ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20040316/index.shtml


An. II, nr. 26, 16 martie 2004

Activitatea instituțiilor publice

Politici economice

Transnistria

Relații externe

Studii, analize, comentarii

I. Activitatea instituțiilor publice

1. Parlament

1.1 Retragerea imunității parlamentare

Dacă anterior unor deputați creștin-democrați li s-a retras imunitatea parlamentară pentru a fi trași la răspundere administrativă, atunci în ultima săptămînă a lunii februarie parlamentarilor Iurie Roșca, Vlad Cubreacov și Ștefan Secăreanu le-a fost retrasă imunitatea parlamentară pentru a fi deferiți justiției pe cauză penală. Principalul cap de acuzație pe care îl invocă organele procuraturii este profanarea simbolurilor de stat ale Federației Ruse. Conform art. 347 din Codul penal "profanarea simbolurilor național-statale (drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale altui stat" se pedepsește, în dependență de gravitate, aplicîndu-se o amendă în mărime de pînă la 500 unități convenționale (10 mii lei) sau cu privațiunea de libertate de la 2 la 6 ani.

De imunitate parlamentară a mai fost lipsit și Nicolae Malachi, membru al fracțiunii de opoziție "Alianța Braghiș", care este suspectat de comiterea unor infracțiuni de drept comun - sustragerea averii statului prin transmiterea unor proprietăți la balanța unor firme private.

1.2 Acte legislative

Prin Legea pentru scutirea de TVA a materialului viticol importat Parlamentul a decis că în anul 2004 taxa pe valoarea adăugată nu se va aplica la importul și livrarea pe teritoriul țării a materialului de înmulțire și săditor viticol, precum și a celui pomicol de categorie biologică prebază, bază, certificat și standard. La adoptarea legii nu s-au stabilit însă mecanisme noi pe care trebuie să le introducă organele de stat în domeniul controlului asupra importului și comercializării materialului în cauză, iar lipsa unor asemenea mecanisme poate diminua efectul scontat de legiuitori, deoarece intermediarii și comercianții ar putea vinde producția la un preț la fel de ridicat ca și anterior.

Parlamentul a revotat Legea privind publicarea tratatelor internaționale remisă de Președintele Voronin, stabilind că textele tratatelor internaționale vor fi publicate în ediții speciale ale "Monitorului oficial" al Republicii Moldova în termen de o lună de la intrarea lor în vigoare. Amintim cu acest prilej că în conformitate cu prevederile constituționale, actele internaționale la care Republica Moldova devine parte vor face parte din dreptul intern și urmează a fi respectate și aplicate asemeni legilor naționale.

Adoptînd Legea pentru stabilirea unor suplimente la pensii pentru locuitorii din comuna Copanca, legislatorii s-au pronunțat pentru stabilirea unor adaosuri la pensii de la 50 pînă la 100 lei pentru pensionarii din această localitate din stînga Nistrului pentru a se asigura corelarea acestor pensii cu cele stabilite de către administrația autoproclamatei republici nistrene. Cheltuielile estimate vor constitui peste un milion de lei și urmează a fi acoperite din bugetul asigurărilor sociale de stat, fapt pentru care Guvernul va trebui să prezinte propuneri de majorare a veniturilor bugetului respectiv din contul bugetului de stat.

Legea pentru modificarea unor acte legislative referitoare la pensionare și protecția socială stabilește condiții privilegiate de pensionare pentru mamele care au născut și educat pînă la vîrsta de 8 ani 5 și mai mulți copii. Femeile respective se vor putea pensiona la vîrsta de 54 ani. Condiții privilegiate au fost stabilite, de asemenea, și pentru persoanele care lucrează la munci foarte nocive și foarte grele - pentru bărbați vîrsta de pensionare va constitui 54 ani, iar pentru femei - 49 ani. Legislația cu privire la pensionare a fost completată cu o normă unică ce prevede că stagiul minim necesar pentru obținerea dreptului la pensie pentru limita de vîrstă va constitui 30 de ani. În Legea cu privire la veterani s-au introdus norme care vor asigura plata adaosurilor la pensie pentru merite deosebite tuturor categoriilor de veterani, inclusiv celor pensionați din forțele armate.


2. Guvern

2.1 Remanieri

Potrivit dispozițiilor date de Vladimir Voronin la ședința Consiliului Suprem de Securitate în cadrul căreia au fost demascate afaceri frauduloase cu făina de import, Guvernul i-a demis pe Alexei Roibu din funcția de șef al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (CCCEC) și pe Gheorghe Lungu, șeful adjunct al Direcției Agricultură și Protecția Mediului din cadrul Cancelariei de Stat.

2.2 Hotărîri

Guvernul a decis printr-o hotărîre crearea în cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare a unui grup de lucru, în frunte cu conducătorul acestui minister, Dmitri Todoroglo, structură căreia i s-a încredințat "asigurarea Republicii Moldova cu pîine". Potrivit deciziei Executivului "grupul urmează să identifice 2-3 agenți economici autohtoni, care ar putea importa cantitatea de 25 mii tone de grîu pe parcursul lunii martie, la un preț optimal, pentru a asigura normele de securitate a statului".

Astfel, pînă la finele lunii curente va fi organizat un concurs pentru selectarea companiilor care vor asigura importul a 25 mii de tone de grîu alimentar care urmează să fie comercializat pe piața internă. Mijloacele financiare obținute de la comercializarea grîului importat vor fi utilizate ulterior pentru completarea rezervelor de stat.

În aceste condiții, oficiali din cadrul Ministerului Economiei au efectuat deja un studiu privind prețurile și condițiile de livrare a grîului alimentar pe care le oferă bursele de mărfuri internaționale, stabilindu-se că țara care oferă cele mai favorabile condiții de import al grîului este Canada.

Actualmente rezerva de grîu a Republicii Moldova constituie 30 mii tone, cantitate care este suficientă pînă la 15 aprilie curent. Cantitatea de grîu recoltată în anul 2003 a fost de 10 ori mai mică comparativ cu cea din 2002 și a constituit doar 101 mii tone.

Demnitarii de stat și persoanele cu funcții de răspundere nu vor mai fi obligați să facă declarații în care să indice toate veniturile, averea ce le aparține, inclusiv cea a familiilor lor, valorile mobiliare pe care le dețin, ci doar să facă o declarație despre veniturile nete obținute în ultimul an. Aceste prevederi sînt incluse în proiectul de modificare a Legii cu privire la declararea și controlul veniturilor și al proprietății demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de răspundere, aprobat într-o ședință de Guvern.

