ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20040727/index.shtml


e-journal, an. II, nr. 35, 27 iulie 2004

Activitatea instituțiilor publice

Politici economice

Problema transnistreană

Relații externe

Studii, analize, comentarii

I. Activitatea instituțiilor publice

1. Parlament

1.1. Acte legislative

Parlamentul a adoptat Legea pentru ratificarea Convenției privind standardele alegerilor democratice, drepturilor și libertăților electorale în statele-membre ale Comunității Statelor Independente. Actul aprobat de deputați conține însă cîteva rezerve, potrivit cărora:

  1. prevederile Convenției nu se aplică pe teritoriul controlat de instituțiile autoproclamatei republici nistrene;
  2. unele prevederi ale Convenției se vor aplica în măsura în care să nu contravină prevederilor legislației naționale. Astfel, au fost apreciate ca fiind în contradicție cu legislația Moldovei prevederile conform cărora cetățeanului i se poate oferi posibilitatea de a-și exercita dreptul de vot prin organizarea alegerilor anticipate, prin votarea în afara localului de votare sau prin alte proceduri de vot, care ar asigura crearea de comodități maxime pentru alegători.

De asemenea, urmează a fi aplicate cu rezervă prevederile conform cărora respectarea principiului dreptului la vot direct înseamnă că cetățenii pot vota împotriva tuturor candidaților și/ sau a listei de candidați.

Textul ratificat de deputații moldoveni conține prevederi referitoare la: standardele alegerilor democratice; dreptul la vot universal, egal, direct, secret; alegeri periodice și obligatorii; alegeri transparente și publice; alegeri libere; alegeri autentice; alegeri corecte.

De asemenea, au fost detaliate o serie de principii referitoare la: desfășurarea alegerilor de către organele electorale; finanțarea alegerilor și a campaniilor electorale ale candidaților și partidelor politice (coalițiilor); asistența informațională acordată de stat alegerilor și activității de agitație; statutul și atribuțiile observatorilor naționali; statutul și competențele observatorilor internaționali; contestarea și responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor și libertăților electorale ale cetățenilor; măsurile care nu trebuie considerate ca fiind discriminatorii etc.

Legea privind modificarea unor acte legislative referitoare la asigurarea cu pensii a demnitarilor a fost necesară pentru că prin Hotărîrea Curții Constituționale nr. 9 din 30.03.2004 au fost declarate ca fiind în contradicție cu normele constituționale un șir de modificări și completări introduse în legislația care reglementa pensionarea deputaților în Parlament, a membrilor de Guvern, a funcționarilor publici, a aleșilor locali etc. Legea votată de Parlament presupune repunerea în vigoare a normelor anterioare, care s-au aplicat pentru categoriile respective pînă la 1 ianuarie 2004.

Conform prevederilor incluse în legislație, deputații și membrii de Guvern care au activat cel puțin 2 ani în funcțiile respective, la atingerea vîrstei de 62 ani (bărbații) sau 57 ani (femeile) și care vor avea un stagiu de cotizare de cel puțin 30 de ani, vor avea dreptul la o pensie în mărime de 75% calculată din suma tuturor plăților lunare ale deputaților și membrilor de Guvern în exercițiu. Funcționarii publici vor putea primi o pensie calculată în mărime de 75% din venitul mediu lunar, dacă au activat în funcție cel puțin 15 ani și au stagiul general de cotizare prevăzut de legislație. Aleșii locali se vor putea pensiona și primi 75% din suma tuturor plăților lunare ale funcționarului în exercițiu, cu condiția că au activat în funcțiile locale respective cel puțin 8 ani.

Prin Legea pentru completarea Legii cu privire la privatizare a fost introdusă o nouă reglementare care stipulează că statul nu garantează dreptul de proprietate asupra obiectelor privatizate în stînga Nistrului, pe teritoriul controlat de autoritățile autoproclamatei republicii nistrene, dacă această privatizare s-a realizat fără a fi coordonată cu autoritățile legale ale Republicii Moldova.

Un alt act adoptat de Parlament este Legea privind scutirea de plata unor compensații legate de schimbarea destinației terenurilor, prin care s-a decis scutirea Ministerului Transporturilor și Comunicațiilor de plata unei compensații de circa 1,5 mln lei pentru schimbarea destinației terenului agricol amplasat în mun. Chișinău, pe str. Calea Basarabiei. Pe acest teren se preconizează amplasarea autogării de nord, care va trebui să decongestioneze parțial traficul de la gara auto amplasată în centrul orașului.

(Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul actelor legislative sus-menționate a se vedea "Comentarii legislative" pe site-ul ADEPT).


2. Guvern

2.1. Hotărîri


II. Politici economice

1. Competitivitate externă

Un singur an a fost de ajuns ca Republica Moldova să piardă cinci poziții în clasamentul ONU după indicatorul dezvoltării umane (IDU), retrogradînd de pe locul 108 în 2003, pe locul 113 în 2004, a declarat Eric Brunat, expert economist al ONU, săptămîna trecută, în cadrul conferinței de lansare la Chișinău a Raportului Dezvoltării Umane 2004.

În comparație cu alte țări membre ale CSI, Moldova este devansată de Azerbaidjan (locul 91), Georgia (97), Uzbekistan (107), Kîrgîzstan (110), dar se află înaintea Tadjikistanului (locul 116).

Potrivit mai multor experți, diminuarea ratingului Republicii Moldova a fost determinată, în mare parte, de schimbarea modalității de evaluare a PIB-ului pe cap de locuitor în raport cu capacitatea de cumpărare a populației din anul 2002. Pentru a compara nivelul de viață al diferitelor țări, PIB-ul pe cap de locuitor trebuie raportat la paritatea puterii de cumpărare, care elimină diferențele dintre nivelurile naționale ale prețurilor.

