale, Executivul a avizat introducerea unor modificări legislative, potrivit cărora: cetățenii născuți în Republica Moldova, dar stabiliți în străinătate, vor putea obține cetățenia moldovenească printr-o procedură simplificată; copiii sub vîrsta de 16 ani vor putea primi pașapoarte, absolvindu-se astfel părinții de obligația de a perfecta procuri suplimentare în cazul deplasării copiilor lor peste hotare; cetățenii moldoveni vor fi obligați să-și declare toate cetățeniile pe care le dețin. În cadrul aceleiași ședințe de Guvern, a fost decisă constituirea unei comisii naționale abilitată să examineze posibilitatea scutirii de taxă a cetățenilor care primesc pentru prima dată actul de identitate și a reducerii prețului la acest document pentru unele categorii de populație.
În aceeași zi, a mai fost aprobat și Proiectul de lege pentru completarea articolului 24 al Legii nr. 64-XII cu privire la Guvern, potrivit căruia pe lîngă organul executiv va fi creat Departamentul Comerțului. Noua subdiviziune va avea menirea: să monitorizeze și să contribuie la dezvoltarea comerțului, să elaboreze și să realizeze măsurile de eliminare a barierelor în activitatea agenților economici; să reglementeze controlul asupra tuturor aspectelor activității lor; să protejeze drepturile consumatorilor; să coordoneze amplasarea raională a rețelei comerciale etc. Mai mult, sub incidența autorității noului departament va intra și reglementarea tarifară și netarifară pe piață.
După ce primăria comunei Păpăuți și Consiliul raional Rezina au refuzat să accepte depozitarea în zona acestei localități rurale a stocului de pesticide inutilizabile de pe teritoriul întregii țări, Guvernul a decis ca toți președinții de raioane, autoritățile din UTA Gagauz-Yeri și din municipiile pe teritoriul cărora se află stocuri de pesticide să amenajeze cîte un depozit pentru păstrarea acestora. Această hotărîre obligă autoritățile publice locale să asigure împreună cu Ministerul Apărării și Departamentul Situații Excepționale desfășurarea lucrărilor de reambalare, transportare și păstrare a substanțelor respective pînă la nimicirea lor, convenită a fi realizată cu asistența financiară a NATO.
Guvernul a acordat împuterniciri Ministerul Muncii în vederea semnării cu ministerul omolog ucrainean a unui acord privind colaborarea în domeniul muncii și protecției sociale, măsură dictată de "relațiile bilaterale dintre statele membre ale CSI și de perspectiva creării unui spațiu economic unic și a unei piețe comune de forță de muncă". Deși nu putem nega posibilitatea unui impact benefic al unui astfel de acord, provoacă interes faptul că necesitatea lui este legată, în opinia membrilor Guvernului, și de "perspectiva creării unui spațiu economic unic" în zona CSI, perspectivă care a fost calificată ca fiind compromisă de către președintele Voronin la summit-ul CSI în cadrul căruia Belarus, Kazahstan, Rusia și Ucraina au constituit Spațiul Economic Unic (SEU).
Cabinetul de miniștri a acordat împuterniciri și Ministerului Energeticii în vederea semnării cu Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID), parte a Băncii Mondiale (BM), a Acordului de credit Proiectul Energetic II, cu un cost total de circa 40 mln USD.
Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei
La 27 noiembrie, Comitetul Interministerial pentru Dezvoltarea Durabilă și Reducerea Sărăciei a aprobat Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS), care se preconizează a fi definitivată pînă la sfîrșitul lunii februarie 2004. Pînă atunci însă SCERS, dar și cele 18 strategii sectoriale urmează a fi supuse unor dezbateri publice.
Eradicarea corupției
La aproape două săptămîni de la instituirea prin decret prezidențial a unei noi comisii, care urmează să elaboreze și să prezinte Parlamentului spre adoptare Strategia națională de prevenire și combatere a corupției, precum și planul de acțiuni pentru realizarea acestei strategii, Vladimir Voronin i-a convocat într-o ședință pe membrii acesteia. Remarcînd "anumite succese" în direcția combaterii fenomenului corupției, Președintele țării a accentuat necesitatea "consolidării interacțiunii tuturor organelor de stat abilitate cu combaterea corupției". Șeful statului a menționat, de asemenea, că viitoarea strategie va trebui "să stabilească principii viabile de colaborare internațională și de colaborare cu societatea civilă în acest plan", precum și să vizeze "consolidarea mecanismului de coordonare a activității de prevenire și combatere a corupției".
Vizita lui Vladimir Voronin în Italia
Săptămîna trecută, Președintele Vladimir Voronin a întreprins o vizită oficială în Italia. În cadrul întîlnirii sale cu Silvio Berlusconi, Președintele Consiliului de Miniștri al Italiei, au fost "abordate diverse aspecte ale colaborării bilaterale și multilaterale, părțile exprimînd interes reciproc pentru aprofundarea și extinderea relațiilor dintre Republica Moldova și Republica Italiană pe diverse planuri". Potrivit comunicatului remis spre difuzare de către Serviciul de presă al Președinției, Vladimir Voronin "l-a informat pe Silvio Berlusconi despre situația social-politică și economică din Republica Moldova, despre prioritățile politicii externe și interne", referindu-se însă și la "stadiul actual al negocierilor purtate în vederea soluționării problemei transnistrene, inclusiv la Memorandumul privind principiile de bază ale structurii statului unit, propus de Federația Rusă ".