Printr-o moțiune guvernamentală a fost prelungit, pînă la 1 ianuarie 2005, termenul de aplicare a hotărîrii Guvernului, adoptată în septembrie 2001, cu privire la "declararea vamală a mărfurilor, introduse în și retrase din spațiul vamal al țării de către agenții economici producători din raioanele de est ale Republicii Moldova". Hotărîrea în cauză a fost adoptată în scopul combaterii tranzacțiilor de contrabandă, prevenirii încălcărilor normelor vamale, precum și controlului schimburilor economice care sînt efectuate prin intermediul frontierei de est a țării.

Guvernul a aprobat, de asemenea, și noua componență a Consiliului Economic pe lîngă primul ministru. Organul consultativ include 25 de persoane care sînt reprezentanți ai unor companii private, instituțiilor financiar-bancare, administrației publice locale, Camerei de Comerț și Industrie, precum și ai asociațiilor producătorilor agricoli. În funcția de președinte al Consiliului a fost desemnat Alexandru Sîrbu, președintele companiei moldo-americane "Sun Communications" (fosta "Sun-TV"), iar în calitate de vicepreședinți - Iacob Tihman, directorul general al companiei "Efes Vitanta Moldova Brewery" și Victor Hvorostovschi, președintele FinComBank. Din Consiliu mai fac parte președintele companiei "DAAC-Hermes", Vasile Chirtoca, directorul general al întreprinderii mixte "Acorex Wein Holding", Sergiu Boreț, președintele Victoriabank, Victor Țurcanu, precum și președintele Federației Naționale a Fermierilor, Vasile Mîrzenco.

Printr-o altă hotărîre de guvern, adoptată la 10 martie, s-a decis indexarea depunerilor bănești în Banca de Economii (BE) a cetățenilor născuți pînă în anul 1930 inclusiv. Conform datelor BE, pînă în prezent în lista beneficiarilor de indexare a depunerilor bănești în anul 2004 au fost incluse 44,2 mii de persoane care au depus cereri la reprezentanțele și filialele BE în perioada 1 octombrie 2003-31 ianuarie 2004. Pentru indexarea depunerilor beneficiarilor în cauză sînt necesare 28,2 milioane de lei sau 58,8 la sută din suma preconizată în bugetul pentru anul curent. În Legea bugetului de stat pentru 2004 au fost prevăzute mijloace bănești pentru indexare în sumă de 48 milioane lei.


3. Președinție

3.1 "Mafia făinii"

În cadrul ședinței Consiliului Suprem de Securitate, din 28 februarie curent, Președintele Vladimir Voronin a atras atenția asupra situației extraordinare create în domeniul asigurării țării cu pîine. Potrivit serviciului de presă al Președinției, Vladimir Voronin a arătat că dispune de date care "confirmă formarea unei adevărate rețele mafiote în sistemul de asigurare a populației cu pîine", furnizate nu de către organele statale de resort, "ci de către un grup de persoane, adevărați patrioți, cărora le pasă de soarta concetățenilor și de starea lucrurilor din țară". Conform acestor date, care în mod normal ar fi trebuit verificate, "cantități importante de făină pentru necesitățile statului au fost contractate de la producători străini cu 177 USD pentru o tonă și puse la dispoziția SA "Franzeluța" prin firme intermediare cu 377 USD pentru o tonă, ceea ce a determinat scumpirea produselor de panificație".

Apreciind drept nesatisfăcătoare activitatea organelor de stat abilitate să efectueze un control riguros asupra acestui proces și inadecvate justificările conducătorilor instituțiilor vizate, șeful statului a dispus, apriori unei investigații judiciare complexe, convocarea în regim de urgență a unei ședințe guvernamentale în cadrul căreia Gheorghe Lungu, șeful adjunct al Direcției Agricultură și Protecția Mediului din cadrul Cancelariei de Stat, și Alexei Roibu, șeful CCCEC, să fie retrași din funcțiile lor. Președintele Voronin a solicitat, de asemenea, demiterea lui Victor Cojocaru din funcția de director al SA "Franzeluța" și a altor factori de decizie de la această întreprindere, precum și "aplicarea unui avertisment aspru ministrului Agriculturii și Industriei Alimentare, Dmitri Todoroglo". Mai mult, Președintele a cerut deschiderea de către Procuratura Generală a unei anchete pe marginea acestui caz, anunțînd că va monitoriza personal desfășurarea acesteia.

Mai mulți observatori politici, în condițiile în care Guvernul n-a fost demis, deși s-a menționat de către șeful statului că într-o "țară normală" acesta și-ar fi dat demisia într-o atare stare de lucruri, admit că "răfuiala" Președintelui ar putea avea un substrat electoral subtil. Un alt motiv care îi determină pe aceștia să avanseze această presupoziție vizează faptul că suma de achiziție de 177 USD invocată de șeful statului se referă mai curînd la costul grîului, și nu al făinii. În orice caz, dacă a avut sau nu dreptate șeful statului se va putea vedea judecîndu-se după prețul pîinii care ar urma în mod firesc, după combaterea acestor afaceri frauduloase, să fie diminuat, precum și după ce vor fi cunoscute rezultatele investigației judiciare.

3.2 Vizită în Kuwait

Președintele Vladimir Voronin s-a aflat în zilele de 6 și 7 martie într-o vizită oficială în Kuwait. În cadrul acestei vizite, mai puțin obișnuite din punctul de vedere al geografiei acesteia, dl Voronin a avut întrevederi cu emirul Kuwaitului, Jaber Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah, cu premierul Jaber Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah și cu președintele Adunării Naționale a acestei țări, Jassem El-Khurafi. Cu prilejul acestor reuniuni, oficialii moldovean și kuwaitieni au subliniat necesitatea dinamizării dialogului politic între părți, raporturilor comercial-economice bilaterale și a extinderii cadrului juridic bilateral prin semnarea unor acorduri care ar viza evitarea dublei impuneri, prevenirea evaziunii fiscale, colaborarea tehnico-științifică etc.


II. Politici economice

1. Politica creditară

Guvernul va examina în curînd posibilitatea reducerii de la 22 la 15 la sută a dobînzii calculate pentru creditele acordate producătorilor agricoli. Șeful Cabinetului de miniștri a declarat că deși sectorul financiar-bancar din țară este în cea mai mare parte privat, Ministerul de Finanțe va identifica mecanisme suplimentare de simplificare a sistemului de gaj și de reducere a dobînzii pentru creditele contractate.

2. Garantarea depozitelor bancare

Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a Republicii Moldova a adoptat Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar. Mecanismul de protejare a deponenților în formula sus-menționată a devenit aplicabil ca urmare a creării premiselor necesare pentru realizarea unui grad avansat de consolidare și stabilitate a instituțiilor bancare.

Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar a fost elaborată în baza principiilor generale acceptate în domeniu cum ar fi cele prevăzute de Directiva Uniunii Europene 94/19/EC din 30 mai 1994, prevederile Fondului Monetar Internațional (FMI) și cele ale Asociației Internaționale a Asigurătorilor de Depozite.

Astfel, toate băncile sînt obligate să participe la schema de garantare a depozitelor prin intermediul unui fond special, la care vor contribui trimestrial. Fondul va avea deschis un cont curent la Banca Națională în care vor fi acumulate mijloacele financiare destinate compensării plății depozitelor indisponibile și care vor trebui menținute la un nivel de cel puțin 7% din totalul depozitelor bancare garantate.

Avînd în vedere faptul că majoritatea (circa 97%) din deponenți-persoane fizice dețin în sistemul bancar depozite în sumă de pînă la 4500 lei, legea prevede stabilirea unui plafon de garantare a depozitelor în această mărime. În cazul unui surplus de mijloace financiare, fondul de garantare a depozitelor poate aplica plafonului respectiv un coeficient de variație pentru ajustarea plății depozitelor la sursele disponibile.

3. Asistență financiară internațională

Banca Mondială (BM) va acorda Republicii Moldova asistență financiară chiar și în absența unui acord condiționat dintre Chișinău și FMI. Însă banii primiți vor fi destinați doar pentru proiecte cu caracter social, precum și pentru asanarea sectorului privat. Volumul și modul de finanțare urmează să fie stabilite în cadrul Strategiei de Asistență pentru Țară pentru anii 2004-2007. Această hotărîre a fost elaborată de comun acord cu autoritățile de la Chișinău și urmează să fie prezentată Consiliului de Directori ai BM.


III. Transnistria

1. Întîlnirea mediatorilor la Belgrad

Între 24 și 25 februarie mediatorii din partea OSCE, Federației Ruse și Ucrainei s-au întîlnit la Belgrad pentru a discuta comentariile și propunerile înaintate de către părțile moldovenească și cea transnistreană pe marginea planului de reglementare pregătit sub egida OSCE toamna trecută. În urma întîlnirii mediatorii i-au cerut părții transnistrene propuneri mai detaliate pe marginea planului în cauză. Deocamdată partea transnistreană nu și-a prezentat propunerile sale pe marginea planului elaborat sub egida OSCE, lucru pe care a spus că-l va face după alegerile prezidențiale din Rusia din 14 martie. În cadrul unor consultări ulterioare cu părțile moldovenească și cea transnistreană, mediatorii au convenit să convoace o nouă rundă de negocieri pe 24 și 25 martie.

2. Comemorare

O serie de manifestații de comemorare a victimelor căzute în războiul de pe Nistru din primăvara-vara anului 1992 au avut loc în Republica Moldova cu începere din 1 martie, ziua care a marcat cea de-a 12-a aniversare de la începutul conflictului militar de pe Nistru. În mesajul oficial de comemorare al prim-ministrului Vasile Tarlev se spune: "Patriotismul și eroismul luptătorilor pentru independența și integritatea Patriei să ne însuflețească mereu în eforturile de zi cu zi pentru reîntregirea Moldovei, întru binele și prosperarea poporului nostru, iar tragicele evenimente din primăvara anului 1992 să nu se repete niciodată". Printre manifestațiile de comemorare s-au numărat servicii bisericești, depuneri de flori și întîlniri ale combatanților din războiul de pe Nistru.

În acest sens mai mulți observatori locali au remarcat duplicitatea poziției partidului de guvernămînt cu privire la evenimentele din 1992. Dacă în mod tradițional aceștia se referă la războiul din 1992 ca la unul care se datorează unor motivații "extremiste", în același timp ei sînt nevoiți să tolereze sintagma de "apărători ai integrității teritoriale și suveranității Moldovei", care li se atribuie combatanților din războiul din 1992.

În timpul săptămînii de comemorare, aceștia din urmă, în persoana lui Ilie Ilașcu, fost deținut politic la Tiraspol, în prezent senator în Parlamentul României, au înaintat un ultimatum autorităților de la Tiraspol prin care le cer acestora să-i elibereze pe ceilalți deținuți politici moldoveni pînă la 1 mai, ori combatanții vor recurge la toate mijloacele pe care le au la dispoziție pentru a-și elibera foștii colegi de luptă. Potrivit unor destăinuiri făcute presei de către Ilie Ilașu, deținuții de la Tiraspol sînt prizonieri de război, deoarece în timpul evenimentelor din 1992 el și colegii săi au fost recrutați de către serviciile secrete ale Republicii Moldova și în primăvara-vara anului 1992 aceștia au executat ordinele de "nimicire a inamicului".

3. Munițiile ruse din Transnistria

În cadrul unei vizite la Moscova și Chișinău între 3-4 martie, asistentul Secretarului de Stat al SUA pentru Controlul Armamentelor, Stephen G. Rademaker, a declarat că SUA nu va ratifica Tratatul Adaptat privind Forțele Convenționale în Europa (FACE) dacă Rusia nu-și va onora angajamentele privind evacuarea trupelor sale din Georgia și Moldova. "Dacă FACE este cu adevărat atît de important pentru Rusia, pe cît se afirmă, atunci Moscova trebuie să găsească posibilitatea de a anula datoria transnistreană și de a se înțelege cu Georgia", a afirmat Rademaker, citat de "BASA-press", subliniind că retragerea trupelor ruse din Georgia și Moldova are pentru SUA o importanță deosebită.

Această luare de poziție urmează unui șir de declarații făcute anterior de mai mulți oficiali ruși precum că Rusia ar putea să ceară renegocierea FACE reieșind din actualele condiții politico-militare din Europa.

Pe de altă parte, ministrul interimar al Apărării de la Moscova, Serghei Ivanov, declara la 5 martie la Paris în cadrul Consiliului franco-rus în probleme de cooperare și securitate că Rusia depune toate eforturile pentru a-și onora angajamentele cu privire la retragerea trupelor sale din Georgia și Moldova. "Deseori soarta FACE este legată de acordurile de la Istanbul. Rusia depune eforturi pentru a executa aceste înțelegeri, în felul în care sarcinile au fost formulate", declara Ivanov la Paris, citat de agenții de presă rusești. Reamintim că ultimul transport de muniții ruse a fost evacuat din regiunea transnistreană la sfîrșitul lunii decembrie 2003.


IV. Relații externe

1. Integrarea europeană

1.1 Reuniunea a VI-a a Consiliului de Cooperare RM-UE

La 24 februarie curent, la Bruxelles, s-a desfășurat cea de-a VI-a reuniune a Consiliului de Cooperare RM-UE, instrument de cooperare instituționalizat prin Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC), document semnat între Moldova și UE în 1994 și intrat în vigoare în 1998.

Unul dintre principalele subiecte de discuție l-a constituit procesul de soluționare a conflictului transnistrean, partea moldovenească, condusă de prim-ministrul Vasile Tarlev, ilustrînd ultimele evoluții din cadrul acestui proces și solicitînd UE să instituie o misiune de monitorizare a segmentului transnistrean al graniței cu Ucraina, fără participarea părților aflate în conflict. În acest context, în virtutea tradiționalelor practici diplomatice obișnuite de ceva timp, Javier Solana, Secretarul General al Consiliului UE și Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă și de Securitate Comună (PESC), a reafirmat disponibilitatea UE de a contribui în continuare, alături de OSCE și de mediatorii internaționali, la identificarea unei soluții politice durabile pentru contenciosul de pe Nistru. În același context, partea moldovenească a fost informată despre prelungirea pentru încă un an a restricțiilor de circulație impuse celor 17 lideri de la Tiraspol.

Și cu această ocazie oficialii europeni au arătat că organismul pe care îl reprezintă continuă să sprijine ideea elaborării unei noi Constituții moldovenești și că ar fi interesat în participarea la procesul de reconstrucție postconflictuală, precum și într-o eventuală participare în cadrul unei forțe multinaționale de consolidare a păcii.

În același timp, cele două părți au reconfirmat importanța colaborării dinte acestea în probleme de administrație, migrație, justiție, afaceri interne, vamă și frontieră - domenii care urmează să beneficieze de asistență europeană prin intermediul Programului TACIS.

Recomandările oficialilor europeni de la finalul reuniunii au vizat în principal: consolidarea cooperării cu statele vecine, ajustarea legislației naționale la standardele europene, îmbunătățirea climatului de afaceri, precum și adoptarea unor programe speciale de reducere a corupției și a fenomenului spălării banilor.

Oficialitățile de la Bruxelles au mai informat delegația Republicii Moldova că în perioada anilor 2004-2006 UE va aloca pentru Rusia și noile state independente din Europa de Est 500 mln Euro, sumă a cărei distribuire va fi condiționată de performanțele acestor state și de necesitățile probate de guvernele lor.

1.2 Planul de Acțiuni RM-UE

Delegația moldovenească a participat, de asemenea, și la a două rundă de negocieri a Planului de Acțiuni RM-UE, document care se elaborează în cadrul noii politici de vecinătate a UE și care este perceput de Chișinău în calitate de "trambulină" spre obținerea statutului de asociere la UE. În cadrul negocierilor partea moldovenească și-a exprimat propria viziune asupra conținutului acestui document, propunînd includerea în textul acestuia a unui compartiment special ce ar viza problema transnistreană, solicitînd totodată și conectarea țării noastre la diferite programe comunitare și sisteme europene de comunicații, extinderea mandatului Băncii Europene de Investiții, acordarea unui regim preferențial de vize, precum și semnarea unui acord comercial asimetric cu UE.

Cît privește ultima doleanță a Chișinăului, există semnale pozitive că Bruxelles-ul ar fi dispus să ofere facilități comerciale asimetrice în vederea deschiderii pieței europene comune pentru unele mărfuri și servicii moldovenești. Se prevede astfel că părțile vor începe procesul de elaborare a acordului în cauză și a mecanismului de realizare a acestuia în luna martie curent. Pînă la semnarea unui asemenea acord însă urmează ca partea moldovenească să prezinte UE un mecanism eficient de confirmare a originii mărfurilor exportate pe piața acesteia.

Revenit de la Bruxelles, Andrei Stratan, ministrul moldovean de Externe, a declarat că "am reușit să demonstrăm că sîntem capabili să realizăm toate obiectivele ce au fost și vor fi puse în fața Republicii Moldova", obiective care, în opinia lui, nu diferă principial de cele ce au stat în fața statelor în curs de aderare, fiind doar ambalate într-un alt format, cel al Planului individual de acțiuni.

2. Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est

2.1 Conferința internațională "Republica Moldova în Pactul de Stabilitate - realizări și perspective"

La 1 martie, la Chișinău, și-a ținut lucrările Conferința internațională cu genericul "Republica Moldova în Pactul de Stabilitate - realizări și perspective", organizată de MAE al Republicii Moldova în colaborare cu Fundația "Friedrich Ebert". La conferință au participat numeroși funcționari de stat, reprezentanți ai societății civile, ai mediului academic și ai sectorului mediatic, o delegație a PSESE, în frunte cu Erhard Busek, Coordonatorul Special al Pactului, precum și reprezentanți ai unor misiuni diplomatice și ai unor importante organizații internaționale.

În debutul conferinței Președintele Vladimir Voronin l-a decorat pe Erhard Busek cu Ordinul de Onoare "în semn de înaltă prețuire a meritelor deosebite în activitatea procesului de integrare a Republicii Moldova în structurile europene și pentru contribuția substanțială la promovarea unei imagini favorabile țării pe arena internațională".

În cadrul alocuțiunii sale, Președintele Voronin a reiterat interesul Republicii Moldova pentru integrarea europeană, a remarcat importanța pe care o acordă Moldova participării sale în cadrul proiectelor și activităților PSESE, subliniind necesitatea elaborării și implementării unor noi proiecte în comun cu partenerii noștri din Europa de Sud-Est și dînd de înțeles că eventualele propuneri de cooperare din partea Moldovei nu se vor lăsa prea mult așteptate.

La rîndul lui, Coordonatorul Special al PSESE a recomandat autorităților de la Chișinău să continue cursul reformelor, sugerînd acestora să utilizeze în acest sens experiența statelor membre ale PSESE care în curînd vor intra în componența UE. Principalele lucruri de care ar trebui să se îngrijească în mod prioritar autoritățile de la Chișinău sînt, în opinia lui Erhard Busek, promovarea climatului investițional sănătos, combaterea mai activă a crimei organizate, asigurarea securității energetice prin diversificarea importului de agenți energetici, precum și participarea "graduală" la mai multe inițiative ce ar permite Moldovei să se apropie progresiv de UE.

2.2 Acord de comerț liber cu Croația

La 27 februarie curent, la Chișinău, a fost semnat Acordul de comerț liber între Republica Moldova și Republica Croația, document încheiat în virtutea angajamentelor asumate de aceste două țări în cadrul PSESE. Documentul de față a fost elaborat în conformitate cu practicile și exigențele Organizației Mondiale a Comerțului și prevede anularea treptată, pînă la 1 ianuarie 2006, a barierelor vamale în schimburile comerciale dintre aceste două țări.

2.3 Acord de comerț liber cu Bulgaria

Singura țară, membră a PSESE, cu care Republica Moldova nu a încheiat încă un Acord de comerț liber este Bulgaria. Acest lucru ar putea însă să se producă la sfîrșitul lunii martie sau la începutul lunii aprilie, întrucît de curînd cele două părți au finalizat negocierile pe marginea acestui document.


V. Studii, analize, comentarii

Televiziunea publica: a fi sau a nu fi?
Alex Florea

Problema televiziunii ca institutie publica este cu regularitate dezbatuta in societatea moldoveneasca. Pretexte pentru astfel de dezbateri sint suficiente: modificarea frecventa a legislatiei care reglementeaza activitatea televiziunii publice; crearea unui comitet de greva si greva propriu-zisa; componenta Consiliului de observatori si alegerea presedintelui companiei publice; eliminarea din grila sau interdictia de a pune pe post a unei sau altei emisiuni; declaratiile Comitetului Anticenzura din Presa Electronica; anchetarea unor ziaristi participanti la actiunile de protest etc.

Oricare ar fi motivul dezbaterilor, intrebarea-cheie ramine a fi aceeasi: vom avea sau nu o televiziune publica? Raspunsul la aceasta intrebare depinde de un sir de factori. S-o luam pe rind.

Din punct de vedere istoric se poate afirma ca dupa instituirea Televiziunii Nationale in 1958 aceasta a cunoscut doar o singura perioada de libertate relativa. A fost intre 1989-1993, cind vechiul regim isi pierdea pozitiile, iar noua putere inca nu reusise sa preia controlul asupra institutiei. Interdictiile si cenzura existau si pe atunci, insa ziaristii incercau sa-si faca meseria astfel incit sa corespunda standardelor unui jurnalism echidistant si impartial. Drept dovada serveste faptul ca invitati ai uneia dintre cele mai populare la acel timp emisiuni, "Unda Tineretului", erau reprezentantii tuturor miscarilor existente: Frontul Popular, "Edinstvo", "Vozrojdenie" si "Gagauz Halkî", care reprezentau miscari politice cu viziuni diferite sau chiar diametral opuse. Atitudinea cetatenilor fata de o asemenea prestatie s-a manifestat in timpul puciului din 1991 cind persoane de diferite virste si categorii sociale au venit sa apere televiziunea si radioul, considerindu-le institutii de importanta majora.

Experienta acumulata in aceasta perioada nu a fost insa suficienta pentru ca elementele democratice sa se inradacineze pentru totdeauna in activitatea televiziunii moldovenesti. Existenta unei prese libere nu a fost constientizata drept o necesitate vitala. Acest lucru a devenit evident in 1994 cind Consiliul Europei recomandase noilor state independente sa transforme televiziunea si radioul de stat in institutii publice. Noua putere politica din Republica Moldova, care pretindea a fi democratica, s-a conformat acestor recomandari doar partial. Parlamentul a adoptat Legea Audiovizualului abia in 1995. Partea pozitiva a evenimentului a fost ca aceasta lege pentru prima oara a conferit televiziunii statutul de institutie publica. In articolul 7(1) se stipula ca " Compania de Stat "Teleradio-Moldova" este institutie publica a audiovizualului si nu poate fi privatizata." Coordonarea activitatii acestei institutii urma sa o efectueze Consiliul Audiovizual. Deci de jure televiziunea si radioul national ieseau de sub controlul statului si urmau să reflecte interesele întregii societăți. De facto insa situatia a ramas aceeasi.

In 1997 Parlamentul a modificat articolul 7(2) prin care si-a adjudecat dreptul care anterior ii fusese oferit Consiliului Audiovizual de a numi si a demite conducerea de virf a posturilor de televiziune si radio publice (mai tirziu prevederea respectivă a fost abrogată printr-o lege organică).

Si in present se poate constata ca lucrurile nu au evoluat prea mult, esenta lor raminind aceeasi. In conformitate cu noua Lege privind institutia publica nationala a audiovizualului Compania "Teleradio-Moldova" presedintele companiei este ales de catre Consiliul de observatori, componenta caruia a fost desemnata astfel incit sa ramina sub controlul partidului de guvernamint. Am aratat mai sus ca, de fapt, cu mici exceptii asa a fost intotdeauna. Din 1990 si pina in prezent au fost schimbati 10 directori ai televiziunii, motivele fiind preponderent de ordin politic. De exemplu, schimbarea componentei Parlamentului in urma alegerilor sau incercarile unor directori de a manifestarea un grad mai inalt de independenta politica. Cazul penultimului director al televiziunii, Sergiu Prodan, care a condus institutia doar trei luni este revelator in acest sens.

Toate aceste evenimente fac ca situatia audiovizualului moldovenesc sa se afle in vizorul institutiiolor democratice europene. Recent la Strasbourg, la sesiunea de iarna a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, a fost discutata chestiunea privind dezvoltarea televiziunii si radioului public. Referindu-se la Moldova, raportorul Pascal Mooney a mentionat ca modificarile de doua ori pe parcursul anului 2003 a legii privind televiziunea publica nu au marcat schimbari pozitive. Consiliul Europei si-a exprimat ingrijorarea ca decizia de constituire a televiziunii publice prin lichidarea celei de stat poate fi utilizata pentru debarasarea de jurnalistii incomozi.

Aceste temeri sint bazate pe faptul ca nu exista criterii clare de eligibilitate pentru reangajarea colaboratorilor. Multi dintre fostii si actualii colaboratori ai televiziunii recunosc, cel putin in discutii private, ca o buna parte din angajatii televiziunii si radioului sint o adevarata povara pentru aceste institutii. In opinia lor ar exista un "balast" de aproximativ 50-70 la suta din cei aproximativ 1500 de angajati. Aceasta inseamna, pe de o parte, ca mentinerea intregului corp de colaboratori blocheaza cresterea salariilor celor care ar putea fi mult mai eficienti in conditiile in care munca si talentul lor ar fi apreciate si remunerate in mod adecvat. Pe de alta parte, exista riscul ca anume persoanele care formeaza "balastul" ar putea fi agreate in procesul de reangajare pe motiv ca acestea evita sa-si exprime dezacordul cu politica promovata de o conducere sau alta.

De aceea, in discutiile privind eventuala reforma a televiziunii s-au profilat doua pozitii diametral opuse: prima se refera la sustinerea reformei si se bazeaza pe critica, practic, fara exceptii a activitatatii televiziunii si produsului final al activitatii acesteia; a doua pozitie, camuflata sub pretextul apararii intereselor colectivului de angajati, se reduce la opunerea oricaror tentative de reformare.

Deocamdata pare a fi clar ca lipsa transparentei si a unor criterii clare de reangajare a personalului lasa loc pentru tot felul de speculatii si temeri. Cert este insa ca la televiziune exista multi ziaristi experimentati care ar face onoare oricarui post TV. In acest sens, printre criteriile de reangajare a ziaristilor n-ar trebui sa figureze cel referitior la virsta, asa cum se zvonea anterior. Si asta, cel putin din cauza ca societatea are nevoie de emisiuni pentru toate virstele si ca experienta profesionala solida acumulata de unii ziaristi confera institutiilor media un grad inalt de credibilitate, așa precum e in cazul unor posturi publice din Occident, BBC sau RAI de exemplu.

Un motiv frecvent pentru critica asa-zisei institutii publice este legat de prezenta in emisiunile de stiri a unui volum imens de informatie, numita "de parchet". Insa aceasta stare de lucruri a existat si pina in 2001. Ea a fost "consfintita" prin articolul 13(1) din Legea audiovizualului inca in 1995 si prevede ca institutiile publice ale audiovizualului urmeaza sa difuzeze "cu prioritate si in mod gratuit comunicarile de interes public primite de la Parlament, de la Presedentia Republicii Moldova si de la Guvern", fara a specifica ce ar insemna "informatia de interes public". E de mentionat faptul ca prevederea respectiva si in acea perioada contravenea standardelor europene, insa un sir de demnitari care in prezent se afla in opozitie nu au interprins nimic pentru a o schimba pe cind se aflau la guvernare.

Exemplele de mai sus vin sa confirme faptul ca problemele legate de existenta institutiei publice a audiovizualului au radacini vechi. O data cu revenirea la guvernare, Partidul Comunistilor nu a intirziat sa profite de practicile inradacinate pe parcursul mai multor decenii. A fost introdusa o cenzura destul de subtila, adica "neoficiala", dar care ramine dura in ceea ce priveste impunerea politicii editoriale convenabila guvernarii. Aceasta in pofida faptului ca in cei 12 ani de independenta in constiinta publica au intervenit schimbari substantiale, iar Republica Moldova a devenit parte a mai multor structuri internationale, calitatea de membru a carora impune observarea anumitor rigori.

Acestea sint circumstantele in care institutia publica a audiovizualului a devenit un imperativ al timpului, sesizat din interior si sustinut din exterior. Din aceste considerente, se poate afirma ca partidului de guvernamint i-a fost impusa adoptarea legii privind institutia publica a audiovizualului (rezolutiile APCE) prin care sa fie creat un Consiliu de observatori, care la rindul lui prin concurs sa aleaga Presedintele Companiei publice. Desi prevederile de baza au fost indeplinite, la cea mai elementara analiza se observa ca, de fapt, esenta lucrurilor nu s-a schimbat. Dupa adoptarea in 2002 a Legii privind institutia publica nationala a audiovizualului Compania "Teleradio-Moldova", aceasta a fost modificata in mai multe rinduri. Printre modificarile cele mai importante se considera eliminarea din lege a notiunii "necomerciala". Aceasta modificare a intervenit dupa ce anul trecut Consiliul de observatori a ales noul presedinte al Companiei publice care si-a propus sa transforme institutia publica intr-o intreprindere profitabila, motivind ca astfel "televiziunea si radioul vor scapa pentru totdeauna de saracie".

A fost o abordare eronata din mai multe puncte de vedere pe motiv ca:

  1. Toate institutiile audiovizuale publice din lume sint concepute drept institutii nonprofit. Aceasta este una din conditiile fundamentale care ii asigura libertatea fata de "sacul cu bani" si, respectiv, de grupurile de interes.
  2. In mass-media, ca in oricare alt gen de afaceri, initial trebuie sa investesti, ca apoi sa obtii profit. In aceste circumstante este inadmisibila renuntarea la cele aproximativ 8 milioane lei din bugetul de stat, destinati pentru modernizarea bazei tehnice, cea existenta fiind uzata substantial.
  3. Intr-o societate cu o economie in criza, nici un post de televiziune sau radio nu prea are sanse sa devina profitabil. Chiar si in comparatie cu Rusia sau Romania, preturile foarte joase pentru un minut de publicitate nu pot asigura procesul de producere foarte costisitor al mass-media electronice. Acesta este unul din motivele pentru care in Moldova nu prea exista presa independenta, iar numarul posturilor de televiziune cu emisiuni originale autohtone este mai mult decit redus.

Probabil, intelegerea acestor factori a contribuit la recenta demisie din functie a noului Presedinte al companiei, demisie votata in mod surprinzator in unanimitate de catre intregul Consiliu de observatori. Pentru multi unanimitatea votului de demisie reprezinta un eveniment extrem de suspect, legat de aparitia unor noi conflicte de interese, insa aceasta este o alta problema.

Important ramine faptul ca institutia publica a autiovizualului nu poate fi privatizata. Ea apartine societatii, urmind sa fie finantata integral sau partial din banii publici, evitind in acelasi timp aflarea sub controlul Guvernului. Asa ar trebui sa fie la modul ideal. De fapt insa, nici o formatiune politca din cele care s-au perindat la guvernare in Republica Moldova dupa declararea independentei nu a dorit sa scape de sub control televiziunea si radioul de stat, care sint percepute drept instrumente extrem de importante pentru influentarea opiniei publice, atit in campaniile electorale, cit si in perioada dintre acestea. Acesta pare a fi si motivul pentru care ultimul presedinte al Companiei a purces la acreditarea ideii transformarii companiei intr-o institutie profitabila prin intermediul conferirii dreptului de a efectua activitate comerciala. Astfel, din punct de vedere formal Compania s-ar identifica drept una publica, de fapt insa "principalii" parteneri comerciali fiind cei care determina mersul lucrurilor. Cum in Moldova libertatea afacerilor este strins legata de relatia cu guvernarea, lucrurile capata o anumita conotatie dupa faimoasa formula "cine plateste acela arvoneste". Cel mai recent si relativ nevinovat exemplu in acest sens este cel de acum doua saptamini, cind televiziunea "publica" nationala a pus pe post in cadrul unei emisiuni de stiri un reportaj de la un act de caritate a unei firme private, care a decis sa doneze unui orfelinat un set de produse alimentare si la care in mod surprinzator particpa si un presedinte de comisie parlamentara, reprezentant al partidului de guvernamint. Nu a fost explicat ce are in comun parlamentarul cu firma respectiva si nici de ce participa la acest act de caritate.

Abaterea de la principii sau lipsa acestora, precum si lipsa transparentei da nastere diferitelor speculatii si zvonuri, tensionind si mai mult situatia. Astfel, au fost lansate zvonuri referitoare la transferarea conturilor Companiei publice de la Banca Sociala la una privata, controlata de persoane apropiate guvernarii. De asemenea, se afirma ca proiectul noului statut al institutiei publice nationale a audiovizualului Compania "Teleradio-Moldova" prevede ca banii proveniti din activitatea comerciala sa fie utilizati pentru actiuni de binefacere, sponsorizari (vezi exemplul de mai sus) si nu, in primul rind, pentru realizarea emisiunilor. Informatia privind venitul, precum si distribuirea lui urma sa fie strict secreta. Orice tentativa de a declansa discutii sau de a face publica informatia de acest gen urma sa se soldeze cu intentarea unor dosare judiciare. Proiectul documentului prevedea ca toate deciziile privind utilizarea venitului sa apartina doar presedintelui Companiei. Aceste imputerniciri pe care si le-ar fi atribuit conducerea de virf a Companiei Publice Nationale nu aveau nimic in comun cu statutul unei institutii publice.

Proiectul de statut, elaborat de ultima conducere a Companiei, continea si citeva prevederi privind politica editoriala. Pe de o parte, grilele de emisie ale televiziunii si radioului trebuie sa contina emisiuni sociale, de instruire, de divertisment pentru toate virstele si grupurile de interes. Pe de alta parte, acest obiectiv este greu de realizat, or prevederile aceluiasi proiect impun fiecarui grup de creatie si elaborarea unui business plan, care ar include modalitatile de obtinere a finantelor pentru pregatirea emisiunii.

Vorba e ca Legea cu privire la sponsorizare nu ofera, practic, nici un fel de avantaje sponsorilor. Mai mult, lipsa traditiei si culturii in domeniul respectiv nu favorizeaza sprijinirea unor emisiuni cu tematica sociala. Oamenii de afaceri prefera sa investeasca in actiuni de divertisment gen "Miss Moldova", competitii la bodybilding, dar niciodata in ultimii 5-10 ani nu au contribuit financiar la realizarea unor emisiuni despre viata si problemele pensionarilor sau ale copiilor de la orfelinate.

Stiind nu din auzite despre mecanismele si metodele de control al activitatii intreprinderilor mici si mijlocii, acestea nu-si vor prea da ghes sa sprijine financiar nici emisiunile cu subiecte incandescente, care ar pune in dezbatere, sa zicem, problema coruptiei.

Desi actualii guvernanti au insusit perfect multe din lectiile trecutului, totusi se pare ca acestia nu admit ca se afla temporar la guvernare si, de aceea, a-ti face legi favorabile in timpul guvernarii inseamna a suporta consecintele lor atunci cind ajungi in opozitie. Daca acest adevar ar fi constientizat, atunci legile ar fi adoptate in interesul societatii si nu in cel al gruparii aflate la guvernare.

Din acest punct de vedere, se poate afirma ca in ultimul deceniu, dupa transformarea de jure a televiziunii de stat in institutie publica nu s-a schimbat nimic esential. De aceea, subiectivismul si caracterul tendentios al reflectarii proceselor economice, politice si sociale din tara ar putea marca si pe viitor activitatea presei electronice cu statut oficial de institutie publica.

Solidarizarea jurnalistilor de la televiziune, care se opun cenzurii si pledeaza pentru aplicarea in practica a principiilor profesionale, a devenit mult mai pronuntata. Demiterile colaboratorilor sau scoaterea de pe post a emisiunilor nu mai pot fi efectuate neobservat. Organismele internationale, cum ar fi Consiliul Europei, Uniunea Europeana, OSCE isi exprima deschis ingrijorarea si dezacordul in legatura cu actiunile de limitare a libertatii de expresie si cu cele de presiune asupra jurnalistilor. Aceste lucruri impun adoptarea de catre guvernanti a unor schimbari adecvate.

In aceste circumstante depinde de atitudinea societatii civile daca vom avea vreodata in Republica Moldova o televiziune publica, televiziune care poate exista doar pentru societate, cu suportul si cu implicarea nemijlocita a acesteia.


Liberalizarea fluxurilor de capital
Sorin Hadârcă

Liberalizarea fluxurilor de capital a fost de la origini o temă controversată a politicii valutare a Moldovei. Restricțiile asupra refluxurilor de capital impuse cetățenilor moldoveni își au originea în eforturile de la începuturile independenței de a menține un curs stabil al monedei naționale. În acea perioadă caracterizată prin hiperinflație exorbitantă impunerea unor reglementări de către Banca Centrală asupra refluxului de valută din țară era un lucru legitimat.

Mai tîrziu, în perioada de după criza valutară regională care în Moldova a culminat prin flotarea leului, liberalizarea fluxurilor de capital a devenit o temă incomodă, păstrîndu-și practic pînă în prezent statutul de tabu. Merită de remarcat că experiența Moldovei nu e cîtuși de puțin excepțională pentru spațiul ex-sovietic, majoritatea țărilor din regiune avînd regimuri valutare mai mult sau mai puțin restricționate. Cu Turkmenistan și Belarus la un capăt al spectrului și Armenia și Țările Baltice la celălalt, Moldova tinde să fie clasificată printre țările cu regimuri valutare relativ deschise. Într-adevăr, restricțiile existente sînt oarecum asimetrice referindu-se în mare parte la cetățenii Republicii Moldova, în timp ce nerezidenții dispun de dreptul de a-și deplasa liber capitalul peste hotarele țării.

Această "asimetrie" în drepturi avea drept obiectiv crearea unui climat favorabil investițiilor străine. Într-adevăr, nerezidenții pot efectua fără obstacole investiții directe și de portofoliu și pot credita agenții economici autohtoni. La fel, nerezidenților le este garantat dreptul de a-și repatria necondiționat investițiile la propria discreție. Unicele posibile "obiecții" ale nerezidenților ar fi obligativitatea formării capitalului social în lei moldovenești (ceea ce timp de mai mulți ani ține la distanță băncile străine) și, eventual, limitarea participării la licitațiile de emisie a bonurilor de tezaur la mai puțin de o treime din valoare emisă. Ultimul obstacol este mai degrabă nominal din moment ce din 1998 cota nerezidenților în portofoliul deținătorilor de titluri de stat e aproape nulă. Obligativitatea înregistrării angajamentelor externe este adesea invocată în calitate de restricție asupra influxului de capital, dar trebuie să admitem că aceasta poartă un caracter mai degrabă statistic și se referă în mod explicit la obligativitatea rezidentului debitor de a înregistra în termene prescrise creditul și nu la cea a nerezidentului.

Reflectînd asupra acestei situații, descoperim că această formă de restricționare a fluxului de valută este în mare parte ineficientă. Țările care în trecut au fost caracterizate (sau sînt caracterizate în prezent) prin regimuri valutare închise au urmat astfel de politici economice din motive distincte.

Cel mai răspîndit motiv de a limita libera circulație a capitalului peste frontiere a fost protejarea pieței valutar-financiare împotriva șocurilor valutare externe. În acest sens, un șir de țări (printre care cel mai elocvent exemplu e Chile) au descurajat într-un fel sau altul investițiile de portofoliu și creditele pe termen scurt. Chile, în particular, a impus în trecut plasarea unui depozit de o pătrime din valoare investiției la banca centrală pentru termenul de un an. Raționamentul acestor state este că investițiile pe termen scurt sînt primele care părăsesc țara la cel mai mic semnal de alarmă, cauzînd efecte devastatoare asupra pieței valutar-financiare. Alte țări au limitat accesul capitalului străin la unele ramuri industriale strategice pentru țară. Venezuela și Turcia sînt cele mai elocvente exemple în acest sens.

Moldova se diferențiază radical de ambele grupuri. Piața financiară incipientă este o protecție în sine contra șocurilor valutare. La fel, orice investiție, indiferent de ramura economiei naționale, este binevenită. În această situație, ținta restricțiilor valutare o constituie cetățenii moldoveni care pot să-și investească economiile în exclusivitate în limitele republicii. Persoanele fizice pot plasa depozite în lei și în valută la băncile comerciale din Moldova, iar agenții economici pot efectua investiții doar în lei moldovenești. Accesul la piața valutară al ultimilor se limitează la satisfacerea cererii de valută pentru acoperirea tranzacțiilor de import, vînzarea fiind liberă. O altă restricție, oarecum tangentă cu contul de capital, este obligativitatea repatrierii veniturilor din tranzacțiile de export. Generalizînd se poate conclude că unica destinație a capitalului autohton este Moldova.

Această situație are o serie de minusuri notabile, care în fond se reduc la următoarele:

Fără doar și poate, sistemul existent conține și o serie de avantaje, cel mai mare din ele fiind faptul să sistemul, de bine, de rău, funcționează, este cunoscut de agentul economic și de lucrătorul bancar, și are efecte pozitive secundare cum ar fi menținerea unei baze de date actualizate a clientelei și facilitarea urmăririi tranzacțiilor din punctul de vedere al neadmiterii spălării banilor. Dar aceste beneficii ratează invariabil ținta, dat fiind că obiectivul inițial al restricțiilor era cu totul altul.

Trebuie să recunoaștem, Banca Națională a inițiat de curînd un șir de modificări la actele normative existente avînd ca obiectiv, dacă nu liberalizarea totală a pieței valutare, cel puțin raționalizarea mecanismului existent. Se evită schimbări radicale ale reglementărilor existente, menținîndu-se în același timp cursul în direcția liberalizării. Totuși, în opinia mea, liberalizarea se poate efectua la scară largă. Interconectivitatea proceselor economice scade din eficiența liberalizării parțiale și necesită impunerea unor noi cerințe. Mai mult ca atît, liberalizarea parțială creează condiții pentru utilizarea canalelor deschise în calitate de vehicol pentru evitarea restricțiilor rămase. Liberalizarea totală ar permite evitarea acestor handicapuri. De menționat că efectele unei liberalizări la scară mare nu s-ar face simțite imediat, deoarece tranzacțiile economice în mod normal sînt legate de termene de scadență rigide.

Situația curentă pe piața valutară prezintă o oportunitate perfectă pentru implementarea unei asemenea politici. Mai devreme sau mai tîrziu, în procesul integrării europene, liberalizarea fluxurilor de capital va deveni oricum o imperativitate pentru Moldova. Neforțată de factori externi, cum de obicei e cazul, Moldova ar putea utiliza această șansă de a reintra în orbita capitalului global de pe care am derapat atîta vreme.


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]