Asociaţia pentru     Democraţie     Participativă

Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20040714/index.shtml

Activitatea instituţiilor publice

Parlament
Guvern
Preşedinţie

Ecoul crizei de pîine, Anatoli Gudîm
Ce va urma după decizia CEDO? Igor Boţan

I. Activitatea instituţiilor publice

1. Parlament

1.1. Acte legislative

Legea pentru completarea Legii cu privire la cetăţenie a fost iniţiată de Preşedintele Republicii Moldova şi are menirea de a facilita dobîndirea cetăţeniei moldoveneşti de către persoanele care au locuit şi continuă să locuiască permanent pe teritoriul Republicii Moldova (inclusiv în zona transnistreană). Astfel, s-a stabilit că sînt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova şi care continuă să locuiască şi în prezent. Prin aceeaşi lege, Parlamentul a scutit de obligativitatea susţinerii examenului de cunoaştere a limbii de stat şi a Constituţiei Republicii Moldova pe pensionarii şi invalizii care solicită obţinerea cetăţeniei ţării noastre.

Prin Legea pentru modificarea Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor s-a majorat plafonul minim începînd cu care este obligatorie completarea formularului bancar despre tranzacţia efectuată de persoana fizică sau juridică în decursul unei luni de zile. Respectiv, în articolul 4 al legii sus-numite a fost introdusă norma conform căreia organizaţiile care efectuează operaţiuni financiare sînt obligate să completeze un formular special pentru fiecare operaţiune în numerar, realizată de o persoană fizică, cu o valoare ce depăşeşte 300 mii lei, precum şi pentru fiecare operaţiune, realizată de o persoană juridică, cu o valoare ce depăşeşte 500 mii lei. Formularul se completează şi în cazul în care valoarea cîtorva operaţiuni realizate în cursul unei luni de către o persoană fizică sau din însărcinarea acesteia atinge o sumă totală în mărimea indicată. Formularul respectiv urmează a fi remis Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) în termen de 15 zile, care ulterior poate supune controlului operaţiunile dubioase şi să verifice modul de circulaţie a banilor respectivi.

Legea pentru modificarea unor acte legislative care constituie baza formării bugetului de stat reflectă politica bugetar-fiscală pe care Guvernul intenţionează s-o promoveze în anul 2005. Astfel, pentru anul viitor se propune:

• reducerea cotei impozitului pe venitul persoanelor juridice cu 2% (în anul bugetar 2004 cota impozitului pe venitul persoanelor juridice a fost în mărime de 20%);
• micşorarea impozitului pe veniturile persoanelor fizice prin majorarea scutirii personale anuale de la 3600 lei în anul 2004 la 3960 lei în anul 2005, majorarea scutirii anuale pentru persoanele întreţinute de la 240 lei în anul 2004 la 600 lei în anul 2005, precum şi reducerea cotelor maxime ale impozitului persoanelor fizice de la 10%, 15% şi 22% în anul 2004 la 9%, 14% şi 20% în anul 2005, în dependenţă de mărimea salariului.

Se consideră că aceste măsuri vor contribui la ameliorarea activităţii agenţilor economici, care îşi vor putea astfel dezvolta procesul de producere, la apropierea mărimii scutirilor la impozitul pe veniturile persoanelor fizice de mărimea minimului de existenţă, precum şi la legalizarea veniturilor agenţilor economici şi persoanelor fizice, fapt care va conduce la lărgirea bazei fiscale şi la colectarea impozitelor în sume mai considerabile.

Legea privind impozitul unic în agricultură prevede, prin derogare de la prevederile Codului fiscal şi ale altor acte legislative, instituirea în calitate de experiment a impozitului unic în agricultură în raionul Taraclia. Acest tip de impozit va include impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător, taxa pe valoarea adăugată, cu excepţia TVA la import, impozitul pe bunurile imobiliare, taxele percepute în Fondul rutier, taxa pentru apă şi taxa pentru amenajarea teritoriului.

Cotele impozitului unic pentru agenţii care desfăşoară activitate în domeniul agricol sînt stabilite anual pentru suprafeţele agricole în funcţie de bonitatea fiecărui hectar de terenuri agricole:

1. în mărime de 2,1 lei - pentru l grad/ hectar de terenuri care au atribuiţi indici cadastrali;
2. în mărime de 150 lei - pentru l hectar de terenuri fără indici cadastrali.

Din acelaşi domeniu face parte şi Legea privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producere în agricultură. Aceasta are drept scop constituirea unui mecanism transparent de stimulare a asigurărilor în agricultură pentru a asigura stabilitatea dezvoltării agriculturii. La baza promovării asigurărilor în agricultură se află condiţiile de asigurare subvenţionată a riscurilor de producere care stabilesc subiecţii activităţii de asigurare, obiectul asigurării, riscurile asigurate, metodele de stabilire a sumei asigurate şi legătura acesteia cu prima de asigurare şi cu despăgubirile de asigurare. În calitate de risc asigurat se recunoaşte orice calamitate naturală ce cauzează un prejudiciu material producătorului agricol şi piscicol sau un alt eveniment nefavorabil caracteristic acestui domeniu de producţie.

Calculele prealabile au stabilit că subvenţionarea asigurării riscurilor de producere în agricultură cere alocaţii din buget în sumă de circa 40 mln lei, numai pentru primul an fiind necesare în acest sens circa 15 mln lei.

Un alt act legislativ aprobat de Parlament este Legea pentru modificarea unor acte legislative referitoare la ieşirea din ţară a minorilor. Aceasta prevede obligativitatea obţinerii de către minori a paşaportului pentru ieşire în afara hotarelor ţării, precum şi a consimţămîntului ambilor părinţi în cazul în care minorul pleacă pentru a se stabili cu traiul în altă ţară. În baza acestor amendamente, orice cetăţean al Republicii Moldova va putea obţine paşaport chiar de la naştere.

Hotărîrea privind aprobarea structurii Procuraturii Generale prevede că în structura aparatului organizaţional al aparatului central al acestei instituţii vor intra: procurorul general; primul adjunct al procurorului general; adjuncţii procurorului general; Aparatul procurorului general; Direcţia exercitare a urmăririi penale; Direcţia conducere a urmăririi penale; Direcţia control al urmăririi penale; Direcţia judiciară; Direcţia investigaţii generale; Direcţia administrativ-economică; procurorii pentru misiuni speciale; Secţia personal; Secţia securitate internă şi Centrul de pregătire a cadrelor.

Hotărîrea de faţă stabileşte că schema de personal, structura internă, atribuţiile şi funcţiile secţiilor şi direcţiilor sus-numite vor fi stabilite prin ordinul procurorului general.