Consolarea pe care ne-o oferă clasamentul ONU este prea puțin îmbucurătoare. După evoluția economică din anul trecut, am rămas totuși mai competitivi în privința potențialului de creștere decît Indonezia, Venezuela, Turcia, Guatemala, Nigeria, Paraguai, Ecuador, Bangladesh, Nicaragua, Honduras, Zimbabwe și Haiti. Însă în același timp, ne situăm pe ultima poziție între țările europene și cu mult în urma unor țări latino-americane, africane și asiatice care, în pofida crizelor economice, au reușit să-și păstreze un clasament mai bun: Argentina, Brazilia, Uruguay sau Trinidad-Tobago.

Ludmila Țiganu, coordonator mass-media la reprezentanța Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în Moldova, a menționat că ceilalți indici principali ai IDU, speranța de viață, nivelul de școlarizare au rămas stabile. Clasamentul este stabilit anual în baza IDU la evaluarea căruia se iau în calcul veniturile populației, longevitatea vieții și nivelul de școlarizare. În raportul din acest an au fost incluse 175 de țări membre ale ONU.

Evoluția IDU este diferențiată și corelată cu obiectivele politicii economice și sociale din fiecare țară. A fost introdus pentru prima dată în Raportul PNUD din 1990. În general, acest indicator reunește informațiile conținute de alți trei indicatori: speranța de viață la naștere; nivelul de școlarizare și venitul național pe cap de locuitor. El urmărește evoluțiile conjugate ale acestor componente și sintetizează în final rezultatele lor.

2. Pentru restanțierii la gaze se anunță vremuri grele

Republica Moldova a solicitat Federației Ruse restructurarea datoriilor istorice pentru consumul de gaze naturale livrate de concernul rus "Gazprom", a anunțat ministrul moldovean de Externe, Andrei Stratan, după încheierea vizitei oficiale de săptămîna trecută la Moscova. "Republica Moldova speră să obțină reeșalonarea datoriilor acumulate în ultimii zece ani, ținînd cont de faptul că pe parcursul anului curent au fost achitate 100% din consumul curent de gaze naturale", a spus ministrul Stratan.

Potrivit datelor din presa rusă, care fac referință la date ale concernului "Gazprom", datoriile Republicii Moldova pentru consumul de gaze, inclusiv penalitățile, se cifrau la 1 mai 2004 la cca 1,2 mlrd USD. Datoriile raioanelor din partea dreaptă a Nistrului (inclusiv penalitățile pentru întîrzierea plăților) erau evaluate la 305,2 mln USD. Datoria totală a regiunii transnistrene pentru gazele naturale se estimează actualmente în mărime de 961,2 mln USD.

Recent, Chișinăul a răscumpărat la un preț de 50,135 mln USD cambii în valoare de 114,5 mln USD transmise în anul 2000 concernului rus "Gazprom" în contul unei părți din datoriile acumulate în anii 1996 și 1997. Pentru răscumpărarea cambiilor, Banca Națională a acordat Guvernului un împrumut în valoare de 50 mln USD (cca 600 mln lei), oferit pe o perioadă de cinci ani.


III. Problema transnistreană

1. Negocierile politice în problema transnistreană au fost sistate

Republica Moldova și-a sistat participarea la procesul de negocieri în problema transnistreană pînă la îndeplinirea integrală de către administrația de la Tiraspol a prevederilor acordului cu privire la principiile reglementării pașnice a războiului de pe Nistru, semnat la 21 iulie 1992. O declarație în acest sens a fost făcută de către Vasile Șova, ministrul moldovean al Reintegrării, la 21 iulie la Tiraspol, unde urma să înceapă o nouă rundă de negocieri în format pentalateral în problema transnistreană.

Ministrul Șova a informat reprezentanții mediatorilor și ai celor două părți despre rezultatele ședinței Consiliului Suprem de Securitate (CSS) al Republicii Moldova convocată la Președinție în dimineața aceleiași zile și la care s-a examinat situația critică creată în jurul școlilor din Transnistria cu predare în limba româna, precum și agravarea generală a situației în zona de securitate. Șova a reiterat poziția exprimată de Președintele Voronin în cadrul ședinței, care, potrivit unui comunicat al serviciului de presă al Președinției, a declarat că "dacă pînă la 1 august administrația transnistreană nu va elimina toate obstacolele din calea funcționării școlilor cu predare în limba moldovenească în baza grafiei latine în regiunea transnistreană, dacă pîna la această dată nu va fi restabilită libera circulație a cetățenilor și a mărfurilor în regiunea de est a Republicii Moldova, dacă nu se va normaliza situația în zona de securitate, Republica Moldova va sista eliberarea certificatelor de origine a mărfii tuturor întreprinderilor din regiunea transnistreană, inclusiv Uzinei Metalurgice Moldovenești, și va suspenda perfectarea procedurilor vamale pentru mărfurile agenților economici din regiunea respectivă".

La 22 iulie Consiliul permanent al OSCE s-a reunit la Viena în sesiune specială cu ușile închise pentru a pune în discuție situația creată în Transnistria în urma închiderii, de către autoritățile de la Tiraspol, a școlilor cu predare în limba româna. Reprezentanții celor 55 de state membre ale OSCE și-au exprimat "îngrijorarea extremă" în legătură cu acțiunile autorităților transnistrene pe care le-au numit "iresponsabile și provocatoare" și au chemat la redeschiderea imediată a școlilor moldovenești din regiune. În cadrul conferinței de presă susținută după reuniune, ministrul Șova a declarat că în cazul în care situația școlilor moldovenești din stînga Nistrului nu va fi soluționată pînă la 1 august, Republica Moldova își asumă dreptul de a abandona definitiv actualul format pentagonal al negocierilor și de a începe tratative pentru crearea unui nou mecanism de negocieri, care să fie unul eficient și să ducă la soluționarea conflictului din stînga Nistrului. Întrebat cum vede Chișinăul viitorul format al negocierilor, Vasile Șova a declarat că autoritățile moldovene intenționează să dea curs unei mai vechi invitații a Washingtonului de a iniția consultări pentru extinderea formatului de negocieri în formula OSCE-UE-Rusia-SUA-Ucraina.

