ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20040512/index.shtml


e-journal, an. II, nr. 30, 12 mai 2004

Activitatea instituțiilor publice

Politici economice

Problema transnistreană

Relații externe

Studii, analize, comentarii

I. Activitatea instituțiilor publice

1. Parlament

1.1. Tensiuni continue

Pe parcursul ultimelor două săptămîni au avut loc două ședințe plenare ale Legislativului de la Chișinău, marcate de aceleași tensiuni care continuă deja timp de patru săptămîni. Deputații creștin-democrați au blocat tribuna centrală, insistînd astfel să fie desecretizate controalele realizare de Curtea de Conturi pe marginea modului în care au fost cheltuiți banii publici de către autoritățile publice centrale, precum și asupra demisiei speaker-ului Parlamentului.

Ca de obicei, după ce Președintele Parlamentului, Eugenia Ostapciuc, somează membrii fracțiunii parlamentare a PPCD să respecte Regulamentul organului legislativ, fără ca aceștia să se conformeze acestui apel, ședințele plenare se desfășoară conform ordinii de zi. Săptămîna trecută însă deputații din majoritatea parlamentară au decis să înceapă totuși examinarea modificărilor la Regulamentul Parlamentului, astfel încît să fie stabilită procedura de sancționare a deputaților care blochează ședințele plenare.

1.2. Acte legislative

Legea pentru instituirea magazinelor duty free diplomatice prevede că pentru deservirea personalului diplomatic străin în orașul Chișinău poate fi înființat un magazin de deservire specială. Comercializarea mărfurilor la acest magazin se va efectua pe baza carnetelor de identitate eliberate de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), în cantități uzuale pentru uz personal sau familial, fără scop de vînzare. Reprezentanțele străine vor putea cumpăra mărfuri și în cantități mai mari, cu avizul prealabil al MAE.

Legea nu prevede dacă magazinul ce va fi înființat va avea capital de stat, particular sau mixt, precum nu conține nici anumite indicii referitor la necesitatea organizării unui concurs pentru a obține dreptul respectiv. Acest lucru va trebui să-l prevadă Guvernul, în regulamentul ce urmează a fi aprobat pentru executarea legii și iată anume la această etapă va fi interesant să observăm ale cui interese au fost promovate sau apărate prin modificarea efectuată recent de Parlament.

Prin Legea privind convertirea în acțiuni a datoriilor SA "Uzina de tractoare Tracom" Parlamentul a decis că datoriile întreprinderii respective, în sumă de peste 12,5 milioane lei, se convertesc în acțiuni ale statului. Astfel, după convertire statul va deține în capitalul social al întreprinderii circa 93 %, iar întreprinderea va obține posibilitățile necesare pentru a dezvolta procesul producerii de mașini agricole și tractoare.

Ministerul Finanțelor și Consiliul Creditorilor au fost autorizate prin Legea privind stingerea datoriilor istorice față de buget ale SA "Mezon", aflată în proces de insolvabilitate să efectueze stingerea datoriilor istorice ale SA "Mezon" față de bugetul de stat, în sumă de peste 1,7 milioane de lei, prin transmiterea patrimoniului societății respective la balanța consiliului raional Basarabeasca. Patrimoniul se va transmite fără drept de înstrăinare.

Anterior uzina în cauză a făcut parte din complexul militar-industrial al Uniunii Sovietice. După destrămarea acesteia activitatea uzinei s-a redus considerabil, astfel încît în anul 2000 ea a fost declarată în stare din insolvabilitate prin hotărîrea Judecătoriei Economice, la cererea Ministerului Finanțelor.

Legea pentru modificarea legii cu privire la administrația publică locală stabilește că de competența autorităților administrației publice raionale vor ține problemele legate de privatizare și domeniile conexe. Avînd în vedere faptul că agențiile teritoriale ale Departamentului de privatizare sînt lichidate, funcțiile acestora sînt delegate autorităților administrației publice raionale (municipale). Astfel, în competența autorităților locale vor intra organizarea și vînzarea terenurilor, a fondului de locuințe proprietate a statului și a altor imobile cu destinație diversă.

Prin Legea pentru ratificarea protocolului privind acordarea dreptului de transport feroviar gratuit veteranilor Parlamentul a ratificat Protocolul vizînd realizarea Hotărîrii Consiliului șefilor de state al CSI prin care participanților la cel de-al doilea Război Mondial li se acordă dreptul la transport feroviar gratuit o dată în an. Protocolul prevede și posibilitatea de a opta pentru reducerea cu 50% a costului transportului maritim sau aerian.

Un alt act legislativ important aprobat de Parlament este Legea pentru modificarea legii cu privire la sistemul și procesul bugetar. Aceasta prevede că responsabili direct de executarea titlurilor executorii emise de instanțele de judecată vor fi ordonatorii de mijloace financiare: în cazul autorităților centrale și locale - conducătorii acestor autorități, iar în cazul datoriilor bugetului central - Ministerul de Finanțe, prin intermediul Trezoreriei centrale.

Legea pentru modificarea unor acte legislative referitoare la protecția socială a cetățenilor care au suferit din cauza avariei de la CAE Cernobîl stipulează extinderea alocațiilor lunare de stat de cîte 100 lei lunar pentru:

De o semnificație aparte este Legea pentru modificarea unor acte legislative referitoare la declararea și controlul veniturilor demnitarilor și funcționarilor publici. Documentul introduce un șir de modificări în actele legislative care stabilesc statutul diferitelor categorii de funcționari publici și demnitari de stat. Astfel, s-a stabilit obligativitatea declarării anuale a veniturilor și averii, neprezentarea informației urmînd a fi sancționată.

De asemenea, a fost lărgită categoria de persoane care urmează să declare veniturile și averea, incluzîndu-se aleșii locali, conducătorii diferitelor organe centrale și locale de control și de menținere a ordinii de drept. Se mai prevede stabilirea unei sume minime a bunurilor mobile care urmează a fi declarate - 50 mii lei, precum și perfecționarea mecanismului de verificare a datelor prezentate.

Prin Legile pentru modificarea unor acte legislative referitoare la zonele antreprenoriatului liber s-a prevăzut:

  1. lărgirea teritoriului Zonei antreprenoriatului liber Expo-Business Chișinău, incluzîndu-se în această zonă un teren aparținînd SA "Tracom", cu o suprafață de peste 27 ha;
  2. crearea unei subzone în componența Zonei Economice Libere "Ungheni-Business". Subzona respectivă va fi amplasată pe teritoriul SA "Covoare-Ungheni", cu scopul de a atrage investiții și de a majora volumul producției industriale (crearea unei întreprinderi mixte de producere a covoarelor).

(Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul actelor legislative sus-menționate a se vedea "Comentarii legislative" pe site-ul ADEPT).


2. Guvern

2.1. Remanieri

La 28 aprilie curent, Valentin Mejinschi a fost numit în funcția de director al Centrului de Combatere a Crimelor Economice și Corupției (CCCEC). Pînă la 28 februarie în calitate de director al CCCEC s-a aflat Alexei Roibu, destituit din această funcție în urma unei ședințe a Consiliului Suprem de Securitate la care a fost evocată lipsa de eficiență a CCCEC în vederea combaterii unor afaceri frauduloase cu făină de import.

O altă remaniere de cadre operată la 5 mai de Guvern vizează substituirea lui Valeriu Starenco cu Boris Cojuhari în funcția de reprezentant plenipotențiar al Republicii Moldova în Comisia pentru problemele economice pe lîngă Consiliul Economic al CSI.

2.2. Hotărîri


3. Președinție

3.1. Liberalizarea presei

În ajunul Zilei Mondiale a Libertății Presei, Președintele Vladimir Voronin a adresat Parlamentului, Guvernului și altor instituții de stat "un mesaj care încurajează liberalizarea presei sub aspect legislativ și economic". Potrivit serviciului de presă al Președinției, "mesajul conține sugestii și propuneri privind căile de susținere a presei autohtone". Una dintre aceste propuneri se referă la examinarea posibilității "operării unor modificări în Codul fiscal în sensul reducerii taxelor locale la publicitate, precum și a reducerii TVA la publicitate pentru publicațiile informative". În afară de aceasta, a fost avansată ideea elaborării unui proiect de către Academia de Administrație Publică care să presupună dezvoltarea instituțiilor media regionale, precum și a fost articulată necesitatea unei atenții sporite din partea autorităților publice locale față de problemele presei din provincie.

Condiția dificilă a presei locale a fost accentuată de șeful statului și în cadrul alocuțiunii sale rostită în debutul Conferinței Naționale a Ligii Jurnaliștilor Profesioniști (LJP), organizată la 3 mai curent, de Ziua Mondială a Libertății Presei. Enumerînd, în stilul său caracteristic, mai multe deficiențe ale presei autohtone, Președintele Voronin a sfătuit jurnaliștii prezenți la acest eveniment să țină "oglinda presei mereu curată, ca în ea să se reflecte metehnele puterii", lăsînd însă să se înțeleagă că prețul acestei reflectări nu trebuie să fie deteriorarea imaginii Republicii Moldova.

În același context, șeful statului a mai spus de o manieră eufemistică: "O presă bună trebuie să fie cîinele de pază al societății, dar să fie un cîine deștept și credincios al cetățenilor, nu o javră pe care o poți amăgi cu o bucățică de mămăligă, aruncată de un patron politic de la noi sau de peste hotare".

3.2. Conferința Internațională "BIT +"

Drept urmare a decretului Președintelui, din 19 martie curent, cu privire la edificarea societății informaționale în Republica Moldova, Vladimir Voronin, participînd la lucrările Conferinței Internaționale "BIT +", și-a făcut cunoscută intenția de a avansa mai multe inițiative legislative în acest sens. Între acestea putem menționa: legea cu privire la documentul electronic și semnătura digitală; legea cu privire la comerțul electronic; o serie de modificări legislative privind scutirea de plata impozitului pe venit a companiilor care activează în sectorul tehnologiilor informaționale. De asemenea, s-a promis, de altfel așa cum s-a făcut și la expoziția "Micul Business-2004", că Parlamentului i se va înainta și un proiect de lege privind modificarea art.49 din Codul fiscal în vederea ameliorării condițiilor de impozitare a venitului micilor întreprinderi.

Mai importantă însă decît aceste proiecte de legi este, în opinia Președintelui, crearea unui "climat inovațional principial nou în țară", a cărui formare trebuie stimulată prin: asigurarea condițiilor necesare pentru interacțiunea sistemică a învățămîntului, științei și antreprenoriatului; instituirea pe întreg teritoriul statului a unui regim inovațional preferențial; determinarea spectrului activităților scientointensive, cu valoare adăugată înaltă, pentru ca ele să fie scutite pe termen lung de plata impozitului pe venit și prin asigurarea unui nou tip de management, avîndu-se în vedere comasarea celor patru ministere sociale într-un singur minister al dezvoltării umane, care să stabilească o politică coordonată unică privind standardele sociale, educaționale și culturale.

În mod paradoxal, în cazul restructurării recente a fostului Minister al Ecologiei, Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului în două structuri distincte s-a invocat o logică inversă, în raport cu cea care justifică comasarea "ministerelor sociale".


II. Politici economice

1. Sectorul bancar

Peste 100 de deponenți ai băncilor "Guinea", "Bankosind", Banca Turco-Română, a concernului financiar "InterCapital", dar și de la alte instituții financiare care au fost declarate falite în anii '90 ai sec. trecut, au pichetat la 4 mai sediul Parlamentului. Protestatarii scandau "Întoarceți-ne banii" și purtau lozinci pe care era scris: "Talmaci, întoarce-ne banii", "Talmaci la răspundere", "Domnule Voronin, țineti-vă de cuvînt, întoarceți-ne banii".

Aceste revolte ale protestatarilor au fost generate de faptul că aceștia ani în șir nu-și pot recupera banii depuși la aceste instituții financiar-bancare care în cele din urmă au falimentat fie datorită unor reminiscențe ale planificării centralizate și a instrucțiunilor Guvernului, fie unor înțelegeri obscure între managerii băncilor și diverși clienți. Unele bănci în acea perioadă au fost angrenate în afaceri discutabile, finanțînd proiecte cu un grad de risc extrem de ridicat, cel mai cunoscut caz fiind "Guinea" (care, după ce și-a epuizat capitalul propriu, a acumulat datorii foarte mari, iar în final a falimentat).

Potrivit președintelui "Asociației deponenților și obligatarilor înșelați", Nestor Samofalov, aceștia solicită Parlamentului să modifice legile cu privire la Banca Națională și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, precum și cea cu privire la fondurile de investiții, astfel încît să asigure transparența activității băncilor și a fondurilor de investiții.

Mai mulți protestatari au declarat că deja de cinci ani încearcă să-și recupereze banii, însă fără succes. Deponenții instituțiilor financiare falite consideră că au fost înșelați de administrația băncilor, iar Banca Națională, organele de drept și nu în cele din urmă autoritățile statului nu întreprind acțiuni eficiente ca să-i ajute să-și recupereze depunerile. Anterior, oficiali de la BNM au declarat că cele nouă bănci în proces de lichidare au restituit deponenților peste 32 milioane lei, ceea ce reprezintă 55,7% din totalul angajamentelor. Băncile urmează să mai restituie deponenților economii în valoare de peste 27 milioane lei. Nici una din băncile aflate în proces de lichidare nu a reușit să restituie clienților toate mijloacele financiare plasate de aceștia.

În 2003, o comisie specială a Parlamentului abilitată să monitorizeze cauzele care au dus la falimentul băncilor comerciale și recuperarea creditelor și depunerilor a constatat că o "bună parte" din cetățenii care și-au depus economiile în băncile, falimentate în anii 1996-2001, nu-și vor mai putea recupera resursele financiare. Depunerile bancare nu vor putea fi restituite, deoarece băncile respective "nu au luat la timp măsurile de rigoare" pentru o administrare eficientă a mijloacelor financiare.

2. Politica valutară

Moneda națională s-a apreciat constant față de valuta americană și a atins cea mai puternică poziție din ultimii cinci ani pe piața numerarului, ceva mai mult de 11,5 lei pentru un dolar. Potrivit experților Băncii Naționale precum și a analiștilor independenți aprecierea sensibilă a leului în raport cu dolarul SUA a fost provocată de creșterea puternică a ofertei de valută, determinată în mare parte de transferurile moldovenilor care muncesc peste hotare.

Serviciul de presă al BNM a difuzat săptămîna trecută un comunicat în care precizează că oferta netă de valută străină din partea persoanelor fizice a constituit, în primul trimestru al anului 2004, 119 milioane USD și a înregistrat o creștere de 76,5% față de aceeași perioadă a anului trecut. În consecință, în perioada 1 ianuarie - 7 mai 2004 cursul oficial al monedei naționale s-a apreciat în termeni nominali cu 11,2% față de dolarul SUA și cu 15% față de euro.

Pentru a atenua efectul negativ al ofertei excesive de valută străină pe piața internă, BNM a intervenit pe piață și a procurat, în lunile ianuarie-aprilie, valută străină în valoare de circa 34 milioane USD. În același timp banca centrală a sterilizat concomitent masa monetară prin intermediul operațiunilor de piață deschisă (Open-Market ) în volum total de 453 milioane lei, inclusiv prin operațiuni REPO cu hîrtii de valoare de stat (HVS) - 163 milioane lei, și licitații de depozit - 217 milioane lei.

Totodată, petru a satisface cererea excesivă de monedă națională fără a afecta rezervele valutare, precum și masa monetară, Banca Națională a utilizat în perioada de referință instrumente reversibile ale politicii valutare, cum ar fi tranzacțiile de tip swap (tranzacție în care doi parteneri schimbă la început anumite sume exprimate în două valute diferite, le returnează în timp conform unei reguli predeterminate ce reflectă plățile unei dobînzi fixe) de cumpărare în sumă totală de 14,8 milioane USD.

Mai mulți experți în domeniul finanțelor țin să constate că din punct de vedere comercial, exporturile ar fi cele care ar putea fi afectate de o ieftinire a dolarului, chiar dacă nu în mod semnificativ, dată fiind aprecierea nominală a leului în primul trimestru al anului. Erodarea exporturilor va duce la creșterea deficitului balanței comerciale, iar poziția contului curent ar putea avea mult de suferit. Un rol important în aceste poziții îl vor avea importurile de energie, realizate de Moldova preponderent în dolari.

Investitorii care au subestimat operațiunile de hedging valutar (aceste operațiuni urmăresc compensarea eventualelor cîștiguri sau pierderi provenite din nerealizarea anticipațiilor speculative privind cursul de schimb, prin efectuarea concomitentă a unei vînzări și cumpărări de valută la termen) vor avea de suferit, dacă au de făcut plăți în euro, iar încasările sînt în dolari. În condițiile în care raportul euro/dolar ar coborî sub 1:1, ar putea apărea anumite presiuni asupra sistemului bancar din partea celor care s-au împrumutat în euro. Banca Națională a Republicii Moldova este cea care se poate considera "fericită" de evoluția actuală a dolarului, însă un leu mult mai apreciat decît pînă acum va genera într-un viitor apropiat puseuri inflaționiste mult mai mari.

Banca Națională mai afirmă că oferta excesivă de valută străină pe piața internă ar putea să fie diminuat prin elaborarea unor măsuri, strategii sau programe concrete în scopul creării unui climat investițional favorabil în condiții avantajoase din punct de vedere economic, ce ar determina cetățenii Republicii Moldova să investească nu doar în sfera de consum, ci și în sectorul real al economiei. În acest scop se impun măsuri la nivel de stat ce vizează asigurarea unui cadru normativ corespunzător și instituirea unui mecanism financiar stimulator.


III. Problema transnistreană

1. Negocierile în format pentalateral au fost reluate la 27 aprilie

Negocierile în format pentalateral în problema transnistreană au fost reluate la 27 aprilie după o pauză de mai mult de cinci luni. La negocieri au participat reprezentanți ai părților moldovenească și transnistreană, precum și reprezentanții mediatorilor din partea OSCE, Rusiei și Ucrainei. Partea transnistreană, care anunțase anterior că își va prezenta în cadrul ședinței propunerile pe marginea planului de reglementare transnistreană elaborat de către mediatori sub egida OSCE toamna trecută, i-a propus părții moldovenești semnarea unei Declarații intitulate "Cu privire la aprobarea de către popoarele Republicii Moldova și Republicii Moldovenești Transnistrene a constituirii statului federal între Republica Moldova și Republica Moldovenească Transnistreană". Declarația prevede organizarea a două referendumuri separate în Moldova și Transnistria, după modelul Ciprului, la care "popoarele Moldovei și Transnistriei", potrivit principiului autodeterminării, fie vor aproba, fie vor respinge propunerea de a crea un stat comun federal. În cazul în care votul va fi pozitiv în ambele referendumuri, va fi creată o Adunare Constituțională care va elabora o Constituție. Viitorul stat federal se va compune din doi subiecți egali în drepturi, care vor avea dreptul de a părăsi federația, iar organele federale vor fi compuse din reprezentanți ai celor doi subiecți pe principiul de paritate. În plus, toate drepturile de proprietate vor fi recunoscute și protejate.

William Hill, șeful Misiunii OSCE la Chișinău, într-un comentariu făcut pe marginea rezultatelor ședinței din 27 aprilie a remarcat că cele două părți continuă să se afle pe poziții divergente, dar și-a exprimat speranța că acestea pot fi conciliate. Pentru că aceasta a fost prima ședință de anul acesta, participanții nu au adoptat nici o decizie, cu excepția unui acord de a se întîlni lunar de acum încolo. Astfel, următoarea ședință în format pentalateral a fost programată pentru ultima săptămînă a lunii mai.

Autoritățile moldovene nu au făcut nici un comentariu oficial pe marginea propunerii transnistrene, spunînd că deoarece aceasta depășește cadrul actual de negocieri, ea trebuie abordată separat.

Liderul transnistrean Igor Smirnov, pe de altă parte, a declarat la 28 aprilie la televiziunea transnistreană că propunerea înaintată trebuie privită ca un pas înainte în procesul de negocieri și o modalitate de a scoate procesul de negocieri din impasul la care a fost adus de către partea moldovenească după ce aceasta a refuzat să semneze Memorandumul Kozak anul trecut.

Pe de altă parte, în cadrul unui briefing pentru presă ținut la 5 mai la Tiraspol de către "ministrul afacerilor externe" transnistrean Valeri Lițkai, acesta declara că este puțin probabil ca părțile să ajungă la un acord substanțial în viitorul apropiat. Potrivit lui Lițkai, citat de agenția transnistreană de presă Olvia-press, "sovietul suprem" al Transnistriei urmează să examineze în cadrul dezbaterilor curente pe marginea conceptului de politică externă a Transnistriei dacă Transnistria va continua să participe la eforturile de reunificare sau dacă va insista asupra unui "divorț civilizat" de restul Moldovei.

Aceste evenimente reprezintă o turnură importantă, deși nu neașteptată, în procesul de reglementare transnistreană. Propunerile Transnistriei par mai puțin acceptabile pentru partea moldovenească decît chiar Memorandumul Kozak și prin urmare există foarte puține șanse ca părțile să ajungă la un compromis pe marginea acestora. Transnistria se bucură de tot mai mult sprijin din partea Rusiei, care pare hotărîtă să promoveze Memorandumul Kozak drept document de bază pentru discuțiile pe marginea structurii viitorului stat federal. Dacă Președintele Federației Ruse și cel al Republicii Moldova nu au mai comunicat de mai mult de cinci luni, liderul transnistrean Igor Smirnov este un oaspete des la Moscova și Sankt Petersburg, unde, printre altele, în ultimul timp a primit o serie de medalii și distincții civice și religioase. Sprijinul Rusiei pentru Transnistria depășește însă aceste legături simbolice și se extinde pînă la controlul financiar pe care firmele ruse îl cîștigă din ce în ce mai mult asupra regiunii. Astfel, potrivit unor date vehiculate de presa moldovenească, circa 60% din obiectele privatizate în Transnistria aparțin unor companii rusești.

Această asimetrie din relațiile moldo-transnistrene poate fi echilibrată doar printr-o implicare timpurie și adecvată a puterilor europene, în mod special a Uniunii Europene în procesul de reglementare transnistreană. Săptămîna trecută, la acest lucru s-a referit ministrul moldovean de Externe, Andrei Stratan, arătînd că Planul de Acțiuni RM-UE va conține un compartiment special cu privire la Transnistria, care va include și prevederi cu privire la o posibilă desfășurare a trupelor internaționale de pacificare în regiune. În același timp, Bundestag-ul German a adoptat recent o moțiune care cheamă la intensificarea eforturilor germane și europene în vederea soluționării conflictului transnistrean și reintegrării Moldovei. Întrebarea care rămîne deschisă însă este dacă de data aceasta conducerea Republicii Moldova va avea destulă voință și viziune ca să urmeze un curs politic cu adevărat european în politica sa de reintegrare, ca și, de altfel, în toate politicile sale.


IV. Relații externe

1. Planul de Acțiuni RM-UE

Săptămîna trecută, ministrul de Externe al Republicii Moldova, Andrei Stratan, a adus la cunoștința opiniei publice că ultima rundă (a III-a) de negocieri pe marginea Planului de Acțiuni RM-UE va fi reluată la 4 iunie curent. Potrivit lui Stratan, la 15 iunie urmează ca documentul în cauză să fie examinat și aprobat de Consiliul pentru Afaceri Generale și Relații Externe al UE. Dincolo de aceasta, o altă noutate elucidată de ministrul moldovean de Externe este faptul că în urma extinderii UE de la 1 mai curent unul din noii membri ai UE, fiind vorba despre Polonia, Slovenia sau Ungaria, va fi împuternicit "să patroneze eforturile Republicii Moldova pe calea integrării europene".

În același context, ministrul Stratan și-a exprimat convingerea că după realizarea prevederilor Planului de Acțiuni RM-UE, proces conceput pentru o perioadă de doi ani, solicitarea de către Moldova a statutului de membru asociat la UE va fi absolut întemeiată și realistă.


V. Studii, analize, comentarii

E clar că nimic nu e clar
Igor Boțan

1. Trei ani de la semnarea decretului prezidențial

S-au scurs trei ani de la semnarea decretului prezidențial nr. 46-III din 15.05.2001 privind soluționarea problemei transnistrene. Decretul a stabilit că soluționarea problemei respective "în baza principiilor asigurării integrității teritoriale și suveranității statului este sarcina primordială și de importanță majoră a autorităților publice ale Republicii Moldova". Au fost evidențiate trei "prevederi prioritare: a) elaborarea și adoptarea statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului; b) restabilirea spațiilor economic, social, juridic și de apărare comune, precum și a frontierelor unice; c) realizarea măsurilor de sporire a încrederii reciproce". Pentru realizarea acestor prevederi urma să fie creat un șir de comisii și structuri parlamentare și guvernamentale care "să contribuie la urgentarea reglementării conflictului transnistrean".

Drept urmare, Parlamentul a creat prin hotărîrea nr. 178-XV din 18.05.2001 Comisia parlamentară pentru probleme privind Transnistria a cărei sarcină era să "se întrunească cu reprezentanții părții transnistrene o dată la două luni". La 06.12.2002 a fost adoptată Legea nr. 1520-XV pentru modificarea și completarea Legii nr. 64-XII cu privire la Guvern prin care s-a stabilit că "din componența Guvernului face parte, de asemenea, ministrul Reintegrării Republicii Moldova", care "promovează și asigură realizarea politicii Guvernului în domeniul reintegrării țării".

Șeful statului a constituit prin decretul nr. 812-III din 01.08.2002 Comisia de stat pentru reintegrarea Republicii Moldova, căreia i-a pus în sarcină "elaborarea propunerilor pentru modificarea cadrului legislativ de natură să impulsioneze procesul de reintegrare a statului". Prin decretul nr. 1012-III din 12.12.2002 în funcția de ministru al Reintegrării a fost numit dl Vasile Șova, căruia prin alt decret nr.1101-III din 31.01.2003 i s-a pus în sarcină "desfășurarea procesului de negocieri în vederea soluționării problemei transnistrene și reintegrării țării". La rîndul lui, Guvernul a constituit prin hotărîrea nr. 385 din 31.08.2003 Comisia interdepartamentală pentru reintegrarea Republicii Moldova a cărei sarcină este "realizarea politicii unice de reintegrare a țării...". Controlul pentru executarea hotărîrii respective a Guvernului a fost pus în sarcina ministrului Reintegrării, dl Vasile Șova.

În conformitate cu decretul prezidențial nr. 46-III "organele participante la negocieri din partea Republicii Moldova urmau să coopereze activ cu comisiile de stat pentru reglementarea politică a conflictului transnistrean ale Federației Ruse și Ucrainei, precum și cu Misiunea OSCE și cu alte organizații internaționale". În acest sens, Parlamentul a ratificat prin legea nr.760-XV din 27.12.2002 Tratatul de prietenie și cooperare între Republica Moldova și Federația Rusă din 19.11.2001. În conformitate cu prevederile Tratatului, părțile contractante s-au declarat "atașate procesului de reglementare politică a problemei transnistrene în care Federația Rusă participă în calitatea unuia dintre mediatori și garanți...".

De fapt, Tratatul a fost semnat fără ca multe aspecte de ordin juridic legate de susținerea separatismului și prezența militară rusă în raioanele de est ale RM să fi fost soluționate în mod adecvat. În lipsa unor soluții clare Tratatul prevede în articolul 4 că în situațiile în care "se afectează securitatea uneia dintre Părți, aceasta se adresează celeilalte Părți în vederea efectuării neîntîrziate a consultațiilor pentru examinarea situației create". Articolul 5 al Tratatului stipulează că "Fiecare dintre Înaltele Părți Contractante se va abține de la orice acțiuni care ar cauza prejudicii celeilalte Înalte Părți Contractante, suveranității, independenței și integrității ei teritoriale. Părțile condamnă separatismul sub toate formele lui de manifestare și se angajează să nu sprijine mișcările separatiste".

În pofida măsurilor întreprinse, se poate constata că efectele acestora sînt contrare celor menționate în decretul nr. 46-III și așteptărilor autorităților moldovenești. Astfel, doar în ultimul an s-a produs un șir de evenimente care, de fapt, au subminat și mai mult "restabilirea spațiilor comune". Este vorba despre: blocarea aproape totală a relațiilor economice dintre Chișinău și Tiraspol; promovarea în mod ostentativ a privatizării unităților economice din Transnistria în pofida măsurilor Chișinăului de a stopa acest proces; provocările și acțiunile permanente menite să elimine poliția moldovenească din Bender; amenințarea cu închiderea școlilor moldovenești din Transnistria; întreruperea legăturii telefonice dintre cele două maluri ale Nistrului etc.

2. Eforturile de elaborare a statutului juridic al Transnistriei

Există temei pentru a susține că pe parcursul realizării prevederilor decretului prezidențial nr. 46-III autoritățile moldovenești s-au abătut în mod succesiv de la prevederile acestuia. Astfel, la un an de la semnarea decretului s-a renunțat, de fapt, la "elaborarea și adoptarea statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului", acceptîndu-se ideea modificării Constituției Republicii Moldova, în sensul transformării acesteia în stat federativ. Inițial, acest lucru urma să se realizeze în conformitate cu proiectul OSCE, făcut public la 03.07.2002 la Kiev.

Ulterior, în februarie 2003, Președintele Voronin a renunțat și la ideea modificării Constituției RM, propunînd elaborarea unei constituții absolut noi de către o comisie constituțională mixtă, care să reprezinte pe baze de egalitate atît RM, cît și Transnistria. Parlamentul a aprobat prin hotărîrea nr. 160-XV din 04.04.2003 Protocolul privind crearea mecanismului de elaborare și aprobare a Constituției statului federal (documentul nu a fost dat publicității), iar prin hotărîrea nr. 180-XV din 17.04.2003 a aprobat grupul din 3 persoane care activează în Comisia pentru elaborarea proiectului noii Constituții a RM. Activitatea Comisiei respective urma să fie asistată de experți ai OSCE și ai Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei.

A treia revizuire în abordarea problemei transnistrene a avut un caracter secret. Fără a pune la curent propriii cetățenii și partenerii din OSCE, care lucrau la elaborarea proiectului unui nou acord dintre RM și Transnistria, Președintele RM, Vladimir Voronin, s-a adresat către Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, cu rugămintea de a desemna persoane împuternicite să elaboreze principiile constituționale ale "statului comun" pe care urma să-l formeze RM și Transnistria. Documentul în cauză, făcut public acum jumătate de an și supranumit "planul Kozak", după numele diplomatului și expertului rus sub patronajul căruia a fost elaborat, în opinia șefului statului, urma să ofere o soluție rapidă, avînd efectul căderii "zidului berlinez". Semnarea documentului de către Președintele Voronin și liderul administrației de la Tiraspol Igor Smirnov, în prezența președintelui rus Vladimir Putin, trebuia să se desfășoare la Chișinău, în ziua de 25 noiembrie 2003. Însă cu cîteva ore înainte de preconizata vizită a Președintelui rus, omologul lui moldovean a decis "amînarea" semnării documentului, inclusiv pe motiv că acesta "a fost elaborat pe la spatele Europei, în care dorim să ne integrăm".

Reacțiile opiniei publice internaționale față de "planul Kozak", care urma să pună comunitatea internațională: OSCE, UE, NATO etc. în fața faptului împlinit, au fost negative. În schimb, opinia publică internă a reacționat în mod diferit. Mass-media afiliată guvernării a calificat acțiunile menționate mai sus drept "inițiative curajoase" ale Președintelui Voronin. Formațiunile de opoziție au reacționat prin proteste, lansînd acuzații dure și acuzații de tentativă de "înaltă trădare". Experții în domeniul dreptului constituțional s-au limitat la a califica saltul de la sarcina privind "elaborarea și adoptarea statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului" la elaborarea unei Constituții noi pe bază de paritate de către reprezentanții RM și Transnistriei, precum și modalitățile, procedurile de atingere a acestor obiective, drept nihilism juridic.

3. Starea actuală a procesului de negocieri

De la "amînarea" semnării "planului Kozak" și pînă în prezent, timp de o jumătate de an, procesul de negocieri dintre Chișinău și Tiraspol este practic în impas. O confirmare a acestui fapt se conține în aprecierea pe care a făcut-o chiar șeful statului în cadrul ședinței de încheiere a sesiunii de iarnă a Parlamentului: "În prezent, atmosfera legată de soluționarea conflictului transnistrean este deprimantă". Administrația de la Tiraspol l-a acuzat anume pe Președintele Voronin de "situația deprimantă" în care a ajuns procesul de negocieri, de subminarea soluționării "definitive" a conflictului și, mai ales, de "lipsă totală de credibilitate". Cu această ocazie a fost anunțată înăsprirea poziției și insistarea asupra unor extragaranții în eventualitatea reluării procesului de negocieri.

Blocarea negocierilor timp de mai multe luni a ridicat problema depășirii "situației deprimante". Lucru necesar pentru toți, atît pentru părțile implicate în conflict, cît și pentru mediatori. Aceasta fiindcă unii au interesul să mențină status quo-ul favorabil creării noilor oportunități pentru atingerea obiectivelor, alții pentru a-și justifica eforturile de soluționare a conflictului sau de mediere etc. În acest sens, pentru deblocarea procesului de negocieri președinția bulgară a OSCE a organizat la sfîrșitul lunii ianuarie a.c., la Sofia, o întîlnire tripartită a mediatorilor (Rusia, Ucraina, OSCE) în cadrul căreia a fost reconfirmat faptul că oricum cadrul de negocieri va rămîne neschimbat. Deja peste două săptămîni, la 13 februarie a.c., Misiunea OSCE din Chișinău a făcut public noul său plan intitulat "Propuneri și recomandări ale mediatorilor din partea OSCE, Federației Ruse, Ucrainei privind soluționarea problemei transnistrene", însoțindu-l de apeluri către conducerile de la Chișinău și Tiraspol să vină cu propuneri de amendare a planului, care urmau a fi discutate la sfîrșitul lunii februarie, la întîlnirea mediatorilor de la Belgrad.

Chișinăul și-a prezentat propunerile care însă niciodată nu au fost aduse la cunoștința propriilor cetățeni. Doar reprezentanții mediatorilor, administrația de la Tiraspol și unele instituții internaționale cunosc noul plan al autorităților moldovenești. Cetățenii RM cunosc doar din comentariile analiștilor străini, în special din cele ale analistului american, Vladimir Socor, că noul proiect al autorităților moldovenești este, de fapt, o variantă modificată a "planului Kozak". De asemenea, se speculează că autoritățile moldovenești planifică organizarea în luna aprilie a anului 2005, în paralel cu alegerile parlamentare, a unui referendum privind modificarea Constituției RM, în cadrul căreia să-și găsească soluția problema transnistreană. Aceste presupuneri se corelează foarte bine cu afirmațiile publice ale Președintele Voronin privind soluționarea problemei transnistrene în luna aprilie a anului 2005.

Autoritățile transnistrene nu au prezentat nici un fel de propuneri pentru întîlnirea mediatorilor de la Belgrad pe motiv că sînt satisfăcute pe deplin de "planul Kozak". Această poziție, precum și tergiversarea reluării negocierilor în regim pentapartit a fost criticată de Misiunea OSCE din Chișinău. În consecință, negocierile în format pentapartit au fost totuși reluate la 27 aprilie a.c. Cu toate acestea, situația rămîne neclară. Mai mult, reluarea negocierilor a servit drept prilej pentru lansarea de către autoritățile transnistrene a proiectului de Declarație "Cu privire la aprobarea de către popoarele Republicii Moldova și Republicii Moldovenești Transnistrene a constituirii statului federal între Republica Moldova și Republica Moldovenească Transnistreană" (în continuare Declarația).

Nu încape îndoială că proiectul Declarației autorităților transnistrene face parte din acțiunile promise de înăsprire a poziției. Anul trecut la 8 august Tiraspolul își făcuse public propriul proiect de Constituție a preconizatului "stat comun", ce urma a fi format de RM și Transnistria. Acel proiect copia, de fapt, modelul confederației stabilite prin Constituția Serbiei și Muntenegrului (vezi comentariu politic "Proiectul transnsitrean") și prevedea dreptul la secesiune al subiecților. De această dată liderii transnistreni propun ca însăși Declarația de intenție privind constituirea "statul comun" să fie supusă unui referendum separat pe ambele maluri ale Nistrului, secesiunea putînd fi legalizată înainte de constituirea "statului comun" în cazul refuzului cetățenilor uneia din părți de a susține Declarația.

4. Abilitatea Tiraspolului sau inconsecvența Chișinăului

Oricare ar fi atitudinea față de regimul separatist de la Tiraspol, nu poate să nu fie luat în calcul faptul că acesta își atinge scopurile cu maximă eficiență. Astfel, în 1994 a fost obținută semnarea documentelor privind sincronizarea retragerii trupelor ruse cu elaborarea statutului juridic; în 1996 a fost obținut dreptul la activitatea economică externă în baza ștampilelor vamale ale RM oferite de autoritățile de la Chișinău; în 1997, prin semnarea faimosului Memorandum, s-a obținut calitatea de parte egală în procesul de edificare a "statului comun" cu RM; în 2002 s-a obținut, de fapt, acordul autorităților moldovenești ca "statul comun" să fie o federație; în 2003, prin "planul Kozak", Tiraspolul a fost la un pas de a obține recunoașterea statalității cu dreptul de veto în preconizatul Senat al federației cu doar 1/4 din voturi, în timp ce urma să dețină 1/3 din locuri și toate acestea pe un teritoriu "demilitarizat" în care garanțiile de tot genul urmau a fi realizate de Federația Rusă, inclusiv în baza Tratatului de bază semnat cu RM. Evident, astfel de succese încurajează administrația de la Tiraspol să rîvnească scopul final de recunoaștere a independenței Transnistriei. Pentru aceasta a fost modificată Constituția Transnistriei, asigurîndu-i liderului, Igor Smirnov, posibilitatea obținerii mandatelor prezidențiale pînă la realizarea scopului. Smirnov a făcut chiar o declarație în acest sens, afirmînd că va părăsi funcția de președinte al Transnistriei numai după obținerea independenței.

Există opinii care explică succesele Transnistriei nu atît prin abilitatea liderilor separatiști, cît prin inconsecvența guvernanților care s-au perindat la cîrma RM. Într-adevăr, dacă am admite că acceptarea federalizării RM putea fi ultima cedare, atunci ar trebui să se recunoască faptul că planul OSCE din 2002 nu a fost cea mai rea variantă. Cel puțin, acel plan propunea un model de federație clasică. Astfel, se recunoștea suveranitatea poporului pe întreg teritoriul RM; se asigura un spațiu economic, monetar, vamal comun; se delimitau relativ clar împuternicirile dintre centrul federal și subiecți, centrului revenindu-i cele mai importante atribuții; era lăsată deschisă problema numărului subiecților de care depinde în mod decisiv modalitatea de reprezentare în Camera superioară a Parlamentului; structura organelor de ocrotire a normelor de drept urma să fie caracteristică federațiilor clasice.

Din acest punct de vedere, este inexplicabil de ce șeful statului a preferat "planul Kozak" care: nu menționa cui îi aparține suveranitatea în "statul comun"; lăsa în competența exclusivă a centrului federal doar problemele cetățeniei "statului comun" și serviciului meteorologic, transferînd principalele împuterniciri în competența comună a centrului și subiecților sau în competența exclusivă a subiecților; legaliza dreptul la secesiune; prevedea demilitarizarea "statului comun"; oferea dreptul, practic, exclusiv de garantare a realizării "planului Kozak" Federației Ruse, care a fost implicată direct în declanșarea conflictului, și care susține în mod fățiș liderii secesioniști, cetățeni ai Rusiei etc. Autoritățile moldovenești au realizat ce capcană li se întinde abia atunci cînd ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, deja la 21 noiembrie 2003, și-a anunțat planurile desfășurării operațiunii de menținere a păcii în Transnistria la care să participe un contingent de 2000 de militari. Militarii ruși urmînd să rămînă în regiune pînă în anul 2020. Ivanov anunțase că chiar a dat dispozițiile necesare în acest sens după ce liderul Transnistriei acceptase "planului Kozak" cu condiția că Rusia își va disloca pe teritoriul RM un contingent de trupe militare pe un termen de 30 de ani.

Ironia sorții este că ultimul proiect de acord al OSCE, făcut public la 13 februarie 2004, care se elabora în timp ce "pe la spatele Europei" se lucra la "planul Kozak", este unul bun pentru crearea unei federații clasice, mai cu seamă că înlăturase deficiențele proiectului OSCE din 2002. Totuși ultimul proiect al OSCE a trebuit să ia în considerație și "realizările planului Kozak" referitoare la dreptul subiecților la secesiune și demilitarizarea RM, garanțiile urmînd probabil a fi realizate în baza Tratatului de bază moldo-rus.

5. Concluzii

Zigzagurile autorităților moldovenești în alegerea unei soluții adecvate au drept consecință faptul că în prezent autoritățile transnistrene îi propun Chișinăului să aleagă între "planul Kozak" și proiectul lor de Declarație. Evident, acest lucru se face pentru a bloca orice progrese în procesul de negocieri. În același timp, liderii transnistreni își exprimă în public convingerea că este imposibilă atingerea unor înțelegeri cu actualele autorități moldovenești, care și-au "pierdut credibilitatea". Astfel, în ajunul alegerilor parlamentare Chișinăului îi este arătat reversul medaliei acțiunilor pe care le-a lansat împotriva liderilor transnistreni în perioada realegerii lui Smirnov în funcția de președinte în decembrie 2001. Atunci, acuzațiile publice la adresa administrației transnistrene de corupție, contrabandă cu arme, droguri, ființe umane etc. urmau să contribuie la debarcarea lui Smirnov. Emisiunea "Grom" (Trăsnetul), instituită special cu această ocazie la televiziunea națională, trebuia să aibă efectul "purificări după furtună" prin eliminarea "regimului criminal al lui Smirnov". De fapt însă, "Trăsnetul" degenerase într-un banal zgomot care doar a stricat atmosfera, punînd începutul unei noi faze în războiul informațional dintre părți, război care nu mai încetează pînă în prezent. Evident, acest lucru a fost făcut contrar prevederilor decretului prezidențial nr. 64-III referitoare la "realizarea măsurilor de sporire a încrederii reciproce". De aceea, în prezent mass-media oficială din Transnistria, care insistă asupra lipsei de alternativă pentru obținerea independenței regiunii, anunță că are tot interesul pentru implicarea în viitoarele alegerile parlamentare din RM. Probabil pentru discreditarea autorităților moldovenești și susținerea unei forțe politice favorabile regimului transnistrean.

Și mediatorii din partea Misiunii OSCE și Federației Ruse, William Hill și, respectiv, Valeri Nesterușkin și-au exprimat scepticismul în ceea ce privește atingerea unui progres semnificativ în soluționarea problemei transnistrene pînă la viitoarele alegeri parlamentare din primăvara anului 2005.

Totuși experiența anterioară demonstrează că în ajunul campaniilor electorale, de obicei, forțele politice aflate în opoziție sau guvernante, cu cele mai înalte șanse de a învinge, fac promisiuni sau cedări de importanță strategică. Din acest punct de vedere nu este exclus faptul că pînă la alegeri încă se pot realiza răsturnări de situație în procesul de negocieri, mai cu seamă că există planuri enunțate chiar de Președintele Voronin ca în aprilie 2005 să fie găsită soluția definitivă a conflictului transnistrean. Pe de altă parte, aceeași experiență demonstrează că acțiunile țintite spre atingerea unor efecte electorale niciodată nu au fost favorabile consolidării suveranității și integrării teritoriale a Republicii Moldova. Tocmai de aceea, deocamdată situația legată de soluționarea problemei transnistrene rămîne incertă.


Piața valutară internă: într-o stare de permanentă volatilitate
Iurie Gotișan

Pe parcursul ultimelor două săptămîni, leul moldovenesc s-a apreciat constant față de valuta americană cu cca 11,2%, atingînd cea mai puternică poziție din ultimii cinci ani pe piața numerarului, ceva mai mult de 11,5 lei pentru un dolar. Potrivit experților Băncii Naționale precum și analiștilor independenți, aprecierea considerabilă a leului în raport cu dolarul SUA a fost provocată de creșterea puternică a ofertei de valută, determinată în mare parte de transferurile moldovenilor care muncesc peste hotare.

În același timp, evoluția evenimentelor de pe piața valutară internă din ultima perioadă, caracterizată prin creșterea prețurilor (implicit a ratei inflației care a înregistrat un nivel de 3% pentru primul trimestru al anului 2004) pe fundalul unei aprecieri semnificative a leului, semnalează perpetuarea unor riscuri majore în activitatea Băncii Naționale. După toate aparențele, aprecierea în termeni reali a cursului de schimb a fost un rezultat al politicii monetare a BNM pe controlul riguros al bazei monetare (M0), adică a numerarului aflat în circulație și sumele pe care le dețin băncile în cont la banca centrală.

Bineînțeles, piața valutară, ca și celelalte piețe, este guvernată de reguli standard economice, respectiv și cursul de schimb se formează în funcție de raportul dintre cererea și oferta de pe această piață. Se știe că piețele valutare sînt influențate în principal de doi factori: deficite comerciale ce au nevoie de finanțare și fluxurile de capital ce se investesc într-o economie. Acestea la rîndul lor creează cererea și oferta pentru o valută, deci prețul acesteia în raport cu alte valute. Care însă ar putea fi implicațiile cursului de schimb asupra realității economice din Republica Moldova abordate prin prisma acestor doi factori?

În primul rînd, politica cursului de schimb anunțată și practicată de către Banca Națională a Republicii Moldova a permis o apreciere reală a leului care a deteriorat balanța comercială. Că această politică nu face mai ușoară lupta contra inflației este o altă istorie. Dar un risc foarte amenințător - mai ales în situația Moldovei care suferă de o puternică constrîngere externă - este aprecierea cursului de schimb real. Adică, aprecierea valutară descurajează exporturile și stimulează importurile, ceea ce produce o creștere pronunțată a deficitului comercial. Potrivit ultimelor comunicate de presă ale Băncii Naționale, mărimea deficitului comercial pentru primul trimestru al anului curent este de cca 107 milioane de dolari.

Pentru atenuarea unor fluctuații pronunțate ale cursului de schimb unii economiști din Republica Moldova susțin ideea introducerii unui consiliu valutar care presupune un raport de schimb al monedei naționale la o singură valută de referință (spre deosebire de o bancă centrală, care poate tipări bani oricînd dorește, consiliul monetar emite monedă națională numai în schimbul activelor de rezervă, adică al rezervelor valutare ale băncii centrale). Existența unui curs de schimb fix ar proteja piața valutară internă împotriva multitudinii evoluțiilor negative de pe piețele financiare internaționale. Într-o economie mică, deschisă și dependentă de piețele externe precum este cea a Republicii Moldova (dependența Moldovei de comerțul exterior depășește 70% din PIB), cursul valutar flotant exercită presiuni inflaționiste mari, care oricînd se pot solda cu efecte catastrofale pentru economie. Bulgaria a instituit în 1997 un Consiliu Valutar ca piatră de temelie a unui program ferm de stabilizare și inflația, spre exemplu, a scăzut de la 580% în 1997 la mai puțin de 1% în 1998.

Permanența unei balanțe negative a contului curent este legată de persistența unor mari deficite comerciale pentru Republica Moldova care s-au situat între 408 milioane USD în 2002 și 666 milioane USD în 2003. Dacă plasăm transferurile private ale cetățenilor moldoveni aflați la muncă în străinătate, care potrivit declarațiilor ministrului Economiei, Marian Lupu, au înregistrat o valoare de cca 1 miliard de dolari între 2002-2003, observăm că ele au acoperit practic deficitul comercial din ultimii doi ani. Însă, deși aflate în creștere, transferurile valutare pe care presa locală le califică drept importante și capabile să acopere mărimea deficitului comercial, reprezintă o sursă aleatorie de finanțare. Investițiile străine directe, la rîndul lor, sînt ușor reversibile, nemaivorbind de instabilitatea tipică a "banilor fierbinți", adică a fluxurilor speculative de pe piața valutară. Luînd toate acestea în considerare, aparenta finanțare a deficitului comercial prin fluxuri autonome pare mai puțin sigură la prima vedere.

În al doilea rînd, transferurile din străinătate în structura contului curent, mai ales a cetățenilor aflați la muncă peste hotare, nici pe departe nu atenuează magnitudinea deficitului comercial. Altfel spus, deși acestea rămîn considerabile ele, pierd din putere din cauza creșterii mai pronunțate a importurilor în raport cu ascensiunea exporturilor. În context, soldul negativ al balanței comerciale în primul trimestru al anului 2004 s-a majorat cu 34% sau 28 milioane de dolari în comparație cu perioada similară a anului 2003. În cele din urmă, nu se poate vorbi despre un flux de investiții străine directe, care să fi finanțat automat creșterea deficitului comercial. Astfel, investițiile străine directe care au fost plasate în Republica Moldova pe parcursul anului 2003 au constituit ceva mai mult de 70 milioane de dolari.

În cele din urmă, în actualele condiții de apreciere nominală a leului față de dolar, băncile comerciale nu vor dori să-și direcționeze plasamentele în valută străină și ca rezultat vor fi silite să micșoreze volumul creditelor acordate sectorului real al economiei, deci implicit se vor majora și ratele dobînzilor. Afectată de rate înalte ale dobînzii, economia țării va fi captivă unor intrări de capital pe termen scurt, care pot conduce la o puternică apreciere în termeni reali a leului moldovenesc, antrenînd diminuarea încasărilor la export și creșterea deficitului comercial.

Se poate argumenta că mărirea dobînzilor ar atrage după sine capital străin, ceea ce automat va mări volumul de valută străină și ar readuce masa monetară la starea sa inițială. Din păcate însă, realitatea de pe piața financiară locală ne obligă să constatăm contrariul, avînd în vedere poziția investițională destul de precară a statului. Tipul de capital care ar putea fi atras de creșterea bruscă a dobînzilor ar fi mai degrabă de natură speculativă - gata să iasă din țară la primul semnal de alarmă. S-ar putea astfel intra într-un cerc vicios foarte periculos, ce ar putea lesne conduce la reversibilități masive de capital și la căderea definitivă a leului.

Nu se știe cît timp Banca Națională va fi în stare să spijine piramida financiară care tot mai intens amenință să se prăbușească, dar am putea spera că evenimentele tulburătoare din toamna anului 1998 au fost culmea tuturor relelor prin care ne-a fost dat să trecem.


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]