De o importanţă aparte este Hotărîrea privind executarea bugetului de stat în anul 2003. Potrivit acesteia, veniturile se cifrează la 4573,3 mln lei, în timp ce cheltuielile la 4255,1 mln lei, existînd aşadar un excedent de 318,2 mln lei.

PIB-ul a înregistrat o creştere de 6,3%, faţă de anul 2002, însumînd nivelul valoric de 27 297 mln lei. S-a remarcat totodată că politica bugetar-fiscală promovată de Guvern în anul 2003 a avut un ritm mai puţin accelerat decît ar fi fost necesar. Astfel, la 8 tipuri de impozite şi taxe fiscale nu au fost încasate mijloace în sumă de 95,9 mln lei, inclusiv: la capitolul "Accize la benzină şi motorină" s-au încasat cu 47,5 mln lei mai puţin (89%); la capitolul "Accize la vinurile din struguri, divinuri şi vinurile din struguri saturate cu dioxid de carbon" s-au încasat cu 23,9 mln lei mai puţin (37,2%).

De asemenea, în bugetul de stat au fost prevăzute transferuri de fonduri de susţinere financiară a teritoriilor în sumă de 708,3 mln lei, în timp ce alocaţiile s-au efectuat realmente în proporţie de 89,2 la sută, înregistrîndu-se la finele anului un sold nefinanţat în mărime de 76,8 mln lei. Mai mult decît atît, transferurile respective au fost repartizate în mod neproporţional. Spre exemplu, mun. Bălţi şi UTA Găgăuzia au primit transferuri de 100%, pe cînd altor unităţi administrativ-teritoriale le-au fost alocate transferuri la un nivel de pînă la 78,0%.

Pentru a redresa situaţia legată de executarea bugetului, Guvernul va trebui să întreprindă o serie de măsuri, între care: să elaboreze şi să aprobe un mecanism unic privind concentrarea tuturor surselor financiare, inclusiv a fondurilor extrabugetare şi a mijloacelor extrabugetare la compartimentul venituri al bugetul de stat; să utilizeze strict la destinaţie rezervele fondului de rezervă al Guvernului; să asigure evidenţa strictă a investiţiilor capitale; să întreprindă măsuri pentru reducerea datoriilor interne şi externe etc.

(Pentru mai multe detalii cu privire la conţinutul actelor legislative sus-menţionate a se vedea "Comentarii legislative" pe site-ul ADEPT).

2. Guvern

2.1. Remanieri

Pentru a suplini vacanţa funcţiilor de director al Departamentului Migraţiune şi de viceministru al Energeticii, Guvernul i-a numit la 7 iulie în exerciţiul acestor funcţii pe Olga Poalelungi şi, respectiv, pe Pavel Vasiliev. La puţin timp după aceasta, s-a produs cea mai importantă remaniere de cadre din ultima vreme, şi anume substituirea prin decret prezidenţial a lui Vasile Dolghieru cu Victoria Eftodi în funcţia de ministru al Justiţiei.

2.2. Hotărîri

• La 29 iunie a fost aprobat Planul de activitate a Guvernului pe trimestrul III al anului 2004. Potrivit acestuia, pe parcursul trimestrului în cauză vor trebui elaborate: 6 proiecte de concepţii, programe naţionale şi ramurale; 13 proiecte de acte legislative şi 12 proiecte de acte normative şi regulamente. De asemenea, vor trebui efectuate 6 analize ale activităţii administraţiei publice şi realizate 8 măsuri organizatorice şi de gestionare.

  Printre cele mai importante proiecte de documente care urmează a fi elaborate le putem menţiona pe următoarele: Concepţia sistemului informaţional medical integrat; Concepţia educaţiei în Republica Moldova şi Programul de stat de implementare a acesteia; Programul de asistenţă tehnică pentru anii 2004-2006 ca măsură complementară de susţinere a implementării SCERS; Codul locativ al Republicii Moldova; Cu privire la conflictul de interese; Legea bugetului de stat pe anul 2005; Cu privire la Institutul Naţional al Justiţiei; Cu privire la lobbysm; Privind eliminarea violenţei în familie; Regulamentul-cadru al Centrului de plasament temporar al copilului; Regulamentul de funcţionare a organelor de tutelă şi curatelă. Dintre cele 8 măsuri organizatorice şi de gestionare incluse în Planul de faţă merită a fi remarcate: realizarea procedurilor pentru ratificarea Acordului de comerţ liber între Republica Moldova şi Republica Bulgaria şi semnarea Memorandumului de Înţelegere între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Turciei privind cooperarea tehnică.

  Întrucît e-journal-ul "Guvernare şi democraţie în Moldova" şi-a propus de la bun început să urmărească îndeaproape traiectoria cursului Moldovei spre integrarea europeană şi, implicit, evoluţia proceselor de cooperare regională, complementare celui de construcţie europeană, se cere de remarcat că s-a prefigurat finalizarea pe parcursul trimestrului al III-lea al anului 2004 a procedurii de ratificare a acordurilor de comerţ liber cu toate statele PSESE. În sprijinul acestei afirmaţii poate fi invocat Planul de activitate a Guvernului pentru perioada vizată, cît şi o moţiune guvernamentală din 29 iulie prin care a fost aprobat proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de comerţ liber cu Republica Croaţia.

• Executivul a aprobat, de asemenea, un proiect de lege privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar. Potrivit acestuia, se prevede majorarea salariilor angajaţilor din acest sector începînd cu anul 2005 şi pînă în 2010, astfel încît să se ajungă la dublarea acestor salarii.

• Un proiect de lege similar avizat pozitiv de Guvern vizează indexarea pensiilor. Acesta prevede o majorare anuală a pensiilor, urmînd ca indicele de indexare să fie stabilit în funcţie de majorarea preţurilor.

• La 7 iulie a fost aprobat un proiect de modificare a legilor cu privire la drepturile copilului, cu privire la actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte şi cu privire la tineret. Prin operarea acestor amendamente se urmăreşte crearea suportului juridic necesar perfectării şi eliberării gratuite a buletinelor de identitate pentru copiii cu vîrsta de pînă la 16 ani şi pentru tinerii cu vîrsta cuprinsă între 16 şi 25 ani. Această măsură s-a impus ca urmare a ratificării de către Republica Moldova a Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului şi a Cartei europene privind participarea tineretului la structurile regionale şi municipale.

• Guvernul a anunţat băncile comerciale care au cîştigat concursul pentru deservirea trezoreriilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor în perioada 2004-2007. Acestea sînt: Banca de Economii, EximBank şi Banca Socială. Toate aceste trei instituţii bancare deţin autorizaţia de categoria "C", sînt autorizate de Banca Naţională a Moldovei (BNM) să accepte depozite de la Trezoreria statului şi dispun de unităţi teritoriale în localităţile unde sînt amplasate trezoreriile teritoriale. Băncile cîştigătoare au obligaţia să efectueze decontările în limita unei zile lucrătoare şi să achite dobînzi calculate la soldurile mijloacelor băneşti în conturile bancare ale trezoreriilor teritoriale în mărimea anuală egală cu rata aplicată de BNM la refinanţarea băncilor comerciale prin operaţiuni REPO de cumpărare, în termen de două luni.

  În context, se cere de amintit că din 2001 şi pînă în prezent trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor au fost deservite de Banca Socială, Moldindconbanc şi de Banca de Economii.

• Guvernul a mai aprobat Planul de acţiuni pentru redresarea situaţiei economico-financiare a întreprinderilor industriale de stat pentru anii 2004-2005. Documentul prevede iniţierea unor acţiuni cu caracter juridic, administrativ şi economic, în sensul majorării volumului de producţie industrială şi reorganizării sau lichidării întreprinderilor neviabile. De asemenea, se prevede crearea unei agenţii naţionale de protecţie a concurenţei şi a fondurilor pentru dezvoltarea industriei şi pentru inovaţii şi transfer economic.

3. Preşedinţie

3.1. Garanţiile proceselor democratice şi libertatea mijloacelor de informare în masă

"Garanţiile proceselor democratice şi libertatea mijloacelor de informare în masă" este titlul iniţiativei lansate, pe 5 iulie curent, de către Preşedintele Voronin în cadrul întrevederii acestuia cu reprezentantul special al Secretarului General al Consiliului Europei (CE) în Republica Moldova, Vladimir Philippov, şi cu adjunctul Misiunii OSCE la Chişinău, Neil Brenan.

În expunerea conţinutului iniţiativei sale, şeful statului a pornit de la constatarea faptului că este o provocare să se afirme că viitoarele alegeri parlamentare vor fi falsificate de către putere şi că mijloacele de informare în masă independente şi publice vor face obiectul unor represiuni şi persecuţii. În aceste condiţii, dezavuarea unor astfel de aserţiuni, consideră şeful statului, impune modernizarea în continuare a instituţiilor democratice din Republica Moldova şi perfecţionarea condiţiilor juridice de funcţionare a mediilor de informare independente şi publice. În opinia Preşedintelui, realizarea acestor două sarcini presupune asigurarea a cinci condiţii de bază:

1. "toate forţele politice din ţara noastră trebuie să pornească de la faptul că, indiferent de rezultatul viitoarelor alegeri, sistemul eficient şi responsabil al statului democratic de drept trebuie să rămînă neclintit;
2. /…/ toate partidele politice trebuie să fie deopotrivă interesate în asigurarea şi garantarea drepturilor omului şi libertăţii cuvîntului;
3. toate partidele şi mişcările politice, organele puterii şi mass-media trebuie, în egală măsură, să se supună literei legii şi să fie ataşate valorilor morale ale societăţii democratice, să evite utilizarea tehnologiilor murdare în procesul campaniei electorale, a informaţiilor care conţin apeluri la discriminare etnică şi la violarea drepturilor minorităţilor naţionale;
4. toţi participanţii la procesele politice şi sociale trebuie, în egală măsură, să considere ca fiind inadmisibilă aplicarea presiunii administrative, economice sau criminale asupra procesului electoral, inclusiv asupra libertăţii de exprimare a voinţei şi libertăţii cuvîntului;
5. toate partidele şi mişcările, mijloacele de informare în masă responsabile trebuie să considere, în egală măsură, ca inadmisibil faptul de a apela în activitatea lor la ideile dezintegrării teritoriale, separatismului sau alipirii Republicii Moldova la un alt stat".

Dincolo de aceste obligaţii, "pe care puterea este dispusă să le îndeplinească în mod unilateral", Preşedintele Voronin a mai propus cîteva garanţii suplimentare:

1. modificarea unor prevederi ale Codului civil în sensul stabilirii unui plafon al prejudiciului material şi moral a cărui reparare este în drept s-o ceară o persoană unui mijloc media pentru lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a acesteia;
2. crearea unui colegiu naţional pentru controlul asupra drepturilor omului;
3. afirmarea unui sistem eficient de executare a hotărîrilor judecătoreşti;
4. adoptarea de către consiliile de observatori ale tuturor companiilor publice de teleradiodifuziune, în calitate de standarde democratice de bază, a proiectului comun al Misiunii OSCE în Moldova şi al reprezentantului special al Secretarului General al CE.

Ulterior, printr-un comunicat de presă, ambasadele Franţei, Germaniei, Marii Britanii, Poloniei, SUA, Ungariei şi reprezentantul CE au salutat iniţiativa Preşedintelui Voronin, în timp ce Misiunea OSCE în Moldova, şi-a exprimat satisfacţia, în particular, pentru avansarea propunerii vizînd aprobarea de către consiliile de observatori ale companiilor publice tv şi radio a proiectului comun al reprezentanţei OSCE şi al reprezentantului CE cu privire la funcţionarea mijloacelor electronice de informare în masă în Moldova.

Cît priveşte atitudinea liderilor de partide şi a reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă, convocaţi pe 6 şi, respectiv, pe 7 iulie la Preşedinţie pentru discutarea iniţiativei şefului statului, se poate spune că aceasta este de departe neunivocă. Unii dintre aceştia au salutat şi a considerat oportună iniţiativa Preşedintelui. O parte şi-a exprimat mai multe rezerve şi a formulat mai multe obiecţii faţă de aceasta, alţii însă au avansat ideea că iniţiativa în cauză nu este altceva decît un tertip propagandistic, invocînd în acest sens: carenţele semnalate de raportul Misiunii OSCE/BIDDO de observare a alegerilor locale din 2003; condiţia în care se află astăzi instituţiile democratice în Moldova şi eşuarea unor iniţiative similare, aşa precum este "Pactul social" etc.

Faptul că mai mulţi lideri ai unor partide importante din Moldova împărtăşesc această doză de scepticism faţă de iniţiativa şefului statului conduce la gîndul că vor fi puţine formaţiuni politice care vor da curs propunerii Preşedintelui de a fi semnată ulterior o aşa-numită "convenţie privind standardele etice ale polemicii preelectorale".

În pofida existenţei a mai multor rezerve faţă de iniţiativa Preşedintelui Voronin, trebuie să recunoaştem binevenită intenţia de modificare a art.16 al Codului civil, măsură cerută cu insistenţă în ultimul timp de reprezentanţii presei locale şi de cei ai ONG-urilor de profil şi care ar reduce pericolul falimentării instituţiilor mediatice în situaţia în care acestea vor fi găsite culpabile de lezarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale.

II. Politici economice

1. Poziţia financiară externă a Republicii Moldova

Potrivit ultimelor comunicate de presă ale BNM, datoria externă a Republicii Moldova s-a micşorat în luna mai cu 111,46 mln USD şi constituia la 31 mai 870,93 mln USD. La sfîrşitul lunii aprilie datoria publică directă şi garantată de stat era de 982,39 mln USD, inclusiv resurse contractate de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), care la începutul anului 2004 constituiau circa 140 mln USD. Moldova a reuşit să reducă serviciul datoriei externe după ce a răscumpărat cambiile emise în contul datoriilor pentru gaze în valoare de 114,5 mln USD la un preţ de 50,135 mln USD.

Potrivit ultimului număr al publicaţiei BNM "Sinteza monetară", datoria publică constituia la sfîrşitul lunii mai 794,58 mln USD, iar datoria publică garantată de stat - 76,35 mln USD. Cei de la BNM au specificat că în mai au fost rambursate 118,62 mln USD, iar aprecierea cursului dolarului faţă de alte valute a condus la majorarea datoriei cu 7,04 mln USD. În plus au fost acumulate arierate la plata dobînzii de 0,12 mln USD. La 31 mai 2004 stocul total al arieratelor, inclusiv cele acumulate în anii precedenţi, era de 26,6 mln USD.

Stocul datoriei private negarantate de stat (inclusiv arieratele la dobîndă) la sfîrşitul lunii mai se cifrau in jur de 444,4 mln USD. Potrivit unor prognoze ale Centrului de Politici Economice din cadrul Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale "Viitorul" în anul 2004 nu vor fi înregistrate "progrese semnificative în deservirea datoriei externe", dar datorită creşterii PIB-ului şi aprecierii leului faţă de dolar ponderea datoriei publice externe în PIB se va diminua de la 51,5% la 42,9%.

În acelaşi timp, rezervele valutare ale BNM au scăzut la sfîrşitul lunii mai cu 39,7 mln USD, pînă la 270,75 mln USD, după ce BNM a acordat Guvernului un credit în sumă de 50 mln USD pentru răscumpărarea cambiilor transmise în anul 2000 concernului rus "Gazprom" în contul unei părţi din datoriile acumulate în anii 1996 şi 1997. Chişinăul a răscumpărat în luna mai la un preţ de 50,135 mln USD cambii în valoare de 114,5 mln USD. Parlamentul a legiferat la 17 iunie creditul de 600 mln lei contractat de Guvern, echivalent a 50 mln USD, oferit pe o perioadă de cinci ani.

Banca centrală a cumpărat, în luna mai, pe piaţa internă 9,35 mln USD şi 72,3 mln Euro, astfel încît a reuşit să reducă din handicapul ce s-a format în urma alocării împrumutului. Cea mai mare parte din rezerve o constituie disponibilităţile şi plasamentele la termen - 184,12 mln USD, inclusiv în alte bănci centrale - 94,0 mln USD şi structuri financiar-bancare din străinătate - 90,08 mln USD. În hîrtii de valoare sînt menţinute rezerve în volum de 86,49 mln USD. Potrivit datelor BNM, disponibilităţile şi plasamentele în alte bănci centrale şi băncii cu oficii în străinătate s-au redus în luna mai cu 24,36 mln USD şi, respectiv, 25,5 mln USD, în timp ce plasamentele în hîrtii de valoare au crescut cu 9,93 mln USD.

Obiectivul BNM pentru anul 2004 este de a menţine rezervele valutare internaţionale "la un nivel acceptabil pentru acoperirea a cel puţin trei luni de import". După punerea în circulaţie a monedei naţionale, BNM a reuşit să dubleze rezervele valutare în anii 1994-1997, cînd acestea au crescut de la 180 de mln pînă la 365,7 mln USD, însă după criza financiară rusă din anul 1998 rezervele s-au micşorat de circa 2,5 ori, pînă la nivelul de 143 milioane USD. În ciuda faptului că FMI a întrerupt finanţarea Republicii Moldova în perioada 1999-2003, finanţare a căror credite în marea lor majoritate erau utilizate pentru completarea rezervelor BNM, banca centrală a reuşit să-şi mărească rezervele valutare în cinci ani cu peste 150 mln USD, rezerve acumulate în mare parte din achiziţiile masive de valută de pe piaţa internă ca rezultat al transferurilor valutare efectuate de cetăţenii moldoveni aflaţi la muncă în străinătate.

III. Problema transnistreană

1. Grupul Ilaşcu cîştigă procesul la CEDO

La 8 iulie Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) de la Strasbourg a dat publicităţii sentinţa Marii Camere a CEDO în cazul "Ilaşcu şi alţii împotriva Republicii Moldova şi a Federaţiei Ruse". Curtea a dat cîştig de cauză grupului Ilaşcu, obligînd Federaţia Rusă şi Republica Moldova să le plătească membrilor grupului Ilaşcu daune morale şi materiale, precum şi costurile legate de asistenţa judiciară de care au beneficiat în timpul procesului.

Prin decizia CEDO, Republica Moldova a fost găsită responsabilă pentru că nu a luat măsurile adecvate pentru a pune capăt violărilor drepturilor omului în regiunea transnistreană, unde membrii grupului Ilaşcu au fost condamnaţi de un tribunal al nerecunoscutei "republici transnistrene" pentru pretinse acte de terorism. Federaţia Rusă împărtăşeşte această responsabilitate deoarece deţine controlul de facto asupra regiunii transnistrene datorită staţionării trupelor şi echipamentului militar în zonă precum şi suportului politic, economic şi militar pe care îl acordă autorităţilor separatiste.

Curtea a chemat Federaţia Rusă şi Republica Moldova să ia toate măsurile necesare pentru eliberarea a doi membri ai grupului Ilaşcu, Tudor Petrov-Popa şi Andrei Ivanţoc, care încă se mai află în închisoarea din Tiraspol.

Autorităţile moldovene nu au avut deocamdată o reacţie oficială faţă de decizia CEDO. La cîteva ore după pronunţarea acesteia, ministrul moldovean al Justiţiei, Vasile Dolghieru, a fost demis din funcţie prin decret prezidenţial. Motivele disponibilizării nu au fost invocate, însă mai mulţi observatori locali au notat că demiterea ar avea legătură cu decizia CEDO.

Federaţia Rusă, pe de altă parte, şi-a formulat poziţia faţă de decizia CEDO într-un comunicat al Ministerului rus de Externe dat publicităţii în aceeaşi zi. Potrivit comunicatului, Federaţia Rusă se arată nedumerită faţă de "inconsistenţa, caracterul contradictoriu, subiectivismul şi angajarea politică" a curţii de la Strasbourg. În comunicat se spune că potrivit normelor de drept intenţional Federaţia Rusă nu poate fi considerată vinovată de acuzaţiile aduse de grupul Ilaşcu deoarece evenimentele invocate au avut loc înainte de aderarea Rusiei la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În document se mai precizează că cele "cîteva sute de militari ruşi" aflaţi în regiunea transnistreană fac parte din forţele de pacificare dislocate în regiune şi nu pot servi drept instrument de control asupra unui teritoriu cu o populaţie de aproape un milion de oameni.

2. Rezoluţia Adunării Parlamentare a OSCE cu privire la Republica Moldova

Adunarea Parlamentară (AP) a OSCE a adoptat în cadrul sesiunii anuale din 5-9 iulie de la Edinburgh o rezoluţie cu privire la Republica Moldova. În rezoluţie OSCE deploră impasul în care se află procesul de negocieri în problema transnistreană, dar salută faptul că, în principiu, cele două părţi sînt gata să reia dialogul în vederea atingerii unei înţelegeri cu privire la statutul regiunii transnistrene în baza principiilor federaliste. AP OSCE cheamă toate părţile vizate să depună eforturile necesare în acest sens, îndeamnă autorităţile transnistrene să coopereze în mod constructiv în vederea finisării procesului de retragere a muniţiilor ruse şi cheamă la reluarea dialogului politic dintre parlamentarii moldoveni şi membrii Sovietului Suprem al Transnistriei.

Într-un interviu acordat postului Radio Europa Liberă, Kimmo Kiljunen, vicepreşedintele AP OSCE şi raportor principal pentru Republica Moldova, a declarat că AP OSCE a susţinut în unanimitate iniţiativa de a organiza în luna septembrie o masă rotundă cu participarea tuturor formaţiunilor politice din Moldova şi Transnistria, care ar urma să adopte o declaraţie oficială cu privire la principiile de bază ale reglementării transnistrene. Potrivit lui Kiljunen, aceste principii ar fi integritatea teritorială a Republicii Moldova, ideea federalismului ca principiu de bază pentru o soluţie finală, garanţii internaţionale pentru soluţia finală şi o soluţie nemilitară a conflictului.

3. Summit-ul NATO de la Istanbul cheamă Rusia să definitiveze procesul de retragere a muniţiilor din Transnistria

Comunicatul final al reuniunii şefilor de stat şi guverne ale statelor NATO, desfăşurat între 28-29 iunie la Istanbul, a remarcat progresul realizat în 2003 în procesul de retragere a muniţiilor ruse din regiunea transnistreană, dar a exprimat regretul în legătură cu faptul că procesul a fost stopat în 2004 şi că termenul-limită fixat pentru sfîrşitul anului 2003 nu a fost respectat. Şefii de stat şi guverne ale statelor NATO au îndemnat Federaţia Rusă să reia procesul de retragere, dar nu au fixat un nou termen pentru finalizarea acestuia.

În acelaşi timp, participanţii la reuniunea NATO şi-au reiterat poziţia faţă de Tratatul adaptat cu privire la Forţele Convenţionale în Europa (FACE) drept fundament al securităţii europene şi au reamintit că îndeplinirea angajamentelor de la Istanbul cu privire la Georgia şi Moldova vor crea condiţiile necesare pentru ratificarea acestuia de către aliaţi şi alte state.

Atît în ajunul summit-ului NATO, cît şi în timpul acestuia oficiali ruşi au încercat să acrediteze ideea precum că legătura pe care NATO încearcă să o facă între ratificarea Tratatului FACE şi evacuarea muniţiilor ruse din regiunea transnistreană şi Georgia nu este justificată. Astfel, într-un interviu acordat de către ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, agenţiei ruse de ştiri RIA Novosti, acesta a menţionat că angajamentele Rusiei de a-şi retrage forţele militare din Moldova şi Georgia sînt de natură politică, spre deosebire de clauzele Tratatului FCE, care au un caracter juridic.

IV. Relaţii externe

1. Summit-ul informal al CSI

Pe 3 iulie curent, Preşedintele Vladimir Voronin a participat la lucrările summit-ului informal al şefilor de state din cadrul CSI. Potrivit informaţiilor oficiale, principalele subiecte de discuţie din cadrul acestei reuniuni la nivel înalt au vizat agenda summit-ului CSI din septembrie 2004 de la Astana şi consemnarea în comun a 60 ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial.

Cu prilejul acestei reuniuni, Vladimir Voronin a avut o întrevedere tete-a-tete cu omologul său rus, Vladimir Putin. Potrivit serviciului de presă al Preşedinţiei de la Chişinău, cei doi oficiali au abordat chestiuni privind "dezvoltarea relaţiilor bilaterale, tematica reglementării conflictului transnistrean, alte probleme de interes comun".

Atît presa rusă, cît şi cea moldovenească oficială şi neoficială au oferit puţin spaţiu informaţional cu referinţă la această reuniune la nivel înalt, fapt care explică de ce s-a aflat cu întîrziere de cîteva zile despre o declaraţie comună a şefilor de state din CSI, semnată pe 3 iulie la Moscova, prin care aceştia s-au arătat nemulţumiţi de "starea de lucruri din cadrul OSCE". Potrivit declaraţiei, motivul acestei insatisfacţii îl constituie faptul că "această organizaţie europeană nu-şi onorează în măsură deplină, sarcinile formulate în documentele de constituire şi este preocupată în mod prioritar de respectarea drepturilor omului şi funcţionarea instituţiilor democratice în detrimentul celorlalte dimensiuni ale securităţii colective - cea militaro-politică, economică, ecologică şi umanitară". Declaraţia în cauză a fost prezentată de către reprezentantul permanent al Rusiei la OSCE, Aleksandr Borodavkin, în cadrul şedinţei Consiliului permanent al OSCE din 8 iulie, de la Viena. Potrivit BASA-press, textul acestei declaraţii n-a fost semnat doar de Preşedintele georgian, Mihail Saakaşvili, în timp ce Preşedintele Voronin şi-a precizat rezervele faţă de activitatea OSCE, accentuînd "decalajul dintre activismul sporit al OSCE în ceea ce priveşte susţinerea standardelor democratice şi pasivitatea în reglementarea conflictelor îngheţate pe teritoriul CSI".

Dat fiind diferendul transnistrean, şi el un conflict "îngheţat", precum şi semnarea acestei declaraţii şi de Preşedintele Voronin, care, în repetate rînduri, s-a arătat mulţumit în discursurile sale publice de sprijinul acordat de OSCE în vederea soluţionării problemei transnistrene, putem constata deplasarea anumitor accente de atitudine. O astfel de atitudine, transplantată la realităţile noastre, implică faptul că OSCE-ul este în mare parte responsabil de lipsa unui progres vizibil în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean. Acest tip de percepţie contrastează cu cel al partidelor de opoziţie din Republica Moldova, al unor influenţi observatori şi lideri de opinie care subliniază în acest context atitudinea sfidătoare şi puţin cooperantă a Tiraspolului, susţinut de o manieră tacită de Moscova, şi care mai evocă serviciul imens pe care i l-a făcut OSCE-ul Moldovei, atunci cînd s-a opus cu vehemenţă semnării "Memorandumului Kozak".

Declaraţia comună a şefilor de state din cadrul CSI ţine să atragă atenţia asupra necesităţii aplicării unor "măsuri urgente şi de anvergură pentru a corecta de o manieră radicală conţinutul şi formele de activitate ale OSCE".

V. Studii, analize, comentarii

Ecoul crizei de pîine
Anatoli Gudîm

Se cere de menţionat că preţurile pîinii, indicatorul principal, în prima jumătate a anului 2004 au fost stabilizate (în % faţă de preţurile înregistrate în decembrie 2003) ²:

                ianuarie  februarie  martie  aprilie  mai   iunie
Pîine, cat. I   99,8      99,8       99,8    99,8     95,0  94,9
Pîine, cat. II  100,2     100,1      100,1   100,2    97,0  96,6

Acest fapt este benefic în special pentru cei săraci (circa 40% din populaţie) care cheltuie partea cea mai mare din veniturile lor pe produsele alimentare.

Noutăţi neaşteptate

Deodată, în iulie, într-un mod surprinzător pentru toţi, în mass-media a avut loc o erupţie de informaţii destul de îngrijorătoare de pe "frontul pîinii":

• la întrunirea Consiliului Municipal Chişinău primarii unor localităţi din jurul capitalei (Cricova, Sîngera, Ciorescu) au menţionat că sînt înregistrate "rînduri enorme la pîine" şi o insuficienţă a "pîinii ieftine", consumatorii majoritari ai căreia sînt pensionarii şi familiile financiar vulnerabile;
• fiind o întreprindere de stat, "Franzeluţa SA", monopolistă (circa 90%) în producerea pîinii în municipiu, în pofida recomandărilor Guvernului, a redus de două ori (pînă la 20%, în loc de 35-40%) cota producerii "pîinii ieftine", deoarece, doar în luna mai, prejudiciile întreprinderii cauzate de producerea acestui tip de pîine au constituit 1,6 mln lei;
• a început secerişul şi producătorii grîului (recolta prognozată fiind una bogată, de 700-800 mii tone) sînt preocupaţi de comercializarea lui. Deocamdată, Guvernul a declarat că "în timpul apropiat va anunţa condiţiile de cumpărare a grîului alimentar şi intenţionează să procure cereale direct de la producători la un preţ ce ar lua în consideraţie atît cheltuielile, cît şi profitul" ³. Ministerul Agriculturii consideră ca acest preţ va constitui circa 1,8-2,0 lei pentru un kg de grîu;
• între timp, ţara vecină, România, care de asemeni prognozează o roadă bogată, a impus asupra acestui produs o taxă vamală de 25%, argumentînd aceasta prin necesitatea de a proteja piaţa sa internă de grîul ieftin din Moldova, Ucraina şi Rusia. ⁴

Acţiunile autorităţilor de stat

Criza de pîine din anul 2003, ameninţînd securitatea alimentară a ţării, după cum e bine cunoscut, a tulburat puternic întregul aparat de stat. Trăgînd învăţăminte din cele întîmplate, Preşedintele, Parlamentul şi Guvernul au întreprins un şir de acţiuni puţin comune pentru reglementarea situaţiei de pe piaţa de cereale şi pîine. Printre acestea putem menţiona:

• decizia Consiliului Suprem de Securitate al ţării privind monitorizarea pieţei de cereale şi pîine, stabilirea controlului preţurilor şi al importatorilor în scopul eliminării schemelor criminale cu participarea a numeroşi intermediari;
• Parlamentul a prelungit termenul scutirii de TVA şi taxe vamale asupra importului grîului, precum şi asupra secarei, ovăzului şi porumbului pînă la 1 septembrie 2004;
• Guvernul a redus preţul pîinii produse de "Franzeluţa SA" în medie cu 10-12% începînd cu 1 mai 2004 (în luna noiembrie a anului 2003 întreprinderea l-a mărit cu 46%). Concomitent, a fost elaborat un program de prevenire a falimentării acestei întreprinderi prin compensarea achiziţiilor de cereale din rezerva statală şi restabilirea mijloacelor circulante pierdute;
• realizînd controlul importului, totuşi în prima jumătate a anului 2004, în locul celor 115 mii tone de grîu anticipate, au fost importate doar 19,4 mii tone; însă a fost importată multă făină - 46,2 mii tone. A fost organizat un tender (cîştigătorul - "Moldova Druck" SA) pentru a delivra în Moldova 12,5 mii tone de grîu din Canada şi America Latină la preţul de 164,0 USD/tonă pînă la portul Iliciovsk (Odesa), plus încă 20,0 USD/tonă pentru transportul acestuia pînă la elevatorul din Floreşti;
• Procuratura a intentat 8 procese penale în legătură cu încălcările de care este acuzată "Franzeluţa SA" şi au fost reziliate contractele dubioase ale acestei întreprinderi cu firmele intermediare.

Sînt oare aceste acţiuni suficiente? Garantează ele oare că aceste greşeli şi abuzuri de pe piaţa grîului şi a pîinii, inclusiv cu participarea funcţionarilor corupţi, nu se vor mai repeta?

Sînt necesare transparenţa şi concurenţa

Deocamdată, după cum se poate de văzut, reacţia autorităţilor la criza de grîu şi pîine din 2003 s-a manifestat, cu preponderenţă, prin acţiuni administrative şi organizaţionale. Pentru transparenţa şi concurenţa de piaţă, aceste acţiuni sînt, în mod evident, insuficiente.

Piaţa de cereale în Moldova are o tendinţă de creştere. În prezent, peste 60% din terenurile arabile sînt ocupate de culturi cerealiere şi în anii cu roadă bogată exportul de secară şi porumb depăşeşte 1/3 din exportul total al producţiei de culturi vegetale. Totuşi un cadru legal de reglementare a acestei pieţe deocamdată lipseşte.

Deja avem legi exotice, precum "Legea viei şi vinului", "Legea nucului", dar nu există o lege "Cu privire la cereale şi piaţa cerealelor". Cu toate acestea, anume o astfel de lege, după experienţa Rusiei, Kazahstanului, Ucrainei, României şi Ungariei, trebuie să reglementeze: subiecţii pieţei de cereale; sprijinul de stat a producţiei şi prelucrării cerealelor; formarea şi utilizarea resurselor cerealiere; controlul calităţii cerealelor; păstrarea cerealelor; organizarea achiziţiilor de cereale pentru rezerva de stat; crearea fondului de intervenţii pentru stabilizarea preţurilor; operaţiile de export-import. Stricta executare a acestei legi ar mări transparenţa şi ar limita voluntarismul în această sferă.

Sînt actuale şi alte probleme care necesită o soluţie. Va fi oare introdus, conform experienţei Ucrainei şi Kazahstanului, mecanismul achiziţiilor de stat ale cerealelor de la ţărani cu gaj? Vor fi oare ameliorate standardele serviciului financiar şi deservirea informaţională a pieţei cerealelor? În ce măsură este justificată din punct de vedere economic menţinerea situaţiei monopoliste a "Franzeluţei SA" în producerea pîinii? Din ce cauză nu s-ar introduce compensaţii pentru pîinea destinată familiilor financiar vulnerabile în locul producerii populiste, dar neprofitabile pentru stat, a pîinii "ieftine" pentru toţi?

Toate aceste soluţii fac parte din arsenalul relaţiilor de piaţă. Pînă cînd nu le vom transpune în realitate, va fi actuală dezolanta constatare: "roada cerealieră săracă este o nenorocire, dar şi cea bogată este o povară".

Ce va urma după decizia CEDO?
Igor Boţan

La 8 iulie a.c., Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) şi-a pronunţat decizia pe marginea cazului "Ilaşcu şi alţii împotriva Republicii Moldova şi a Federaţiei Ruse" ¹. În conformitate cu această decizie Republica Moldova şi Federaţia Rusă se fac vinovate de încălcarea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la libertate şi de tratament inuman al celor patru persoane din "grupul Ilaşcu".

Argumentele CEDO s-au bazat pe faptul că Guvernul Republicii Moldova, "singurul legitim din punctul de vedere al dreptului internaţional, deşi nu exercită controlul asupra unei părţi a teritoriului său, şi anume asupra celui aflat sub controlul efectiv al "Republici Moldoveneşti Nistrene" (RMN), totuşi în virtutea articolului 1 al Convenţiei a avut obligaţia de a lua măsurile necesare care-i erau în putinţă, în conformitate cu dreptul internaţional, pentru a asigura respectul drepturilor garantate de Convenţie".

Cît priveşte responsabilitatea Federaţiei Ruse, Curtea a constatat că "în perioada conflictului armat din Republica Moldova (1991-1992) militarii armatei a 14-a, care a aparţinut URSS, iar apoi Rusiei, au luptat de partea forţelor separatiste transnistrene. În plus, în timpul confruntărilor dintre autorităţile moldoveneşti şi separatiştii transnistreni, conducătorii ruşi au susţinut separatiştii prin declaraţiile lor politice. Prin aceste acţiuni autorităţile ruse au contribuit atît din punct de vedere militar, cît şi politic la crearea regimului separatist din regiunea transistreană a Republicii Moldova. Chiar şi după acordul de încetare a focului din 21 iulie 1992, Rusia a continuat să susţină regimul separatist din punct de vedere militar, politic şi economic, permiţîndu-i astfel să supravieţuiască, întărindu-se şi căpătînd autonomie faţă de Republica Moldova. În opinia Curţii ansamblul de acte comise de către militarii ruşi faţă de reclamanţi, inclusiv transferul lor în mîinile regimului separatist, în contextul colaborării dintre autorităţile ruse şi regimul ilegal, sînt de natură să le facă responsabile pentru consecinţele actelor comise de acest regim".

În acest context, referitor la "cazul Ilaşcu" Curtea a constatat că "în perioada 2 şi 4 iunie 1992 reclamanţii au fost arestaţi la domiciliile lor din Tiraspol de către mai multe persoane, dintre care cîţiva erau îmbrăcaţi în uniforme militare cu însemne ale Armatei 14-a a ex-URSS. Ei au fost acuzaţi de activitate antisovietică şi de faptul că sub conducerea Frontului Popular din Moldova şi România au combătut prin activităţi ilegale statul legitim Transnistria. De asemenea, lor li s-a incriminat că ar fi comis multiple infracţiuni, în special două asasinate. La 9 decembrie 1993 "Curtea supremă a RMN" l-a condamnat pe dl Ilaşcu la pedeapsa capitală şi la confiscarea bunurilor sale, iar pe ceilalţi reclamanţi i-a condamnat la pedepse de privaţiune de libertate pe termene de la 12 pînă la 15 ani şi la confiscarea bunurilor lor".

În consecinţă, CEDO a obligat Republica Moldova şi Federaţia Rusă să plătească reclamanţilor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale suportate. Dat fiind faptul că Ilie Ilaşcu şi Alexandru Leşco au fost puşi în libertate în mai 2001 şi, respectiv, în iunie 2004. CEDO a mai obligat cele două ţări "să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt detenţiei arbitrare a reclamanţilor încă încarceraţi şi să asigure punerea lor în libertate imediat". Această decizie este irevocabilă, deoarece a fost adoptată de Marea Cameră.

b) Reacţia autorităţilor Federaţiei Ruse

Chiar în ziua pronunţării deciziei CEDO, Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse a lansat o declaraţie ² în care şi-a exprimat nedumerirea în legătură cu decizia "incoerentă, contradictorie, subiectivă şi părtinitoare" a înaltei instanţe de la Strasbourg.

Argumentele autorităţilor ruse se reduc la faptul că în conformitate cu "Legea federală privind ratificarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Protocoalelor adiţionale, Federaţia Rusă recunoaşte jurisdicţia CEDO drept obligatorie doar în cazurile în care încălcările menţionate în Convenţie şi Protocoalele adiţionale au avut loc după intrarea lor în vigoare în Rusia, adică după 5 mai 1998, cînd documentele de ratificare a Convenţiei au fost transmise Secretarului general al Consiliului Europei". De asemenea, autorităţile ruse invocă rezoluţia Adunării Generale a ONU 56/83 din 12.12.2001 în conformitate cu care "nici o faptă a statului nu reprezintă o încălcare a obligaţiunii referitoare la dreptul internaţional, dacă obligaţiunea respectivă nu este asumată în perioada comiterii faptei".

În declaraţia menţionată Federaţia Rusă a acuzat Curtea de aplicarea "dublelor standarde", pe motiv că aceasta a aplicat în "cazul bombardamentelor NATO a Iugoslaviei principiul jurisdicţiei teritoriale", iar în "cazul Ilaşcu a utilizat în propriile interese principiul opus al jurisdicţiei extrateritoriale, reieşind din considerente eronate, precum că Federaţia Rusă exercită jurisdicţia pe teritoriul Transnistriei".

Prin aceste evaluări autorităţile ruse contestă, de fapt, chiar însăşi acceptarea de către CEDO a examinării "cazului Ilaşcu", menţionînd că aceasta "a avut loc cu mult înaintea ratificării de către Rusia a Convenţiei, lucru menţionat chiar în decizia Curţii".

Gradul de indignare a autorităţilor ruse se manifestă pe deplin în afirmaţia precum că "Pentru toată lumea este evident, numai nu pentru Curte că prezenţa mereu în descreştere a cîtorva sute de militari ruşi, care păzesc depozitele cu muniţii militare, rămase după destrămarea Uniunii Sovietice, şi care, de asemenea, îndeplinesc funcţii de pacificare în conformitate cu acordul Moldovei, nu poate fi un instrument de "control" pe un teritoriu cu o populaţie de aproximativ un milion de oameni". Mai mult, autorităţile ruse se indignează şi de faptul că impunîndu-li-se să ia măsuri de eliberare imediată a deţinuţilor, de fapt, li se impune "să se amestece grosolan în treburile interne ale Republicii Moldova, lucru care vine în contradicţie cu Declaraţia ONU din 9 decembrie 1981 cu privire la inadmisibilitatea amestecului în treburile interne ale statelor".

Însă indignarea autorităţilor ruse are loc pe fundalul ignorării în mod deliberat a unor lucruri bine ştiute. În primul rînd, în decizia CEDO se menţionează că prevederile Convenţiei intră în vigoare doar după ratificarea de către statele membre ale Consiliului Europei. În cazul Republicii Moldova Convenţia a intrat în vigoare la 12 martie 1997, iar în cazul Rusiei la 5 mai 1998. Se menţionează, de asemenea, că prevederile Convenţiei au putere juridică doar pentru faptele posterioare intrării în vigoare pe teritoriile statelor aderente, însă aceste prevederi au putere juridică şi pentru faptele ce reprezintă consecinţe posterioare ale faptelor anterioare intrării în vigoare a Convenţiei.

Aceste constatări sînt importante pe motiv că plîngerea reclamanţilor a fost depusă la 14 iunie 1999, iar la 20 martie 2001 Camera căreia i-a fost atribuit cazul pentru judecată s-a desesizat în conformitate cu articolul 30 al Convenţiei în favoarea Marii Camere a CEDO. Prin decizia sa din 4 iulie 2001 Marea Cameră a acceptat judecarea cazului. Pentru desfăşurarea anchetei o delegaţie a Curţii a colectat informaţii şi mărturii ³ la Chişinău şi Tiraspol în perioada 10-15 martie 2003.

În al doilea rînd, se ştie că CEDO aplică, de fapt, judecata după regula precedentului, urmînd, în situaţii asemănătoare, jurisprudenţa stabilită anterior. În acest sens, este relevant cazul "Loizidu versus Turcia". În martie 1995, Curtea a acceptat să examineze cazul responsabilităţii Turciei pentru acţiunile autorităţilor de pe teritoriul ocupat al Ciprului de Nord. După acest caz, noţiunea de "jurisdicţie" utilizată în Convenţie nu se limitează doar la teritoriul ţărilor semnatare, ci se extinde şi asupra teritoriilor controlate de facto de aceste ţări, care au obligaţia să asigure şi acolo drepturile şi libertăţile consfinţite în Convenţie, fie în mod direct, fie prin intermediul administraţiei pe care o controlează.

În acest sens, decizia Curţii privind "cazul Ilaşcu" menţionează că şi după 5 mai 1998, cînd prevederile Convenţiei au devenit obligatorii pentru Federaţia Rusă, armata acesteia a continuat să rămînă pe teritoriul Republicii Moldova în pofida obligaţiunilor asumate la summit-urile OSCE din 1999 şi 2001, iar regimul transnistrean s-a bucurat în continuare de sprijinul militar, politic, economic şi financiar, fapte care dovedesc că regimul respectiv se află sub influenţa efectivă a Federaţiei Ruse.

Mai mult, din decizia Curţii se poate desprinde că Rusia are influenţă decisivă nu numai asupra autorităţilor transnistrene, ci şi asupra celor moldoveneşti. Astfel, Curtea şi-a exprimat îngrijorarea faţă de conţinutul unei note pe care Rusia le-a adresat-o autorităţilor moldoveneşti, cerîndu-le să-şi retragă observaţiile prezentate Curţii în octombrie 2000 prin care sugera responsabilitatea Rusiei pentru staţionarea trupelor sale militare pe teritoriul Transnistriei al Republicii Moldova. În consecinţă, în audienţa din 6 iunie 2001 Guvernul moldovenesc şi-a retras o parte din observaţiile sale referitoare la politica Rusiei în Transnistria. Curtea a considerat că astfel de acţiuni ale Guvernului Rusiei subminează idealurile tradiţionale de respect pentru libertăţile şi drepturile menţionate în preambulul Convenţiei, aducînd şi grave atingeri procesului de examinare a plîngerilor reclamanţilor. Prin aceasta se constată că Rusia a nesocotit şi articolul 34 al Convenţiei.

Probabil, aceste constatări ale Curţi stau la baza reacţiei extrem de emoţionale a autorităţilor ruse, exprimată în declaraţie. Evident, declinîndu-şi responsabilitatea pentru "controlul efectiv" asupra Transnistriei, autorităţile ruse au evitat să menţioneze că toate persoanele din elita conducătoare a Transnistriei sînt cetăţeni ai Federaţiei Ruse, că unităţile economice cu capital de stat rusesc participă la privatizarea patrimoniului public din Transnistria, deşi autorităţile moldoveneşti au insistat de mai multe ori că această privatizare este ilegală, în sfîrşit, că oferă cetăţenia Rusiei locuitorilor din Transnistria în asemenea proporţii încît deţinătorii ei vor constitui în cel mai apropiat timp majoritatea absolută, la fel ca şi în Abhazia şi Osetia de Sud.

Din acest punct de vedere este curioasă afirmaţia cu care se încheie declaraţia, precum că Rusia va respecta "decizia greşită şi politizată a Curţii Europene" pe motiv că ea "întotdeauna şi-a îndeplinit şi îşi va îndeplini obligaţiunile internaţionale".

(Va urma)