Relațiile dintre cele două părți au devenit deosebit de tensionate după ce la 15 iulie autoritățile transnistrene au închis singura școală românească din Tiraspol și i-au sechestrat bunurile materiale și arhiva în cadrul unei operațiuni desfășurate de efective ale miliției și securității transnistrene. Cîteva zile mai tîrziu forțe de ordine transnistrene au încercat să închidă liceul românesc din Tighina (Bender), dar nu au reușit deocamdată datorită rezistenței opuse de către corpul profesoral, elevi și părinții acestora. Motivul invocat de autoritățile secesioniste pentru închiderea școlilor cu predarea în limba română este faptul că școlile respective nu sînt înregistrate la "ministerul" de resort din regiune. Acesta din urmă a respins însă mai multe cereri de înregistrare din partea școlilor respective pe motiv că programul școlar adoptat de acestea nu corespunde standardelor transnistrene. Astfel, administrația Smirnov a dispus închiderea, de la 1 iulie, a celor șapte scoli românești din stînga Nistrului, iar furnizorii locali de energie termică și electrică au reziliat contractele pe care le aveau semnate cu instituțiile de învățămînt respective.

Înalți oficiali și reprezentanți ai mai multor state și organizații internaționale printre care Federația Rusă, UE, OSCE, Consiliul Europei au condamnat acțiunile autorităților transnistrene și le-au chemat să se abțină de la acțiuni unilaterale care ar putea duce la destabilizarea situației și ciocniri violente dintre cele două părți.

Acțiunile autorităților transnistrene îndreptate împotriva școlilor cu predare în limba română survin în urma unui șir de măsuri unilaterale întreprinse de către acestea pe parcursul ultimelor luni precum instalarea unor puncte de trecere vamală în zona de securitate, neparticiparea părții transnistrene la runda de negocieri din 23-24 iunie și cîteva cazuri de hărțuire a jurnaliștilor independenți din regiune și a organizațiilor societății civile. Analiștii independenți atribuie aceste evoluții atît eșecului "Memorandumului Kozak" în noiembrie trecut, cît și unor cauze imediate, ca de exemplu decizia CEDO în cazul Ilașcu împotriva Rusiei și Moldovei sau deciziile summit-ului NATO de la Istanbul.

2. A treia licență de telefonie mobilă a fost acordată unui operator transnistrean

Pe parcursul perioadei de referință autoritățile moldovene au acordat furnizorului de servicii de telefonie mobilă din Transnistria, compania "Interdnestrcom", licențe pentru telefonie fixă și mobilă pe teritoriul Republicii Moldova, după ce aceasta s-a înregistrat ceva mai devreme la Camera Înregistrărilor de Stat a Republicii Moldova. Deși conducerea Agenției Naționale pentru Reglementări în Telecomunicații și Informatică (ANRTI) și-a anunțat mai de demult intenția de a acorda o a treia licență pentru prestarea serviciilor de telefonie mobilă în Moldova, condițiile în care a fost acordată aceasta sînt net favorabile față de licențele acordate anterior. Astfel, licența i-a fost acordată "Interdnestrcom" fără concurs, la un preț de 1 mln USD (față de 8 mln USD plătite de primul operator de pe piața de telefonie mobilă din Republica Moldova, "Voxtel"), cu posibilitatea de a opera pe întreg teritoriul Moldovei (cei doi operatori din Republica Moldova, "Voxtel" și "Moldcell", nu au acoperire în regiunea transnistreană). Reprezentanți din partea "Voxtel" și "Moldcell" și-au exprimat îngrijorarea cu privire la condițiile în care a fost atribuită cea de-a treia licență și au chemat autoritățile moldovene să asigure condiții de concurență loială pentru toți participanții pe piața moldovenească de telefonie. În același timp, autoritățile de la Chișinău au declarat că atribuirea licenței operatorului transnistrean va contribui la reunificarea spațiului telecomunicațional dintre cele două maluri, autoritățile transnistrene angajîndu-se să deblocheze telefonia fixă dintre regiunea transnistreană și restul Moldovei de la 5 august curent.

Pare aproape paradoxal faptul că, pe de o parte, conducerea Republicii Moldova amenință partea transnistreană cu sancțiuni economice pentru nerespectarea condițiilor acordului de încetare a focului semnat în 1992, iar pe de altă parte, atribuie unui agent economic transnistrean acces pe piața moldovenească în condiții excepțional de avantajoase. În plus, motivul invocat de Chișinăul oficial precum că acordarea licenței "Interdnestrcom" va conduce la restabilirea telecomunicațiilor dintre cele două maluri pare a fi o nouă cedare a autorităților de la Chișinău față de regimul transnistrean într-o dispută pentru inițierea căreia poartă responsabilitate directă.

3. "Miracole" economice în Transnistria

Potrivit agenției tiraspolene de știri "Olvia-press", PIB-ul nerecunoscutei republici moldovenești nistrene a constituit în primul trimestru al anului 2004 76 mln USD, înregistrînd astfel o creștere de 19,7% față de perioada similară a anului 2003, ca urmare a evoluției înregistrate de întreprinderile privatizate. Potrivit aceleiași surse, care face referință la date prezentate în cadrul unei ședințe comune a comitetului pentru politica economică, a reprezentanților organelor fiscale și ai altor structuri, volumul producției industriale a crescut cu 72,4%, iar valoarea comerțului exterior cu 57%, pînă la 296 mln USD. În cele din urmă s-a îmbunătățit extrem de mult situația financiară a întreprinderilor exportatoare. Investițiile în capitalul fix au crescut în primul trimestru cu 44% și au constituit 59,3 mln ruble transnistrene (7,54 mln USD).

Pe de altă parte, rata inflației a fost de 9,74%, față de 2,8% în perioada similară a anului 2003. Prețurile la produsele alimentare au crescut cu 11,52%. Pentru comparație, Republica Moldova a înregistrat în primul trimestru al anului 2004 o creștere economică de 6,1%, cea mai înaltă din ultimii 15 ani pentru această perioadă. PIB-ul a constituit 5,6 mlrd lei (465 mln USD). Comerțul exterior s-a ridicat la 573,9 mln USD. În capitalul fix au fost investite 26 mln USD. Rata cumulativă a inflației pe trei luni a fost de 3%.


IV. Relații externe

1. Relații moldo-ruse

La puțin timp după vizita recentă a Președintelui Vladimir Voronin la Moscova, cu ocazia summit-ului informal al CSI, în capitala Rusiei s-a deplasat și ministrul moldovean de Externe, Andrei Statan. Punctul principal de pe agenda acestei vizite l-a constituit întrevederea șefului diplomației moldovenești cu omologul său rus, Serghei Lavrov.

Potrivit presei ruse, miniștrii de Externe ai celor două state au examinat în cadrul întrevederii lor "toate direcțiile de interacțiune, inclusiv cele de ordin economic" între ambele părți. În acest context, cei doi oficiali au convenit asupra semnării unui plan interministerial de consultații pe perioada anilor 2004-2005, document care vizează toate aceste direcții de interacțiune și care este considerat în măsură să contribuie la aprofundarea cooperării bilaterale.

Principalul subiect de discuție din cadrul acestei întrevederi l-a constituit cel cu privire la soluționarea diferendului transnistrean, partea rusă, prin purtătorul de cuvînt al MAE al Federației Ruse Aleksandr Iakovenko, dînd de înțeles încă în ajunul acestei reuniuni că problematicii transnistrene i se va acorda o atenție sporită.

Referindu-se la problema transnistreană, ministrul rus de Externe a precizat că "Republica Moldova și Rusia pledează pentru urgentarea reglementării acestei probleme. /…/ Problema transnistreană trebuie soluționată păstrînd unitatea teritorială a Moldovei și cu coordonarea statutului Transnistriei".

Cît privește situația forțelor de pacificare rusești, șeful diplomației ruse a subliniat că mandatul lor este valabil, mai cu seamă că acestea constituie un mecanism important de asigurare a procesului de negocieri. Diplomatul rus a exprimat aceeași atitudine și față de formatul pentalateral de negocieri care trebuie să rămînă intact, pledînd totodată pentru activizarea acestuia.

De asemenea, a fost abordată și problema procesului de privatizare în Transnistria, ministrul moldovean de Externe reafirmînd poziția oficială a Republicii Moldova, potrivit căreia procesul în cauză ar fi ilegal, întrucît nu există acordul Chișinăului în acest sens.

O altă problemă discutată a fost cea a Pactului de Stabilitate și Securitate pentru Moldova, șeful diplomației ruse menționînd că Moscova nu are obiecții în esență față de conținutul inițiativei Președintelui moldovean, inițiativă care "se înscrie în procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreană".

2. Reuniunea anuală a șefilor misiunilor diplomatice și consulare ale Republicii Moldova

Săptămîna trecută la Ministerul Afacerilor Externe (MAE) de la Chișinău a avut loc reuniunea anuală a șefilor misiunilor diplomatice și consulare ale Republicii Moldova peste hotare. Potrivit serviciului de presă al MAE, în cadrul reuniunii a fost examinat stadiul actual al realizării compartimentului de politică externă al programului de guvernare și sarcinile actuale ale diplomației moldovenești. În acest context, se cere de amintit că Programul de activitate al Guvernului pe anii 2001-2005 "RENAȘTEREA ECONOMIEI - RENAȘTEREA ȚĂRII" include la capitolul "Politica externă" următoarele dintre cele mai importante sarcini:

  1. consolidarea suveranității, statalității și integrității teritoriale a Republicii Moldova;
  2. elaborarea și realizarea strategiei naționale de integrare a Republicii Moldova în Comunitatea Europeană și în alte comunități internaționale;
  3. examinarea chestiunii aderării Republicii Moldova la Uniunea Vamală a Rusiei, Belarusului, Kazahstanului, Kîrgîstanului și, ulterior, a posibilității integrării în structurile economice ale Uniunii Rusia-Belarus;
  4. aprofundarea colaborării reciproc avantajoase cu SUA;
  5. dezvoltarea multilaterală a relațiilor tradiționale cu țările vecine România și Ucraina;
  6. extinderea și aprofundarea relațiilor cu țările Europei Occidentale, mai ales cu Germania, Franța, Marea Britanie, Italia și Olanda;
  7. promovarea unei politici mai active de cooperare cu țările din bazinul Mării Negre, din Europa Centrală și Asia de Sud-Est;
  8. participarea mai activă a Republicii Moldova la activitatea ONU, OSCE și a Consiliului Europei;
  9. aprofundarea participării Republicii Moldova la activitatea organizațiilor regionale, care contribuie la accelerarea integrării acesteia în structurile europene.

Întrucît este o evidență faptul că pe mai multe direcții de politică externă nu s-au înregistrat pînă astăzi progrese semnificative, pe unele producîndu-se chiar o anumită recesiune, ministrul de Externe Andrei Statan a ținut să atragă atenția celor prezenți spre dimensiunea de integrare europeană a politicii noastre externe, deși nici în această zonă de acțiune diplomatică nu au fost atinse toate obiectivele prestabilite. Succesele înregistrate în acest domeniu sînt cu precădere de natură instituțională. Cu toate acestea, inovațiile instituționale introduse (Comisia națională pentru integrare europeană, Departament Integrare Europeană, Comisia Parlamentului Republicii Moldova pentru integrare europeană) sînt deocamdată puțin convingătoare cît privește eficiența lor. În sprijinul acestei aserțiuni pot fi invocate: trenarea procesului de elaborare a Strategiei Republicii Moldova de integrare europeană și a Planului de acțiuni pentru realizarea acesteia, orientarea raționamentelor Concepției integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană pe o "pistă falsă" și stilul amatoresc, superficial și ambiguu încă de abordare a realităților politice integraționiste etc.

Oprindu-se în mod special la Planul de Acțiuni RM-UE, ministrul Stratan a accentuat necesitatea intensificării cooperării dintre misiunile diplomatice ale Moldovei și instituțiile publice centrale de la Chișinău în vederea valorificării prevederilor acestui document-cadru în termenele negociate. Alte recomandări importante ale ministrului de Externe se referă: la depunerea de eforturi conjugate pentru a determina comunitatea internațională să participe mai activ la procesul de reglementare transnistreană; la necesitatea angajării mai depline a ambasadelor moldovenești pentru soluționarea problemelor cu care se confruntă cetățenii Republicii Moldova aflați peste hotare, pentru atragerea investițiilor și asistenței financiare, pentru dezvoltarea relațiilor comerciale și pentru protejarea intereselor economice ale Moldovei.


V. Studii, analize, comentarii

Ce va urma după decizia CEDO?
Igor Boțan

a) Reacțiile autorităților transnistrene la decizia CEDO

Reacția imediată a autorităților Federației Ruse față de decizia CEDO pe marginea "cazului Ilașcu" a creat cadrul necesar și pentru manifestarea reacțiilor autoritățile transnistrene. Precum era de așteptat, aceste reacții au fost mult mai radicale. Ca de obicei, a fost organizată "indignarea opiniei publice față de decizia Curții Europene pe marginea cazului teroristului Ilașcu" 1. În plus, experții și politologii transnistreni au organizat un schimb de opinii în cadrul căruia și-au exprimat regretul că "judecătorii Curții Europene se conduc de dreptul formal, și nu de cel umanitar", ei s-au arătat dezamăgiți de valorile europene, prezicînd "sfîrșitul Europei civilizate" 2.

În paralel, ministerul afacerilor externe (mae) al autoproclamatei republici moldovenești nistrene (rmn) a dat publicității la 9.07.04 o declarație în care a specificat că: "Statul transnistrean a fost constituit din voința poporului în conformitate cu cele mai avansate standarde democratice și ale dreptului internațional, care din primele zile s-a ciocnit de manifestarea terorismului de stat din partea Republicii Moldova îndreptat împotriva cetățenilor pașnici. Transnistria a fost obligată să întreprindă măsurile necesare pentru apărarea populației de acțiunile teroriste, făcînd totul pentru pedepsirea criminalilor" 3. În declarație se mai afirmă că "atitudinea preconcepută a judecătorilor CEDO în exercitarea obligațiunilor lor profesionale nu are nimic comun cu exercitarea actului de justiție, creînd un precedent periculos și justificînd terorismul manifestat în formele lui cele mai oribile".

Drept suport pentru acest gen de atitudini sînt invocate afirmațiile lui Ilașcu făcute după ce "a fost eliberat", precum că "teroristul a recunoscut relațiile sale cu autoritățile moldovenești și caracterul crimelor săvîrșite la comandă". Este vorba despre afirmațiile reiterate de Ilașcu și la conferința de presă din 13 iulie a.c., precum că: "În 1992 nu a avut loc un conflict militar, ci un război de agresiune a Federației Ruse asupra tînărului stat independent Republica Moldova... Eu și colegii mei nu am fost criminali, fiindcă eram în exercițiul funcțiunii și îndeplineam întocmai ceea ce ni se ordona de la Chișinău" 4, fiind mobilizat de Ministerul Securității Naționale al Republicii Moldova pentru "a combate inamicii".

În finalul declarației mae al rmn se afirmă că: "Republica Moldovenească Nistreană își exprimă indignarea profundă în legătură cu decizia CEDO, considerînd imposibilă eliberarea înainte de termen a teroriștilor întemnițați și declară că pe viitor nu va renunța la principiul inevitabilității pedepsei. Teroriștii nu au nici naționalitate, nici demnitate, nu pot fi demni de grațiere, iar crimele lor nu au termen de vechime. Ministerul Afacerilor Externe atrage atenția înaltelor instituții europene asupra inadmisibilității manipulării cu criteriile democratice și asupra necesității observării întocmai a drepturilor fiecărui om, indiferent de apartenența etnică, cu atît mai mult a statutului țării în care locuiește".

Faptul că regimul transnistrean refuză să îndeplinească hotărîrea CEDO și își permite să-i dea lecții acestei instituții paneuropene cum trebuie să exercite justiția este extrem de sugestiv. Înalta protecție de care se bucură îi permite să se complacă într-o stare de solipsism, ignorînd și contrazicînd pe oricine și orice nu le convine, inclusiv logica formală, consecutivitatea evenimentelor și chiar interesele principalului garant. De aceea, toate evenimentele sînt percepute în mod exclusiv prin prisma propriilor interese și al efectului propagandistic pentru asigurarea acestora.

b) Calitatea argumentelor

Logica de care se conduce regimul transnistrean se reduce la formula: regimul există de facto, de aceea trebuie recunoscut de jure. Evident, este logica celui mai puternic sau a protejatului celui mai puternic, care consideră că are destule forțe și influență pentru crearea unor realități noi și a oportunităților pentru justificarea acestora. Această logică a stat la baza creării "internaționalei separatiste" în 1992, "internațională" din care au făcut parte doar regimurile separatiste prorusești de pe teritoriile Moldovei (Transnistria și Găgăuzia), Ucrainei (Crimeea), Azerbaidjanului (Karabahul de Munte), Georgiei (Abhazia și Osetia de Sud) și chiar al Croației (Serbska Kraina). Este curios că Republica Cecenă a dorită să devină și ea membră a "internaționalei separatiste", însă n-a fost admisă, probabil pe motiv că nu corespundea principalului criteriu de apartenență. În cazul Republicii Moldova aplicarea eficientă a formulei menționate mai sus era condiționată de evitarea "internaționalizării" eforturilor de soluționare a conflictului, care a fost inspirat, pe care îl mediază și soluția finală a căruia ar trebui s-o garanteze Rusia. Timp de aproape 10 ani autoritățile moldovenești au rămas ostatice ale acestei logici.

Decizia CEDO răstoarnă logica respectivă, stabilind fără echivoc că regimul transnistrean este ilegal, nefiind abilitat să exercite justiția. Mai mult, decizia CEDO deschide posibilitatea celei mai ample și eficiente "internaționalizări" a soluționării conflictului transnistrean. Și asta, după ce regimul respectiv a obținut statutul de parte egală cu Republica Moldova în procesul de negocieri, iar Președintele Voronin a semnat împreună cu liderul transnistrean la 16 mai 2001 un protocol potrivit căruia urmau a fi calculate prejudiciile pe care Republica Moldova trebuie să le achite Transnistriei pentru "agresiune".

Evident, după decizia CEDO mașina propagandistică transnistreană face eforturi pentru a convinge cetățenii că forurile internaționale se conduc de interese obscure și că recunoașterea statalității Transnistriei este totuși realizabilă. Tocmai de aceea, în declarația mae al rmn se face trimitere la "constituirea statului transnistrean din voința poporului". Astfel, potrivit logicii liderilor transnistreni doar peste un an după recensămîntul din 1989, care stabilise că pe ambele maluri ale Nistrului locuiau moldoveni, ucraineni, ruși etc., a avut loc "geneza poporului transnistrean", abilitat imediat cu dreptul la autodeterminare. În mod curios, majoritatea absolută a liderilor "poporului transnistrean" au venit din Rusia și alte foste republici ale URSS pentru a-i explica acestuia care-i este istoria și a-l ajuta să-și realizeze "dreptul la autodeterminare".

În efortul justificării "dreptului poporului transnistrean la autodeterminare" liderii regimului de la Tiraspol au invocat pe parcursul celor 14 ani de existență: ba opunerea față de politica lingvistică a "naționaliștilor români" manifestată prin adoptarea la 31 august 1989 de către Parlamentul de la Chișinău a Legii cu privire la statutul limbii de stat, ba apărarea "patriei socialiste - URSS", care urma să renască prin eforturile regimului transnistrean, pentru ca să ajungă la explicația firească că regimul transnistrean are menirea de "a promova interesele Rusiei în Europa de Sud-Est".

În acest context, este interesant a se vedea, spre exemplu, cum este percepută în prezent politica lingvistică de către liderii comunității ruse din Republica Moldova, politică ce ar fi motivat separatismul. Astfel, în cadrul dezbaterilor din anul trecut pe marginea controversatei Concepției politicii naționale a Republicii Moldova unul din liderii comunității ruse din Moldova, vicepreședintele Parlamentului, Vadim Mișin, menționa într-un interviu acordat ziarului "Accente", precum că nu-i poate motiva pe prietenii și cunoscuții săi, cetățeni ai Republicii Moldova de origine rusă, să studieze limba de stat, deoarece aceștia avînd un business prosper, într-un mediu lingvistic extrem de tolerant pur și simplu nu au nevoie s-o studieze. În același context, un alt lider al comunității ruse din Moldova, președintele Comisiei parlamentare pentru drepturile omului, Mihail Sidorov, afirma la postul de televiziune "NIT" precum că Legea din 1989 privind statutul limbii de stat, care după adoptare, practic, nu a suferit modificări esențiale, este în conformitate perfectă cu standardele europene.

Aceste exemple arată că politica lingvistică a fost doar un pretext pentru constituirea regimului separatist. Este adevărat, calitatea și tonalitatea argumentelor, pe de o parte, a celor care pledau pentru oficializarea limbii moldovenești/ române în calitate de limbă de stat, iar, pe de altă parte, a celor care se împotriveau acestei politici au generat evenimente și fapte regretabile. Liderii transnistreni pînă în prezent își justifică politica separatistă prin invocarea unor lozinci strigate în cadrul mitingurilor "naționaliștilor", evitînd să amintească despre conținutul lozincilor "internaționaliștilor". Acestea se mai păstrează imprimate pe geamurile mijloacelor de transport public din Chișinău. Este dificil de identificat care din aceste fapte și inscripții au rezultat din emoții necontrolate și care din provocări chiar foarte bine calculate. Toate actele normative adoptate în acea perioadă de autoritățile moldovenești sînt accesibile pentru studiere, aratînd că nu conțin nimic de natură să justifice separatismul, lucru confirmat chiar de liderii comunității ruse din Moldova.

c) Ceea ce i se permite lui Jupiter nu i se permite ...?

În situația creată argumentele și comportamentul regimului transnistrean subminează, în primul rînd, prestigiul Federației Ruse care îl susține. Astfel, dacă sînt condamnabile acțiunile Republicii Moldova din 1992 "de restabilire a ordinii constituționale" în Transnistria, pe care liderii de la Tiraspol o califică drept agresiune și "terorism de stat", atunci cum pot fi calificate acțiunile Rusiei de restabilire a "regimului constituțional" în Cecenia? În primul rînd, Republica Moldova a fost atrasă în conflictul armat ca urmare a provocațiilor organizate la Dubăsari și în preajma comisariatului de poliție din Bender, iar armata rusă a intrat în Cecenia pentru "restabilirea ordinii constituționale" utilizînd "artificii ale artei militare", precum "luarea inamicului prin surprindere" chiar în noaptea cînd toți sărbătoreau revelionul din 1995.

În al doilea rînd, Rusia a intervenit în Cecenia cu forța militară pentru "restabilirea ordinii constituționale" după ce doi ani și jumătate anterior forțele ei armate împiedicaseră Republica Moldova să facă același lucru în Transnistria. Astfel, ceea ce nu i se poate Republicii Moldova în lupta cu separatismul i se poate Rusiei. În al treilea rînd, în 1996 conducerea de vîrf a Rusiei a ordonat lichidarea liderului cecen Djokhar Dudaev. În consecință, piloții ruși au ras cîteva sate cu tot cu locuitori lor de pe fața pămîntului pînă au reușit să îndeplinească ordinul. Se iscă întrebarea - luate în comparație, acțiunile Rusiei în conflictul transnistrean și acțiunile ei din Cecenia sînt o manifestare a dublelor standarde? Este important că acțiunile menționate împotriva Ceceniei au avut loc pînă la actele de terorism ale rebelilor, motivînd declanșarea lor ulterioară. Astfel, în conformitate cu logica liderilor transnistreni, acțiunile Rusiei au reprezentat adevărate "acte neprovocate de agresiune și terorism de stat".

Cinismul logicii liderilor de la Tiraspol, cetățeni ai Rusiei, este uluitor. Ei se lansează în retorica de condamnare a terorismul, apucîndu-se să învețe CEDO cum să-și exercite atribuțiile exact în momentul în care doi conaționali de ai lor, ofițeri ai serviciilor secrete ruse, au fost condamnați la închisoare pe viață de către justiția din Qatar pentru lichidarea pe teritoriul acestui stat a altui fost președinte al Ceceniei, Zelimkhan Iandarbiev. În acest caz, liderii separatiști de la Tiraspol manifestă lipsă de compasiune față de propriii conaționali, care au îndeplinit ordinul superiorilor lor, sau aplică logica dublelor standarde?

De fapt, pe liderii separatiști îi preocupă doar asigurarea propriilor interese. De aceea, au anunțat că nu se vor conforma deciziei CEDO. În conformitate cu logica lor îndeplinirea deciziei CEDO ar echivala cu recunoașterea inconsistenței cauzei separatiste. Comportamentul lor sfidător față de decizia CEDO ar avea menirea să demonstreze că regimul transnistrean nu se află sub influența Federației Ruse, care a declarat că se va conforma totuși prevederilor deciziei. Evident, acest comportament al liderilor transnistreni este valabil atîta timp cît va persista suportul economic, financiar și politic din partea Rusiei.

Logica liderilor transnistreni le dictează că tensionarea relațiilor cu Republica Moldova este salvatoare pentru regim. Propaganda transnistreană funcționează la turații maxime, în regim nonstop pentru consolidarea sindromului "cetății asediate" pe care o atacă "naționaliștii moldoveni" susținuți de "forțele imperialismului mondial". Tocmai de aceea săptămîna trecută, imediat după vizita înaltului Comisar OSCE pentru Minorități Naționale, Rolf Ekeus, la Chișinău și Tiraspol, a fost pusă la cale lichidarea școlilor moldovenești din regiune, care în opinia liderilor transnistreni reprezintă "coloana a cincea" a cărei menire este subminarea statalității Transnistriei. Pretextul formal este că directorii școlilor moldovenești din Transnistria refuză să le înregistreze la camera înregistrărilor de stat din Transnistria.

Însă logica aducătoare de succes în anumite condiții este păguboasă cînd acestea se schimbă. Astfel, misiunea OSCE în Republica Moldova a calificat drept "purificare lingvistică" închiderea școlilor. A urmat și reacția de condamnare a acțiunilor respective din partea Secretarului General al Consiliului Europei, Walter Schwimmer, și a șefilor misiunilor diplomatice ale țărilor occidentale acreditate în Republica Moldova. În schimb, reacția Rusiei a fost conformă statutului de garant și mediator, îndemnîd "autoritățile transnistrene să se abțină de la măsurile administrative, dînd dovadă de atitudine echilibrată". Mai mult, ministerul rus de Externe a subliniat că problema școlilor este o "consecință a conflictului nesoluționat" 5, ceea ce este o aluzie la faptul că actualul conflict legat de școlile moldovenești este o consecință a refuzului autorităților moldovenești de a semna "Memorandumul Kozak".

Evident, autoritățile transnistrene aplică formula testată de mult, precum că în adoptarea deciziilor ele ar fi independente de Rusia, a cărei opinie este singura demnă de a fi luată în considerație în medierea conflictului. Calculul autorităților transnistrene este bazat pe faptul că în ajunul alegerilor parlamentare autoritățile de la Chișinău nu vor risca să întreprindă măsuri extraordinare, interesul electoral dictîndu-le să evite antagonizarea Rusiei. Retorica vehementă a autorităților moldovenești va fi echilibrată de cea privind acceptul Rusiei de a semna Pactul de Stabilitate și Securitate pentru Republica Moldova și despre necesitatea reintegrării țării.

Între timp, în cadrul recensămîntului din octombrie autoritățile transnistrene vor demonstra că cetățenii din regiune se identifică drept "transnistreni" și că există asemenea popor cu dreptul la autodeterminare. În plus, liderii transnistreni au decis deja că în paralel cu alegerile parlamentare din martie 2005 din Republica Moldova, în Transnistria se va desfășura referendumul privind dreptul de proprietate privată asupra pămîntului. Aceasta va reprezenta încă un stimulent pentru mașina propagandistică de a vehicula teza despre interesul exclusiv al autorităților moldovenești de a lua sub control proprietatea privatizată a "poporului transnistrean".

În consecință, în timp ce regimul de la Tiraspol își creează noi oportunități pentru întărirea pozițiilor, Republica Moldova de comun acord cu Federația Rusă va căuta în conformitate cu Tratatul de bază semnat în noiembrie 2001 să caute o formulă federalistă de legalizare a acestora.


1 http://www.olvia.idknet.com/ol43-07-04.htm

2 http://www.olvia.idknet.com/ol52-07-04.htm

3 http://www.olvia.idknet.com/ol48-07-04.htm

4 Jurnal de Chișinău, nr. 298, 16 iulie 2004

5 http://www.ln.mid.ru/brp_4.nsf/sps/35DF965F6F337762C3256ED6004DF5F4


Moldova - Transnistria: reguli pentru business
Liliana Agarcova

În prima jumătate a lunii iulie a fost preconizată întîlnirea întreprinzătorilor din Moldova, Transnistria și Găgăuzia (Cocieri/ Dubăsari). Deja au avut loc cîteva întruniri. Ele sînt productive, dar rare, din cauza politicienilor. Ultima întrunire-discuție de acest fel a avut loc la Chișinău în luna noiembrie 2003, din inițiativa Centrului de investigații strategice și reforme (CIRS), Asociației micului business (Chișinău) și Centrului de investigații economice, Uniunii industriașilor, agrarienilor și întreprinzătorilor (Tiraspol).

Deviza întrunirii a fost: "Nici un cuvînt despre politică, numai despre îmbunătățirea condițiilor pentru colaborarea reciproc avantajoasă". Părțile au convenit asupra faptului că luarea reciprocă în considerație a intereselor ambelor comunități de business va ajuta la restabilirea unității spațiului economic, la atragerea investitorilor și proiectelor mari, pentru a pătrunde, prin eforturi comune, pe piețele externe.

Nu au lipsit nici recomandările, nici dorința de a crea un consiliu consultativ pentru autorități. Dar a intervenit "Memorandumul Kozak", care a dat totul peste cap. Noua întîlnire însă a fost zădărnicită de noul val de emoții ale politicienilor, de data aceasta în ceea ce privește drepturile la privatizarea întreprinderilor industriale din Transnistria.

Cu toate acestea, viața își urmează cursul. Căutarea unor abordări comune privind restabilirea unității spațiului economic al Moldovei, ca "stat comun", trebuie continuată. Cu atît mai mult cu cît Republica Moldova, în ultimul timp, a făcut cîțiva "pași în întîmpinare" în domeniul înregistrării, impozitării și protecției drepturilor consumatorilor.

Astfel, pînă nu demult una dintre cele mai acute probleme era cea a înregistrării agenților economici din Transnistria la Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova și acordarea documentelor de confirmare a locului producerii mărfurilor și serviciilor pentru plata TVA. Însă această înregistrare dădea dreptul să nu se aplice TVA pentru livrarea mărfurilor și serviciilor de către agenții economici din raioanele de est, presupunînd în schimb trecerea unui șir de proceduri birocratice la organele fiscale, vamale și Camerei de licențiere. Prevederea privind înregistrarea agenților economici din raioanele de est la Camera de Înregistrare a Republicii Moldova, prevăzută în Legea pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului fiscal "Taxa pe valoarea adăugată" pe de o parte, poate fi privită ca una politică, iar pe de altă parte, ca facilitate fiscală la livrarea mărfurilor și prestarea serviciilor, în comparație cu acei agenți economici care nu s-au înregistrat. Este important de asemenea faptul că înregistrarea întreprinderilor din Transnistria a acordat automat înlesniri agenților economici de pe malul drept al Nistrului, deoarece serviciile prestate acestora nu erau considerate ca fiind importate și, prin urmare, beneficiarii serviciilor în Moldova nu trebuie să achite TVA pentru servicii.

Din momentul introducerii acestei inovații (acțiuni privind efectuarea operațiunilor import-export de către agenții economici dislocați în raioanele de est - aceasta este denumirea hotărîrii Guvernului Republicii Moldova) a trecut mai mult de un an. Dacă la început ea a stîrnit o reacție negativă a administrației și întreprinderilor din Transnistria, în prezent situația s-a schimbat. Conform declarației Președintelui V. Voronin, în ultimele săptămîni peste 400 de agenți economici din Transnistria, inclusiv "Sheriff", s-au înregistrat la Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova. Ce ar însemna aceasta? Se poate presupune că decizia de a se înregistra este dictată de avantaje economice. Dar poate ea este legată de transferarea, de la 1 ianuarie 2004 la 1 ianuarie 2005, a termenului includerii agenților economici din Transnistria în Registrul de stat al întreprinderilor? Iar întreprinderile din Transnistria, pur și simplu, sînt în expectativă?

În aparență, problema aplicării TVA pentru efectuarea operațiilor de import de către întreprinderile din Transnistria este închisă, dar aceasta nu este adevărat. La luarea deciziei privind înregistrarea agenților economici din Transnistria, probabil, a avut prioritate politica și nu economia. Fără a ține cont de specificul impozitării serviciilor cu TVA, legislatorii Moldovei au scutit automat în Republica Moldova, de achitarea TVA, beneficiarii serviciilor prestate de către partea stîngă a Nistrului. Căci TVA la importul de servicii se achită de beneficiar, fără dreptul de a trece în cont TVA achitate la efectuarea livrărilor ulterioare de mărfuri și servicii. În urma deciziei luate, bugetul de stat al Moldovei "a pierdut", iar agenții economici - beneficiari ai serviciilor - au cîștigat.

Și în prezent, după aproape un an, Guvernul Republicii Moldova examinează chestiunea privind impozitarea serviciilor prestate de întreprinderile din Transnistria, și nu este exclus că aceste servicii vor fi considerate ca fiind importate și impozitate la beneficiarul serviciilor.

Întrucît climatul de afaceri privind raporturile dintre agenții economici din Transnistria și din Moldova nu este deocamdată reglementat, procesul respectiv poate fi facilitat prin discuțiile întreprinzătorilor. Totodată, există multe probleme care necesită găsirea unor soluții reciproc acceptabile. Ne vom referi la cele mai importante dintre acestea:

S-a irosit destul de mult timp pînă cînd Moldova și Transnistria au convenit, în sfîrșit, să ajungă la un acord privind "statul comun" sub formă de federație. Procesul de apropiere însă este anevoios. Chiar dacă factorii de decizie ajung la o înțelegere (sau nu ajung la o înțelegere), în ultimă instanță suferă populația și economia. Din moment ce ambele părți sînt aproape de a conveni asupra creării "unui spațiu economic comun", politicienii și funcționarii nu trebuie să fie o piedică în calea contactelor dintre omenii de afaceri, ci să profite de inițiativa și experiența practică a acestora. Este necesar de a ajunge la o înțelegere: "mai bine vecinul în apropiere, decît fratele în depărtare". Această alegorie a lui Solomon are peste 3000 de ani.


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]