Reiterînd interesul Republicii Moldova pentru integrarea europeană, aderarea la Procesul de Stabilizare și Asociere (PSA) și la Procesul de Cooperare din Europa de Sud-Est (PCESE), în care Italia deține calitatea de membru al Comitetului Consultativ Neformal, Vladimir Voronin a fost informat că Italia este dispusă să fie avocatul Moldovei în procesul de integrare europeană.
Șeful statului s-a întîlnit, de asemenea, și cu Președintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, care a calificat drept adecvată nesemnarea de către înaltul demnitar moldovean a Memorandumului privind principiile de bază ale structurii statului unit, propus de Federația Rusă, înainte ca acesta să fie examinat cu mai multă atenție de către Uniunea Europeană (UE).
În aceeași zi, Voronin s-a întîlnit și cu Pierferdinando Casini, președintele Camerei Deputaților a Parlamentului italian. În cadrul acestei întrevederi a fost abordată, în special, problema emigrației forței de muncă din Moldova în Italia, subliniindu-se necesitatea perfecționării cadrului juridic bilateral, care ar proteja reciproc munca, oamenii și capitalul.
Cu prilejul acestei vizite, părțile au adoptat o declarație comună în care se arată că Italia apreciază favorabil calea de integrare europeană aleasă de Republica Moldova, fiind dispusă în acest sens să susțină cooperarea dintre UE și statul moldovenesc, inclusiv în cadrul noii inițiative "Europa lărgită". Declarația mai scoate în evidență disponibilitatea autorităților italiene de a deschide, îndată ce va fi posibil, o Misiune diplomatică la Chișinău.
Șeful statului moldovenesc s-a mai întreținut și cu Sanctitatea Sa, Ioan Paul al II-lea, precum și cu ministrul italian al Justiției, Roberto Castelli. În timpul întîlnirii sale cu Roberto Castelli, Vladimir Voronin, solicitînd asistența experților italieni în scopul racordării legislației moldovenești la standardele europene, a propus formarea unui grup mixt de experți în cadrul căruia ar putea fi preluată experiența legislatorilor italieni în domeniul combaterii corupției.
Memorandumul propus de Federația Rusă
Evoluțiile din jurul conflictului transnistrean din ultimele două săptămîni au fost dominate de proiectul de Memorandum privind principiile de bază ale structurii statului unificat propus autorităților Republicii Moldova, Gagauz-Yeri și celor ale regiunii separatiste transnistrene de către Federația Rusă la mijlocul lunii noiembrie.
Proiectul prevede instituirea unei federații asimetrice în care Transnistria și Unitatea teritorial-administrativă Gagauz Yeri vor fi subiecți ai federației, care se va numi Republica Federativă moldova. Statul federal va fi un stat neutru și demilitarizat cu un spațiu vamal, financiar și de apărare comun. Documentul nu conține prevederi cu privire la garanțiile politice și de securitate din perioada postconflict (Pentru o analiză detaliată a documentului a se vedea comentariul ADEPT).
Președintele Voronin a salutat inițiativa rusească, pe care a numit-o "un proiect realist, de compromis pentru depășirea dezbinării teritoriale, politice și economice a statului nostru". Președintele a avut mai multe întîlniri în care a încercat să promoveze documentul în cauză, inclusiv cu liderii celor trei facțiuni parlamentare, reprezentanții diplomatici acreditați la Chișinău, Misiunea OSCE în Moldova și chiar cu cei doi foști președinți ai Republicii Moldova. Acțiunile Președintelui au fost complementate de activitatea diplomatică intensă a șefului adjunct al administrației prezidențiale ruse, Dmitri Kozak, care se presupune că ar fi autorul Memorandumului, și care a avut întîlniri cu liderii facțiunilor parlamentare și cu liderul transnistrean Igor Smirnov și a mediat negocierile dintre experții moldoveni și cei transnistreni pe marginea proiectului.
Partea transnistreană a avut o reacție, în general, pozitivă față de proiectul rusesc, pentru care i-a mulțumit Guvernului Rusiei, dar și-a rezervat dreptul să formuleze niște amendamente la proiect, așa ca introducerea unei clauze cu privire la garanțiile militare, care urmau să fie asigurate pe o perioadă de 30 de ani de către armata rusă aflată în prezent în regiune, și acordarea pe întreg teritoriul federal a statutului de limbă de stat limbii ruse.
În ciuda reacțiilor nu tocmai pozitive din partea mai multor sectoare ale societății civile moldovenești față de proiect, dar și a unei declarații a OSCE în care statele membre au declarat că nu susțin proiectul propus de Rusia (A se vedea declarația "OSCE does not endorse Russian plan on Moldova"), la sfîrșitul zilei de 24 noiembrie părțile au declarat că au ajuns la un consens pe marginea proiectului, pe care l-au și parafat. Semnarea documentului a fost anunțată pentru ziua următoare, cînd la Chișinău urma să sosească Președintele rus, Vladimir Putin, pentru a asista la ceremonia de semnare. Lucrurile păreau că merg bine și pe alte fronturi: partea moldovenească a încetat să bruieze rețeaua de telefonie mobilă din Transnistria punînd astfel capăt "războiului telefonic" dintre malurile drept și stîng ale Nistrului declanșat acum două luni, Președintele Voronin a amnistiat persoanele care în timpul războiului de pe Nistru din 1992 "au comis infracțiuni contra participanților la luptele pentru apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova și contra populației civile", iar transnistrenii au anulat interdicția de a intra pe teritoriul transnistrean, impusă la începutul lui 2003 pentru 14 oficiali moldoveni.
La 25 noiembrie însă, în ziua în care urma să fie semnat Memorandumul, Președintele Voronin a emis o declarație prin care a amînat semnarea documentului din cauza reacției negative față de acesta a unei părți importante a societății moldovenești. În consecință, vizita lui Putin la Chișinău a fost anulată, iar emisarul rus Dmitri Kozak a plecat în mare grabă la Moscova, nu înainte ca să acuze autoritățile moldovenești de "iresponsabilitate politică" și de "lipsă de curaj politic". Ceva mai tîrziu Kozak avertiza la Moscova că refuzul autorităților moldovene de a semna Memorandumul va avea consecințe grave și că în circumstanțele create soluționarea conflictului transnistrean ar putea dura încă vreo 10 ani.
Între timp mai mulți experți și organizații internaționale s-au pronunțat pe marginea proiectului rusesc și au scos în evidență numeroasele carențe ale acestuia. Printre aceștia s-a numărat și Președintele în exercițiu al OSCE, ministrul olandez de Externe, Jaap de Hoop Scheffer, care a remarcat în mod special lipsa unui mecanism de soluționare a disputelor dintre puterea centrală și cele regionale, lipsa unui mecanism de garanții multilaterale și posibilitatea pe care proiectul i-o acordă Transnistriei de a bloca orice decizie luată la nivel federal.
În timp ce Președintele Voronin a amînat semnarea Memorandumului pentru a se consulta mai întîi cu OSCE și alte organizații internaționale, partidele de opoziție din Republica Moldova și o serie de organizații neguvernamentale au constituit Comitetul pentru Apărarea Independenței și Constituției Republicii Moldova, care începînd cu 24 noiembrie a coordonat acțiunile de protest ale acestora împotriva proiectului rus.
Acțiunile de protest au culminat la 30 noiembrie, cînd la Chișinău a fost organizată Adunarea Națională a Cetățenilor pentru Apărarea Independenței și Constituției, la care au participat cîteva zeci de mii de persoane venite din toată Moldova și care au revendicat respingerea planului de federalizare propus de Rusia. Adunarea a adoptat un Apel către Consiliul Ministerial al OSCE de la Maastricht, în care se cere stoparea procesului de federalizare a Moldovei.
Deși inițial, revendicarea principală înaintată în cadrul acțiunilor de protest a fost cea de a respinge Memorandumul propus de Rusia, Apelul adoptat la adunarea din 30 noiembrie conține un protest mai larg la adresa întregii guvernări din Republica Moldova. Astfel, Apelul acuză puterea comunistă de "lipsă de capacitate de guvernare" și cere demisia acesteia pentru "a evita falimentul economic al țării și degradarea completă a societății". Ceva mai devreme, în cadrul acelorași acțiuni de protest, protestatarii au ars un drapel al Federației Ruse și portrete ale Președintelui rus, Vladimir Putin. Aceste acțiuni ale formațiunilor de opoziție i-au făcut pe mai mulți observatorii din Moldova și din străinătate să pună la îndoială consistența și legitimitatea acțiunilor acestora, excluzînd astfel repetarea scenariului georgian în Republica Moldova, între evenimentele de ultimă ora din Moldova și cele din Georgia de acum cîteva săptămîni fiind făcute mai multe paralele.
Între timp, Ambasadorul SUA pe lîngă OSCE, Stephen M. Minikes, a declarat în cadrul Consiliului Permanent al OSCE că SUA împărtășește rezervele exprimate anterior de către OSCE vis-a-vis de planul rusesc. Acestor afirmații li s-au alăturat reprezentanții UE din Consiliu, care au adăugat că UE va sprijini crearea unei forțe de menținere a păcii multinaționale sub egida OSCE.
Mai mulți observatori au explicat rapiditatea cu care au evoluat evenimentele din ultimul timp prin apropierea reuniunii interministeriale a OSCE de la Maastricht din 1-2 decembrie, unde se pare că problema transnistreană și planul de federalizare propus de Federația Rusă, dar și nerespectarea de către Federația Rusă a termenului de retragere a patrimoniul său militar din regiunea transnistreană, fixat pentru sfîrșitul lui 2003, vor fi unele din subiectele principale de pe agenda summit-ului.
Alegeri în Gagauz-Yeri
La 16 și 30 noiembrie curent, în UTA Gagauz-Yeri au avut loc alegeri pentru Adunarea Populară, organul legislativ al unității. Circa 185 de candidați s-au înscris în cursa electorală pentru cele 35 mandate de deputați. În turul I al alegerilor din 16 noiembrie doar 14 candidați (8 din partea Partidului Comuniștilor și 6 independenți) au adunat peste 50% din voturile alegătorilor, fiind astfel aleși deputați. La o prezență la urne de 43% pe unitate, alegerile au fost invalidate în trei circumscripții, unde au participat mai puțin de 1/3 din numărul de alegători.
În urma organizării turului al II-lea al alegerilor la 30 noiembrie, au fost aleși alți 19 deputați - 10 independenți, 8 din partea Partidului Comuniștilor și 1 din partea Partidului Socialist. Ultimele două mandate vacante vor fi disputate peste două săptămîni.
Observatori locali și internaționali au declarat că sufragiul a decurs în conformitate cu standardele internaționale de organizare a alegerilor libere și corecte, dar au remarcat și unele deficiențe, așa ca utilizarea resurselor administrative în timpul campaniei electorale, prezența scăzută a alegătorilor și imperfecțiunea listelor de alegători (A se vedea declarația OSCE).
Unul dintre subiectele principale din campania electorală l-a constituit statutul Gagauz-Yeri în cadrul viitorului stat federal. În timpul campaniei electorale Președintele Voronin, care este și președintele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, a lansat ideea acordării Gagauz-Yeri a statutului de subiect al federației alături de Transnistria. Mai mulți observatori au atribuit performanța candidaților comuniști în alegerile găgăuze și acestei inițiative a Președintelui.
Integrarea europeană
După ce cele trei grupuri parlamentare au semnat o declarație comună în care opțiunea pentru integrarea europeană se anunță a fi drept "obiectiv strategic fundamental" al Republicii Moldova, Parlamentul European a recunoscut printr-o rezoluție, adoptată la 20 noiembrie curent, dreptul Moldovei de a deveni membru al UE, cu condiția îndeplinirii criteriilor politice și economice de aderare. Potrivit rezoluției, această recunoaștere ar trebui să constituie o "încurajare foarte puternică" în cadrul politicii "Europei lărgite" în relațiile sale cu viitorii săi vecini.
În acest context, se cere de menționat că la 25 noiembrie 2003, la Bruxelles, și-a început lucrările reuniunea grupului de experți pentru elaborarea conceptului statutului noilor vecini ai UE extinse. Din cadrul grupului fac parte 12 experți din comitetul "Task Force on Wider Europe" (TFWE) al Comisiei Europene și 4 experți independenți din Belarus, Moldova, Rusia și Ucraina. Din partea Republicii Moldova, în calitate de expert, a fost invitat politologul Oleg Serebrian.
În pofida unor dificultăți pe care le traversează în prezent statele europene, elaborarea politicilor cu privire la viitorii vecini ai UE este însoțită deja de identificarea unor instrumente financiare necesare realizării acestor politici. Astfel, în cadrul noii politici de vecinătate, UE va acorda Republicii Moldova circa 10 mln de Euro pentru realizarea a două programe preconizate pentru anii 2004-2006 și care au drept scop dinamizarea relațiilor în contextul extinderii UE. Unul vizează raporturile dintre Moldova și România, iar cel de-al doilea face parte din proiectele globale de dezvoltare a relațiilor cu țările-membre ale UE.
Efectele "planului Kozak"
Igor Boțan
Documentul, făcut public la 17 noiembrie a.c., a fost susținut de către Președintele Vladimir Voronin, care în cadrul întîlnirilor cu cei doi predecesori ai săi la funcția de Președinte al RM (Mircea Snegur și Petru Lucinschi), cu liderii fracțiunilor parlamentare și cu corpul diplomatic acreditat la Chișinău a opinat că planul Kozak "oferă o șansă unică" pentru soluționarea conflictului transnistrean. Cu toate acestea o săptămînă mai tîrziu Președintele Voronin a anunțat amnînarea semnării Memorandumului.
a) Graba strică treaba
Șeful statului a fost atît de entuziasmat de eventualele efecte ale implementării planului Kozak încît le-a comparat cu cele ale căderii Zidului Berlinez. Curioasă comparație, dacă ne amintim că căderea Zidului Berlinez simbolizează căderea comunismului, iar Președintele RM este și președinte al Partidului Comuniștilor pentru care evenimentul respectiv ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai triste.
Și cele mai înalte oficialități de la Moscova s-au arătat extrem de entuziasmate de eventualele efecte ale planului Kozak. Astfel, imediat după lansarea Memorandumului, Președintele rus, Vladimir Putin, a făcut o declarație publică prin care a lăsat să se înțeleagă că onorarea obligațiilor internaționale ale Rusiei privind retragerea armamentului și trupelor rusești din Transnistria va fi posibilă numai după implementarea planului Kozak. Deși textul Memorandumului nu conține nici un fel de prevederi referitoare la garanțiile militare și nu era semnat încă, ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, deja la 21 noiembrie a.c. și-a anunțat planurile desfășurării operațiunii de menținere a păcii în Transnistria la care să participe un contingent de 2000 de militari, aceștia urmînd să rămînă în regiune pînă în anul 2020. El reușise chiar să dea dispozițiile necesare în acest sens. Evident, aceasta a fost reacția la acceptarea de către liderul Transnistriei a "planului Kozak" cu condiția că Rusia își va disloca pe teritoriul RM un contingent de trupe militare pe un termen de 30 de ani.
Astfel, pentru toată lumea devenise clar care pot fi efectele implementării un plan rusesc unilateral, elaborat pentru garantarea intereselor cetățenilor ruși care au uzurpat puterea de stat pe o porțiune a teritoriului RM și care urma a fi realizat dislocarea pe acest teritoriu a trupelor rusești pe un termen de 30 de ani.
b) "Crocodilul nu dă înapoi"?
Impetuozitatea cu care s-au derulat evenimentele legate de preconizata semnare a Memorandumului a scos în evidență faptul că s-a scontat pe luarea prin surprindere a opiniei publice locale și a celei de peste hotarele RM. Astfel, doar la cîteva ore după anunțarea preconizatei vizite a Președintelui rus Vladimir Putin la Chișinău, Președintele Voronin a decis amînarea semnării Memorandumului.
Reprezentantul administrației de la Kremlin, Dmitri Kozak, nu s-a putut reține, calificînd refuzul Președintelui moldovean de a semna Memorandumul parafat deja drept "iresponsabilitate politică". Presa rusă și cea transnistreană au dorit cu tot dinadinsul să scoată în evidență lipsa de credibilitate a Președintelui Voronin și comportamentul șovăielnic al acestuia.
Semnarea Memorandumului în prezența Președintelui rus avea menirea de a-i atribui ponderea cuvenită pentru ca ulterior să poată fi aplicat principiul - cine a elaborat și a asigurat semnarea Memorandumului deține și dreptul exclusiv de a garanta implementarea acestuia, inclusiv prin intermediul prezenței militare pe teritoriul RM.
După toate aparențele, asupra Președintelui Voronin s-au exercitat presiuni masive. El s-a văzut nevoit să anunțe că nu renunță la semnarea Memorandumului, ci doar amînă semnarea acestuia pînă la summit-ul OSCE de la Maastricht. Șeful statului știe că "crocodilul nu dă înapoi". Anume așa l-a caracterizat Vladimir Voronin pe omologul său rus acum un an, cînd i-a făcut cadou lui Vladimir Putin un crocodil de cristal cu ocazia aniversării a 50 de ani ai acestuia. Fără îndoială, pe fundalul fermității Președintelui rus șovăiala celui moldovean prinde contururi comice.
c) Argumentele amînării semnării Memorandumului
Pentru a imprima o anumită logică acțiunilor sale, Președintele Voronin s-a văzut nevoit să facă publice motivele pentru care a amînat semnarea așa-zisului Memorandum Kozak. Nu încape îndoială că explicațiile sînt o reacție la acuzațiile de "iresponsabilitate politică" pe care i le-a adus presupusul autor al Memorandumului. În primul rînd, șeful statului a ținut să menționeze că "planul Kozak" este, de fapt, în proporție de 70% "planul Chișinăului", diplomatului rus revenindu-i doar misiunea secundară de coordonare a detaliilor. Întrebarea este de ce atunci autoritățile de la Kremlin insistă atît de mult asupra acceptării Memorandumului? În al doilea rînd, amînarea semnării s-ar fi datorat refuzului administrației transnistrene de a accepta și semnătura reprezentantului administrației Găgăuze. Curiozitatea argumentului constă în faptul că primul articol al Memorandumului spune foarte clar că Republica Moldova și Transnistria au ajuns la un acord privind soluționarea problemei transnistrene. Or, Găgăuzia nu este parte în conflictul transnistrean. În al treilea rînd, șeful statului ar fi fost pus în gardă de declarația lui Smirnov despre necesitatea prezenței militare ruse pe teritoriul RM pe un termen de 30 de ani. Însă Memorandumul nu face nici o referință la acest subiect. În al patrulea rînd, refuzul semnării s-ar datora "năzdrăvăniilor redacționale" în urma cărora în textul Memorandumului ar fi apărut denumirea de "Republică Moldovenească Transnistreană". Potrivit Președintelui Voronin acest lucru ar fi avut drept consecință o eventuală recunoaștere a independenței Transnistriei în cazul refuzului acesteia de a implementa prevederile Memorandumului după semnarea acestuia. Este straniu că timp de o săptămînă după publicarea Memorandumului, autoritățile moldovenești nu au observat aceste "năzdrăvănii" redacționale, arătîndu-se favorabile semnării acestuia, lucru confirmat și în cadrul întîlnirii cu corpul diplomatic acreditat la Chișinău. De asemenea, pare a fi absolut irelevant argumentul privind pericolul generat de apariția în textul Memorandumului a denumirii de "Republică Moldovenească Transnistreană". Aceasta fiindcă denumirea de "Republică Moldovenească Transnistreană" apare în articolul 3.5 alături de atribuțiile statale care i se oferă Transnistriei. Este curios să-i recunoști Transnistriei absolut toate atribuțiile și simbolurile statale și să-i refuzi în același timp dreptul la denumirea pe care o preferă. În sfîrșit, drept motiv pentru amînarea semnării Memorandumului ar fi servit faptul că "întregul proces de elaborare a acestui Memorandum ar fi trebuit să-l însoțim cu o activitate diplomatică intensă, antrenînd instituțiile europene - OSCE, UE, NATO, Consiliul Europei și alte structuri europene soluționarea problemei transnistrene "pe la spatele" Europei ar fi fost un lucru greu de înțeles pentru instituțiile europene "
În același timp, Președintele Voronin a evitat să se refere la alte lucruri extrem de importante. Era interesant să se cunoască cui îi aparține propunerea de a-i oferi Transnistriei dreptul de a fi reprezentată în Senatul preconizatei federații cu mai mult de 1/3 de locuri, acordîndu-i dreptul de veto cu doar 1/4 din voturi. Aceasta nu este o problemă redacțională, ci una de principiu, referindu-se la adoptarea legilor ordinare și organice, precum și la numirea guvernului. Anume acest lucru a trezit îngrijorarea instituțiilor europene.
În consecință, pe de o parte, Președintele Voronin a recunoscut că a ignorat opinia instituțiilor și țărilor europene, atunci cînd a elaborat textul Memorandumului, lăsînd să se înțeleagă că este decepționat și de activitatea reprezentantului Președintelui rus, Dmitri Kozak, care s-ar fi arătat incapabil să îndeplinească misiunea pe care i-a încredințat-o. Pe de altă parte, pentru toată lumea este clar că adevăratul motiv pentru care a fost amînată semnarea Memorandumului poate fi desprins din afirmațiile ministrului rus de Externe, Igor Ivanov, care a acuzat instituțiile europene de "amestec în treburile interne ale CSI". A fost extrem de curioasă această referință la politica internă a CSI. Dacă s-ar judeca după efectele ei îndreptate spre susținerea regimurilor separatiste și autoritare din spațiul CSI s-ar ajunge la concluzia că mai bine nu ar exista.
d) Reacțiile OSCE și țărilor din spațiul respectiv
Fără îndoială, amînarea semnării Memorandumului de către Președintele Voronin se datorează faptului că elaborarea lui s-a făcut "pe la spatele Europei". În discuția pe care Președintele Voronin a avut-o cu Președintele în exercițiu al OSCE, Jaap de Hoop Scheffer, în ajunul preconizatei semnări a Memorandumului, ultimul a enunțat rezervele unui șir de state membre ale OSCE față de anumite prevederi ale "planului Kozak": a) divizarea confuză a competențelor între autoritățile centrale și subiecții federației; b) dreptul absolut de veto acordat Transnistriei pe o perioadă de tranziție de cel puțin 10 ani; c) absența unui sistem satisfăcător de garanții internaționale. Diplomații dintr-un șir de stat membre ale OSCE și-au exprimat dezacordul față de secretomania elaborării Memorandumului și metodele de a pune opinia publică internațională în fața faptului împlinit.
Reacția OSCE și a unor țări membre scoate în evidență faptul că principiul "OSCE acceptă orice variantă de compromis la care ajung părțile" nu are valoare absolută. Mai ales cînd presupusul compromis se atinge pe căi obscure.
În acest sens, ambasadorul SUA la OSCE, Stephen M. Minikes, a subliniat că SUA nici măcar nu au fost consultate în procesul de elaborare a Memorandumul Kozak. În opinia diplomatului american "modul în care va fi reglementat conflictul transnistrean îi va afecta pe toți cetățenii RM, motiv pentru care acestora ar trebui să li se ofere oportunitatea de a-și exprima opiniile deschis, în cadrul unor dezbateri publice, pînă la data desfășurării unui eventual referendum pe marginea acestei probleme".
Și problema unui eventual mecanism de garanții militare ar trebui, potrivit diplomatului american, să fie obiectul unui compromis internațional, fiind posibilă trimiterea unei forțe de menținere a păcii sau de stabilizare care să aibă mandat internațional și un caracter multilateral. Această poziție a SUA a fost susținută în cadrul unei ședințe a Consiliului Permanent al OSCE de către reprezentanții Uniunii Europene. Aceasta este esența "amestecului în treburile interne ale CSI" la care s-a referit ministrul rus de Externe, Igor Ivanov.
e) Reacțiile opoziției față de "planul Kozak"
Reacția opoziției față de "planul Kozak" a întrunit acțiuni standarde: anunțarea boicotării ședințelor Parlamentului, lansarea declarațiilor publice și organizarea unor marșuri de protest. De această dată însă diferă radical acuzațiile aduse autorităților publice. Astfel, Președintele țării a fost acuzat de "înaltă trădare" pentru faptul că și-a arătat disponibilitatea de a semna Memorandumul rusesc. În opinia partidelor de opoziție implementarea "planului Kozak" ar submina independența și suveranitatea RM, făcînd-o dependentă de regimul transnistrean și de Federația Rusă. Pe de altă parte, opoziția consideră că actuala Constituție prevede doar amendarea acesteia, și nu elaborarea uneia absolut noi, așa cum este prevăzut în "planul Kozak".
La o săptămînă după publicarea memorandumului principalele forțe de opoziție din RM, deopotrivă cele parlamentare și cele extraparlamentare, au constituit Comitetul pentru Apărarea Independentei și Constituției Republicii Moldova (CAICRM). Este semnificativ faptul că partidele care au aderat la Comitet au întrunit în sumă la precedentele alegeri locale din luna mai a.c. aproximativ 35% din voturile alegătorilor. Forța de organizare a opoziției s-a văzut în cadrul Adunării Naționale a Cetățenilor pentru Apărarea Independenței și Constituției organizate de CAICRM la 30 noiembrie a.c., la care au participat cîteva zeci de mii de cetățeni.
Este semnificativ că argumentele din declarațiile și apelurile Comitetului se corelează foarte bine cu argumentele reprezentanților instituțiilor internaționale și ale statelor membre ale OSCE. Pe de altă parte, luările de cuvînt ale liderilor de partide reprezentate în CAICRM au scos în evidență pozițiile nuanțate ale acestora. Astfel, mesajele intransigente ale celor care cer demisia Președintelui și Parlamentului contrastează vizibil cu cele de exprimare a "îngrijorării" sau de condamnare a "exceselor".
În aceste condiții situația de criză se poate menține atîta timp cît se va menține starea de "amînare" a semnării Memorandumului. Evident, acutizarea sau relaxarea crizei depinde de acțiunile de mai departe ale șefului statului. După toate aparențele starea de "amînare" se va perpetua.
Astfel, autoritățile moldovenești s-au pomenit în una dintre cele mai dificile crize. Ele au supărat administrația de la Kremlin prin comportamentul șovăielnic, au pus în gardă țările membre ale OSCE prin participarea la acțiuni secrete pe la "spatele Europei", au dat apă la moara propagandei transnistrene care speculează lipsa de credibilitatea a Chișinăului și s-au pomenit cu valuri de proteste ale opoziției unite, care pînă în prezent nu putea găsi un prilej pentru acțiuni comune.
Reflecții aspra bugetului de stat pentru 2004
Iurie Gotișan
Fiind mai întîi de toate un document politic, fracțiunea majoritară a Legislativului moldovenesc a întreprins un șir de măsuri care ar avea ca efect consolidarea aparatului său administrativ și represiv. Construcția bugetului de stat pentru anul 2004 a căpătat o finanțare excesivă a structurilor de forță în care guvernarea actuală vede îmbunătățirea vieții social-economice din țară cu ajutorul bîtei, și nu prin adoptarea și aplicarea unor legi care ar contribui la identificarea și prevenirea diverselor forme de corupție și evaziuni fiscale. Promisiunile populiste din perioada electorală s-au ciocnit încă o dată de realitățile economice dure. Anterior aceste promisiuni au fost temperate și de dușul rece al izolării financiare, declanșat o dată cu înghețarea relațiilor cu structurile creditoare internaționale.
În bugetul pentru anul viitor se prevede că circa 80 milioane de dolari din datoria externă vor fi restructurate prin intermediul Clubului de la Paris. În același timp, un acord efectiv de restructurare a datoriei externe nu există și după toate aparențele, nici mai poate fi obținut în anul curent avînd în vedere faptul că relațiile puterii de la Chișinău cu organizațiile creditoare internaționale, în special cu FMI și Banca Mondială, nu sînt tocmai pe "picior bun". De aceea putem fi convinși de faptul că, constrînși de insuficiența resurselor financiare externe, comuniștii, în contradicție cu prevederile doctrinare, vor fi nevoiți să accepte continuarea privatizării. Circa 500 milioane de lei din veniturile bugetare sînt prevăzute anume ca venituri din privatizare. Însă această sumă poate fi obținută numai din privatizarea efectivă a acelor obiective economice și de infrastructură la care rîvnesc unii membri și simpatizanți ai partidului de guvernămînt, dar care din lipsă de resurse, pentru moment sînt interesați în amînarea privatizării. Este vorba mai întîi de toate de rețelele electrice de distribuție Nord și Nord-Vest, precum și de unele fabrici vinicole și de tutun.
În proiecția principalului document financiar al statului se prevede că circa 80 milioane de dolari sau 22% din veniturile incluse în proiectul de buget pentru 2004 vor fi destinate deservirii datoriei publice externe. Ținînd cont de faptul că riscul datoriei externe pe termen lung în valută este principalul calificativ care evaluează riscul de țară, unele agenții internaționale de evaluare financiară i-au acordat Republicii Moldova calificative foarte proaste în ceea ce privește ratingul financiar caracterizînd-o drept o țară care prezintă riscuri majore în ceea ce privește atragerea investițiilor, climatul de afaceri și deservirea datoriei externe. Pe acest fundal am putea spune cu certitudine că diminuarea ratingului financiar de către agențiile internaționale a fost determinată și de creșterea exorbitantă a datoriei externe care se evaluează actualmente la 1,62 miliarde de dolari (!), constituind circa 90% din PIB-ul țării pentru anul 2004. Partea majoritară a acesteia este atribuită datoriei guvernamentale directe - de 840 milioane de dolari, care constituie 52% din totalul datoriei externe.
Nu trebuie de uitat nici de componenta internă a datoriei - datoria publică -, deoarece aceasta crește într-un ritm galopant, iar după ultimele comunicate de presă ale BNM, datoria publică internă se estimează în jur de 3 miliarde de lei sau peste 200 mln de dolari SUA. Dacă creditarea externă nu va fi deblocată, mecanismul împrumuturilor interne se poate transforma într-o piramidă financiară clasică de natură să distrugă sistemul financiar-bancar al țării care, deși a trecut prin perioade mai mult sau mai puțin sumbre, a reușit totuși să evite un risc de sistem și, respectiv, nu a fost în situația de a trece printr-o criză majoră. În acest context, este important să specificăm că întrucît organismele financiare internaționale impun condiții Republicii Moldova, tot astfel ar trebui să procedeze și structurile statale din țară în relațiile cu debitorii săi. În general, problema gestiunii întreprinderilor de stat trebuie sa fie abordată de către Guvern cu mai multă claritate, mai ales atunci cînd privatizarea nu este tocmai o soluție la îndemînă. În acest context, ar fi relevant să menționăm despre o recentă hotărîre a Guvernului prin care s-a decis înghețarea unor datorii în valoare totală de peste 500 milioane de lei. Fără a se obosi să înțeleagă care vor fi urmările acestei hotărîri și fără să se gîndească la eventualele consecințe pe care le poate antrena după sine, această intenție a Guvernului într-un viitor previzibil s-ar putea solda cu efecte fatale asupra bugetului de stat.
Este evident că de această generozitate fiscală vor beneficia o serie de întreprinderi industriale. Nu este de mirare faptul că numele acestor entități debitoare nu au fost făcute publice, așa după cum nici amănuntele înghețării datoriilor nu au fost publicate, dar este lesne de bănuit care vor fi întreprinderile beneficiare de bunăvoința guvernamentală. Este indiscutabil că hotărîrea în cauză ar putea fi o soluție extrem de favorabilă pentru unele persoane sus-puse din Guvern sau Parlament care ar putea sta în spatele acestor întreprinderi, făcîndu-și legea după bunul lor plac.
Dacă înghețarea datoriilor istorice nu va fi concomitentă cu plata datoriilor la zi, economia moldovenească va ajunge peste un an sau doi în pragul dezastrului. Blocajul financiar va fi atît de mare încît va exista riscul să sufoce bugetul de stat, cît și economia privată. Această "bombă" a datoriilor la scară națională ar putea exploda cîndva, generînd un colaps financiar major. Efectele unei astfel de explozii ne vor găsi oricum și oricît ne-am "ascunde" noi în spatele unui buget relativ echilibrat. În actuala conjunctură este necesar să se chibzuiască toate implicațiile unor asemenea măsuri economice, pentru a nu se risca pretinsele "cîștiguri" realizate de către actualul Guvern în schimbul unui vremelnic balon de oxigen.
Un alt aspect foarte interesant, dar în același timp și foarte ciudat este faptul că în construcția actualului proiect de buget veniturile vor prevala asupra cheltuielilor, adică cu un excedent bugetar de 340 milioane de lei. De aici am putea desprinde concluzia că bugetul pentru anul viitor nu va mai avea un comportament deficitar, ci unul excedentar, resursele căruia în mare parte vor fi destinate pentru onorarea datoriilor externe. S-ar putea spune că este bine atunci cînd un guvern este ghidat de realizarea unui asemenea obiectiv, urmărind atingerea echilibrului bugetar, în special, prin reducerea cheltuielilor administrative și redimensionarea acestora spre obiective prioritare de dezvoltare economică. Însă aceste obiective nu se creionează întocmai în stilul de lucru al oficialităților locale, acestea din urmă optînd mai degrabă pentru creșterea nivelului de taxare și impozitare a agenților economici.
În bugetul propus impozitul pe venitul persoanelor juridice a rămas la nivelul anului precedent de 22%. Cu toate că încă anul trecut ministrul de Finanțe menționa că va recurge prin intermediul unor pîrghii fiscale la diminuarea impozitului pe venit pentru agenții economici, pînă la o cotă de 15%, iar pentru contribuabilii fizici vor fi introduse taxe de impozitare pe două niveluri - de 10% și respectiv 15%, pînă la urmă aceste cote de impunere fiscală au rămas la nivel declarativ, după care au fost și camuflate din momentul în care Guvernul s-a arătat incapabil să explice reprezentanților FMI din ce surse vor fi acoperite pierderile din buget în cazul diminuării impozitului pe venit. Mai mult decît atît, deși în Guvern au fost auzite mai multe voci pledînd pentru reducerea impozitelor, unii membri ai partidului de guvernămînt au declarat că prin intermediul bugetului înaintat în Parlament, Guvernul se pronunță în favoarea continuității și stabilității regulilor fiscale, deoarece modificările permanente ale legislației conduc, de regulă, la dezorientarea sistemului fiscal și stimulează indisciplina financiară. Sensul acestor declarații este că nu se va reduce povara fiscală asupra economiei reale, așa cum au solicitat numeroși agenți economici, reprezentanți ai cercurilor de afaceri și ai unor partide politice de opoziție.
Prin urmare, stereotipul marcant de administrarea postsovietică, conform căruia impozitele înalte asigură venituri publice mari, a fost păstrat cu fidelitate și în acest buget. În realitate, poate fi demonstrat că chiar dacă impozitul corporativ și cel pe venitul persoanelor fizice va fi redus cu 10 puncte, iar taxa pe valoare adăugată (TVA) - cu 5 puncte, bugetul de stat nu va avea de suferit, iar efectul inițierii unor asemenea acțiuni s-ar realiza prin lansarea unor semnale pozitive de creștere a sectorului real al economiei, iar ponderea economiei subterane s-ar reduce considerabil.
În pofida unei orientări sociale, actuala versiune a bugetului în linii mari reprezintă o continuare a politicii fiscal-bugetare din anii precedenți. În acest mod, una din axiomele teoretice care vine din domeniul politicilor economice, și anume cea care consideră bugetul ca o reflectare financiară a politicii statului, se dovedește a fi lipsită de un conținut real în Republica Moldova. Iar indicatorii macroeconomici din acest an care au stat la baza elaborării proiectului de buget pentru anul viitor și cu care operează frecvent și cu emfază premierul, au adus Executivul în extaz. Însă economia moldovenească nu este atît de sănătoasă precum vrea Guvernul Tarlev. Alegoric vorbind, se poate spune că de la extaz pînă la agonie nu e decît un singur pas.
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |