![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20040211/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
Deschiderea noii sesiuni a Parlamentului
La 5 februarie 2004, după o vacanță de peste o lună, Parlamentul s-a întrunit în sesiunea a șaptea, care va dura pînă la mijlocul verii. În cadrul alocuțiunii de deschidere a acestei sesiuni, Președintele Parlamentului, Eugenia Ostapciuc, a reafirmat interesul strategic al Republicii Moldova pentru integrarea europeană, subliniind importanța reflectării lui în activitatea legislativă viitoare și chemînd, totodată, toți deputații să se dedice plenar acestei activități.
Acte legislative
Legislatorii moldoveni au aprobat în prima lor săptămînă de lucru mai multe acte legislative importante, asupra unora dintre care ne vom opri în continuare.
Prin Legea privind aplicarea unor măsuri de protecție împotriva importului de zahăr la prețuri de dumping a fost stabilită o taxă specială pentru zahărul importat, în mărime de 100-115 euro/ tonă, pentru perioada de timp cuprinsă între anii 2004-2008. Această taxă se va aplica suplimentar la taxa vamală în vigoare, indiferent de țara de origine. Este de menționat că aplicarea acestei taxe are menirea de a proteja producătorii autohtoni de zahăr, fapt care însă se va face în detrimentul consumatorilor, întrucît această măsură este pasibilă de a descuraja plasarea pe piața noastră a zahărului cu prețuri mai reduse de cost.
Adoptînd Legea pentru modificarea legii cu privire la taxele locale, Parlamentul a decis excluderea unor astfel de taxe locale precum ar fi: cea pentru salubrizarea teritoriului, utilizarea ambalajului și a deșeurilor menajere, precum și cea pentru trecerea frontierei de stat. Modificările respective vor lipsi autoritățile administrației publice locale de la frontieră de una din sursele permanente de venit. Pe de altă parte însă, aceste modificări reduc numărul de taxe aplicabile, facilitează transportul de mărfuri și călători și nu creează disconfort persoanelor străine care circulă pe teritoriul țării noastre.
Conform modificărilor operate de Parlament în Codul fiscal, prin Legea pentru stabilirea unei cote preferențiale a TVA aplicabile la livrarea unor produse, în anul 2004, pentru producția zootehnică, fitotehnică și horticolă în formă naturală produsă și livrată pe teritoriul țării se va aplica o cotă de TVA egală cu 5%. Scopul modificării efectuate este de a facilita achiziționarea produselor menționate de către agenții economici care dispun de rețele largi de achiziții și, în special, de către întreprinderile cooperației de consum. Această modificare se înscrie în ansamblul de măsuri menite să asigure revigorarea cooperației de consum și sporirea considerabilă a volumelor de achiziție prin intermediul structurilor cooperatiste.
Legea pentru modificarea Codului fiscal în scopul extinderii ariei de aplicare a cardurilor bancare stabilește dreptul de achitare a obligațiilor fiscale prin intermediul cardurilor bancare, data plății fiind considerată acea la care s-au făcut scăderile respective de pe contul de card.
În afară de acestea, Parlamentul a decis și ratificarea unor acte internaționale, între care:
Remanieri
Nicolae Dudău a fost numit în ședința Cabinetului de miniștri, din 4 februarie curent, în funcția de ambasador al Republicii Moldova în Italia, iar în funcția de ministru al Afacerilor Externe devenită astfel vacantă a fost numit Andrei Stratan. Explicațiile acestei "rocade" ar fi mai multe. Avansarea lui Andrei Stratan din funcția de prim-viceministru al Afacerilor Externe la cea de șef al diplomației moldovenești ar putea urmări dinamizarea eforturilor diplomatice în direcția integrării europene, domeniu devenit prioritar în politica noastră externă și de care dl Stratan s-a ocupat în virtutea funcțiilor sale anterioare de Coordonator Național al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) și de director al Departamentului Integrare Europeană (DIE). Pe de altă parte, s-ar putea admite că, în pofida atribuirii în ultimul timp, în mare parte, a unor calificative pozitive în legătură cu activitatea Ministerului Afacerilor Externe (MAE), condus de Nicolae Dudău, prestația acestuia n-a fost la înălțimea așteptărilor celor mai importanți factori de decizie de la noi, fie că revocarea lui s-a produs în urma unor disensiuni sau poate chiar intrigi necunoscute opiniei publice, fie că acesta a renunțat benevol la funcția de ministru al Afacerilor Externe, funcție care, după cum se știe, suprasolicită eforturi enorme și implică responsabilități sporite. Ar fi negreșit însă să se considere și o combinație a unora dintre acești factori.
Dincolo de acestea, s-au produs și alte cîteva remanieri mai puțin spectaculoase. Tudor Cojocaru a fost eliberat din funcția de viceministru al Educației; Alexei Cemîrtan - din cea de șef al Visteriei de Stat, iar Nicolae Șveț - din cea de director general al Agenției Naționale pentru Relații Funciare și Cadastru. În același timp, Gheorghe Cojocaru a fost numit în funcția de viceministru al Finanțelor, iar Olga Poalelungi a fost confirmată în funcția de vicedirector al Departamentului Migrațiune.
Hotărîri
La 4 februarie curent, Guvernul a aprobat o hotărîre prin care a majorat cu peste 135 mii numărul persoanelor care vor beneficia de asigurări medicale din partea statului în cadrul noului sistem de asigurări medicale obligatorii. Categoriile de cetățeni care urmează să se bucure de sprijinul statului sînt: femeile gravide, persoanele care îngrijesc copii pînă la vîrsta de trei ani, cele care îngrijesc și însoțesc invalizi de gradul întîi, precum și mamele care cresc copii invalizi pînă la vîrsta de 16 ani. Potrivit ministrului Sănătății, Andrei Gherman, această majorare a numărului de persoane asigurate medical va atrage după sine cheltuieli suplimentare în sumă de 60 mln lei.
În aceeași ședință de Guvern a fost instituit Grupul de lucru pentru elaborarea Programului de vecinătate Republica Moldova-România pentru perioada 2004-2006. Grupul de lucru urmează să elaboreze programul respectiv în termen de trei luni în conformitate cu Programul indicativ de cooperare transfrontalieră pentru perioada 2004-2006, propus de Comisia Europeană în cadrul inițiativei sale "New Neighbourhood".
A fost aprobat, de asemenea, și proiectul de lege cu privire la taxa off-shore. Aceasta urmează să constituie 15% din valoarea tranzacției, precum și să fie achitată la bugetul de stat în lei moldovenești la cursul oficial stabilit de Banca Națională. Derogările de la plata taxei în cauză, stabilite de organul executiv, vizează transferurile efectuate de organele statale subordonate Guvernului, efectuate în legătură cu obligațiile Republicii Moldova asumate față de organizațiile internaționale, precum și cele efectuate de către rezidenții țării noastre în scopul restituirii sumelor bănești primite în calitate de credit bancar sau împrumut bănesc de la persoanele fizice sau juridice nerezidente în Moldova și înregistrate în zonele off-shore.
Guvern-patronat-sindicate
La 3 februarie, Guvernul, patronatul și sindicatele au semnat Convenția colectivă de salarizare a angajaților în baza contractelor individuale de muncă. Documentul respectiv prevede asigurarea, începînd cu 1 februarie 2004, a unor salarii tarifare lunare de 440 lei pentru categoria întîi de calificare a angajaților din întreprinderi și organizații cu autonomie financiară și de 360 lei pentru aceeași categorie de calificare pentru angajații din microîntreprinderi, din instituțiile medicosanitare publice încadrate în sistemul asigurărilor obligatorii de asistență medicală, precum și pentru personalul auxiliar din întreprinderile care activează în domeniul agrar. Convenția mai prevede și stabilirea unui spor lunar la salariu de la 75 pînă la 150 lei pentru angajații care muncesc în condiții nocive.
Ședințe ale colegiilor ministeriale
În vederea realizării bilanțului activității unor ministere pentru anul 2003, în debutul acestui an calendaristic au fost convocate în ședințe colegiile cîtorva ministere, la unele dintre ele participînd și șeful statului. În luările sale de cuvînt Președintele Vladimir Voronin a evaluat activitatea acestor ministere desfășurată pe parcursul anului trecut, punctînd însă și noi obiective pentru anul 2004.
La 27 ianuarie curent a avut loc ședința Colegiului Ministerului Ecologiei, Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului (MECDT), în cadrul căreia Președintele Voronin a remarcat succesele obținute în 2003, în special, în domeniul asigurării populației cu apă potabilă și în cel ecologic, apreciind numărul considerabil de proiecte realizate în acest domeniu. În pofida acestui lucru, Vladimir Voronin a declarat că "rolul ministerului în cauză este de a dirija procese, dar nu proiecte. Dirijarea proceselor începe de la evaluarea stării de lucruri, de la stabilirea scopurilor, ea se efectuează prin elaborarea politicilor și planurilor de realizare a acestor politici, a instrumentelor care îi determină pe cetățeni și pe persoanele juridice să acționeze în cadrul acestor politici și îi împiedică să încalce normele și regulile stabilite pentru atingerea scopurilor trasate". În același context, șeful statului a conchis că "MECDT urmează să-și determine mai clar și mai exact locul în economia Republicii Moldova, să aleagă, iar dacă trebuie, și să elaboreze instrumente de piață corespunzătoare relațiilor sociale contemporane pentru dirijarea proceselor din ramură și influențarea lor".
Printre principalele lucruri de care va trebui să se ocupe în mod prioritar MECDT în 2004 au fost menționate: gazificarea localităților țării; descentralizarea sistemului de termoficare și asigurarea cu apă potabilă a localităților, în special, din nordul și sudul republicii.
Apreciind activitatea Ministerului Educației (ME) pe parcursul anului trecut, în cadrul ședinței Colegiului acestui minister, din 29 ianuarie a.c., Președintele Vladimir Voronin s-a arătat a fi mai indulgent. Criticile sale au vizat mai curînd instituțiile de învățămînt superior, decît activitatea propriu-zisă a ME, subliniind în acest context nivelul înalt de corupție care domină în domeniul învățămîntului superior și ineficiența sistemului de studii în bază de contract.
Unele dintre principalele sarcini de a căror realizare ar trebui să se îngrijească ME în timpul apropiat ar fi, în opinia Președintelui, definitivarea nomenclatorului specialităților necesare economiei naționale și elaborarea unor mecanisme mai eficiente de amplasare a tinerilor specialiști în cîmpul muncii, întrucît "cele mai multe instituții de învățămînt superior din Republica Moldova sînt preocupate de pregătirea juriștilor și economiștilor, în condițiile în care țara are nevoie acută de meșteri și tractoriști". De asemenea, a fost subliniată necesitatea îmbunătățirii condițiilor de studii în școlile din localitățile rurale, restabilirii școlilor polivalente, soluționării problemelor ce țin de durata învățămîntului preuniversitar, completării fondurilor bibliotecilor școlare și creării sistemului informațional unic în învățămînt.
De cele mai favorabile aprecieri s-a bucurat Ministerul Finanțelor (MF), a cărui Colegiu a fost convocat la 30 ianuarie. Principalul merit al MF rezidă în executarea bugetului pentru anul 2003, fapt care denotă, în opinia lui Vladimir Voronin, că ministerul în cauză "promovează o politică justă, respectă strict și întocmai legea". În pofida acestui merit, șeful statului n-a putut să nu scoată în relief și aspectele nevralgice din activitatea MF. În acest context, el a menționat că "politica noastră fiscal-bugetară, din păcate, nu se evidențiază nici prin claritate, nici prin consecvență, nici prin faptul ca ar fi susținută de contribuabili", atrăgînd atenția asupra imperfecțiunii mecanismului de administrare a impozitelor și recomandînd în consecință remedierea acestor deficiențe. Președintele Voronin a atins în discursul său și problema datoriilor externe, cerînd MF să stăruie asupra identificării modalităților de reeșalonare a acestora.
Întîlnirea mediatorilor de la Sofia
Președinția bulgară a OSCE a organizat la Sofia, între 26-27 ianuarie, o întîlnire a mediatorilor în procesul de reglementare transnistreană. Întîlnirea a avut ca temă de discuție problema reluării negocierilor, precum și conținutul și periodicitatea acestora. Reamintim că după ce autoritățile moldovene au refuzat să semneze planul de reglementare transnistreană propus de către Federația Rusă în noiembrie 2003, negocierile au fost întrerupte atît în format trilateral, cît și în cel pentalateral. Din cauza divergențelor cu privire la rolul planului rusesc în procesul ulterior de negocieri, mediatorii nu au ajuns la o înțelegere pe marginea nici unuia dintre punctele de pe agenda întîlnirii de la Sofia. În schimb mediatorii au convenit să se întîlnească din nou la 24 februarie pentru a discuta opiniile prezentate de către cele două părți pe marginea acordului politic elaborat de către mediatori și OSCE în cadrul cîtorva runde de negocieri care au avut loc toamna trecută.
William Hill, șeful Misiunii OSCE din Moldova, a declarat în cadrul unei conferințe de presă susținute la Chișinău, după întoarcerea sa de la Sofia, că în viitorul apropiat nu pot fi așteptate progrese substanțiale în procesul de reglementare transnistreană. Potrivit lui Hill, mediatorii au convenit asupra unei strategii care presupune un șir de acțiuni pas-cu-pas. Primul "pas" a fost făcut de OSCE, care a prezentat părților moldovenească și transnistreană acordul politic pregătit în toamna anului 2003. Părțile își vor prezenta opiniile pe marginea proiectului pînă la 17 februarie, după care acestea vor fi examinate la întîlnirea mediatorilor fixată pentru 24 februarie. Tot atunci va fi stabilită și data reluării activității mecanismului pentalateral de negocieri.
Compromisul de la Sofia pare a fi însă unul fragil. Atît părțile, cît și mediatorii au făcut deja o serie de declarații care arată că dezacordul cu privire la documentul în baza căruia se vor derula negocierile de acum încolo mai persistă încă. Astfel, Președintele Voronin, în cadrul unei întîlniri pe care a avut-o cu William Hill pentru a discuta rezultatele reuniunii de la Sofia, a abordat și aspecte ale unui eventual nou plan de soluționare a conflictului, ce ar putea fi elaborat în baza documentelor care au figurat deja pe agenda negociatorilor. Pe de altă parte, Veaceslav Trubnikov, adjunctul ministrului rus de Externe, a declarat într-un interviu acordat presei moscovite că deoarece la elaborarea planului rusesc de reglementare transnistreană din noiembrie 2003 părțile au ajuns la un compromis real asupra unor probleme principiale juridice, acesta va trebui luat în considerație în cadrul negocierilor.
Școlile cu predarea în limba română
La 28 ianuarie Sovietul Suprem al autoproclamatei "republici nistrene" a decis ca pînă la începutul anului academic 2004 să fie lichidate toate instituțiile preuniversitare cu predare în limba română din regiune. "Ministrul transnistrean al Educației" a motivat această decizie prin faptul că nici una din instituțiile în cauză nu funcționează conform legilor transnistrene cu privire la învățămînt, nici una nu posedă licență de activitate din partea autorităților transnistrene, iar "ideologia și conținutul obiectelor umanitare predate în aceste școli nu corespund politicii educaționale transnistrene". Deoarece școlile în cauză funcționează sub jurisdicția ministerului Educației de la Chișinău, acesta a obținut un termen de o lună pentru a obține licențele necesare pentru activitatea școlilor.
În același timp, ministerul Educației de la Chișinău a calificat drept ilegală decizia autorităților transnistrene de a lichida școlile românești, deoarece acestea au funcționat în regiune în baza programului de învățămînt al Republicii și au folosit grafia latină înainte de izbucnirea conflictului transnistrean. Ministerul moldovean a mai declarat că decizia de a închide școlile moldovenești reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor copiilor și părinților moldoveni din regiune la educație în limba maternă.
Consulat al Federației Ruse la Tiraspol
Ambasadorul Federației Ruse la Chișinău, Yuri Zubakov, a reiterat în cadrul unei întîlniri cu membri ai comunității ruse la Tiraspol disponibilitatea Moscovei de a deschide un consulat al Rusiei în Transnistria. Potrivit lui Zubakov, Moscova nu va face însă acest pas decît cu acordul autorităților moldovenești, care, deși se pronunță împotriva deschiderii unui consulat al Rusiei la Tiraspol, nu ar avea argumente politice pentru a susține o atare poziție.
Reamintim că în 2002 Duma de Stat a Federației Ruse a adoptat o hotărîre prin care îi cerea Guvernului rus să deschidă un consulat la Tiraspol. Această inițiativă este privită în cercurile diplomatice ruse drept o problemă de actualitate, dat fiind că în prezent în Transnistria locuiesc circa 60 000 de cetățeni ruși. Autoritățile de la Chișinău s-au împotrivit acestor intenții ale Moscovei, ca și de altfel oricăror contacte diplomatice internaționale cu autoritățile secesioniste de la Tiraspol.
Integrarea europeană
La 27 ianuarie curent, cu două zile înainte de începerea primei runde de negocieri pe marginea Planului individual de acțiuni RM-UE, a fost convocată Comisia Națională pentru Integrarea Europeană (CNIE). La ședința acesteia a participat și șeful statului, care, arătînd că "integrarea în Uniunea Europeană nu este un scop în sine, ci urmărește avansarea spre valorile și standardele europene economice, democratice și sociale", a menționat cu acest prilej că anul 2004 urmează să devină pentru Republica Moldova "anul stabilirii temeliei instituționale și legislative a reformelor și transformărilor structurale în sferele politică, economică, socială și umanitară, al conectării la politicile europene și al armonizării legislative la standardele europene".
Președintele Voronin a lăsat să se înțeleagă că procesul de creare a mecanismelor instituționale prin care se va realiza politica de integrare europeană a Republicii Moldova va continua prin crearea unui Consiliu pe lîngă Președinție care "va coordona și va soluționa toate chestiunile ce țin de problematica integrării europene și va asigura un control riguros asupra mersului îndeplinirii angajamentelor asumate în acest sens". O altă idee novatoare lansată de șeful statului la ședința CNIE, în raport cu practicile sale discursive anterioare, se referă la adoptarea unui program guvernamental informațional privind integrarea europeană a Republicii Moldova.
Membrii CNIE au mai fost informați despre faptul că la 26 ianuarie Comisia Europeană a remis Chișinăului proiectul inițial al Planului individual de acțiuni RM-UE, urmînd ca prima rundă de negocieri pe marginea acestui document să aibă loc la Chișinău pe 29 ianuarie, fapt pentru care Vladimir Voronin a subliniat necesitatea "respectării cu strictețe" a înțelegerilor stabilite anterior cu UE în privința acestui document.
La 29 ianuarie, la Chișinău s-a desfășurat prima rundă de negocieri pe marginea Planului individual de acțiuni RM-UE, urmînd desfășurarea a încă două astfel de runde pînă la mijlocul lunii martie 2004, timp în care acest document va trebui definitivat. Aprobarea acestuia se preconizează însă pentru luna mai a anului în curs de către Consiliul pentru Afaceri Generale al UE, care reunește miniștrii de Externe ai statelor membre, după ce Comisia Europeană își va da avizul său pozitiv în acest sens. Grupul de negociatori moldoveni a fost condus de Andrei Stratan, atunci fiind încă prim-vicepriministru al Afacerilor Externe, iar cel din partea UE - de Hugues Mingarelli, șef de direcție în cadrul Directoratului General Relații Externe al Comisiei Europene.
Potrivit unui comunicat difuzat de serviciul de presă al MAE al Republicii Moldova, citat de Info-Prim, în cadrul acestei runde de consultări au fost constituite trei mese de lucru: (1) Probleme de securitate internațională, justiție și afaceri interne; (2) Economie, finanțe, comerț, probleme sociale, agricultură, dezvoltare și (3) Transport, telecomunicații, energetică, societate informațională, cooperare în domeniul umanitar. Discuțiile purtate s-au referit la structura și la elementele de bază ale Planului de acțiuni.
Examinarea rezultatelor primei runde de consultări pe marginea conținutului Planului individual de acțiuni RM-UE și a acțiunilor ce rezultă în consecință s-a produs în cadrul a două ședințe, una convocată de prim-ministrul Vasile Tarlev, iar alta de Președintele Vladimir Voronin.
În cadrul ședinței CNIE, din 31 ianuarie, convocată de premierul moldovean, conducătorul grupului de negociatori moldoveni, Andrei Stratan, i-a informat pe membrii acestei comisii despre conținutul discuțiilor purtate cu oficialii europeni, subliniind că "în perioada următoare partea moldovenească urmează să identifice prioritățile în acțiuni și să propună propriile viziuni asupra documentului în cauză". În acest context, Vasile Tarlev a cerut ministerelor și departamentelor să-și definitiveze pînă la 5 februarie pozițiile ce urmează a fi coordonate de către Departamentul Integrare Europeană la nivel național și ulterior cu Comisia Europeană.
S-a subliniat, de asemenea, că la etapa inițială Ministerul Economiei va fi responsabil de întregul bloc al problemelor economice și sociale, inclusiv protecția mediului și ocrotirea sănătății; Ministerul Justiției se va ocupa de problematica reformelor politice și de cooperarea cu UE în domeniul justiției și afacerilor interne; Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor va coordona problematica ce ține de transporturi, telecomunicații, energetică, societatea informațională, iar Ministerul Afacerilor Externe va fi responsabil de domeniile culturii, educației, cercetării științifice și cel care vizează societatea civilă.
În cadrul celei de-a doua ședințe convocate la Președinție, Vladimir Voronin a solicitat mobilizarea eforturilor oficialităților moldovenești în vederea asigurării unei bune pregătiri pentru cea de-a două rundă de negocieri asupra Planului de acțiuni, care se va desfășura pe 23 februarie la Bruxelles. De asemenea, s-a insistat și asupra consolidării raporturilor cu statele membre ale PSESE, precum și asupra necesității de participare la inițiativa de cooperare transfrontalieră lansată de UE în contextul extinderii sale.
Acord de liber schimb
În virtutea angajamentelor asumate prin asocierea la Memorandumul de Înțelegere privind Liberalizarea și Facilitarea Comerțului în Europa de Sud-Est, Republica Moldova a încheiat la 28 ianuarie un Acord de liber schimb cu Macedonia. Documentul presupune liberalizarea progresivă a comerțului bilateral dintre cele două țări pînă la 31 decembrie 2007.
Paradoxul de la Maastricht - lecții pentru Moldova?
Sorin Hadârcă
Pe de altă parte, dacă li s-ar permite încălcarea în continuare a plafoanelor, reducerea impozitelor ar revigora economia, care ar începe să contribuie cu venituri la formarea bugetului și ar permite echilibrarea deficitului bugetar pe termen mediu sau lung. Problema e că țările care se confruntă în prezent cu dificultăți enorme în respectarea criteriilor unice sînt exact acelea care au susținut în trecut ideea plafonării deficitelor pentru a se proteja împotriva efectelor negative asupra stabilității din partea țărilor cu regimuri economice mai vulnerabile - Spania, Portugalia și Grecia. Cele din urmă sînt în mod ironic printre puținele state-membre ale UE care se bucură în prezent de creștere economică și nu au probleme cu bugetul.
Problema respectivă poate fi asemănată cu tabuizarea deficitului bugetar al Moldovei de către organizațiile financiare internaționale, "coautoare" la elaborarea politicilor economice, inclusiv fiscale în Moldova. E adevărat, pentru o țară cu experiența crizei valutare din 1998 și hiperinflația din zorile independenței moldave, tema bugetului e de o sensibilitate deosebită. Pericolul e că deficitul bugetului se asociază pentru unii demnitari cu un soi de sac cu gaură - cît n-ai trage din gaură, ai impresia că din urmă mai vine ceva. Din păcate, dacă devii dependent de "doze regulate de deficit", mai devreme sau mai tîrziu această "boală cronică" se va transforma în insolvabilitate. Nu e cazul nostru. Deficitul bugetar în Republica Moldova e în stare să stîrnească invidia Germaniei și a Franței. Întrebarea legitimă pentru moldoveni este următoarea: este oare util Moldovei un deficit atît de mic?
Tab. 1 1. Evoluția deficitului bugetar în Moldova în ultimii 5 ani
1998 1999 2000 2001 2002
PIB (mil. lei) 9122.1 12321.6 16019.6 19051.5 22040.0
Deficit -305.2 -395.0 -166.4 -1 -109.7
% din PIB 3.3 3.2 1.0 0.01 0.5
Pentru a răspunde la această întrebare e necesar să revedem politicile fiscale prin prisma austerității lor. Pe scurt, politicile fiscale se rezumă la manevrarea ratei impozitelor și la administrarea cheltuielilor publice. O rată a impozitelor mai mică stimulează economia (în Moldova un efect pozitiv secundar ar fi și "legalizarea" activităților economice, din moment ce pentru acea parte a afacerilor care se derulează în economia subterană asemenea măsură ar amplifica preferința pentru afaceri normale, față de riscurile ilegalității); cheltuielile publice duc la creșterea cererii agregate și, în consecință, la creșterea producției. Prin urmare, este oare politica fiscală austeră un lux pe care doar țările cu o creștere economică accelerată și-l pot permite?
Totuși există cauze de ce Moldovei îi este "prescrisă" austeritatea fiscală. Nu chiar atît de demult, în 1998, Moldova a trecut printr-o criză financiară care a amînat perspectivele relansării economice pentru cîțiva ani. Chiar înainte de a fi loviți de criza din Rusia, care a molipsit majoritatea absolută a statelor care se aflau în relații comerciale strînse cu Federația Rusă, în Moldova au început să se manifeste primele semnale ale crizei. Anume, investitorii străini au început să-și lichideze portofoliile de titluri de valoare emise de Guvernul Republicii Moldova și să repatrieze investițiile, exercitînd presiune atît asupra ratelor dobînzii, cît și asupra cursului valutar. În acel moment piramida financiară construită din titluri de valoare emise în cantități tot mai mari pentru a putea achita dobînda pe datoriile formate anterior a început să se dărîme, scoțînd la iveală fragilitatea sistemului financiar moldovenesc. Datorită efortului BNM de a evita default-ul intern, procurînd o cantitate esențială de titluri de valoare de stat, sistemul bancar a fost saturat cu lei, evitîndu-se transformarea crizei financiare în criză bancară. O lecție pe care a învățat-o Moldova din acest periplu e că piramida financiară e o "jucărie" extrem de periculoasă.
Din 1998 încoace emisiile de titluri de valoare s-au efectuat în cantități aproximativ egale cu cantitatea titlurilor scadente, fiind admisă doar o creștere marginală netă în volumul titlurilor de valoare de stat aflate în circulație. Ca rezultat, plățile de dobîndă se efectuează din veniturile la buget, iar creșterea deficitului bugetar este evitată pentru a nu nimeri pentru a doua oară în cursa piramidelor financiare. Astfel, pentru Moldova politica fiscală austeră este mai degrabă o constrîngere dată de vulnerabilitatea unui stat cu datorie publică peste măsură de mare și nu un lux cum s-ar părea la prima vedere.
Totuși, ar putea insista unii, în conformitate cu politica economică se presupune că reducerea poverii fiscale nu va diminua în mod necesar veniturile la buget. Nivelul scăzut al impozitelor ar stimula creșterea economică, lărgind în acest mod baza fiscală. Temerea e că acest efect s-ar putea produce prea tîrziu, în timp ce bugetul format în bază anuală ar avea de suferit din start, ceea ce în condițiile unei datorii publice mult prea mari este un lucru nedorit. Așa că trebuie să dăm și în acest caz dreptate instituțiilor financiare internaționale și să ne rezervăm dreptul de a apela la această pîrghie economică într-un viitor (sperăm apropiat), cînd mărimea datoriei publice nu va fi un impediment de nedepășit.
Dar chiar și în situația actuală se poate face arbitraj între achitarea datoriei externe din contul acumulării datoriei interne. Republica Moldova de o bucată de vreme se tot află în pragul default-ului, evitîndu-l de fiecare dată cu ingeniozitate, dar nedepărtîndu-se de el suficient de departe pentru a nu se afla în afara pericolului. Această politică "costă" țara un rating creditar care ar putea fi mai favorabil și un flux de investiții atît de necesar stimulării creșterii economice. Așadar, Guvernul ar putea să emită mai multă datorie internă, să o convertească în valută și să diminueze din acest cont datoria externă. Anul 2003 a fost extrem de favorabil unei strategii de acest fel. Leul puternic a favorizat achitarea datoriei externe, care s-ar fi produs la rate de schimb favorabile Ministerului Finanțelor, iar excesul de lichiditate, care se observă periodic în sistemul bancar, ar fi permis implementarea unei asemenea strategii fără a provoca majorarea ratelor dobînzii. Bunul-simț demonstrează că ar fi mult mai logic să procedezi astfel decît să termini anul cu un surplus bugetar și să continui să fii expus pericolului incapacității de plată.
Forța argumentelor
Igor Boțan
a) Contextul confruntării
Observarea confruntării politice dintre PPCD și Partidul Comuniștilor (PC) care guvernează RM prezintă interes din mai multe motive.
În primul rînd, cu diferite ocazii șeful statului și liderul partidului de guvernămînt, Vladimir Voronin, afirmă că scopul strategic al RM este integrarea în Uniunea Europeană (UE). Comentînd rezultatele primei etape de negocieri pe marginea Planului individual de acțiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană, desfășurată recent la Chișinău, șeful statului menționa: "Noi trebuie să creăm o imagine favorabilă țării noastre și să demonstrăm prin pași concreți că integrarea europeană este o prioritate absolută a politicii externe a RM". O lună mai înainte el a fixat pentru factorii de decizie guvernamentali drept sarcină primordială obținerea de către RM pînă în 2007 a statutului de țară asociată la UE. Pentru aceasta a fost recomandată concentrarea eforturilor în vederea îndeplinirii criteriilor de integrare de la Copenhaga în domeniul politic și economic: 1) edificarea unei democrații stabile, respectarea drepturilor omului, principiilor statului de drept, protecția minorităților; 2) edificarea unei economii de piață funcționale; 3) adoptarea unui cadru legislativ conform standardelor UE.
În acest sens, cel puțin la nivel declarativ, scopurile partidului de guvernămînt și cele ale opoziției coincid. Divergențele serioase se referă la lipsa încrederii reciproce și la modalitățile de realizare a criteriilor menționate mai sus.
În al doilea rînd, atît partidul de guvernămînt, cît și opoziția, inclusiv PPCD, înțeleg perfect că integrarea RM în UE este imposibilă fără soluționarea satisfăcătoare a conflictul transnistrean, precum și în condițiile prezenței trupelor și munițiilor Federației Ruse (FR) pe teritoriul RM. Și în acest sens, sarcinile PC și cele ale opoziției coincid, iar divergențele țin de formele și mecanismele de realizare a acestor sarcini.
În sfîrșit, atît partidul de guvernămînt, cît și PPCD au început pregătirile pentru campania electorală parlamentară care ar trebui să demareze la sfîrșitul acestui an sau la începutul anului viitor. Ambele formațiuni au ambiții electorale care au fost articulate deja. PC dorește să-și mențină puterea nelimitată pe care o deține în prezent, iar PPCD pretinde la rolul de lider al opoziției unificate, care își propune drept scop realizarea "alternanței la putere". Evident, mijloacele de care dispun concurenții sînt absolut diferite, de aceea pregătirile pentru alegeri motivează liderii să testeze și să adopte de pe acum strategiile și tacticile adecvate pentru eventualele confruntări politice.
Experiența clasei politice moldovenești arată că confruntările mediatice și mitingurile de protest reprezintă cele mai accesibile instrumente de presiune ale opoziției, chiar și atunci cînd scopurile strategice ale acesteia, practic, coincid cu scopurile declarate de către guvernare. La rîndul ei, guvernarea face abuz de instrumentele coercitive ale statului și pîrghiile administrative pentru a-și menține puterea.
b) Efectele confruntării dintre PPCD și PC
PPCD a ales dialogul politic cu potențialii parteneri de dreapta, centru-dreapta și centru-stînga pentru constituirea unui bloc electoral unic. În acest scop s-a renunțat la metodele anterioare de tratament al potențialilor aliați și concurenți, încercîndu-se utilizarea argumentelor precum că doar formarea unui singur bloc electoral poate produce alternanța la guvernare. Totuși se observă că PPCD îi tratează pe potențialii aliați cu o anumită îngăduință prin care parcă le-ar ierta "păcatele" de odinioară.
Cît privește relația PPCD-PC, aceasta rămîne una de confruntare politică dură. Ambele formațiuni sînt, într-o anumită măsură, interesate în prezentarea acestei confruntări ca fiind una iminentă, bazată pe împărtășirea unor valori diferite și care își trage originea încă din perioada "perestroikăi". Cel puțin așa a fost în campania electorală din 2001.
Dacă această logică rămîne valabilă, atunci din punct de vedere strategic, opoziția, inclusiv PPCD, a cîștigat deja această confruntare. Într-adevăr, PC este cel care s-a văzut nevoit să-și schimbe reperele orientării strategice, îmbrățișîndu-le pe cele ale opoziției. Astfel, după accederea la putere PC și-a schimbat: 1) opțiunea de integrare în Uniunea Rusia-Belarus, îmbrățișind-o pe cea de integrare în UE; 2) opțiunea de construire a comunismului cu cea de construire a "liberalismului economic" (cu mențiunea ca acesta să fie însoțit de programe sociale pentru păturile vulnerabile ale societății); 3) opțiunea de soluționare a conflictului transnistrean cu ajutorul exclusiv al Rusiei cu cea de internaționalizare a eforturilor de soluționare a diferendului prin implicarea UE și SUA.
În consecință, liderii PC au ajuns la concluzia că este necesară modificarea programului partidului, care nu mai corespunde realităților. Cu alte cuvinte, în mod normal, ar trebui să se recunoască că scopurile formulate de opoziție cu mult înainte, cărora PC li s-a împotrivit timp de zece ani, au fost corecte, fiind împrumutate în prezent de PC. Evident, recunoașterea acestui lucru se evită, fiindcă atunci PC ar apărea ca principalul impediment în dezvoltarea ascendentă a RM din ultimii 10-12 ani. Dimpotrivă, liderii PC și presa guvernamentală afirmă că formațiunile de opoziție doar au enunțat anumite scopuri, dar nu au făcut nimic pentru a le realiza, iar PC a înregistrat deja succese pe acest făgaș. Dacă luăm în considerație că în perioada 1992-1998 RM a fost guvernată de Partidul Democrat Agrar (PDA), formațiune considerată de Președintele Voronin drept "prietenă" a PC, iar în perioada instabilă 1998-2001, PC, deși formal se considera în opoziție, deținea cele mai importante pîrghii de influențare a cursului politic al RM, atunci putem lesne deduce care formațiune a reprezentat principalul obstacol în cursul de integrare europeană și în procesul de internaționalizare a conflictului transnistrean etc.
Ironia sorții constă însă în faptul că "învingătorii ideologici" se află în prezent în opoziție, iar "învinșii" guvernează. "Victoria strategică" a opțiunilor liberale și proeuropene ale opoziției a fost încălecată de pragmaticii din PC după obținerea majorității absolute în alegerile parlamentare din 2001, în cadrul cărora a promis cetățenilor opțiuni strategice cu totul diferite. Liderii PC le-au promis cetățenilor în campania electorală programe cu o pronunțată orientare socială, realizarea cărora să se bazeze pe o politica externă orientată spre apropierea și integrarea cu Rusia, care în schimb să ofere RM hidrocarburi la prețuri de cîteva ori mai joase, la fel ca Belarusului, și suportul necesar în soluționarea conflictului transnistrean.
Fără îndoială, liderii PC au dat dovadă de o excelentă capacitate de exploatare a "inerției mentalității" cetățenilor moldoveni, foști cetățeni sovietici, care au găsit în mesajele PC exact ceea ce îi interesa cel mai mult - suportul guvernării în rezolvarea problemelor lor de zi cu zi. Pentru majoritatea cetățenilor perspectivele democratizării, eventualei prosperități în baza liberei inițiative, integrării europene etc. au fost de o actualitate neînsemnată față de problemele legate de supraviețuire. Este evident că experiența socială a foștilor cetățeni sovietici le confirma un fapt greu de contestat, și anume că în perioada sovietică, atunci cînd la guvernare se afla Partidul Comunist, nivelul lor de viață fusese mai înalt, pe ei interesîndu-i mai puțin cauzele obiective ale colapsului sistemului comunist.
Abia după accederea PC la guvernare, după ce s-a dovedit că așteptările legate de micșorarea prețurilor la hidrocarburi și de acordarea sprijinului în soluționarea conflictului transnistrean nu s-au confirmat, Președintele Voronin a declarat schimbarea priorităților strategice ale RM, îmbrățișînd scopurile declarate de către opoziție. Ideologia nu a fost un factor determinant în acest sens, lucru confirmat prin faptul că în documentele de partid pînă în prezent sînt menținute scopurile statutare vechi, referitoare la doctrina marxist-leninistă, refacerea URSS pe criterii noi etc. De fapt, prin schimbarea scopurilor strategice liderii PC au încălcat statutul formațiunii, care în conformitate cu paragraful 4 din capitolul 2 obligă orice membru să îndeplinească scopurile declarate ale partidului. Tocmai de aceea liderii PC au declarat cu mai bine de un an și jumătate în urmă că sînt conștienți de necesitatea revizuirii scopurilor statutare ale PC, care trebuie să fie aduse în conformitate cu realitățile social-politice și economice și cu cele din eventualul spațiu de integrare a RM. Acest lucru urmează a fi realizat la următorul congres al formațiunii.
Eventualele efecte ale modernizării PC nu par să-i îngrijoreze pe liderii PC. Vorba e că majoritatea cetățenilor cu drept de vot ignoră cu desăvîrșire "flexibilitatea ideologică" a formațiunilor și metamorfozele care intervin în scopurile strategice. Ultimele alegeri locale și sondajele de opinie desfășurate după proclamarea noilor scopuri strategice de către liderii PC au demonstrat că ratingul partidului nu a suferit schimbări dramatice. Pentru majoritatea cetățenilor importă că guvernanții nu obosesc să le vorbească despre intenția de a mări pensiile și salariile, despre creșterea economică și grija permanentă față de cetățeni.
Evident, oponenții politici ai PC, precum și un șir de analiști califică evoluția formațiunii drept una oportunistă, revizionistă etc. Pentru mulți răspunsul la întrebarea: ce a mai rămas de origine comunistă în activitatea PC? - este unul univoc - nimic, sau în cel mai bun caz, - retorica. De fapt însă, este evident că de origine comunistă au rămas metodele de menținere a puterii, care nu sînt altele decît cele autoritare. Aceste metode se reduc la supunerea controlului absolut a tot ceea ce poate aduce profit politic, economico-financiar, informațional etc. Pe de o parte, aceste metode sînt extrem de eficiente pentru menținerea puterii, pe de altă parte, ele nu fac bine imaginii externe a RM, care pretinde că dorește integrarea în UE și este pregătită să îndeplinească criteriile de la Copenhaga.
Este evident că un șir de formațiuni politice importante care se plasează pe spectrul politic între PPCD și PC nu sînt cointeresate în polarizarea spectrului politic, care le-ar face sateliții uneia dintre aceste două formațiuni. Ele se desolidarizează de practicile autoritare ale PC, însă în același timp consideră că îmbrățișarea retoricii anticomuniste a PPCD este contraproductivă, iar constituirea unui singur bloc electoral de opoziție cu un pronunțat mesaj anticomunist nu ar întruni un suport masiv din partea alegătorilor. Din aceste considerente liderii Alianței "Moldova Noastră", ai Partidul Democrat (PD) și ai Partidul Social-Democrat (PSD) s-au delimitat foarte clar de inițiativa PPCD de creare a unui singur bloc electoral de opoziție.
Din acest punct de vedere, beneficiul electoral al formațiunilor care nu se încadrează pe axa antagonistă PC-PPCD este căutat în dificultățile pe care le poate avea PC după ce liderul acestuia, pe de o parte, a pierdut suportul din partea autorităților ruse ca urmare a declarării schimbării cursului politicii externe a RM și a refuzului de a semna Memorandumul Kozak, iar, pe de altă parte, nu poate obține încă credibilitate din partea instituțiilor UE, ca urmare a practicilor utilizate de PC în politicile interne. Gradul de încredere sau neîncredere al instituțiilor UE vizavi de atașamentul autorităților moldovenești față de criteriile de la Copenhaga poate fi estimat după ultima Rezoluție a Parlamentului European privind RM, după discursurile publice ale reprezentanților instituțiilor financiare internaționale și după cele ale mediilor academice occidentale. Practic, întotdeauna și pretutindeni autoritățile moldovenești sînt îndemnate de aceste instituții și comunități să dea dovadă de atașament față de valorile declarate prin fapte concrete, și nu prin vorbe.
c) Exemplu de discrepanță dintre declarații și acțiuni
Cel mai elocvent exemplu al discrepanței dintre declarațiile proeuropene ale autorităților moldovenești și faptele acestora este interzicerea mitingului de protest al PPCD despre care s-a vorbit mai sus. Drept motiv pentru refuz, viceprimarul municipiului Chișinău, membru al PC, a invocat faptul că deține date verificate și confirmate de către organele competente, potrivit cărora "la întrunire vor avea loc acțiuni de îndemn la război de agresiune, la ură națională și la violență publică".
PPCD a contestat decizia de refuz în Curtea de Apel (CA), aceasta din urmă dîndu-i dreptate viceprimarului. CA și-a motivat decizia invocînd argumentul că în foile volante tipărite de PPCD se conțin lozinci cu următorul conținut: "Jos regimul dictatorial Voronin", "Jos regimul de ocupație Putin", care ar confirma "atentarea la regimul constituțional și îndemnul la ură față de poporul rus". Evident, PPCD a contestat decizia CA în Curtea Supremă de Justiție, rămîne de văzut care va fi decizia acestei instituții.
Chiar dacă aspectul juridic al confruntării dintre PPCD și autorități este foarte important, totuși există și alți factori la fel de importanți. La urma urmei, opinia publică locală și cea internațională s-au deprins deja cu faptul că autoritățile interzic desfășurarea întrunirilor, justiția susține punctul de vedere al guvernaților, iar opoziția nu se conformează și protestează. În ultimii doi ani astfel de situații au fost numeroase, iar în caz de urgență instituțiile democratice europene au intervenit pentru dezamorsarea conflictelor prin: rezoluții, "mese rotunde cu statut permanent", memorandumuri, moratorii etc. În această situație mai interesantă pare a fi estimarea forței argumentelor părților implicate în conflict. Ultimul caz pare a fi revelator.
Pe de o parte, PPCD argumentează că protestează în mod absolut legitim împotriva unor lucruri greu de contestat. Iată cum arată sinteza argumentelor PPCD: 1) Rusia nu și-a îndeplinit angajamentele asumate la summit-ul de la Istanbul de retragere a munițiilor și trupelor din regiunea de est a RM; 2) autoritățile moldovenești și organismele internaționale nu dețin pîrghii adecvate pentru a determina Rusia să-și onoreze obligațiunile în termenele prescrise, de aceea nu există o altă posibilitate de a menține problema în atenția opiniei publice locale și internaționale decît prin acțiuni de protest; 3) prezența militară rusă pe teritoriul RM este un factor de încurajare a regimului separatist, care este constituit și controlat de cetățeni ai Rusiei și care declară în mod explicit că scopul lor este asigurarea intereselor strategice ale Rusiei în regiune. Aceste lucruri periclitează dezvoltarea normală a RM și perspectivele realizării scopului ei strategic - integrarea europeană; 4) pînă în prezent, orice abordări în soluționarea conflictului, fie că au fost binevoitoare, bazate pe cedări, fie că au fost dure, bazate pe exercitarea presiunilor (schimbarea ștampilelor vamale, "războiul telefonic" etc.) nu au efecte, fiindcă liderii transnistreni au protecția și suportul absolut al Rusiei; 5) soluțiile propuse de Rusia (sincronizarea retragerii trupelor cu soluționarea conflictului, ideea statului comun, Memorandumul Kozak) au avut drept efect crearea cercurilor vicioase sau tendința de a menține pe orbita de influență totală RM; 6) în cadrul întrunirilor de protest anterioare, indiferent că au fost autorizate sau nu, PPCD nu a admis acțiuni care au fost invocate drept pretext pentru neadmiterea de către autorități a desfășurării mitingului planificat pentru ziua de 25 ianuarie a.c.
Pe de altă parte, există semne foarte clare că autoritățile moldovenești înțeleg și chiar împărtășesc argumentele PPCD. Drept dovadă în acest sens servesc publicațiile din presa guvernamentală, care în mod surprinzător a început să publice documente și articole care confirmă valabilitatea argumentelor protestatarilor, dar care vin din partea supraputerilor, precum UE și SUA. În acest sens este interesant că aproximativ peste o lună de la publicarea Rezoluției Parlamentului European privind RM, cînd actualitatea documentului nu era cea mai proaspăta, el a fost publicat pe paginile presei guvernamentale. Vorba e că documentul respectiv conține aserțiuni deloc elogioase în ceea ce privește realizările autorităților moldovenești în domeniul economiei și al democrației, aducînd atingere imaginii autorităților moldovenești, încît a stîrnit suspiciuni scopul publicării lui întîrziate. În schimb, documentul constată în mod explicit faptul că Rusia nu poate propune soluții adecvate pentru soluționarea conflictului transnistrean, fiindcă este parte interesată, participantă în mod nemijlocit la conflictul armat de pe Nistru. În mod evident, publicarea documentului este menită să justifice nesemnarea de către Președintele Voronin a Memorandumului Kozak.
La fel de curioasă a fost și recenta publicare chiar pe prima pagină a presei guvernamentale a articolului cu titlul "SUA cere Rusiei să trateze vecinii corect" în care se afirmă că la întîlnirea lui Colin Powell cu ministrul de Externe și Președintele Rusiei "secretarul de stat a cerut din nou retragerea trupelor rusești din Georgia și Transnistria recunoașterea suveranității și inviolabilității teritoriului țărilor vecine".
În acest context apare întrebarea de ce aceleași lucruri nu pot fi pronunțate de propriii cetățeni ai RM, prin singurele mijloace accesibile acestora - acțiunile de protest? O altă întrebare este dacă organismele internaționale și supraputerile ar susține RM în soluționarea problemelor acesteia în situația în care propriii cetățeni nu și-ar asuma o poziție civică în acest sens? Faptul că în ultima vreme în presa internațională de renume apar în mod periodic articole în care alături de problemele separatismului încurajat de prezența militară rusă din Georgia sînt reflectate și problemele similare ale RM ar putea să se datoreze într-o anumită măsură și protestelor cetățenilor RM.
Răspunsurile la întrebările formulate sînt știute. Autoritățile ruse le-au cerut celor moldovenești să întreprindă măsuri pentru stăvilirea demonstrațiilor de protest calificate drept "antirusești". Din cele expuse pare a fi evident că autoritățile moldovenești ar dori ca asupra Rusiei să se exercite presiuni internaționale în vederea onorării obligațiilor acesteia, însă, în același timp, ele ar dori să evite atragerea mîniei Kremlinului asupra lor. Astfel, partidul de guvernămînt refuză să susțină inițiativa opoziției ca Parlamentul să adopte o declarație în termeni diplomatici privind respectarea de către Rusia a obligațiunilor sale de retragere a trupelor și munițiilor din Transnistria și, în același timp, interzice cetățenilor dreptul la manifestațiile de protest, în cadrul cărora se produc evenimente extrem de neplăcute, bazate mai mult pe emoții, precum arderea simbolurilor Rusiei.
Reacția autorităților la astfel de evenimente este foarte dură. În special, după mitingul neautorizat al PPCD din 25 ianuarie a.c., Președintele Voronin a numit în public PPCD drept "grupare fascistă" care urmează "să fi neutralizată", iar colaboratorii Serviciului de Informație și Securitate (SIS) și cei ai Ministerului de Interne au intervenit cu cîini de luptă pentru a zădărnici intențiile protestatarilor. În consecință, ca de obicei, au avut de suferit ziariștii, care au încercat să filmeze o eventuală derulare a evenimentelor.
De fapt, într-o țară ca RM se pot întîmpla multe lucruri șocante, pentru care pot fi găsite fel de fel de explicații, însă metamorfoza care s-a produs în atitudinea guvernanților față de protestele PPCD dă de bănuit. La o săptămînă doar după derularea evenimentelor care puteau să se transforme într-o confruntare a protestatarilor cu forțele de ordine, Președintele Voronin afirma într-un interviu acordat revistei "Trud" că de acum înainte acțiunilor de protest ale PPCD nu le va mai fi acordată atenția deosebită din partea forțelor de ordine ca la 25 ianuarie a.c., poliția avînd de soluționat probleme mult mai importante decît "însoțirea unor grupuri de protestatari care țipă și se distrează".
Nu încape îndoială că PPCD este în egală măsură, atît în calitate de partener, cît și în calitate de opozant, extrem de incomod, dar recenta atitudine față de această formațiune descoperă forța argumentelor și atitudinilor actualelor autorități. Pe de o parte, cetățenii RM, care cred că argumentele autorităților în favoarea interzicerii acțiunilor de protest sînt valabile și perfect legale, se pot simți lezați în drepturi după ce le-a fost refuzată apărarea de "elementele fasciste", care pun în pericol "ordinea constituțională". Pe de altă parte, cetățenii RM care nu au dat crezare argumentelor autorităților de a interzice protestele, au temei să creadă că respectivele argumente au fost false de la bun început, o dată ce forțele de ordine îi lasă pe protestatari în plata Domnului "să țipe și să se distreze" în continuare. În aceste circumstanțe pare a fi extrem de interesantă situația în care s-a pomenit justiția moldovenească independentă, care găsește valabile doar argumentele autorităților. Rămîne de văzut cum această logică se potrivește cu criteriile de la Copenhaga pe care RM și-a propus să le împărtășească.
În concluzie, se poate afirma că judecînd după modalitatea confruntării dintre PPCD și PC situația democrației din RM rămîne tristă, singurul lucru amuzant putînd fi găsit în titlurile unor articole din presa opoziției de dreapta și a celei de stînga care reflectă această confruntare, precum: "Comuniștii compromit imaginea cîinilor" și "Rînjetul de javră al democrației moldovenești".
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |