![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20040128/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
Remanieri
La 14 ianuarie curent, directorul general al Întreprinderii de Stat "Aeroportul Internațional Chișinău", Ion Crohin, a fost desemnat de către Guvern în calitate de director general al Administrației de Stat a Aviației Civile, iar Valeriu Canna a fost eliberat, în baza cererii sale, din funcția de director general al Organizației de Promovare a Exportului din Moldova.
O altă remaniere a fost operată peste o săptămînă și a vizat numirea ex-procurorului general, Vasile Rusu, în calitate de șef al Direcției Probleme Juridice a Cancelariei de Stat.
Hotărîri
"În scopul asigurării unității, coerenței și eficienței politicii externe a Republicii Moldova și coordonării activității organelor centrale de specialitate în domeniul relațiilor externe", la 14 ianuarie a.c., Guvernul a aprobat un proiect de lege care stabilește rolul Ministerului Afacerilor Externe (MAE) de coordonator în realizarea politicii externe a Republicii Moldova. Potrivit acestui document, toate misiunile diplomatice acreditate în Republica Moldova vor întreține relații directe doar cu MAE și vor comunica cu alte instituții de stat doar prin intermediul acestuia. Mai mult, "orice proiect de deplasare în străinătate în exercițiul funcțiunii și orice proiect de invitație în Republica Moldova a unei persoane oficiale din străinătate" va trebui notificat în scris MAE. Totodată, "MAE, după consultări prealabile cu Președintele Republicii Moldova și cu primul-ministru, va formula avize cu privire la participarea, componența și mandatul delegațiilor oficiale ale țării la conferințele și reuniunile internaționale", delegații care vor trebui să se călăuzească de "directivele scrise, indicațiile și instrucțiunile care determină poziția Republicii Moldova, primite de la MAE".
În cadrul aceleiași ședințe membrii organului executiv au modificat hotărîrea privind asigurările medicale obligatorii. Modificările operate vor permite persoanelor asigurate să solicite asistență medicală fără consultația și îndreptarea medicului de familie. Astfel, potrivit unor oficiali de la Ministerul Sănătății, se va neglija instituția medicului de familie, una din caracteristicile definitorii ale sistemului asigurărilor medicale obligatorii, fapt care ar putea conduce la bulversarea acestui sistem și așa embrionar. Pe de altă parte, în urma acestor modificări, ar avea de cîștigat pacienții, care vor putea beneficia de asistență medicală într-un timp mai scurt, își vor putea alege singuri instituția prestatoare de servicii medicale și cei care au viză de reședință în alte localități decît cele în care activează. Totodată, s-a adoptat o decizie care obligă instituțiile medicale să revină la vechile tarife pentru serviciile medicale, stipulate în catalogul unic de profil, de pînă la 1 decembrie 2003. Aceste tarife vor trebui păstrate pentru o perioadă de cel puțin șase luni.
Guvernul a aprobat, de asemenea, și planul de acțiuni privind rambursarea datoriilor de către beneficiarii creditelor externe directe și garantate de stat în perioada 1991-2002. Potrivit Zinaidei Greceanîi, ministru al Finanțelor, citată de BASA-press, în perioada 1991-2002 Republica Moldova a beneficiat de credite externe directe în sumă de 1 mlrd 156,6 mln USD și de credite garantate de Guvern în sumă de 166,6 mln USD. Astfel, la 1 ianuarie 2003, datoriile la achitarea creditelor externe directe și celor garantate de stat constituiau 724,3 mln USD și, respectiv, 88,5 mln USD. Este important a se cunoaște că aproximativ 418,6 mln USD din creditele externe au fost utilizate pentru atenuarea deficitului bugetar, 357,8 mln USD pentru "importul critic", 36 mln USD pentru dezvoltarea infrastructurii, 240,2 mln USD au fost investite în sectorul energetic, 45,8 mln USD în sectorul social, 37,5 mln USD în sectorul privat și 20,7 mln USD în sectorul agroalimentar.
După ce Președintele Vladimir Voronin a anunțat că una dintre sarcinile actualei guvernări pentru 2004 este majorarea salariului mediu pe economie pînă la 100 USD, constituirea prin decizie guvernamentală a unei comisii care va avea drept scop identificarea acțiunilor necesare pentru a se obține acest spor nu pare deloc surprinzătoare. În condițiile în care pentru a se ajunge la un salariu mediu pe economie de 100 USD este nevoie de a se asigura o sporire a acestuia cu 30%, în timp ce, potrivit agențiilor internaționale de rating, ritmul de creștere a PIB-ului în 2004 va fi de 3,5-4,0%, promisiunea Președintelui pare a fi greu de realizat. Dacă puterea actuală este una care își asumă riscurile inerente actului de guvernare și, implicit, pe cele ale neonorării promisiunilor făcute, atunci inițiativa lui Vladimir Voronin merită aprecierea noastră. În caz contrar, putem presupune că aceasta fie este hazardată, fie are un scop propagandistic, mai cu seamă că anul 2004 este unul preelectoral. Dacă este așa sau altfel, vom vedea la sfîrșitul acestui an, întrucît rezultatele eforturilor orientate în direcția majorării salariului mediu pe economie vor fi mai ușor de cuantificat, ele fiind mult mai la suprafață (în buzunare), decît cele prin care se afișează creșterea PIB-ului.
La 21 ianuarie, Guvernul a aprobat un proiect de lege care presupune deschiderea de noi locuri de muncă pentru invalizi în perioada 2004-2006. Proiectul prevede: subvenții în mărime de un salariu minim pe o durată de 18 luni, cu începere din 2005, pentru agenții economici care vor angaja invalizi absolvenți ai instituțiilor de învățămînt finanțate de la bugetul de stat; stabilirea unor comenzi de stat pentru întreprinderile specializate ale invalizilor; acordarea serviciilor de integrare profesională; aprobarea unei liste cu funcții și profesii care urmează a fi ocupată preferențial de invalizi, precum și crearea întreprinderilor și secțiilor specializate pentru utilizarea muncii invalizilor.
Guvernul a mai revizuit Regulamentul cu privire la înregistrarea partidelor și altor organizații social-politice, aducîndu-l în concordanță cu prevederile amendamentelor operate de către Parlament, în noiembrie 2003, la principala lege care reglementează activitatea formațiunilor politice (A se vedea e-journal, nr. 20, 3 decembrie 2003) și a completat Legea Guvernului cu un nou articol care stabilește asigurarea controlului respectării legislației Republicii Moldova în Gagauz-Yeri prin intermediul Cancelariei de Stat.
Obiective noi pentru un an nou
La 15 ianuarie, Președintele țării, Vladimir Voronin, a convocat o ședință în cadrul căreia, potrivit unui comunicat de presă remis spre difuzare de către Președinție, au fost discutate rezultatele preliminare ale anului 2003, precum și sarcinile Guvernului și cele ale Legislativului pentru anul 2004. Printre principalele probleme abordate se numără cele legate de perfecționarea legislației privind insolvabilitatea și de implementarea sistemului asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Astfel, a fost accentuată necesitatea creării condițiilor pentru a se evita "falimentarea intenționată" a întreprinderilor, pentru a se asigura sporirea "responsabilității conducătorilor întreprinderilor insolvabile", sprijinirii agenților economici aflați "în dificultate din motive obiective" și prevenirii distrugerii potențialului economic. De asemenea, Guvernului i s-a recomandat să faciliteze trecerea la noul sistem de asigurări medicale obligatorii pe calea "unei campanii de comunicare eficiente, care ar cuprinde și informarea specială a cadrelor medicale, a conducătorilor de întreprinderi despre esența sistemului în cauză, volumul pachetului unic de servicii medicale și sursele financiare de susținere și dezvoltare a asistenței medicale calitative".
Întrevedere cu Rudolf Perina
La scurt timp după ce Președintele moldovean, Vladimir Voronin, și ambasadorul american, Heather M. Hodges, au căzut de acord în cadrul unei întîlniri asupra necesității consolidării și extinderii relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și SUA, a urmat vizita la Chișinău a lui Rudolf Perina, negociator special al Departamentului de Stat al SUA pentru conflictele din Eurasia. În cadrul întrevederii acestuia cu Vladimir Voronin, din 19 ianuarie curent, a fost realizat "un schimb de opinii cu privire la stadiul actual al negocierilor în problema transnistreană" și căile de impulsionare a reglementării acesteia. Potrivit serviciului de presă al Președinției, demnitarii au mai subliniat, într-un limbaj deja familiar nouă, "importanța conjugării eforturilor tuturor părților pentru urgentarea soluționării pașnice" a conflictului transnistrean.
Reiterarea interesului pentru integrarea europeană
La 22 ianuarie, șeful statului a convocat o reuniune cu reprezentanții misiunilor diplomatice acreditate în Republica Moldova în cadrul căreia a reafirmat interesul autorităților de la Chișinău pentru integrarea europeană. Vladimir Voronin a subliniat că statul pe care îl reprezintă este dispus să asigure îndeplinirea "criteriilor de bază ale Uniunii Europene, implementarea treptată a politicilor comunitare, armonizarea legislației și a standardelor naționale cu cele comunitare". Stabilirea integrării europene drept prioritate de politică externă a Republicii Moldova este justificată, în opinia Președintelui Voronin, de consensul social în această privință, cît și de succesele economice din ultima perioadă, fapt care a avut efecte pozitive și asupra sferei sociale. Totodată, șeful statului moldovenesc s-a arătat a fi conștient de faptul că "tendințele pozitive ce s-au prefigurat constituie doar începutul relansării economice a statului nostru și că întreaga societate va trebui să depună eforturi mari, conjugate pentru înfăptuirea unor importante reforme structurale, ce i-ar permite Republicii Moldova să adere la marea familie europeană". În acest context, s-a promis că acțiunile care au început în 2003 în scopul integrării Moldovei în Uniunea Europeană (UE) "vor continua în anul curent cu o mai mare amploare".
Este îmbucurător că s-a însușit, ceea ce transpare în mod evident din discursul Președintelui Voronin, faptul că obținerea unui succes real pe calea integrării Republicii Moldova în UE depinde în primul rînd de noi și apoi de sprijinul acestui organism continental. Drept dovadă ne poate servi faptul că șeful statului a insistat mai întîi asupra necesității amplificării capacității noastre "de a promova reformele necesare, conform cerințelor Uniunii Europene", și apoi asupra celei de consolidare a relațiilor dintre Republica Moldova și UE, reafirmîndu-se în acest sens interesul părții moldovenești pentru deschiderea unei reprezentanțe permanente a Comisiei Europene la Chișinău și pentru dinamizarea relațiilor cu un șir de state europene.
Conflictul transnistrean continuă să fie în vizorul comunității internaționale
În discursul inaugural adresat Consiliului Permanent al OSCE ministrul de Externe al Bulgariei și Președintele în exercițiu al OSCE, Solomon Passy, și-a exprimat încrederea că mediatorii și reprezentanții Republicii Moldova și cei ai Transnistriei vor continua lucrul în cadrul formulei pentagonale de negocieri în vederea elaborării unui mecanism constituțional viabil, care va fi susținut de majoritatea cetățenilor Republicii Moldova. Cu acest prilej, ministrul de Externe bulgar a reconfirmat disponibilitatea OSCE de a oferi garanții internaționale pentru o asemenea soluție. În același timp, Passy și-a exprimat speranța că Federația Rusă va continua procesul de evacuare a munițiilor sale din regiunea transnistreană în conformitate cu angajamentele sale internaționale.
Un prim pas în vederea realizării obiectivelor președinției bulgare a OSCE cu privire la cazul Republicii Moldova va fi întîlnirea mediatorilor programată pentru 26-27 ianuarie la Sofia, la care se va discuta problema reluării negocierilor în format pentagonal, conținutul acestora și periodicitatea rundelor de tratative. Reamintim că după refuzul autorităților moldovene de a semna proiectul de memorandum propus de Federația Rusă în noiembrie 2003, negociatorii nu s-au mai întîlnit în cadrul ședințelor lunare. În acest context, atît cele două părți, cît și reprezentanții mediatorilor și-au exprimat speranța că întîlnirea de la Sofia va relansa procesul de negocieri. Între aceștia rămîn însă divergențe importante cu privire la rolul pe care îl va juca în acest proces planul de reglementare propus de Rusia anterior. Astfel, autoritățile moldovene au declarat că au pregătit un nou plan de reglementare în baza proiectului rus, cele transnistrene au declarat că au pregătit planul lor propriu de reglementare, care preconizează divizarea atribuțiilor între părți pe bază de paritate, iar reprezentanții Rusiei au dat de înțeles că vor insista asupra promovării planului lor drept unicul document viabil care poate duce la o soluție politică a conflictului transnistrean. Se cunoaște însă că și OSCE are pregătit un plan elaborat de mediatori în cadrul a cîteva runde de negocieri înainte de apariția planului rus.
Între timp, despre stadiul actual și perspectivele procesului de reglementare a conflictului transnistrean Președintele Vladimir Voronin a discutat cu Rudolf Perina, negociator special al Departamentului de Stat al SUA pentru conflictele din Eurasia. Se așteaptă ca și în timpul vizitei la Moscova a Secretarului de Stat al SUA, Colin Powell, din 26-27 ianuarie curent, acesta să ridice problema conflictelor nesoluționate din fosta Uniune Sovietică, în mod special a celor din Georgia și Moldova, precum și problema retragerii armatelor ruse de pe teritoriul acestor două state. În ajunul întîlnirii acestuia cu Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, ziarul moscovit "Izvestia", din 26 ianuarie 2004, a publicat pe prima pagină un articol în care Colin Powell constata că deși Rusia are "interese firești" în afacerile vecinilor săi, SUA "recunosc în aceeași măsură integritatea suverană a vecinilor Rusiei, precum și dreptul acestora la niște relații pașnice și respectuoase la hotarele lor". Aceste comentarii au fost interpretate de mai mulți analiști occidentali drept o referință explicită la politica Rusiei față de Georgia și la poziția acesteia față de procesul de negocieri în vederea reglementării conflictului transnistrean din Republica Moldova.
Cu referință la problema retragerii munițiilor ruse din regiunea transnistreană, Aleksandr Novojilov, ambasadorul cu misiuni speciale al Rusiei care va reprezenta Moscova la întîlnirea de la Sofia, a declarat că nu există dovezi precum că pauza de o lună în procesul de retragere a munițiilor ruse din Transnistria se datorează blocării procesului de către transnistreni. Novojilov a admis totuși că administrația de la Tiraspol ar fi putut introduce o pauză pentru a obține garanții de securitate prin menținerea prezenței militare ruse în regiune, lucru pe care Rusia îl înțelege, dar care nu o va împiedica să-și onoreze angajamentele cu privire la retragerea integrală a munițiilor sale din regiune.
Deținuții politici moldoveni de la Tiraspol
Andrei Ivanțoc, unul din cei trei prizonieri politici din "grupul Ilașcu" deținuți de peste 12 ani de către autoritățile de la Tiraspol, a încetat greva foamei la care a recurs la 28 decembrie 2003 în semn de protest față de condițiile inumane de detenție. Ivanțoc a încetat greva foamei după ce a fost vizitat de un medic al Crucii Roșii. Misiunea OSCE s-a arătat îngrijorată față de condițiile de detenție ale celor trei deținuți moldoveni de la Tiraspol și a declarat că eliberarea acestora ar constitui un gest umanitar și de reconciliere din partea autorităților transnistrene, dar și un gest de răspuns față de decretul Președintelui Vladimir Voronin din noiembrie 2003 prin care au fost amnistiați combatanții care au luptat în războiul din 1992 în componența formațiunilor transnistrene.
Atît Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), cît și Parlamentul European au solicitat Republicii Moldova și Rusiei să intervină pentru ameliorarea situației celor trei deținuți politici din Transnistria. Aceste acțiuni au survenit în urma unei serii de demersuri ale diplomației române, toți cei trei deținuți fiind cetățeni ai României.
Pe de altă parte, ziarul bucureștean "Ziua" și Asociația Civic Media din România au inițiat o campanie de colectare de semnături pentru eliberarea deținuților din "Grupul Ilașcu". Pe lîngă o serie de personalități distincte ale vieții politice și culturale din România, dar și un număr mare de cetățeni de rînd, campaniei i s-au alăturat o serie de asociații de renume, cum ar fi Asociația Româna de Sociologie, Agenția de Monitorizare a Presei, cîteva confederați sindicale și un șir de organizații ale românilor din diasporă.
Raportul de forțe: putere-opoziție
Igor Boțan
Deși pînă la demararea următoarei campanii electorale pentru alegerea Parlamentului a rămas aproximativ un an de zile, principalele forțe politice au început deja discuțiile despre formarea alianțelor, precum și testarea mesajelor care ar putea avea priză la alegători. Judecînd după rezultatele ultimelor alegeri locale din luna mai 2003 și ale sondajelor de opinie, în afara alianțelor au șanse de a fi reprezentate în viitoarea legislatură a Parlamentului doar patru formațiuni politice: Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), Alianța "Moldova Noastră" (AMN), Partidul Democrat (PD) și Partidul Comuniștilor (PC).
Primele trei formațiuni fac parte din Comitetul pentru Apărarea Independenței și Constituției (CAIC), constituit la 24 noiembrie 2003 pentru a se opune semnării "Memorandumului Kozak" de federalizare a RM. Anume acestor formațiuni le-a fost adresată Declarația PPCD, din 14 ianuarie a.c., în care se face apel de a se constitui un bloc electoral unic al opoziției. Reacțiile care au urmat pot fi calificate drept nefavorabile constituirii blocului electoral unic al opoziției. De aceea, se presupune că mai degrabă aceste trei formațiuni for deveni centre de atracție pentru partidele mici de pe segmentul de centru-stînga și centru-dreapta. În cel mai bun caz, se poate presupune că AMN și PD vor intra în același bloc electoral, deși apar tot mai multe semne de întrebare în acest sens. Nu este exclus ca liderii acestor două formațiuni să renunțe la constituirea unei alianțe electorale preferînd să-și lase destul spațiu de manevre pentru o coaliție postelectorală cu PC, evident dacă ultimul nu va obține destule voturi pentru formarea Cabinetului de miniștri și alegerea Președintelui țării.
Dintre formațiunile de opoziție de pe segmentul de centru și centru-dreapta doar Partidul Social-Democrat, Partidul Social-Liberal și Uniunea Centristă cu un potențial comun al simpatiilor electoratului comparabil cu pragul electoral de 6% prezintă interes pentru formarea coalițiilor. Pe de altă parte, nici una dintre aceste trei formațiuni nu poate avea certitudinea unui suport electoral individual egal cu pasul pragului succesiv de 3% stabilit pentru blocurile electorale. De aceea, aceste formațiuni pot face alianțe electorale doar cu partidele sau blocurile puternice formate din două și mai multe formațiuni pentru care depășirea pagului de 9% și, respectiv, de 12% nu reprezintă o problemă. În caz contrar, dreapta politică va risipi iarăși un procentaj impunător de voturi care vor fi redistribuite proporțional în favoarea PC.
Celelalte vreo 4-5 formațiuni de centru-dreapta au un potențial comun ce nu depășește 1-2% din simpatiile alegătorilor. Ele constituie așa-zisul "plancton politic" care "tulbură apele" și ar putea fi util în măsura în care ar alimenta "rechinii politici", fiind absorbit de aceștia. În orice caz, în prezent, șansele opoziției de dreapta, fie că se va prezenta la viitoarele alegeri unită, fie că eșalonată în două sau trei grupări, de a obține un număr confortabil de mandate parlamentare sînt destul de vagi.
2. Potențialul electoral al Partidului Comuniștilor
Pe scena politică moldovenească PC este, deocamdată, singura formațiune cu un potențial financiar, cu acces la mass-media de stat și cu pîrghii administrative, practic, nelimitate. În plus, după modificarea completă a componenței CEC, PC a promovat în conducerea acestei instituții de importanță crucială în administrarea alegerilor persoane care-i sînt fidele. De asemenea, PC practic și-a supus o parte din mișcarea sindicalistă din RM, care alături de funcționarii publici promovați pe linie de partid, organizațiile de veterani și structurile de partid pot forma cele mai eficiente detașamente de propagandiști și agenți electorali, care vor utiliza toate posibilitățile pentru a-i convinge pe alegători că PC este singura formațiune care manifestă compasiune pentru păturile defavorizate și vulnerabile ale societății, lucru extrem de profitabil într-o țară săracă. Majorările pensiilor și salariilor, vectorul de integrare europeană și alte lucruri pe care actualii guvernanți și le atribuie în calitate de succese incontestabile vor fi folosite drept dovadă. Evident, doar opoziției îi va reveni misiunea de a reflecta și reversul medaliei.
Ponderea factorilor menționați mai sus, considerați alături de rezultatele ultimelor alegeri locale și ale sondajelor de opinie, creează impresia unei eventuale dominații absolute a PC la viitoarele alegeri parlamentare. Însă această impresie persistă doar în cazul unei priviri statice asupra stării de lucruri. O privire în dinamică a factorilor de mai sus poate diminua semnificativ stările de spirit optimiste ale PC.
În primul rînd, la recentele alegeri locale din luna mai a anului trecut PC a avut la dispoziție o bună parte din arsenalul de mijloace de care dispune în prezent, dar în pofida acestui fapt a înregistrat o ușoară descreștere a simpatiilor electoratului. În al doilea rînd, forța factorilor menționați mai sus va fi diminuată ușor de eventualul monitoring al instituțiilor europene, lucru pe care, se pare, îl urmărește PPCD, lansînd noul val de proteste. În al treilea rînd, însuși Președintele Voronin a confirmat în interviul pentru "ORT-Moldova" că creșterea economică din cei trei ani de aflare a comuniștilor la guvernare s-a datorat aplicării unei forme extensive de dezvoltare economică, adică au fost exploatate efectele reformelor structurale promovate de democrați, reforme care au fost stopate și care ar urma să fi reluate. Capacitatea PC de a face reforme s-a făcut vizibilă în domeniul medicinii prin asigurări obligatorii. De aceea, este puțin probabil că într-un an preelectoral PC va avea curajul să reînceapă reforme structurale, preferînd continuarea politicilor populiste. În consecință, s-ar putea ca relațiile cu organismele internaționale financiare să rămînă proaste, iar resursele pentru practici populiste secate. Mai ales că în ultima vreme s-a înregistrat o creștere semnificativă a prețurilor la principalele produse alimentare și agenți energetici. Cu toate acestea, autoritățile anunță o nouă creștere semnificativă a prețurilor la gazele naturale și la energia electrică, care vor atrage după sine creșterea prețurilor la toate bunurile și serviciile.
În al patrulea rînd, PC a rămas practic fără aliați politici care să aibă vreo pondere cît de cît semnificativă. În cadrul celebrării celei de a 10-a aniversări a PC, Președintele Voronin a numit drept "formațiune prietină" doar Partidul Democrat Agrar (PDA) a cărui rating politic este de doar 2-3%, procentaj care nu poate fi ignorat în viitoarele confruntări electorale. Pe de altă parte, PDA este responsabil pentru obținerea și delapidarea celei mai mari părți a împrumuturilor externe ale RM. Mai mult, prin comportamentul său arogant PC a provocat ieșirea din anonimat a opoziției de stînga, evoluția căreia poate avea importante efecte asupra scorului electoral al PC la următoarele alegeri.
3. Opoziția de stînga
Confruntările politice permanente dintre Partidul Comuniștilor și opoziția de dreapta a umbrit evoluția opoziției de stînga, care ia amploare. Dezvoltarea acestui fenomen periculos pentru PC are mai multe cauze. Prima cauză rezidă în comportamentul arogant al liderilor PC care a subminat excelenta idee de constituire a Uniunii de centru-stînga. Aceasta ar fi putut îngloba vreo 10 formațiuni de pe acest segment, inclusiv PD și PDA, lucru ce ar fi permis PC să înghită întregul "plancton politic" de stînga și cîțiva "peștișori" mai mari. A doua cauză rezidă în creșterea revoltătoare pentru mulți simpatizanți ai ideii comuniste a discrepanței dintre vorbele și faptele conducerii de vîrf a PC. Astfel, discursul politic al liderilor PC însumează ca "traista țiganului" lucruri absolut inimaginabile, mesaje confuze referitoare la: construirea comunismului și dezvoltarea liberalismului economic; închinarea lui Dumnezeu și închinarea ateistului militant - Lenin; medicină gratuită de tip sovietic și medicină prin asigurări obligatorii; integrarea în Uniunea Rusia-Belarus și integrarea în Uniunea Europeană și multe, multe altele. A treia cauză care favorizează dezvoltarea opoziției de stînga este legată de specificul influenței factorului rusesc în politica moldovenească, factor care în prezent se manifestă prin influența economică și mai ales prin prisma conflictului transnistrean.
Manevrele Președintelui Voronin orientate spre soluționarea conflictului transnistrean au culminat cu schimbarea vectorului politicii externe a RM, chiar dacă la nivel retoric, precum și cu refuzul semnării "Memorandumului Kozak". O consecință directă a acestui refuz este deteriorarea dramatică a relațiilor cu autoritățile ruse, care acum sprijină în mod fățiș regimul de la Tiraspol.
Elita PC cunoaște foarte bine care poate fi impactul factorului rusesc în alegeri. Vizitele lui Vladimir Voronin la Moscova în timpul campaniei precedente și suportul fățiș al Kremlinului au avut efecte determinante asupra votului cetățenilor rusolingvi din RM. Că este așa ne-o demonstrează zelul cu care propaganda oficială s-a apucat să demonstreze că și după eșecul semnării "Memorandumului Kozak" Președintele Voronin rămîne singura personalitate politică din RM în care autoritățile ruse au încredere și cu care ar dori să colaboreze în continuare.
Arsenalul mijloacelor de influență a factorului rusesc poate fi estimat și după comportamentul din ajunul recentelor alegeri din Georgia, cînd la Moscova au fost convocați liderii celor două regiuni separatiste și cel al Adjariei pentru a-i demonstra potențialului învingător ce forțe stau în spatele mișcărilor separatiste din această țară. Și cel mai mare prieten declarat al Rusiei, Alexandr Lucașenko, a putut să simtă pe propria-i piele, și la propriu și la figurat, forța argumentelor de piață și a pîrghiilor de influență rusești după ce săptămîna trecută a fost sistată complet alimentarea Belarusului cu gaze. De un interes deosebit este manifestarea interesului Președintelui Vladimir Putin față de alegerile prezidențiale din Ucraina programate pentru toamna anului curent.
La rîndul lor, autoritățile moldovenești au primit și ele săptămîna trecută un semnal foarte clar că administrația de la Kremlin nu va renunța la varianta Kozak de soluționare a conflictului transnistrean, pe care Președintele Voronin a respins-o. Astfel, factorul transnistrean va fi complementar celui rusesc în viitoarea campanie electorală.
Acest lucru s-a făcut observat după ce cele două partide socialiste au făcut declarații publice în susținerea "Memorandumului Kozak". Alte cîteva formațiuni de stînga, de orientare prorusescă, vor adera probabil la cele socialiste, încercînd constituirea unei forțe politice influente, similare cu Interfrontul de la începutul anilor '90 ai secolului trecut. Chiar și în actuala componență a Parlamentului există personalități politice din "grupul independenților" care au experiență în acest sens și care ar putea sta în fruntea opoziției unite de stînga. Această opoziție ar putea avea sprijinul moral și politic al Rusiei, cel financiar al Transnistriei și pe cel mediatic al mass-media ruse, care domină în mod absolut spațiul informațional din RM. Toate aceste lucruri pot fi obținute de către eventuala opoziție de stînga în mod absolut legal. Astfel, datorită factorului rusesc, constituirea opoziției unite de stînga ar putea avea șanse mult mai mari decît constituirea opoziției unite de dreapta.
În plus, Tiraspolul mai are un as pe care nu l-a folosit încă niciodată. De exemplu, în preajma următoarelor alegeri parlamentare Tiraspolul ar putea să se erijeze în calitate de principal integrator al țării, evident în baza "Memorandumului Kozak", și să anunțe deschiderea secțiilor de votare pe teritoriul Transnistriei, care are un electorat de aproximativ 400 de mii de alegători. Participarea doar a unei părți a acestui electorat la alegerile parlamentare ar putea provoca "efectul domino", redimensionînd preferințele electoratului rusolingv din RM în favoarea opoziției de stînga.
Nu poate fi exclusă nici probabilitatea unui exod al membrilor de partid nemulțumiți de eventuala componență a listei de candidați a PC către noua opoziție de stînga. În acest sens, este curios că recent, în timp ce Președintele Voronin asigura diplomații străini acreditați la Chișinău de fermitatea intențiilor RM de integrare în UE, liderul fracțiunii comuniste, Victor Stepaniuc, participa la ședința Consiliului executiv al Uniunii partidelor comuniste din fosta Uniune Sovietică în cadrul căreia a fost reconfirmat scopul strategic al acestei uniuni de partide, adică refacerea URSS. Ceea ce i-a îndemnat să facă Președintele Voronin pe liderii de opoziție - să nu schimbe mesajul politic în dependență de punctul geografic în care se află - nu face secretarul executiv al PC, Victor Stepaniuc. Și potențialul partener al PC din preconizata, dar nerealizata Uniune de centru-stînga, PD a întreprins acțiuni care dau de gîndit. Astfel, PD a exclus recent din programul său politic clauza cu privire la integrarea în UE. În schimb, PD și-a fixat pivotul în jurul căruia va face manevre de 360 de grade pentru a constitui alianțe - postul de prim-ministru. Aceste exemple arată că liderii politici de pe diferite segmente ale spectrului politic, precum și anumiți lideri din PC caută să se acomodeze la factorul rusesc pentru a putea profita de el în viitoarea campanie electorală.
4. Concluzii
În concluzie, se poate presupune că degeaba ironizează propagandiștii oficiali atunci cînd intră în polemici cu opoziția de dreapta, afirmînd că viitorul Parlament ar putea fi unicolor. Desigur, nu poate fi exclusă obținerea unei majorități absolute de către PC, prea importante sînt resursele de care dispune și dorința de a profita de ele fără prea multe scrupule. Însă jocul factorilor menționați mai sus ar putea la fel de bine face componența viitorului Parlament destul de pestriță. De aceea, deocamdată, nu se cunoaște care culori vor prevala și ce intensitate vor avea acestea. Gradul de incertitudine este atît de înalt încît se pot admite cele mai neverosimile combinații și variante, precum o coaliție a părții reformatoare a PC cu AMN și PD dacă Președintele Voronin va păstra vectorul european al politicii externe. Dacă forța factorului rusesc va fi destul de "convingătoare", ne putem aștepta la reanimarea ideii de integrare în UE împreună cu tot CSI-ul. În acest caz, PC ar putea intra în alianță cu eventuala opoziție de stînga și PD pentru implementarea planului de federalizare a RM. Alte variante au, deocamdată, o probabilitate mult mai mică.
Retrospectiva anului economic 2003
Iurie Gotișan
Este evident că la prima vedere se evidențiază un fapt esențial: continuă în ritmuri relativ înalte (dacă e să recurgem la comparații cu alte țări, inclusiv cele în tranziție) creșterea economică. Un spor de 6% a PIB-ului, în condiții complicate (ca să nu spunem altfel), ar reprezenta o adevărată performanță. Totuși această creștere, ca de altfel și cea de anul trecut, a stîrnit anumite suspiciuni reprezentanților FMI și BM, singurii care dau semne că doresc să cenzureze actuala tendință. Totuși datele sumare enunțate de către oficialități nu ne permit elaborarea unor analize ample, acestea de regulă fiind obținute prin riguroase cercetări selective, în baza unor metodologii recunoscute la nivel internațional, menite să corespundă realității de creștere și dezvoltare economică. Oricum, cel puțin două elemente sînt evidente: continuă creșterea economică, chiar și în condițiile în care s-au înrăutățit, într-o anumită măsură, proporțiile dintre sectoarele economiei reale. În fond, în economie nu se poate opera fără măsurare, iar cifrele comunicate de autorități devin variabile de intrare în algoritmii decizionali folosiți de întreprinderi și persoane individuale în general. Cifrele exprimă intenții ale guvernanților, dar și validează sau infirmă așteptări ale celor care le recepționează. În concluzie aceste cifre măresc sau diminuează credibilitatea politicii economice.
Trebuie de menționat faptul că economia Moldovei, orientată preponderent spre export, este în mare măsură influențată de evoluțiile economice internaționale și regionale. Majoritatea partenerilor comerciali ai Republicii Moldova au înregistrat creșteri economice semnificative pe parcursul anului economic 2003, ceea ce a influențat cererea internă pentru produsele de proveniență moldovenească. În același timp, este util să specificăm că PIB-ul Moldovei în anul 2003 a crescut în condițiile diminuării cu peste 40% a volumului investițiilor pe fundalul unei majorări cu 25% a cheltuielilor pentru consum a populației. Cheltuielile pentru consum au întrecut chiar și creșterea economică. Sporul lor a fost determinat în principal de transferurile valutare ale cetățenilor moldoveni aflați la muncă peste hotare. Transferurile din străinătate au atins o valoare de aproape 300 milioane de dolari. Bineînțeles că o bună parte din transferurile private se efectuează prin canale nonbancare care nu pot fi luate ușor în calcul, dar care se estimează a fi mult mai mari decît cele pe care le oferă cifrele oficiale.
Prin urmare, creșterea economică a fost în mare măsură condiționată de creșterea cererii private de mărfuri și a exporturilor, Guvernul neavînd aici nici cea mai mică contribuție. Tocmai de aceea considerăm că economia moldovenească a continuat să crească în anul 2003 nu din cauza faptului că actualii guvernanți ar fi foarte versați în politici macroeconomice, ci datorită faptului că în sistemul economic începe să se acumuleze o "masă critică" a factorilor structurali necesari pentru ca faza cea mai dură a crizei economice să se încheie. Dacă acceptăm aceste condiții, atunci trebuie spus că realizarea scenariului macroeconomic pentru 2003 este serios pusă sub semnul întrebării.
Anul 2003, pe lîngă știri bune, a adus și vești rele: creșterea indisciplinei financiare, adică a datoriilor marilor întreprinderi aflate în proprietatea statului, datorii care constituie cca 40% din veniturile bugetare. Aceste întreprinderi au acumulat arierate enorme, mai ales pentru resursele energetice consumate în procesul de producție. Incertitudinea și anxietatea autorităților vizavi de problema dezechilibrului extern și a pericolelor ce ne amenință din acest sector și anume dublarea deficitului comercial, care se estimează la 500 milioane de dolari, ne sugerează o evoluție destul de feroce și în anul ce vine. În acest cadru, trebuie menționată înrăutățirea mediului financiar internațional, care impune mai multă precauție față de tolerarea unui nivel ridicat al deficitului comercial.
Un alt moment interesant este faptul că Guvernul, pe parcursul anului 2003, nu și-a concentrat eforturile pentru crearea condițiilor favorabile producătorilor autohtoni, pentru mobilizarea resurselor financiare interne și pentru atragerea investițiilor străine în finanțarea proiectelor prioritare. În această ordine de idei este sugestiv faptul că Moldova, potrivit recentului clasament publicat de Fundația Americană "Heritage", care este chemată să acorde note de evaluare țărilor după indicele libertății economice, a înregistrat cel mai redus nivel al investițiilor străine din regiune. Este de menționat și faptul că investițiile străine plasate în Republica Moldova pe parcursul anului 2003 au fost ceva mai mari de 60 milioane de dolari, ceea ce reprezintă 20 de dolari pe cap de locuitor (fără a fi luată în calcul populația care locuiește în Transnistria), în România, spre exemplu acestea au atins valoarea de 2,2 miliarde dolari, adică peste 100 de dolari pe cap de locuitor, pe cînd în Cehia investițiile străine directe au constituit 9 miliarde de dolari sau circa 900 de dolari pe cap de locuitor.
Companiile occidentale nu găsesc în Moldova un teren favorabil pentru diversificarea capitalurilor, situație care este foarte prielnică implantării adînci a capitalului rusesc. Astfel, din totalul celor peste 700 milioane de dolari investiți din străinătate în economia Moldovei pe parcursul ultimilor 10 ani, aproape 40% revin firmelor din Rusia în timp ce Spania, următoarea țară în topul investitorilor străini, deține doar 10%, fiind, de fapt, reprezentată doar de un singur investitor strategic de talie internațională. Caracteristicile definitorii ale mediului de afaceri moldovenesc sînt subdezvoltarea instituțională și cadrul legislativ inadecvat. O atenție specială merită acordată incapacității statului de a garanta proprietatea privată și securitatea personală a oamenilor de afaceri. Din aceste motive afluxul investițiilor străine în Republica Moldova este extrem de redus, în schimb, exodul ilegal al capitalului din țară a avut întotdeauna o amploare alarmantă, chiar dacă este foarte dificil de estimat volumul ieșirilor financiare. Potrivit unor surse neoficiale, volumul investițiilor străine alocate Moldovei în ultimii cîțiva ani se estimează a fi mai mic decît valoarea traficului internațional cu droguri care ne penetrează țara.
Totodată nu au fost luate suficiente măsuri pentru stoparea crizei economice în sectorul agricol și în ramura industriei prelucrătoare. Or, principalele măsuri necesare de întreprins în acest sens sînt clare: înlăturarea monopolului de stat în domeniul achizițiilor agricole și crearea unor burse agrare, mai ales în cadrul euroregiunilor la care participă Moldova. Alături de aceasta nu trebuie să ne preocupăm de o politică agricolă propriu-zisă, fără a avea o politică rurală adecvată, scopul strategic al căreia ar fi reducerea numărului de persoane direct angajate în agricultură prin dezvoltarea industriei rurale și a sectorului serviciilor în mediul rural. Acumularea relativ insuficientă a veniturilor bugetare a condus la subfinanțarea necesităților social-economice a țării. În legătură cu aceasta, nu este clar de ce actuala putere insistă în continuare asupra unor cheltuieli bugetare suplimentare, asumîndu-și politici sociale exagerat de protectoare, o dată ce resursele existente nu sînt suficiente nici pentru actualele necesități.
În plus, noua revizuire teritorială care a fost inițiată în 2003 și pentru care a pledat actuala putere a stîrnit nemulțumirea organismelor internaționale, care au acordat un suport financiar de peste 500 mii de dolari pentru reforma din 1998. În condițiile înrăutățirii relațiilor cu finanțatorii externi, revizuirea organizării administrativ-teritoriale a Republicii Moldova a fost o premisă în plus pentru limitarea sau chiar blocarea finanțării din partea acestora. În context, ținem să menționăm că în Memorandumul cu privire la politica economică și financiară care a fost semnat între Guvernul Republicii Moldova și FMI au fost prevăzute măsuri de natură să amelioreze managementul finanțelor publice, dar care puteau fi realizate doar în cadrul sistemului finanțelor publice teritoriale la nivelul de centre județene, singurul care putea asigura transparența necesară în acest domeniu. Reducerea dimensiunilor geografico-economice ale unităților administrativ-teritoriale și trecerea la modelul de raioane în mod inevitabil va fi însoțită de diminuarea bazei fiscale și de sporirea dependenței acestora, de transferurile din bugetul central. Revenirea la vechiul model va implica cheltuieli financiare mult mai mari decît cele care realmente pot fi suportate de bugetul țării.
Corupția, care a început să se transforme într-un fenomen excepțional pe parcursul anului 2003, într-o tradiție cvasiculturală, socialmente acceptată, a avut consecințe grave asupra prosperității și dezvoltării economice din Republica Moldova. Majoritatea economiștilor tind să perceapă corupția drept un factor care compromite serios creșterea și dezvoltarea economică. Astfel, este demonstrat faptul că o corupție mai înaltă contribuie la reducerea ratelor de creștere economică prin intermediul reducerii investițiilor. Același argument se poate dovedi a fi perfect valabil și pentru Moldova. O țară atît de mică și săracă nu prezintă interes ca piață de desfacere și puțini dintre investitorii străini găsesc sol fertil pentru plasarea capitalurilor în economia Moldovei. În afară de consecințele economice negative, corupția induce și efecte sociale devastatoare. Spre exemplu, în RM a fost estimat că suma totală de bani care se plătește anual în calitate de mită depășește cu mult cheltuielile publice totale pentru știință, învățămînt, sănătate și cultură. Potrivit unor date neoficiale valoarea mitei dată diverselor structuri guvernamentale și funcționari publici de orice rang pentru anul 2003 se estimează la peste 1 miliard de lei, constituind cca 30% din veniturile bugetului de stat. Acestea, precum și alte elemente nocive de natură să submineze sistemul economic, fac nerealistă dinamica prognozată a PIB-ului pentru 2004, de 5%. Chiar și 4%, în circumstanțele evocate, devine o țintă iluzorie.
Implicațiile negative ale diferendului transnistrean s-au resimțit tot mai evident pe parcursul anului 2003. Fiind deopotrivă calificat de mai mulți analiști drept o "gaură neagră" a economiei moldovenești, acest teritoriu a devenit o zonă extrem de favorabilă legalizării veniturilor ilegale, evaziunii fiscale și vamale, precum și altor extensiuni economice de natură criminală. O modalitate specifică de legalizare internațională a veniturilor ilegale este pusă în funcțiune și cu implicarea directă a băncilor din Transnistria, Rusia și Republica Moldova. Prin intermediul băncilor comerciale din Moldova, în băncile transnistrene sînt transferate anual zeci de milioane dolari, proveniți din țările CSI, iar o bună parte din acești bani sînt utilizați în operațiuni de intermediere, acestea avînd un caracter fraudulos și reprezentînd ceea ce este numit "spălare de bani". Pe fundalul unei iresponsabilități și lipse de transparență în politica economică a factorilor de decizie de la Chișinău față de regimul de la Tiraspol, majoritatea experților care monitorizează conflictul transnistrean sînt de părerea că soluționarea acestuia prin federalizarea Moldovei ar fi cea mai nefavorabilă evoluție în perspectiva de integrare europeană. Dacă performanțele economice nu întîrziau să apară, acesta, mai devreme sau mai tîrziu, putea fi soluționat chiar de populația de pe malul stîng al Nistrului, care ar fi fost atrasă de standarde mai înalte de viață, iar la nevoie, s-ar fi răfuit și cu clica mafiotă de la Tiraspol.
Dacă e să credem statisticilor oficiale, în anul 2003 s-a accentuat tendința de stabilizare și chiar s-au conturat direcțiile de amplificare a creșterii economice. Problema principală însă a rămas nesoluționată - stabilizarea și creșterea economică nu a fost resimțită de oamenii de rînd, adică de cei care duc greul restructurării și reformelor economice. Sărăcia a atins în Republica Moldova proporții îngrozitoare, estimîndu-se că mai bine de 75% din populație trăiește din mai puțin de doi dolari pe zi și peste 50% - din mai puțin de 1 dolar. Iar potrivit unor date oficiale, mai bine de 40% din populația țării trăiește sub limitele minimului de existență. Discrepanțele mari în veniturile pe locuitor, stare ilustrată de numărul mare al cetățenilor care trăiesc sub pragul sărăciei, respectiv înrăutățirea unor indicatori sociali și economici pe fundalul unei administrații publice slabe ar trebui să pună în acțiune capacitatea Guvernului pentru a recurge la o mai bună distribuire a veniturilor, care să nu distrugă coeziunea socială, mai ales că are de-a face cu o populație neîncrezătoare în aptitudinile actualei clase politice, dezamăgită de rezultate și căreia i s-a promis mult în campania electorală.
Creșterea prețurilor pentru mai multe produse alimentare, inclusiv la pîine, de la sfîrșitul anului 2003 a fost urmată de un veritabil șoc social. Reacția cetățenilor, în timp ce contemplau afișarea noilor prețuri, a fost pur și simplu furibundă. Evident, majorarea prețurilor este un fenomen care îl afectează pe fiecare. Dar în cazul produselor alimentare este deosebit de acut impactul creșterii prețurilor asupra celor mai sărace categorii de cetățeni. Statistica oficială arată că cheltuielile pentru produse alimentare dețin peste 70% din bugetele gospodăriilor sărace. Iar pîinea este, după cum se știe, unul din produsele alimentare de bază, cererea pentru care rămîne relativ constantă la variații semnificative ale prețului. În asemenea condiții, este de la sine înțeles că sporirea prețurilor pentru pîine a fost echivalentă cu împingerea conștientă a celor mai sărace categorii încă mai departe sub pragul sărăciei.
Banca Națională a Republicii Moldova pe parcursul anului 2003 a promovat o politică monetară restrictivă similară anilor trecuți, care de altfel a avut efecte imediat benefice, în primul rînd prin întărirea "sfintei coloane" a economiei naționale - leul moldovenesc. Totodată, politicile BNM au avut și un efect advers, cel de inhibare a activității economice și investiționale. Din cauza ratelor mari ale dobînzilor creditele bancare au devenit inaccesibile pentru fructificarea proiectelor de investiții, iar o bună parte a locurilor de muncă au fost închise. Pe termen scurt, o asemenea politică poate fi eficientă, deoarece primul risc pe care trebuie să-l elimine orice economie este cel al unei inflații ieșite de sub control. Dar pe termen lung, după realizarea unei stabilizări macroeconomice, reprimarea inflației nu mai poate fi obiectivul principal al politicilor economice, acestea trebuind să se focalizeze asupra creșterii economice și combaterii șomajului. Prin lansarea unor acte de reglementare, precum a fost introducerea unor norme de interdicție și limitare a liberului schimb dintre leu și alte valute forte și înăsprirea regimului de monitorizare a tranzacțiilor valutare, Banca Națională a stimulat exodul capitalului din Moldova. Indiscutabil că economia și cadrul legislativ, inclusiv mediul de afaceri, din Republica Moldova nu sînt printre cele mai atractive pentru plasarea mijloacelor financiare, dar acțiunile BNM menționate anterior au catalizat procesul "fugii" capitalului. De ce exodul capitalului este critic pentru orice economie? Deoarece, atunci cînd "pleacă", capitalul generează fenomene precum: șomajul ridicat, închiderea întreprinderilor incapabile să facă față concurenței ca urmare a tehnologiilor depășite, lipsa locurilor de muncă bine plătite, devalorizarea activelor de pe piața financiar-monetară, incapacitatea statului de a-și onora angajamentele sociale și a acumula venituri la buget. Acestea, precum și alte fenomene negative care s-au produs în serie pe parcursul anului 2003, au influențat negativ realitatea economică din Republica Moldova.
Strategia de creștere economică și eradicare a sărăciei în actuala versiune, care a fost elaborată de Guvern la sfîrșitul lui 2003 cu suportul implicit a Băncii Mondiale, nu va putea fi realizată fără existența unei asistențe financiare din exterior. Pe fundalul evoluțiilor negative din sectorul agricol în 2003, este greu de identificat care vor fi posibilitățile Moldovei de a se descurca fără ajutor financiar extern. Acordarea ajutorului de către alți donatori de asemenea este condiționată de existența unui acord cu FMI. Dacă nu va reuși să identifice alte surse de finanțare în noul an economic, Guvernul va fi nevoit să apeleze la asistența BNM. Însă pe lîngă finanțarea politicilor interne este necesară și rambursarea datoriilor externe. Reeșalonarea lor fără existența unui acord cu FMI va fi imposibilă. În absența unor credite preferențiale externe, singura posibilitate pentru Guvern de a-și onora obligațiile financiare externe va fi de a utiliza rezervele valutare ale Băncii Naționale. Epuizarea rezervelor însă ar putea lesne conduce la creșterea inflației și la declanșarea unor atacuri speculative asupra monedei naționale. Efectul imediat ar putea fi creșterea prețurilor, devalorizarea leului și, bineînțeles, scumpirea importurilor pentru produsele strategice. Riscurile acestea vor fi diminuate relativ de intrările de valută efectuate de muncitorii moldoveni care lucrează peste hotare, dar nu excludem scenariul cînd populația va sesiza pericolul unei creșteri necontrolate a prețurilor, nu va dori să se despartă atît de ușor de valuta pe care o deține, ceea ce va condiționa noi presiuni asupra cursurilor valutare. Datoria internă deja este foarte mare, depășind valoarea de 200 milioane de dolari SUA, și chiar dacă Guvernul va reuși să-și echilibreze poziția financiară externă, acest lucru ar putea fi obținut numai din contul unor dezechilibre economice interne. În dependență de gravitatea crizei economice, ea ar putea rezulta într-un derapaj social și politic de masă.
Nu în ultimă instanță trebuie să menționăm și evoluțiile incerte de pe piețele financiare regionale și internaționale, precum și tendințele nefavorabile divergente dintre euro-dolar, care mai mult sau mai puțin au fost resimțite și pe piața locală. Efecte negative a avut aprecierea euro față de dolar cu consecințe negative asupra exporturilor care devin necompetitive. Bancherii au fost și sînt în alertă febrilă temîndu-se de influențele inflaționiste ale fenomenului după ce euro a depășit pragul critic de 1,25 dolari pe unitate. Importurile mai scumpe și accizele în euro au contribuit la creșterea prețurilor și la perpetuarea acestora și pe viitor. În acest context economic internațional în deteriorare, Moldova va avea dificultăți sporite în a-și continua relansarea economică. Va fi mai greu să exportăm, iar finanțarea externă a deficitelor noastre va fi mai complicată.
În ultimul raport de țară, FMI a apreciat că, în 2004, în Republica Moldova creșterea PIB-ului va fi mai mică decît cea prevăzută la un nivel de 5%. Tendința este însoțită și de alte semnale. Consumul privat și cererea de consum nu vor reuși să stimuleze creșterea economică. Au apărut temeri privind procesul de economisire care este hotărîtor pentru creșterea economică, dar care a fost cauzat de reducerea accelerată a dobînzilor la depozitele populației de către unele bănci pînă la niveluri real negative în raport cu rata inflației. S-a vădit tot mai mult înclinația populației de a folosi mai mult numerar în loc de conturi bancare care este legată de mărimea economiei subterane și de gradul de încredere scăzut în instituțiile bancare. Spre exemplu, ponderea tranzacțiilor în numerar în totalul tranzacțiilor este de aproximativ 22% în Moldova, comparativ cu 5% în Vestul Europei și 3% în SUA.
Indiferent de mersul negocierilor cu FMI și BM în anul 2004, care este și un an preelectoral și care probabil ne va oferi multe surprize politice și economice, Guvernul va trebui să se ocupe sistematic de restructurare și va trebui să explice mai bine populației de ce aceasta este necesară, și de ce timpul lucrează împotriva noastră. În general, Guvernul trebuie să fie mai transparent cu politica sa economică, iar demersul explicativ să fie mai articulat. Acesta trebuie să mizeze pe faptul că se află pe valul relansării economice. Pierderea acestui moment favorabil prin lansarea unor acțiuni nechibzuite ar complica situația economică în anul ce vine, care, oricum, va avea constrîngeri severe, inclusiv cea legată de nevoia de reducere a deficitului comercial și de cont curent, de diminuare a inflației. Guvernul va trebui să fie mai atent în ceea ce privește corectarea deficitelor externe, controlul absorbției interne (a consumului și investițiilor interne) este esențial aici, iar politica salarială are de jucat un rol-cheie pentru menținerea unui nivel corespunzător al concordiei sociale.
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |