ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20040616/index.shtml


e-journal, an. II, nr. 32, 16 iunie 2004

Activitatea instituțiilor publice

Problema transnistreană

Relații externe

Studii, analize, comentarii

I. Activitatea instituțiilor publice

1. Parlament

1.1. Discuții în contradictoriu

La ședința plenară a Legislativului din 3 iunie a.c. s-a discutat în contradictoriu despre rezultatele organizării administrativ-teritoriale a Republicii Moldova pe bază de raioane. Reprezentantul Guvernului, prim-viceprim-ministrul Vasile Iovv, evaluînd acest proces, a menționat că atît creșterea economică, cît și creșterea PIB-ului, a volumului de mărfuri exportate, precum și gazificarea localităților se datorează în cea mai mare parte reorganizării administrativ-teritoriale a țării. Deputații din opoziție însă au combătut argumentele oficialului guvernamental invocînd: cheltuielile considerabile și neîntemeiate aferente reformei; faptul că nu s-a produs o descentralizare reală a puterii; sporirea la nivelul întregii țări a numărului de funcționari publici locali; dependența financiară a unităților administrativ-teritoriale de puterea centrală și de autoritățile raionale; politizarea structurilor de administrare; insuficiența resurselor materiale etc.

1.2. Acte legislative

Legea privind stabilirea procedurii insolvabilității unor instituții financiare introduce o derogare de la prevederile generale ale Legii insolvabilității, conform căreia, derularea proceselor de insolvabilitate intentate unor instituții financiare pînă la data de 15 februarie 2002 va fi guvernată de legislația în vigoare la momentul intentării proceselor respective. Motivarea adoptării legii o constituie faptul că în perioada 1996-2002 Banca Națională a retras mai multe licențe ale instituțiilor financiare și a numit administratori din oficiu pentru a asigura gestionarea și controlul procesului de lichidare a acestora. Deoarece procesul de lichidare durează și după intrarea în vigoare a noii legi cu privire la insolvabilitate, a fost necesară menținerea procedurii anterioare în domeniu.

În context, amintim că la 14 noiembrie 2001 Parlamentul a adoptat Legea insolvabilității, care a abrogat Legea nr. 786-XIII din 26 martie 1996 cu privire la faliment și Legea restructurării întreprinderilor nr. 958-XIII din 19 iulie 1996.

Prin Legea privind deducerea sumelor vărsate în Fondul de garantare a depozitelor bancare s-a stabilit ca instituțiilor financiare care formează resursele acestui fond să li se permită deducerea contribuțiilor obligatorii introduse prin Legea privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.

Un alt act aprobat de Parlament este Legea privind anularea penalităților și sancțiunilor calculate și neachitate de către SA "Fabrica de brînzeturi din Leova". Actul în cauză stipulează anularea penalităților și sancțiunilor (circa 1,2 mln lei) față de bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat care au fost calculate acestui agent economic. Intervenția statului a fost considerată necesară întrucît întreprinderea respectivă nu a putut rambursa creditul contractat anterior, din cauza dispariției marilor producători de lactate ce constituiau principalii furnizori de materie primă pentru producerea brînzeturilor.

Adoptarea Legii pentru modificarea art.49 din Codul fiscal, inițiată de Președintele țării, este văzută drept un pas important în vederea susținerii reprezentanților micului business. Ea stipulează scutirea integrală de plata impozitului pe venit, pe un termen de trei ani, a următorilor agenți economici:

Scutirea de plata impozitului pe venit nu va fi aplicabilă agenților economici care dețin o poziție dominantă pe piață; în al căror capital social cota acționarilor (fondatorilor) care nu sînt agenți ai micului business depășește 35%; producătorilor și importatorilor de mărfuri supuse accizelor; companiilor fiduciare și de asigurare; fondurilor de investiții; băncilor ș.a.

Dreptul de scutire de plata impozitului pe venit va apărea după ce agentul economic va încheia un acord special cu Serviciul Fiscal de Stat, iar termenul de acordare a scutirii de plata impozitului pe venit nu va depinde de faptul dacă a fost obținut venit impozabil sau dacă au fost suportate pierderi în perioada pentru care a fost obținută scutirea.

Prin Legea pentru ratificarea unor acte internaționale în domeniul telecomunicațiilor au fost supuse ratificării: Instrumentul de modificare a Convenției Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT) și Instrumentul de modificare a Statutului Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor. Esența modificărilor operate acestor acte, adoptate la Conferința plenipotențiară a UIT din 2002, vizează: alegerea și activitatea organelor de conducere a UIT, accesul la Conferințele plenipotențiare, Conferințele radiocomunicațiilor, Adunările radiocomunicațiilor, Conferințele mondiale de standardizare în telecomunicații și Conferințele de dezvoltare a telecomunicațiilor etc.

De asemenea, a fost adoptată și Legea pentru ratificarea Hotărîrii Consiliului șefilor de state ale CSI. Prin aceasta a fost ratificată Hotărîrea Consiliului șefilor de state ale CSI, adoptată în 2003, privind modificarea statutului CSI, în sensul introducerii principiului de rotație alfabetică a deținerii președinției în structurile organizației (Consiliul șefilor de state, al șefilor de guverne și al miniștrilor de Externe).

(Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul actelor legislative sus-menționate a se vedea "Comentarii legislative" pe site-ul ADEPT).


2. Guvern

2.1. Remanieri

La 2 iunie curent, Guvernul a operat mai multe remanieri de cadre. Iurie Tăbîrță a fost numit în funcția de director al Agenției Naționale pentru Reglementare în Telecomunicații și Informatică, Ilie Boian a fost desemnat în calitate de viceministru al Ecologiei și Resurselor Naturale, iar Valeriu Reniță, ex-purtătorul de cuvînt al Președinției, a fost numit în funcția de director general al Agenției Informaționale de Stat "Moldpres".

Ulterior, la 9 iunie, s-a dispus substituirea dlor Mircea Grigorev și Ghenadie Muntean cu Andrei Ivancov și cu Nicolae Chitoroagă în funcțiile de vicedirectori ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și a Corupției (CCCEC). În aceeași ședință de Guvern, Eugenia Gonciar a fost numită în calitate de șef al Direcției politica de cadre a Cancelariei de Stat.

2.2. Hotărîri


3. Președinție

3.1. Pactul de Stabilitate și Securitate pentru Republica Moldova

La 1 iunie a.c., Președintele Vladimir Voronin a convocat la reședința sa o reuniune cu ambasadorii străini acreditați la Chișinău, în cadrul căreia a lansat ideea unui Pact de Stabilitate și Securitate pentru Republica Moldova (PSSRM). În debutul alocuțiunii sale șeful statului a enumerat mai multe acțiuni promovate de autoritățile de la Chișinău în vederea creării "unei zone de stabilitate, de transparență și de securitate, zonă de care sînt interesați atît vecinii nemijlociți ai Moldovei - România, Ucraina, Uniunea Europeană (UE) -, cît și SUA, Federația Rusă", încercînd să motiveze statele/ organismele vizate să susțină ideea PSSRM. Președintele Voronin a reiterat atașamentul Moldovei față de principiul "neutralității strategice" și a accentuat că țara sa "avansează pe calea integrării europene, menținînd, totodată, un sistem eficient și funcțional de relații bilaterale și multilaterale în cadrul CSI". În același context, Vladimir Voronin a subliniat că "orice încercare de a deregla această simetrie firească, inclusiv de a renunța la principiile polietnicității și cele federative de soluționare a problemei transnistrene, poate provoca crize și stagnare".

Exprimîndu-și deplina convingere că "poziția deschisă și coordonată a României și a Ucrainei, a Uniunii Europene, a SUA și a Federației Ruse într-un șir de probleme principiale ale statalității moldovenești poate constitui chezășia unei stabilități pe termen lung în această regiune", Președintele Voronin a chemat acești importanți actori regionali și internaționali să realizeze un compromis multilateral față de următoarele probleme:

  1. confirmarea sprijinului pentru realizarea de către Moldova a integrității sale teritoriale, în hotarele acesteia recunoscute pe plan internațional;
  2. confirmarea sprijinului pentru crearea de condiții în vederea garantării participării întregii societăți la procesul democratic liber pe întreg teritoriul Republicii Moldova;
  3. recunoașterea faptului că diversitatea culturală, etnică și lingvistică este o valoare fundamentală a statului polietnic Republica Moldova, cît și confirmarea sprijinului pentru crearea unei atmosfere de toleranță și de dialog interetnic, de polietnicitate și de diversitate etnoculturală;
  4. recunoașterea faptului că crearea unui spațiu de apărare unic al Republicii Moldova este posibilă numai pe baza dezvoltării și consolidării neutralității permanente a Republicii Moldova. Republica Moldova ar dori ca părțile să-și exprime disponibilitatea de a garanta neutralitatea strategică a Republicii Moldova;
  5. recunoașterea faptului că cea mai acceptabilă bază pentru reglementarea deplină și definitivă a problemei transnistrene o constituie principiile federative de organizare statală a Republicii Moldova, consfințite constituțional, și că anume aceste principii reprezintă un mecanism de nădejde pentru asigurarea de garanții interne pentru stabilitatea Republicii Moldova.

Președintele moldovean a propus, de asemenea, ca acest compromis multilateral să se realizeze în urma desfășurării unei conferințe politice la nivelul șefilor departamentelor de politică externă ale statelor/ organismelor vizate și ca PSSRM să aibă statutul de document de drept internațional. Textul proiectului PSSRM a fost expediat acestor state/ organisme pentru a fi examinat. Unele din primele reacții internaționale față de inițiativa Președintelui moldovean denotă încă o anumită doză de confuzie (România), în timp ce altele lasă să se înțeleagă că ideea PSSRM este una interesantă (SUA, Polonia) și chiar merită a fi susținută (Slovenia).

În pofida multiplelor critici la care a fost supusă inițiativa prezidențială din partea opoziției parlamentare, mai multor partide extraparlamentare, exponenți ai mass-media și ai societății civile - critici care invocă subtextul electoral al acestei inițiative, caracterul "subversiv" și extravagant al ei, voința guvernării de a deturna cursul firesc de integrare europeană, atitudinea "sfidătoare" și de "șantaj" la adresa principalilor parteneri ai Moldovei -, Vladimir Voronin a reafirmat, în cadrul întîlnirii sale de săptămîna trecută cu grupul de ambasadori acreditați pe lîngă OSCE, aflați în vizită la Chișinău, că semnarea PSSRM se va repercuta pozitiv asupra dezvoltării țării sale.

3.2. Inițiative legislative

Drept urmare a decretului, din 19 martie curent, cu privire la edificarea societății informaționale în Republica Moldova, precum și promisiunilor făcute în cadrul Conferinței Internaționale "BIT +", Vladimir Voronin a înaintat Parlamentului, cu titlu de inițiativă legislativă, proiectul de lege cu privire la documentul electronic și semnătura digitală. Potrivit serviciului de presă al Președinției, proiectul prevede condițiile juridice pentru utilizarea documentului electronic și aplicarea semnăturii digitale, și stabilește mecanismul de garantare, prin metode criptografice speciale, a siguranței acestui tip de semnături, întrebuințate în procesul de circulație electronică a documentelor. Adoptarea acestei legi este considerată drept o condiție obligatorie pentru crearea și funcționarea sistemului "Guvernul Electronic".

Un alt proiect de lege înaintat Parlamentului spre examinare de către șeful statului este cel cu privire la organizațiile de microfinanațare. Documentul a fost elaborat în vederea realizării Programului de stat de susținere a micului business pentru anii 2002-2005, considerîndu-se că astfel se va contribui la stabilirea cadrului juridic necesar pentru fondarea și funcționarea organizațiilor de microfinanțare din Republica Moldova, la dezvoltarea pieței de microfinanțare și la furnizarea unor garanții juridice și politice pentru investitorii străini. Serviciul de presă al Președinției relevă că scopul de bază al acestui proiect de lege este sporirea accesului micului business și al populației la sursele financiare.


II. Problema transnistreană

1. 26 de diplomați OSCE în vizită la Chișinău

O delegație compusă din 26 de ambasadori acreditați pe lîngă OSCE, inclusiv ambasadorul SUA, cel al Federației Ruse și cel al Irlandei, țară care exercită în prezent președinția Consiliului de Miniștri al Uniunii Europene, s-a aflat între 9-12 iunie în Republica Moldova într-o vizită de documentare în problema soluționării conflictului transnistrean.

Programul vizitei a inclus întrevederi cu Președintele Vladimir Voronin, ministrul Afacerilor Externe Andrei Stratan și ministrul Reintegrării Vasile Șova, precum și o întîlnire cu reprezentanți ai partidelor politice și societății civile din Republica Moldova. Delegația OSCE a vizitat și regiunea transnistreană, unde s-a întîlnit cu membri ai administrației transnistrene.

Ambasadorul SUA pe lîngă Consiliul permanent al OSCE de la Viena, Stephan Minikes, a declarat în cadrul conferinței de presă susținută de cîțiva membri ai delegației OSCE de la finalul vizitei că, în opinia administrației de la Washington, Rusia dispune de posibilități suficiente pentru a determina Tiraspolul să deblocheze procesul de evacuare a arsenalului rusesc din Transnistria. Diplomatul american a exprimat, în numele colegilor săi din delegație, îngrijorarea OSCE în legătură cu stagnarea acestui proces, reiterînd că angajamentele asumate de Rusia la Istanbul nu pot fi, în opinia statelor occidentale, disociate de Tratatul adaptat privind Forțele Convenționale în Europa (FACE). Minikes a subliniat că retragerea trupelor și armamentului rus din Transnistria este o precondiție esențială pentru ratificarea acestui Tratat de către țările membre ale NATO.

Formulînd concluziile la care au ajuns membrii delegației OSCE ca urmare a vizitei lor în Republica Moldova, șeful acesteia, Ivo Petrov, ambasadorul Bulgariei la OSCE, a declarat ca fiind anormală situația existentă la frontiera administrativă cu Transnistria. În context, Petrov, a spus că președinția bulgară a OSCE își va intensifica eforturile în vederea identificării cît mai urgente a unei soluții pentru conflictul transnistrean, subliniind că propunerile mediatorilor constituie, în opinia diplomației de la Sofia, o bază foarte bună pentru aceasta.

2. Președintele pledează pentru monitorizarea internațională a frontierei estice

În discursul său către Conferința internațională "Făurirea securității de-a lungul frontierelor: rolul OSCE", desfășurată în Slovenia la 10 iunie, președintele Vladimir Voronin a pledat pentru instituirea, sub egida OSCE și cu sprijinul UE, a unei misiuni de monitorizare a hotarului estic al Republicii Moldova. Potrivit unui comunicat al Președinției Republicii Moldova, Voronin a subliniat că o misiune internațională de monitorizare a segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene ar constitui "un exemplu concludent de aplicare în practică a experienței statelor europene în domeniul managementului frontierelor" precum și "un exemplu de cooperare rezultativă dintre UE și OSCE în acest domeniu".

Pledoaria președintelui Voronin survine după aproape doi ani de demersuri fără prea mult succes pe lîngă autoritățile ucrainene în vederea asigurării unui control eficient al frontierei de est a Republicii Moldova. Potrivit unor declarații făcute chiar de Președintele ucrainean Kucima, Ucraina nu este cointeresată să introducă un control riguros la hotarul cu Transnistria deoarece comerțul extern al acesteia din urmă se realizează în mod principal prin porturile de la Odessa și Iliciovsk, ceea ce îi aduce Ucrainei venituri financiare considerabile.

3. Deținutul politic Alexandru Leșco a fost pus în libertate

La 2 iunie 2004 deținutul politic al regimului transnistrean Alexandu Leșco a fost eliberat din închisoarea de la Tiraspol după expirarea termenului de detenție la care a fost condamnat în 1992 împreună cu ceilalți membri ai "grupului Ilașcu". După eliberarea sa, Leșco a făcut o scurtă declarație pentru presă în care a menționat că nu recunoaște condamnarea sa și că speră că va obține reabilitarea sa și a colegilor săi de detenție din partea Curții Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Deși eliberarea lui Leșco a fost anunțată de mai demult de către autoritățile transnistrene, nici un oficial moldovean nu a fost prezent la eliberare, iar mașina cu care Leșco a fost transportat la Chișinău nu a fost escortată de poliție.

După eliberarea lui Leșco și a lui Ilie Ilașcu, în închisoarea de la Tiraspol au mai rămas Tudor Petrov-Popa și Andrei Ivanțoc. Aceștia, împreună cu Leșco și Ilașcu, au depus la curtea de la Strasbourg o acțiune împotriva Republicii Moldova și a Federației Ruse pe care le acuză de violări flagrante ale drepturilor omului.


III. Relații externe

1. Planul de Acțiuni RM-UE

Pe 4 iunie, cu două luni și jumătate mai tîrziu decît s-a prevăzut anterior, la Chișinău s-a încheiat ultima rundă (a III-a) de negocieri pe marginea Planului de Acțiuni RM-UE. Potrivit Direcției mass-media a Ministerului Afacerilor Externe (MAE) al Republicii Moldova, consultările s-au desfășurat în patru grupuri de lucru: "Dialog politic și cooperare regională", "Dezvoltare economică", "Infrastructură, educație și mediu" și "Justiție și afaceri interne".

Sursa precizează că urmează ca "pînă pe data de 15 iunie curent, perioadă în care la Bruxelles va continua examinarea aspectelor politice ale Planului, experții europeni să remită Chișinăului varianta scrisă a înțelegerilor asupra cărora s-a convenit", pentru ca mai apoi acest document-cadru să fie oficializat.

Deocamdată nu se cunosc foarte multe detalii ale textului Planului de Acțiuni RM-UE. Acest lucru se datorează mediatizării relativ slabe a caracterului și conținutului discuțiilor purtate în cadrul procesului de negocieri, fenomen care denotă o transparență redusă din partea autorităților și/ sau faptul că subiectul Planului de Acțiuni RM-UE nu este unul predilect pentru mijloacele de informare în masă autohtone.

2. Relații moldo-slovene

Între 9-10 iunie o delegație de demnitari moldoveni, în frunte cu Vladimir Voronin, s-a aflat într-o vizită oficială în Slovenia. În cadrul acesteia, Președintele Moldovei a avut întrevederi cu omologul său sloven, Janez Drnovsek, cu prim-ministrul Sloveniei, Anton Rop, cu președinții ambelor camere ale Parlamentului sloven, Borut Pahor și Janez Susnik și cu primarul orașului Ljubljana, Danica Simsic.

Majoritatea oficialilor sloveni au dat asigurări ca Slovenia va susține eforturile Moldovei de integrare europeană, precum și cele canalizate în direcția soluționării conflictului transnistrean, mai cu seamă că în 2005 Slovenia va prelua pentru o jumătate de an președinția OSCE.

Reuniunea în plen a delegațiilor oficiale ale Moldovei și Sloveniei a fost urmată de semnarea de către miniștrii de Externe ai celor două țări a Acordului privind dezvoltarea cooperării între guvernele ambelor părți.


IV. Studii, analize, comentarii

Ocuparea brațelor de muncă: o problemă-cheie
Galina Șelari

Una dintre problemele controversate, pe larg discutate în prezent, o constituie creșterea economică: sursele, calitatea, ritmurile și stabilitatea ei. În această polemică s-au angajat politicieni, economiști și jurnaliști. Se examinează problemele legate de export-import, transferurile bănești ale cetățenilor moldoveni aflați la munci peste hotare etc.

Aceasta însă eclipsează o problemă-cheie: ocuparea brațelor de muncă.

Problema utilizării resurselor de muncă rămîne acută și necesită o soluționare urgentă.

Schimbările economice, modificarea structurii proprietății care s-au produs în ultimul timp au dus la transformări în domeniul relațiilor de muncă și în cel al ocupării brațelor de muncă. În prima etapă a reformelor economice, piața muncii din Moldova a răspuns la scăderea bruscă a producției nu prin creșterea disponibilizării celor ocupații, ci prin reducerea salariului. Astfel, în 1996 în raport cu 1990, volumul PIB-ului a scăzut cu 63%, cuantumul salariului cu 80%, iar numărul celor ocupați în cîmpul muncii doar cu 20%. Tot atunci s-a format și un impunător sector subteran în care înflorea și ocuparea ilegală a brațelor de muncă, exprimată prin lipsa perfectării juridice a relațiilor dintre angajat și angajator.

Faptul că pe parcursul ultimilor ani creșterea economică în Moldova nu a constituit decît 6-7% anual nu a ameliorat în mod semnificativ situația pe piața muncii. Din păcate, afirmațiile că creșterea economică va elimina toate deformările sociale nu este altceva decît o iluzie la care trebuie să renunțăm.

Creșterea substanțială a volumelor de producție nu numai că nu a dus la sporirea cererii pentru brațele de muncă, ci numărul celor ocupați în economie a scăzut chiar puțin, în timp ce numărul șomerilor a crescut.

În aceste condiții, chiar și un om care lucrează este în fond un semișomer: în 2003 salariul mediu era cu doar 34% superior minimului de existență, alcătuind cu puțin peste 70% din bugetul minim de consum.

Într-o anumită măsură, acest fenomen se poate explica prin "insuficiența ocupării forței de muncă": cei care lucrează cu normă parțială și care se află în șomaj tehnic (5-6% din numărul total al populației ocupate) și, atragem în mod special atenția asupra acestui fapt, prin utilizarea ineficientă a brațelor de muncă: situația în care funcțiile și salariile se împart între lucrători.

Sectorul neoficial pe piața muncii este departe de a fi dispărut, el s-a adaptat pur și simplu la noile realității: acum se încheie contracte, dar acestea au adeseori un caracter convențional, formal. Cît privește relațiile reale, ele se bazează pe principiul "după cum vom cădea la învoială".

Astfel de forme marginale de relații pe piața muncii au căpătat un caracter destul de stabil. La drept vorbind, nu avem nici un motiv să considerăm că în viitorul apropiat ele vor fi eliminate definitiv.

Credem că acesta este prețul plătit de piața noastră a muncii timp de un deceniu de reforme nu prea clare.

Mai există o iluzie: aceea că totul depinde de investiții: dacă se vor investi mijloace în economie, totul se va rezolva, creșterea va deveni stabilă, relațiile economice se vor înviora și o dată cu ele va veni belșugul.

Bineînțeles, avem nevoie de investiții: brațele de muncă urmează capitalul de producție. Moldova este în ultimii ani o confirmare elocventă a acestui fapt. Aproape fiecare a treia familie își are propriul "reprezentant" în străinătate. În 2003 circa 280 de mii de concetățeni de-ai noștri își cîștigau viața în țări străine (datele anchetei bugetelor gospodăriilor casnice). Treptat, lucru firesc, are loc o reevaluare mentală: nu "a trăi pentru a munci", ci "a munci pentru a trăi".

Aici apare întrebarea: este gata piața muncii pentru afluxul de investiții? Din păcate, nu există un răspuns univoc la aceasta întrebare. Actualmente ne confruntăm cu un nou fenomen: șomajul stabil coexistă cu deficitul de brațe de muncă. Spre exemplu, avem un exces de manageri și de juriști și ducem lipsă de lăcătuși și de strungari. Avem nevoie nu pur și simplu de lucrători, ci de lucrători de anumite profesii, de o anumită calificație și cu anumite deprinderi. Însă piața de astăzi rămîne adeseori în urma cerințelor economiei.

Pronosticurile demografice sînt și ele puțin îmbucurătoare. Se pare că 2003 a fost ultimul an al creșterii populației de o vîrstă aptă de muncă, pe viitor numărul absolut al oamenilor apți de muncă se va reduce. În 2010, sporirea resurselor de muncă va constitui mai puțin de 9 mii de oameni, iar în 2015 se așteaptă o sporire negativă de minimum 20 de mii de oameni (Calculele sînt foarte aproximative, deoarece ultimul recensămînt al populației a fost efectuat în 1989). Să adăugăm la acestea pierderea lucrătorilor din cauza unui șomaj îndelungat: pierderea calificației survine în medie după un an de șomaj silit și de căutări zadarnice ale unui loc de muncă (astăzi în republică durata medie a șomajului este de 23 de luni). În plus, ducem o lipsă acută de oameni care pot să lucreze calitativ. Cauza este evidentă: nici angajatorii, nici angajații nu sînt, de cele mai multe ori, pregătiți pentru relații de piață, în adevăratul înțeles al cuvîntului.

Concluzia este evidentă: piața muncii nu este pregătită pentru investiții, mai mult decît atît, într-o anumită măsură, aceasta este o frînă în calea activizării proceselor investiționale. Dacă piața nu este pregătită pentru investiții, acestea pot să nu fie făcute sau nu vor da rezultatul scontat.

Ce poate și ce trebuie să facă statul în aceste condiții extrem de complicate? În primul rînd, să elaboreze un program complex de acțiuni în sfera socială și de muncă - concepția pieței muncii și acțiunile privind realizarea ei. Cu alte cuvinte, să creeze în Moldova o piață a muncii eficientă și civilizată în stare să-l asigure în mod operativ pe angajator cu brațe de muncă avînd calificația necesară, iar pe lucrător, cu un loc de muncă și cu un salariu echitabil.

O dată cu soluționarea problemei ocupării forței de muncă, va fi soluționată și problema creșterii economice durabile și reducerii sărăciei.


Mass-media în Republica Moldova
Igor Boțan

1. Mass-media publică vs. mass-media de stat

În Republica Moldova (RM), la nivelul actelor normative, se face o distincție între mass-media de stat și mass-media publică. Cu toate acestea, lucrurile diferă în domeniul audiovizualului și presei tipărite. Explicația ar fi că impactul activității instituțiilor mass-media audiovizuale asupra formării opiniei publice este mult mai important decît cel al presei tipărite, fapt ce atrage atenția opiniei publice locale și a instituțiilor internaționale preponderent asupra instituțiilor audiovizuale.

În 1994 Consiliul Europei recomandase noilor state independente să transforme televiziunea și radioul de stat în instituții publice. Din punct de vedere formal, guvernanții moldoveni din acea perioadă s-au conformat recomandărilor respective. Parlamentul a adoptat Legea Audiovizualului (nr. 603-XIII din 03.10.95) articolul 7(1) al căreia stipula că "Compania de Stat Teleradio-Moldova este instituție publică a audiovizualului și nu poate fi privatizată".

Articolul 1 al Legii audiovizualului definește noțiunea de "instituție publică a audiovizualului - instituție creată în baza capitalului de stat sau cu capital majoritar de stat și cu participarea altui capital public sau privat, care este independentă în activitatea de creație și reflectă interesele tuturor păturilor sociale" și noțiunea de "instituție privată a audiovizualului - instituție creată cu capital integral privat sau majoritar privat, care reflectă interesele unei persoane sau ale unui grup de persoane". Astfel, se poate trage concluzia că în RM instituții audiovizuale de stat nu pot exista în principiu.

De fapt însă, situația nu s-a schimbat nici chiar după adoptarea la 26.07.2002 a noii Legi nr. 1320-XV cu privire la instituția publică națională a audiovizualului Compania "Teleradio-Moldova". Deși televiziunea și radioul de stat ar fi trebuit să devină "publice" încă din 1995, practic, cu mici excepții, acestea întotdeauna au servit interesele persoanelor și formațiunilor aflate la guvernare, interese care au fost în permanență confundate involuntar sau premeditat cu interesele statului.

Cît privește presa tipărită, aici lucrurile se deosebesc în mod cardinal. Organizațiile internaționale nu au recomandat cu aceeași insistență guvernanților moldoveni să renunțe la presa de stat în favoarea celei publice. De aceea, cu regularitate au loc dezbateri de principiu referitoare la necesitatea existenței presei de stat. De obicei, formațiunile sau persoanele publice aflate la guvernare sînt avocați ai existenței presei de stat. Aceștia sînt susținuți de colectivele de ziariști de la publicațiile respective. Pe de altă parte, formațiunile aflate în opoziție pledează pentru lichidarea organelor de presă a instituțiilor publice, pe motiv că acestea servesc drept instrumente de manipulare și propagandă a intereselor guvernanților, fiind susținute din mijloace bugetare, din bani publici.

În acest sens, merită urmărită evoluția ziarelor "Moldova suverană" și "Nezavisimaia Moldova", care în prezent au drept fondator Guvernul RM. Astfel, cu o jumătate de an înaintea declarării independenței RM, a fost adoptată legea (nr. 497 din 15.02.1991) cu privire la modul de publicare și intrare în vigoare a legilor RSSM. Documentul stipula că legile adoptate de Sovietul Suprem al RSSM intră în vigoare după ce sînt publicate în ziarele "Sfatul Țării" și "Moldova suverană" în limbile moldovenească și rusă. La 2.09.91 Prezidiul Parlamentului prin hotărîrea nr. 699-XII a fondat și ziarul "Nezavisimaia Moldova". Prin hotărîrea nr. 739-XII din 09.10.91 referitoare la statutul temporar al publicației, Parlamentul a stabilit că redactorul-șef este numit de către Parlament, finanțarea se face de la bugetul de stat, iar sarcinile sînt: reflectarea obiectivă a vieții politice, economice, sociale, a evenimentelor de o însemnătate deosebită pentru informarea corectă a cetățenilor despre evenimentele din țară și de peste hotare, reflectarea activității Parlamentului, Președinției, Guvernului etc., lucru valabil și în cazul ziarului "Moldova suverană".

Ceva mai tîrziu și Guvernul prin hotărîrea nr. 18 din 17.01.1992 stabilise că deciziile sale cu caracter normativ se publică în limbile română și rusă în "Monitorul Parlamentului" și în ziarele "Moldova suverană" și "Nezavisimaia Moldova". Deci la acel moment existau argumente plauzibile în favoarea existenței așa-zisei presei de stat, dat fiind faptul că "Monitorul Sovietului Suprem" se edita o dată pe lună, iar intrarea în vigoare a actelor normative putea fi o necesitate de urgență.

Ulterior lucrurile au evoluat de o manieră extrem de confuză. La 01.04.1994 a fost adoptată hotărîrea nr. 31-XIII prin care ziarele "Sfatul Țării" și "Nezavisimaia Moldova" au fost excluse din subordonarea Parlamentului, Guvernului revenindu-i sarcina să stabilească modul de funcționare a acestora. În conformitate cu hotărîrea menționată a Parlamentului, Guvernul a adoptat două hotărîri nr. 305 din 17.05.1994 și nr. 372 din 1.06.1994, prin care au fost constituite organele de presă ale Guvernului: "Moldova suverană" și, respectiv, "Nezavismaia Moldova". Aceste hotărîri guvernamentale au fost valabile pînă la adoptarea unor hotărîri noi (nr. 365 din 5.06.95 și nr. 390 din 9.06.95), care au adus regulamentele ziarelor menționate în conformitate cu prevederile Legii presei nr. 234-XIII din 26.10.94. Regulamentele respective sînt în vigoare și în prezent, însă ele nu mai conțin obligativitatea inițială pentru ziarele menționate de a publica acte normative. Aceasta fiindcă la momentul elaborării lor deja se edita cu o frecvență dictată de necesități "Monitorul oficial" în care se publicau toate actele normative. Deci, deja în 1994 dispăruse "raison d'etre" pentru așa-zisa presă de stat, despre care s-ar putea spune că există din tradiție sau din inerție. În principiu, existența presei de stat nu este neapărat un lucru negativ, dacă principiile informării multilaterale și nepărtinitoare a cetățenilor sînt observate și aplicate.

Merită, oarecum, clarificată nedumerirea legată de hotărîrea din 1994 de a trece ziarele menționate din subordonarea Parlamentului (celei mai democratice și credibile instituții de stat) în subordonarea Guvernului. Singura explicație plauzibilă poate fi legată de faptul că tocmai avuseră loc alegerile parlamentare din 28 februarie 1994 cîștigate de Partidul Democrat Agrar (PDA) care obținuse o majoritatea absolută de locuri în Legislativ. Pe listele PDA candidaseră Prim-ministrul și Președintele Parlamentului, formațiunea respectivă fiind susținută și de Președintele țării. Probabil, acceptînd transferarea ziarelor în subordonarea Guvernului, elita conducătoare presupunea că oricum ziarele menționate le va reflecta interesele comune. Nimeni din conducătorii de prim rang nu admitea atunci că doar peste doi ani toți ei vor deveni adversari politici și se vor încăiera în lupta pentru funcția de Președinte al RM, lucru care a avut loc.

Este evident că independența editorială garantată de Legea presei prin interzicerea "imixtiunii în activitatea editorială" și consfințirea principiilor de "informare veridică" în condițiile "pluralismului politic" etc. șterge diferența de principiu dintre mass-media de stat și mass-media publică. Diferența se păstrează doar în ceea ce privește numirea sau alegerea conducerii instituțiilor mass-media, însă atît mass-media publică, cît și mass-media de stat ar trebui să respecte aceleași principii de informare corectă, obiectivă și echidistantă a cetățenilor, prevenind transformarea lor în unelte propagandistice ale persoanelor și formațiunilor aflate la guvernare. Or, tocmai acest lucru nu s-a întîmplat atît în cazul audiovizualului "public", cît și în cazul presei tipărite "de stat", lucruri care ies în evidență mai ales în timpul campaniilor electorale.

2. Mass-media de stat în alegeri

Comportamentul părtinitor din perioada campaniilor electorale focalizează în mod deosebit atenția asupra mai multor aspecte ale prestației mass-media de stat. Cele mai convingătoare dovezi pot fi găsite în documentele oficiale. Dacă analizăm rapoartele oficiale ale misiunilor OSCE de observare a alegerilor, precum și hotărîrile Comisiei Electorale Centrale (CEC), începînd cu primele alegeri pluraliste din 1994, găsim referiri exprese la încălcările regulamentelor de reflectare a campaniilor electorale în favoarea persoanelor sau forțelor politice aflate la guvernare. Acest lucru este valabil atît pentru prestația ziarelor guvernamentale, cît și pentru cea a Companiei "Teleradio-Moldova".

O dovadă în plus este că atunci cînd a existat discordie între primele figuri ale statului, cum a fost în perioada dintre 1996 și 2000, unele organe mass-media de stat au făcut partizanat în favoarea uneia sau alteia dintre acestea. Iată cîteva exemple:

a) campania electorală parlamentară 1994. Alegerile din 1994 au fost monitorizate de diferite instituții și organizații internaționale doar pe termen scurt. Caracterul părtinitor al comportamentului Radioteleviziunii Naționale a fost fixat în hotărîrea Comisiei Electorale Centrale nr. 43 din 26.11.1994. CEC a informat (hotărîrea nr. 232 din 11.02.1994) Parlamentul RM precum că "redactorul-șef al ziarului parlamentar "Nezavisimaia Moldova" ignorează în campania electorală prevederile Legii privind alegerea Parlamentului și hotărîrile CEC".

b) campania electorală pentru alegeri locale 1995. După victoria la alegerile parlamentare a PDA, mass-media de stat a nimerit sub controlul acestei formațiuni. De fapt, comportamentul mass-media în alegerile din 1995 nu a suferit schimbări față de 1994, lucru confirmat de observatorii electorali străini. CEC a preferat să atenționeze mass-media de stat în mod verbal, evitînd adoptarea unor hotărîri speciale în acest sens. Explicația rezidă în faptul că în timpul alegerilor locale impactul mass-media de stat a fost oarecum redus, mai degrabă fiind încălcat dreptul cetățenilor la informare. Cauza că concurenții electorali și cetățenii nu au depus masiv plîngeri privind modul de reflectare a campaniei electorale de către televiziune și radio a constat în faptul că în acea perioadă electricitatea practic lipsea în permanență. În acest sens, CEC a fost nevoită să adopte hotărîrea nr. 46 din 16.03.1995 prin care obliga Ministerul Comunicațiilor și Informaticii, precum și Compania de Stat "Moldenergo" să asigure cetățenii cu electricitate pentru a fi informați despre campania electorală.

c) campania electorală pentru alegeri prezidențiale 1996. Exemplul alegerilor prezidențiale din noiembrie 1996 este extrem de edificator. Atunci televiziunea de stat și ziarul "Nezavisimaia Moldova" au făcut partizanat în favoarea președintelui Parlamentului Petru Lucinschi, care a cîștigat alegerile, iar "Moldova suverană" a făcut partizanat în favoarea prim-ministrului, Andrei Sangheli, lucruri confirmate în raportul final al misiunii OSCE.

Detaliile în acest caz sînt de natură să scoată în evidență multe lucruri. Astfel, dînd curs unei contestații a concurenților electorali, CEC a invitat la una din ședințele sale din campania electorală din 1996 redactorii-șefi ai ziarelor de stat, precum și directorul televiziunii naționale pentru a le atrage atenția asupra violării regulamentelor privind reflectarea campaniei electorale și inadmisibilității partizanatului politic. Curiozitatea cea mare s-a produs atunci cînd redactorul-șef al "Moldovei suverane" s-a arătat contrariat de faptul că ziarele de partid își pot susține și promova candidații, iar "Moldova suverană" nu are dreptul să-și susțină propriul candidat, adică prim-ministrul. Evident, redactorul-șef al "Moldovei suverane" se prefăcea a nu înțelege că premierul Andrei Sangheli era candidat din partea PDA, și nu din partea Guvernului, fondator al ziarului respectiv.

La fel de curios a fost și cazul comportamentului redactorului-șef al ziarului "Nezavisimaia Moldova". În aceea perioadă monitorizarea campaniei electorale în mass-media era efectuată de un grup de experți de la Institutul Mass-media din Dusseldorf, care între cele două tururi de scrutin prezidențial au făcut un raport referitor la partizanatul mass-media de stat, inclusiv al ziarului "Nezavisimaia Moldova" în favoarea lui Petru Lucinschi. Redactorul-șef al ziarului respectiv și-a publicat reacția la raportul experților străini într-un editorial în care a declinat orice atitudini părtinitoare ale ziarului pe care îl conducea, învinuind experții menționați de lipsă de profesionalism în evaluări. Culmea cinismului a ieșit la iveală doar peste cîteva zile, după victoria în cel de al doilea tur a favoritului ziarului "Nezavisimaia Moldova", cînd redactorul în cauză și-a publicat editorialul la 2 decembrie 1996, felicitîndu-i pe susținătorii învingătorului și pe sine însuși pentru aportul la victoria lui Petru Lucinschi. El se referea la multiplele mesaje din partea cititorilor în care se afirma că 90% din victorie se datorează campaniei pe care a făcut-o ziarul în favoarea învingătorului. Cu o modestie specifică oamenilor care își calculează eforturile pentru a nu face risipă de energie, redactorul respectiv recunoștea că aportul sau la victoria candidatului învingător a fost de vreo 4-5%, adică exact atît cît a despărțit învingătorul și învinsul de "Rubicon".

O altă curiozitate a campaniei din 1996 este că directorul radioului național, care a primit felicitări din partea tuturor concurenților electorali pentru prestația demnă și imparțială a instituției pe care a condus-o, a fost nevoit să-și caute un alt loc de muncă. A fost o vendetă a învingătorilor că nu a procedat ca redactorul de la "Nezavisimaia Moldova"? Oare nu de aici izvorăsc moravurile ce domină în mass-media de stat?

d) campania electorală pentru alegerile parlamentare 1998. După alegerile prezidențiale din 1996, ziarele guvernamentale au făcut partizanat politic preponderent în favoarea învingătorului Petru Lucinschi. Astfel, în campania electorală parlamentară din 1998 "Teleradio-Moldova" și presa tipărită de stat au fost menționate în raportul OSCE pentru partizanat în favoarea "Blocului pentru o Moldovă Democratică și Prosperă", susținut în mod deschis de către fostul Președinte Lucinschi.

e) campania electorală pentru alegerile locale 1999. Alegerile locale din 1999 nu au fost monitorizate de OSCE, în schimb, au fost monitorizate de Congresul Puterilor Locale și Regionale ale Consiliului Europei și alte instituții locale și internaționale specializate în observarea alegerilor. Astfel, în conformitate cu rapoartele acestora în 1999 Compania "Teleradio-Moldova" a fost părtinitoare în favoarea primarului de Chișinău, care fusese susținut atît de către fostul Președinte Lucinschi, cît și de formațiunile din Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR) care deținea majoritatea parlamentară. În timpul campaniei electorale primarul Serafim Urechean era prezent în reportajele tv, practic, din fiecare seară, ba inaugurînd cîte o benzinărie, ba cîte o porțiune de drum asfaltat, ba făcînd acte de caritate, ba admonestîndu-și subalternii pentru calitatea muncii acestora. Acest gen de reflectare a campaniei a fost în detrimentul mai ales al candidaților la funcția de primar de Chișinău din partea Partidului Comuniștilor (PC) și Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD).

Merită menționat faptul că după lansarea de către Președintele Lucinschi a ideii transformării RM într-o republică prezidențială, idee respinsă de toate fracțiunile parlamentare, televiziunea și radioul de stat, în afara reflectării campaniei electorale, au avut o prestație relativ decentă. Aceasta fiindcă președintele companiei "Teleradio-Moldova" era numit în funcție de Parlament, unde interesele forțelor politice erau relativ echilibrate.

f) campania electorală pentru alegerile parlamentare 2001. În mod curios, pentru prima oară raportul OSCE privind monitorizarea alegerilor parlamentare din 2001 nu a avut obiecții la prestația televiziunii și radioului de stat, însă au constatat iarăși că ziarele de stat "Moldova suverană" și "Nezavisimaia Moldova" au făcut partizanat în favoarea "Alianței Braghiș", conduse de prim-ministrul de atunci. Important este că Partidul Comuniștilor (PC) a învins în alegeri exact în perioada cînd comportamentului televiziunii și radioului național nu li se putea reproșa prea multe. Ar fi fost normal ca PC să mențină și să îmbunătățească această situație, însă lucrurile au evoluat în sens invers.

g) campania electorală pentru alegerile locale 2003. După venirea la guvernare a PC prestația instituțiilor mass-media de stat s-a deteriorat dramatic, fiind supuse controlului și în serviciul intereselor acestuia. Acest lucru a făcut ca situația audiovizualului moldovenesc să revină în vizorul instituțiilor democratice europene. Astfel, la sesiunea de iarnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a fost discutată chestiunea privind dezvoltarea televiziunii și radioului public. Referindu-se la Moldova, raportorul APCE a menționat ca modificările de două ori pe parcursul anului 2003 a legii privind televiziunea publică nu au înregistrat schimbări pozitive. Drept dovadă servește existența unui comitet de grevă la televiziune, nemulțumirile permanente privind selectarea membrilor Consiliului de observatori și alegerea președinților companiei, eliminarea din grilă sau interdicția de a pune pe post unele emisiuni, anchetarea unor ziariști participanți la acțiunile de protest etc.

Și mai relevant în acest sens este raportul OSCE cu privire la observarea alegerilor locale din luna mai 2003. În raportul respectiv se menționează "prezentarea de informații distorsionate de către mass-media de stat, care au fost extrem de părtinitoare" în campania electorală. Mai mult, raportul a fost însoțit și de o notă informativă intitulată "Tendințele negative depistate în cadrul alegerilor locale trebuie inversate", semnată de vicedirectorul Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al OSCE, Steven Wagenseil. Au fost menționate în special abuzurile comise în cadrul așa-ziselor emisiuni analitice "Argument" și "Rezonans". Aceste emisiuni, difuzate săptămînal cîte 45 de minute fiecare pe tot parcursul perioadei electorale care a durat 2 luni, au abordat preponderant subiecte în care se proslăveau autoritățile comuniste și se defăimau oponenții acestora.

În acest context este interesant a urmări comportamentul instituțiilor menite să vegheze respectarea reglementărilor privind informarea cetățenilor în campaniile electorale. În conformitate cu articolul 37(2) al Legii audiovizualului și cu prevederile legislației electorale, CEC de comun acord cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) au elaborat Concepția și Regulamentul reflectării campaniei electorale (hotărîrile CEC nr. 2103 și, respectiv, nr. 2104 din 4.04.2003). Regulamentul și legea electorală prevedeau reflectarea campaniei electorale de către instituțiile publice ale audiovizualului în baza principiilor de obiectivitate, echidistanță și asigurare a șanselor egale pentru concurenții electorali. Articolul 10 al Regulamentului prevedea în mod expres că "Emisiunile cu caracter electoral, indiferent de programul și ora difuzării vor fi evidențiate printr-un semnal respectiv pentru identificare și diferențierea de celelalte emisiuni".

Un lucru demn de menționat se regăsește în hotărîrea CEC nr. 2131 din 18.04.2003 cu privire la sesizarea unui concurent electoral referitor la abuzurile Companiei "Teleradio-Moldova". Astfel, CEC menționează explicația CCA în care se spunea că "autorul emisiunii "Rezonans" a făcut o prezentare a blocului electoral, instrumentele folosite fiind niște metafore. "Rezonans" este o emisiune de autor realizată de Reprezentanța TRCI "MIR" din RM, care se difuzează de TVM 1 în bază contractuală". În primul rînd, CCA a constatat că emisiunea respectivă a avut un caracter electoral și deci urma să fie difuzată la rubrica "Electorala" în conformitate cu articolul 7 al propriului Regulament. Mai mult, CCA nu a observat că, de fapt, toate emisiunile "Rezonans" și "Argumente" au avut un caracter electoral, favorizînd partidul de guvernămînt în detrimentul celorlalte. Era de datoria CCA să se autosesizeze observînd încălcarea respectării principiilor propriului Regulament și a Legii cu privire la Compania "Teleradio-Moldova", în special a articolului 2 al legii respective, care se referă în mod expres la necesitatea reflectării obiective și plenare, imparțiale și obiective, asigurînd interesele tuturor părților. Ceea ce nu a făcut CCA a fost, în schimb, observat și fixat în raportul OSCE.

Comportamentul CCA a lăsat impresia că prevederile punctului g) al articolului 4 al legii cu privire la Compania "Teleradio-Moldova", care se referă la dreptul Companiei la negocierea și semnarea contractelor cu alte studiouri tv și radio din țară și de peste hotare, derogă de la regula generală privind realizarea emisiunilor cu păstrarea echidistanței și imparțialițății. Dacă e așa, atunci aceasta este o găselniță perfectă pentru promovarea intereselor celor care controlează audiovizualul public. Astfel, pentru manipularea opiniei publice cei care controlează Compania pot apela la orice studiou tv, care semnînd un contract legal cu "Teleradio-Moldova" să poată neglija principiile de bază privind imparțialitatea și echidistanța, fixate în legea privind Compania "Teleradio-Moldova". De fapt, asta a făcut și face "emisiunea analitică" "Rezonans".

Lucrurile stau însă mult mai prost, "emisiunea analitică" "Argument" a procedat exact la fel ca "Rezonans"-ul, fiind produsă chiar de "Teleradio-Moldova". În consecință, în campania electorală precedentă PC a beneficiat în plus de cel puțin 15 ore timpi de antenă gratuit pentru propagandă proguvernamentală și defăimarea concurenților. CCA nu a observat nici faptul că liderul Asociației pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor, care nu era candidat, a avut acceptul televiziunii publice de a invita la dezbateri contracandidatul reprezentantului PC. Astfel, chiar în ajunul alegerilor o emisiune pusă pe post de două ori, cîte 1,5 ore, în afara emisiunilor de la rubrica "Electorala", a atacat un concurent electoral. Chiar dacă multe din cele afirmate erau perfect valabile, modul în care au fost prezentate lucrurile era abuziv. În mod normal, dezbaterile în contradictoriu urmau să aibă loc între candidați, contabilizîndu-se timpul de emisie.

De fapt, abuzul mass-media de stat și televiziunii publice din perioada campaniei electorale 2003 împotriva primarului de Chișinău, Serafim Urechean, a însemnat "efectul bumerangului" pentru acesta, el culegînd roadele a ceea ce a semănat în 1999, cînd abuzurile acelorași instituții mass-media s-au făcut în favoarea sa.

Mai mult, în campania electorală din 2003 instituțiile audiovizuale municipale au violat și ele legislația electorală, lucru confirmat, de asemenea, în raportul OSCE. Este adevărat, abuzul acestor instituții, în favoarea primarului de Chișinău, Serafim Urechean, a fost de proporții mult mai mici, dat fiind faptul că atacurile la adresa primarului de Chișinău începuseră de mai bine de un an prin intermediul "emisiunilor analitice" de la Compania "Teleradio-Moldova", timpul total de emisie și aria de acoperire fiind mult mai mici. Oricum, chiar dacă abuzurile mass-media municipale au fost o reacție la abuzurile mass-media de stat, aceasta nu poate servi drept scuză.

Efectul postelectoral al abuzurilor mass-media municipale a fost că au provocat interesul PC de a le pune și pe acestea sub propriul control, și respectiv a provocat accesul de principialitate a CCA, care a găsit motive pentru suspendarea licenței de emisie a posturilor municipale de televiziune și radio - EuroTV și Antena C.

Principialitatea CCA a atins cote maxime atunci cînd s-a arătat de neînduplecat nici sub presiunile grevei foamei a ziariștilor de la EuroTV și Antena C, care cereau reluarea dreptului la emisie pe perioada aducerii actelor instituțiilor respective în conformitate cu noile reguli stabilite de urgență de Parlament. Nici aprecierile experților OSCE și ale Consiliului Europei, precum că neregulile depistate în documentele posturilor municipale după terminarea campaniei electorale nu justifică suspendarea licenței acestora timp de 2 luni, nu au fost în măsură să convingă CCA. Astfel, autosesizarea CCA în cazul descoperirii neregulilor în documentele instituțiilor audiovizuale municipale contrastează foarte puternic cu neobservarea încălcărilor constatate de OSCE în timpul campaniei electorale la "Teleradio-Moldova".

Este evident că principialitatea selectivă a CCA înseamnă, de fapt, lipsa acesteia. În caz contrar, CCA ar fi trebuit să devină principalul promotor al documentului elaborat de misiunea OSCE în RM și CE referitor la "Reperele pentru activitatea instituțiilor audiovizualului public din RM", repere bazate pe experiența unor astfel de instituții din Europa și America. Dar acest lucru nu se întîmplă.

h) așteptări pentru alegerile parlamentare 2005. Exemplele detaliate prezentate mai sus scot în evidență moravurile guvernanților moldoveni și efectele acestor moravuri asupra prestației mass-media publice și a celei de stat. Din acest punct de vedere, așteptările pentru campania electorală 2005 nu au cum să fie optimiste.

Mai mult, recent, la 4 iunie a.c., în cadrul întîlnirii cu conducătorii administrației publice locale din raioane și cu reprezentanții mass-media din aceste unități administrativ-teritoriale șeful statului și liderul PC a pus în sarcina primilor sa tuteleze ziarele fondate de autoritățile publice locale, să le ajute cu procurarea utilajului modern, să diminueze tarifele pentru plata arendării spațiilor de către acestea etc. Șeful statului se arată conștient că aceasta poate fi o "încălcare a concurenței libere", însă jurnalismul profesionist pe care l-ar promova presa de stat și cea finanțată de la bugetele autorităților locale spre deosebire de așa-zisa presa independentă ar merita un tratament preferențial. Judecînd după comportamentul mass-media de stat și al celei publice se dorește, probabil, ca în preconizata campanie electorală și presa locală să fie înregimentată în arsenalul de instrumente ce va servi interesele partidului de guvernămînt.

3. Efectele comportamentului mass-media de stat

Dacă vreun cetățean sau oaspete al RM ar citi cu regularitate doar mass-media de stat din RM, ar trebui să ajungă la concluzia că guvernanții din RM sînt infailibili. Reflectarea activității lor este în exclusivitate pozitivă și incontestabilă, ei sînt prezentați drept niște persoane curajoase, ingenioase și luptători pentru binele public. Însă ei nu vor găsi analize și dezbateri în contradictoriu privind rezultatele inițiativelor guvernanților. De exemplu, ce s-a ales din programul politic și electoral al partidului de guvernămînt, Pactul social, Masa rotundă cu statut permanent, inițiativele guvernanților privind integrarea europeană a RM, decretul Președintelui privind soluționarea conflictului transnistrean etc., deși tocmai succesele în unele din domeniile amintite sînt menționate în recenta inițiativă a șefului statului privind instituirea sub garanții internaționale a unui Pact de Stabilitate și Securitate pentru RM?

Dacă activitatea autorităților moldovenești este atît de pozitivă, atunci oricine se poate întreba: de ce RM este cea mai săracă țară din Europa? Răspunsul se poate găsi tot în mass-media de stat, în sensul că oponenții guvernanților poartă vină pentru toate. Aceștia sînt prezentați aproape în exclusivitate drept niște răuvoitori, extremiști care pun piedici bunelor intenții ale guvernanților. Predecesorii de la guvernare sînt prezentați aproape la fel de negativ, deși atunci cînd guvernau, instituțiile mass-media respective afiliate unora sau altora nu publicau aproape nimic negativ despre activitatea lor, dimpotrivă, îi proslăveau la fel ca și pe actualii guvernanți. În mod evident, se poate ajunge la concluzia că ori în prezent ori anterior aceste instituții mass-media spun sau spuneau neadevăruri. Oricum, este în obiceiul lor de a spune neadevăruri, ceea ce înseamnă că nu există garanții că nu fac acest lucru în prezent și că nu-l vor face pe viitor. Acesta să fie criteriul profesionalismului mass-media de stat despre care vorbea recent șeful statului? Poate dimpotrivă, anume aici rezidă principala cauză a menținerii polarizării permanente a societății moldovenești.

Este evident că divizarea și polarizarea societății este o consecință a comportamentului mass-media de stat, care la rîndul său este o consecință directă a comportamentului guvernanților actuali și al celor anteriori. Problema e că de la aceștia vin directivele care au efectul personificării politicilor publice. În sensul că toate cele bune vin din partea liderilor infailibili, care știu ce e rău și ce e bine, dau indicații prețioase ce e de făcut etc. De fapt, este un fenomen care nu e specific doar pentru RM. Tocmai acest fenomen este descris în articolul "Democrație amputată" ("Der Standart" din 27.10.2002) al renumitul cercetător, Ralf Dahrendorf, rector al Școlii Londoneze de Economie. Efectul acestui comportament al guvernaților fiind că mass-media neguvernamentală este în mod natural forțată să devină una de opoziție.

Într-adevăr, dacă cineva ar citi doar așa-zisa presa independentă, atunci ar trebui să ajungă la concluzia că în RM autoritățile comit doar greșeli și abuzuri, lucru care, de asemenea, este exagerat și care iese în evidență după plecarea guvernanților și cînd mass-media independentă scrie în mod normal și despre acțiunile pozitive ale acestora. Însă în prezent, atunci cînd ziariștii de la presa independentă sînt întrebați despre ceea ce au făcut bun guvernanții, despre aspectele pozitive ale activității lor, de obicei spun că presa guvernamentală cu capacitățile ei propagandistice enorme exagerează partea pozitivă a lucrurilor, lor rămînîndu-le să reflecte neajunsurile și abuzurile guvernanților pentru restabilirea echilibrului. Acest exemplu extrem de simplificat arată cum prin comportamentul său părtinitor presa guvernamentală induce reacții de răspuns, de protest ale presei neafiliate guvernării, care apoi este acuzată de partizanat în favoarea opoziției.

Pe de altă parte, nu există temei pentru iluzii că, spre exemplu, schimbarea statutului mass-media de stat în mass-media publică, sau îmbunătățirea calității legislației ar elimina capacitatea de manipulare a opiniei publice din partea acesteia. Totuși se poate spera că, cel puțin, se va ajunge măcar într-un viitor previzibil la situația destul de proastă pe care o contestă un alt renumit cercetător, Umberto Eco. În articolul "Ochii Ducelui" din ziarul "El Pais" (26.01.2004) el se referă tocmai la metodele de manipulare a opiniei publice prin intermediul mass-media. Concluzia la care ajunge este că dacă în prezent este posibilă o dictatură, atunci această dictatură poate fi doar una informațională. Pentru a încerca, cel puțin, a preveni acest lucru cei mai educați cetățeni, așa-zișii intelectuali, ar trebui să facă opoziție guvernării, indiferent de ce culoare politică este aceasta. Numai astfel societatea ar putea căpăta imunitate împotriva manipulărilor guvernanților. Eco ia drept exemplu prestația instituțiilor mass-media din "imperiul mediatic" al premierului italian Silvio Berlusconi, care s-ar părea că respectă regulile informării multilaterale a cetățenilor, prezentînd puncte de vedere "pro" și "contra" asupra diverselor fenomene de interes public, numai că opinia favorabilă proprietarului se prezintă ultima și de o manieră ca recipienții de informație să tragă concluziile favorabile acestuia. În RM putem doar visa să se ajungă vreodată la astfel de subtilități. După cum s-a arătat, manipulările aici se fac în mod aproape ostentativ și absolut fără jenă.

Deocamdată, pentru crearea condițiilor minime de informare a cetățenilor în conformitate cu principiile prevăzute de legislația în vigoare a RM, o soluție ar fi implementarea cît mai urgentă și verificabilă a principiilor menționate mai sus, elaborate de reprezentanții OSCE și ai Consiliului Europei în RM. Aceste principii ar trebui aplicate atît în cazul instituțiilor audiovizualului, cît și în cazul presei tipărite de stat, luîndu-se evident în considerație specificul acesteia.


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]