![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20040915/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
1.1. Remanieri
La 2 septembrie curent, Executivul a dispus numirea Elenei Mocanu, a lui Eșanu Nicolae și a lui Ion Dron în funcțiile de viceminiștri ai Justiției și eliberarea lui Nicolae Taran din funcția de director general al Agenției de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale, în legătură cu lichidarea instituției în cauză.
Dînd curs solicitării Consiliului Suprem de Securitate (CSS), care a semnalat nereguli în asigurarea securității zborurilor deservite de Aeroportul Internațional Chișinău, Guvernul a decis în ziua următoare eliberarea din funcție a mai multor funcționari din cadrul secției securitate aeronautică a Administrației de Stat a Aviației Civile (ASAC) și al organelor de poliție responsabile. Pentru aceleași motive, Cabinetul de miniștri a aplicat sancțiuni disciplinare față de Ion Crohin, director al ASAC, și față de Vladimir Botnari, prim-viceministru al Afacerilor Interne.
O altă remaniere guvernamentală vizează substituirea lui Valeriu Starenco cu Boris Cojuhari în funcția de reprezentant plenipotențiar al Republicii Moldova în Adunarea generală a acționarilor Telecompaniei interstatale din CSI "Mir".
1.2. Hotărîri
Această măsură este mai mult decît necesară în condițiile în care din 1999 se tot reafirmă interesul primar al Moldovei pentru integrarea europeană, fără ca să existe o misiune diplomatică a Chișinăului care să se ocupe în mod prioritar de relațiile cu UE. Ultimele evoluții de pe continentul european - extinderea UE și, în consecință, apropierea granițelor acesteia de cele ale Moldovei, sporirea rolului UE la scară globală, deși încă insuficientă și sub aspect politic, stabilirea unor noi instrumente de cooperare în contextul politicii UE "new neigbourhood" - îndreptățesc și mai mult această decizie guvernamentală. Rămînem în speranța că UE va adopta și ea o astfel de măsură simetrică în raport cu Moldova, inaugurînd la Chișinău o reprezentanță a sa în vederea permanentizării și solidificării relațiilor ei cu Republica Moldova.
Întrucît Guvernul este instituția responsabilă de elaborarea bugetelor anuale, el luînd în calcul și veniturile la buget obținute de pe urma activităților de privatizare, intenția de excludere a acestor obiective economice din procesul de privatizare este, fără îndoială, conjuncturistă.
Potrivit moțiunii guvernamentale respective, din programul de privatizare urmează să fie excluse cele două centrale electrice cu termoficare din Chișinău, CET-1 și CET-2, Fabrica de brînzeturi din Telenești, Baza auto a zonei industriale din Chișinău, Fabrica de congelare rapidă a produselor din Chișinău, Secția de îmbuteliere a Întreprinderii Experimentale de Producere a Vinului "Dacia-Fenix" din Ialoveni, Depozitul de vinuri din Suruceni, două fabrici de producere a cărămizii, una din Chișinău și alta din Cahul, și alte unități de menire socială.
Bugetul de stat pentru anul 2005
În cadrul unei ședințe cu importanți factori de decizie, Președintele Voronin a accentuat rigorile pe care trebuie să le îndeplinească bugetul de stat pentru anul viitor. În opinia șefului statului, "bugetul de stat al Republicii Moldova trebuie să poarte un caracter calificat, obiectiv și să fie îndreptat spre atingerea scopurilor strategice de dezvoltare a țării. Prioritățile bugetului urmează să fie construite pe obiectivele ce se conțin în Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei". Serviciul de presă al Președinției arată, de asemenea, că Vladimir Voronin a subliniat necesitatea consolidării mecanismelor de creștere economică și a stimulării domeniilor mai rentabile ale economiei naționale, evidențiind în acest sens sferele vinificației, tutunăritului, cultivării sfeclei de zahăr și sectorul zootehnic.
În aceeași ordine de idei, a fost menționată necesitatea orientării sociale a bugetului pentru anul viitor, astfel încît ocrotirea sănătății, educația, știința, programele naționale de gazificare, de asigurare cu apă potabilă și de dezvoltare a infrastructurii drumurilor să se bucure de o atenție sporită.
1. Nivelul securității economice în Republica Moldova
Într-un raport elaborat recent de Organizația Internațională a Muncii (OIM), care vizează nivelul de securitate economică, Republica Moldova este poziționată pe locul 43, cu un indice de 0,495 puncte, și este catalogată drept o țară cu un nivel redus al securității economice. Drept suport pentru întocmirea clasamentului s-a luat o grilă ce cuprinde șapte criterii diferite de securitate economică a individului, în particular în ceea ce privește asigurarea cu locuri de muncă, protecția socială etc. Astfel, la capitolul privind situația din Europa de Est și statele CSI se arată că situația pe piața muncii din Republica Moldova, Azerbaidjan, Rusia și Ucraina este mai gravă decît relevă statisticile oficiale. Europa de Est este apreciată drept o regiune în care în ultimul timp s-a înregistrat un grad mai redus de securitate economică.
Potrivit estimărilor OIM, Republica Moldova se plasează imediat după Federația Rusă, Belarus și devansează România. Cel mai înalt nivel de securitate economică se atestă în Suedia (0,977 puncte), Finlanda (0,947 puncte) și Norvegia (0,926 puncte). Raportul intitulat "Securitatea economică pentru o lume mai bună" conține estimări pentru 100 de țări ce reprezintă peste 85% din populația mondială. Acesta constată că securitatea economică - asociată cu democrația și cheltuielile guvernamentale în materie de protecție socială - favorizează nu doar ascensiunea economică, ci contribuie și la securitatea socială.
Potrivit unui alt raport al OIM, făcut public în anul 2003, se arăta că cetățenii Republicii Moldova muncesc anual cu aproximativ 500 de ore mai mult decît angajații din țările membre ale UE. Astfel, în timp ce în Republica Moldova numărul de ore lucrate pe an se ridică, potrivit Codului muncii, la 2000, în țări precum Germania sau Franța nu se lucrează mai mult de 1400-1500 de ore pe an. În cele din urmă, potrivit unui studiu al Federației europene a patronilor, se spune că Moldova se situează pe ultimul loc în Europa după mărimea salariului mediu care constituie 0,32 euro pentru 1 oră/muncă sau 1,14% din salariul maxim european și cu un venit mediu anual de 230 euro per capita.
2. Deficiențe în sectorul extern al economiei
Potrivit ultimului raport al Departamentului de Statistică și Sociologie (DSS), deficitul comercial continuă să crească și a atins, după șapte luni, circa 380 milioane USD. În ianuarie-iulie, ritmul de creștere a exporturilor a fost de 33,4 la sută și a depășit puțin nivelul înregistrat la importuri, situat la 31,5%. Deși exporturile au crescut mai rapid decît importurile, deficitul comercial s-a majorat cu 28,9%, iar gradul de acoperire a importurilor cu exporturi pe ansamblul primelor șapte luni a fost de 58,8%.
Pe parcursul primelor șapte luni ale anului 2004, Republica Moldova a înregistrat un deficit comercial cu țările UE - de 135,1 milioane USD, cu țările CSI - de 129,3 milioane USD, cu țările Europei Centrale și de Est - de 37,1 milioane USD și la categoria alte țări - de 77,6 milioane USD. Cel mai mare sold negativ în schimburile comerciale cu țările-partenere Moldova îl are cu Ucraina, de circa 189 milioane USD. Experții în domeniu explică creșterea deficitului comercial cu Ucraina prin majorarea importurilor de resurse energetice, materii prime și altor mărfuri. În ianuarie-iulie 2004, valoarea comerțului extern al Moldovei a atins cifra de 1461,7 milioane USD. Exportul de mărfuri și servicii moldovenești pe piețele externe a constituit 541,3 milioane USD, iar valoarea importurilor a fost de 920,4 milioane USD.
Guvernul a anticipat pentru acest an exporturi în valoare de 900 milioane USD și importuri în valoare de 1525 milioane USD, la un deficit de 625 milioane USD. Experții independenți însă sînt mai pesimiști. Potrivit previziunilor acestora, importurile vor continua să crească mai rapid (26,3%) decît exporturile (22,8%) și, ca urmare, deficitul comercial la sfîrșit de an va înregistra o valoare de 810 milioane USD.
3. Prognoze macroeconomice
Guvernul mizează pe o creștere economică în medie de 5% în anii 2005-2007, potrivit Cadrului de cheltuieli pe termen mediu, 2005-2007 (CCTM), publicat la începutul lunii septembrie în Monitorul oficial. Prognoza preliminară pe anii 2005-2007, elaborată de Ministerul Economiei, potrivit scenariului moderat, prevede o creștere economică reală de 5% anual, o reducere a inflației anuale pînă la 5% la sfîrșitul anului 2007, precum și o depreciere lentă a cursului de schimb al monedei naționale de pînă la 15,8 lei pentru un dolar SUA la sfîrșitul anului 2007.
Potrivit CCTM, PIB-ul nominal va constitui în anul 2005 circa 34,9 miliarde lei, în 2006 - 38,8 miliarde și 42,8 miliarde lei în 2007. Inflația medie este pronosticată la un nivel de 8,9% în 2005, de 6,9% în 2006 și, respectiv, de 5,5% în 2007.
Exportul mărfurilor va crește pînă la 1,02 miliarde USD în 2005, la 1,14 miliarde USD în 2006 și la 1,265 miliarde USD în anul 2007. Importul mărfurilor este prognozat la un nivel de 1,632 miliarde USD în 2005, 1,73 miliarde USD în 2006 și de 1,825 miliarde USD în anul 2007.
Reprezentanți de la Ministerul Economiei susțin că este vorba de o prognoză preliminară, care pe parcurs ar putea să fie modificată, la fel cum s-a întîmplat cu prognoza pe anul 2004. La elaborarea bugetului pe acest an au fost luată în calcul o creștere de 5% și o inflație de 4,5%, ulterior însă prognoza de creștere a fost ridicată pînă la 8%, iar rata inflației pînă la 10%. Proiectul bugetului de stat pe anul 2005 a fost construit pe o rată de creștere economică de 6%, cu un punct procentual peste prognoza preliminară inclusă în CCTM.
Produsul Intern Brut estimat pentru prima jumătate a acestui an a crescut cu 6,1% în termeni reali față de aceeași perioadă din 2003 cu mai bine de un punct procentual peste previziunile Guvernului. Avînd în vedere recolta record de cereale și așteptările de producție agricolă a acestui an în ansamblu, nu mai încape îndoială că Moldova va înregistra o creștere economică de peste 6%. Totodată, trebuie să menționăm că în pofida acestei creșteri, rata inflației pentru prima jumătate a acestui an a fost de 13,3%, Moldova plasîndu-se pe locul doi, după Belarus (20,3%), între statele CSI la acest capitol. Oricum, datele privind evoluția PIB-ului pentru șase luni răstoarnă toate previziunile, interne sau externe, privind evoluția economiei moldovenești în acest an, fiind vorba de o accelerare în trimestrul al doilea. Majoritatea instituțiilor financiare internaționale creditau Republica Moldova cu o creștere economică de 5% în acest an.
În ciuda declarațiilor făcute anterior de către liderul separatist Igor Smirnov precum că toate școlile din regiunea transnistreană vor putea începe noul an școlar în condiții normale, două din cele opt școli cu predarea în grafia latină - liceul românesc "Evrica" din Rîbnița și școala nr. 20 din Tiraspol, la care învață circa 1200 de copii, continuă să fie sigilate, iar orfelinatul din Tighina (Bender) rămîne să fie deconectat de la apeduct.
Cu această ocazie, autoritățile moldovene au chemat comunitatea internațională și mediatorii în problema transnistreană să-și suplimenteze eforturile pentru a influența autoritățile transnistrene în vederea soluționării problemei școlilor cu predare în grafia latină din regiunea transnistreană, iar Misiunea OSCE din Republica Moldova a chemat încă o dată părțile la reluarea negocierilor în format pentagonal, apreciind că problema școlilor este încă departe de o soluție definitivă și că aceasta a servit drept "factor explozibil" care a afectat procesul de negocieri.
Între timp, autoritățile de la Tiraspol au celebrat, la 3 septembrie, cu mare fast cea de-a 14-a aniversare a "independenței" autoproclamatei republici transnistrene, organizînd o paradă militară pentru a-și reafirma încă o dată autosuficiența și a demonstra înalților oaspeți din Rusia, Ucraina, Osetia de Sud și Abhazia că, după cum s-a exprimat chiar liderul transnistrean Igor Smirnov, în prezent Transnistria este în stare să respingă orice agresiune militară cu forțe proprii.
Cîteva zile mai tîrziu, forțele cu destinație specială și milițiile transnistrene au organizat o altă demonstrație de forță, de data aceasta într-o situație reală, luînd cu asalt gara de trenuri și depourile din Tighina (Bender), agresînd fizic mai mulți angajați ai căilor ferate moldovenești și arestînd inginerul-șef al gării și un jurnalist al postului național de televiziune "Moldova 1". Condamnarea celor doi la 15 zile de detenție a fost criticată dur de către autoritățile moldovene, iar Procuratura Generală a Republicii Moldova a declanșat urmărirea penală pe marginea cazului de ocupare forțată a gării și depoului de la Tighina (Bender) și a persoanelor care se fac vinovate de reținerea jurnalistului moldovean.
Situația tensionată din regiunea transnistreană a fost pusă în discuție la 9 septembrie în cadrul ședinței Consiliului permanent al OSCE de la Viena, care, potrivit unui comunicat de presă al ministerului de Externe de la Chișinău, "a condamnat cu vehemență acțiunile de destabilizare" întreprinse de către administrația transnistreană și a chemat la redeschiderea neîntîrziată a școlilor din Tiraspol și Rîbnița, la restabilirea activității normale a sectoarelor de cale ferată din raioanele de est și stabilizarea situației din zona de securitate.
Tot la 9 septembrie, la Chișinău, a sosit într-o vizită de două zile trimisul special al președinției bulgare a OSCE, Petar Stoianov. Vizita lui Stoianov s-a înscris în eforturile OSCE de a încuraja negocierile pe marginea problemei transnistrene și a inclus întrevederi cu Președintele Voronin, ministrul Reintegrării Vasile Șova, alți oficiali moldoveni, precum și cu membri ai administrației transnistrene. La sfîrșitul vizitei, Stoianov s-a declarat profund îngrijorat în legătură cu tensionarea continuă a relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol și a chemat cele două părți să-și depășească divergențele la masa de negocieri.
Apelurile repetate din partea OSCE și a altor structuri europene de a relua negocierile par însă a avea răsunet doar la Tiraspol, unde recent Igor Smirnov declara că este gata să poarte negocieri cu Chișinăul în cadrul formatului pentalateral, deoarece "nu există altă perspectivă pentru reglementarea conflictului moldo-transnistrean decît dialogul". În același timp, Chișinăul își păstrează poziția intransigentă exprimată de Președintele Voronin la 27 august, potrivit căreia oficialii moldoveni nu vor mai dialoga cu liderii transnistreni, ci "doar cu cei cărora Tiraspolul li se supune în cel mai direct mod". În viziunea Chișinăului nu există, așadar, altă cale de depășire a actualei situații de criză decît prin eforturile "concertate și susținute" din partea comunității internaționale, ca de exemplu organizarea unei conferințe internaționale cu privire la Moldova și semnarea Pactului de Stabilitate și Securitate pentru Moldova propus de către Președintele Voronin statelor mediatoare, SUA, UE și României.
1. Reuniunea Consiliului interstatal pentru situații excepționale al statelor membre ale CSI
La 7 și 8 septembrie, la Chișinău, și-a ținut lucrările reuniunea Consiliului interstatal pentru situații excepționale al statelor membre ale CSI. Pe parcursul acestor două zile reprezentanții celor 10 state membre ale CSI, participante la for, au examinat și semnat mai multe acorduri și protocoale, cele mai importante fiind: Acordul cu privire la crearea fondului de rezervă al CSI privind acordarea de ajutor statelor ce au avut de suferit în urma situațiilor excepționale, Concepția de colaborare în domeniul monitorizării și prognozării situațiilor excepționale, Convenția normativă și de drept în domeniul prevenirii și înlăturării efectelor situațiilor excepționale și Programul comun de activitate științifică în domeniul prevenirii situațiilor excepționale.
2. Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est
După semnarea acordurilor de comerț liber cu toate statele-membre ale Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), precum și după încheierea procedurii de ratificare a acestora, cu excepția celui semnat cu Bulgaria, partea moldovenească și-a desemnat reprezentanții săi în componența Comisiei mixte interguvernamentale, create în scopul monitorizării procesului de implementare a prevederilor acestor acorduri. Principalele atribuții ale comisiei în cauză constau în efectuarea analizei și controlului asupra implementării acordurilor bilaterale, discutarea proiectelor concrete de colaborare în diverse domenii de activitate economică a statelor beneficiare ale PSESE și acordarea de asistență pentru realizarea lor.
Politica statală recentă cu privire la consolidarea terenurilor agricole
Felicia Izman
A doua încercare, mai explicită, a apărut în ianuarie 2004 în forma a două documente legislative, și anume proiectul Programului de Stat cu privire la organizarea și amenajarea terenurilor agricole și proiectul de Lege cu privire la organizarea și amenajarea terenurilor agricole. Peste cîteva luni, în aprilie 2004, mai multor ministere a fost remisă versiunea revizuită și mai detaliată a acestor documente (tot în formă de proiect). La momentul actual nu a fost încă adoptat un document final la această temă deosebit de controversată.
Documentele elaborate, în special Programul de Stat (PS), propun o restructurare majoră a sectorului prin promovarea creării în masă a "întreprinderilor consolidate" (care în fond reprezintă nu altceva decît cooperative de producție). Implementarea mecanismelor descrise constau dintr-o serie de acțiuni de mare amploare, inclusiv elaborarea amendamentelor la unele legi de bază, crearea unor noi comisii, precum și adoptarea unor noi politici funciare, fiscale, creditare, de marketing etc. Documentele, de asemenea, stipulează elaborarea unui nou Cod funciar "adecvat condițiilor ce s-au creat la etapa actuală" (citat din PS), act care se găsește în prezent în proces de întocmire la Ministerul Agriculturii.
Conform proiectului PS, motivele Guvernului pentru inițierea unui proces în masă de consolidare a terenurilor agricole se bazează pe următoarele ipoteze-cheie: (i) fragmentarea pămîntului în rezultatul PNP este în prezent excesivă în Moldova; (ii) sectorul agricol individual este ineficient și necompetitiv; (iii) întreprinderile agricole consolidate de mărime optimală vor fi în stare să presteze o producție competitivă de calitate înaltă; și (iv) crearea întreprinderilor consolidate va conduce la crearea locurilor noi de muncă, creșterea productivității muncii și va stopa refluxul populației din zonele rurale.
O analiză simplă a ipotezelor expuse mai sus dezvăluie cu ușurință irelevanța acestora. În primul rînd, dacă ne referim la pretinsa fragmentare excesivă a terenurilor agricole, atunci să aruncăm o privire la datele statistice care indică următorul tablou al utilizării pămîntului agricol în 2003: 54% din fondul funciar distribuit în procesul privatizării este în prezent utilizat de gospodăriile corporative relativ mari (în special SRL-uri, dar și cooperative de producție și societăți pe acțiuni) care posedă terenuri în mărime de la 100 pînă la 1000 hectare. Deci, este clar că piața funciară în creștere rapidă a rezolvat deja în mare măsură problema fragmentării și o va ține tot așa pe măsură ce piața se dezvoltă în continuare. A doua afirmație cu privire la ineficiența agriculturii de tip individual este total falsă, deoarece în prezent sectorul individual1 produce tocmai 75% din produsul agricol brut utilizînd doar 56% din totalul suprafețelor agricole, astfel manifestînd o productivitate mai înaltă decît sectorul corporativ.
A treia ipoteză ce declară că doar întreprinderile consolidate sînt capabile să producă calitativ și competitiv poate fi ușor infirmată aducînd drept exemplu elocvent situația colhozurilor și sovhozurilor de la mijlocul anilor '90 ai secolului trecut, cînd acestea erau nimic mai mult decît niște întreprinderi falimentare ce acumulau datorii imense în fiecare an, adică absolut inapte de a funcționa într-o economie de piață. Se pare că inițiativa prezentă a Guvernului ne propune să soluționăm problema sărăciei din spațiul rural prin reîntoarcerea la un sistem economic falit, care s-a dovedit inapt în trecut și cu siguranță va produce un rezultat similar în viitor.
| Boxa 1. Citat din articolul "Un pas inapoi pentru agricultura", Economist Intelligence Unit (EIU): "Daca administratia comunista a RM va actiona conform planului, rezultatele vor fi aproape cu siguranta negative. Programul comunistilor reflecta antipatia ideologica a acestora fata de agricultura privata, iar solutiile oferite provin din diagnoza gresita a problemelor sectorului agricol." |
Este evident că sub pretextul unor premise false Guvernul încearcă să atragă producătorii agricoli individuali în cadrul unor întreprinderi de tip colectiv care și-au demonstrat incapacitatea activării în condiții de piață în trecutul neîndepărtat. Proiectele documentelor sus-menționate prevăd proceduri foarte simplificate pentru crearea întreprinderilor consolidate: formarea acestora necesită acordul proprietarilor funciari ce dețin nu mai mult de 2/3 dintr-un masiv agricol (ceea ce înseamnă, de fapt, că restul proprietarilor vor fi impuși să-și cedeze terenurile împotriva voinței proprii!). Procedurile de ieșire din aceste întreprinderi, prin contrast, sînt mult mai complicate, deoarece "proprietățile agricole consolidate sînt indivizibile dacă divizarea lor aduce la crearea sectoarelor mai mici de cele recunoscute minim admisibile2". Aceasta reprezintă o violare clară a drepturilor constituționale ale proprietarilor funciari. O stipulare care în mod explicit demască caracterul politic al acestei inițiative este faptul că "întreprinderile consolidate sînt conduse și administrate de specialiști acreditați de către o comisie specială raională".
Un studiu recent3, care a încercat să identifice atitudinea fermierilor față de ideea consolidării terenurilor agricole, a stabilit că 76% din proprietarii funciari/ arendași și 82% din arendatori nu vor fi de acord să transfere pămîntul unei întreprinderi consolidate. Motivele indicate de fermieri au fost următoarele: "nu voi putea transmite pămîntul meu urmașilor", "întreprinderea consolidată nu va fi mai eficientă și angajații vor fi iresponsabili", "acum pot să vînd pămîntul oricînd", sau "sînt satisfăcut de contractul de arendă".
Este regretabil faptul că factorii de decizie ai Republicii Moldova, orbiți de motive politice mioape, nu vor să vadă consecințele negative de lungă durată a acestor politici perturbante, care vor conduce inevitabil la înrăutățirea mediului de afaceri și investiții, deja deprimat și stagnant, din cauza nesiguranței drepturilor de proprietate, la o scădere continuă a investițiilor private atît domestice, cît și externe etc. Totodată, nu este clar în ce mod Guvernul va face rost de resursele necesare pentru a finanța acest program costisitor estimat la circa 70-90 milioane lei (6-8 milioane dolari). Conform EIU4, "aceasta este cea mai mare speranță pentru prevenirea implementării acestuia, dat fiind că Guvernul este efectiv falit". Donatorii externi, mai mult ca probabil, nu se vor arăta dispuși să ofere aceste fonduri.
Estimări preelectorale
Igor Boțan
Acest calcul este logic și la prima vedere pare a fi corect. Argumentele care se aduc în favoarea fixării de către Parlament a datei alegerilor pentru sfîrșitul lunii mai sau chiar a lunii iunie țin de presupusele interese ale partidului de guvernămînt. Astfel, se consideră că Partidul Comuniștilor ar dori să profite, în scopuri propagandistice, de sărbătorile religioase din luna aprilie pentru a transforma iarăși, la fel ca și în anii precedenți, într-un show politic aducerea de Paști a Focului Sfînt de la Ierusalim. Profit politic substanțial poate aduce și sărbătorirea în plină campanie electorală a Zilei internaționale a solidarității muncitorilor, la 1 mai, dar mai ales a aniversării a 60-a a victoriei asupra fascismului, la 9 mai, adică chiar în preajma alegerilor. Aceasta mai cu seamă că șefii statelor CSI au fost invitați deja de Președintele rus, Vladimir Putin, la Moscova pentru sărbătorirea acestei aniversări, lucru extrem de important pentru Președintele Voronin pentru a demonstra celor 30% ale electoratului rusolingv că menține relații normale cu conducerea Federației Ruse.
De asemenea, se consideră că pe la mijlocul lunii mai alegătorii uită de poverile iernii, care de această dată ar putea fi extrem de dificilă din cauza unor prognozabile insuficiențe de electricitate și gaze naturale, ca urmare a așa-ziselor "măsuri adecvate" a autorităților transnistrene împotriva a ceea ce ele numesc "blocadă economică" din partea Chișinăului. Judecînd după șirul de provocări puse la cale de liderii transnistreni, nu este exclus ca aceste "măsuri adecvate" cu un potențial dezastruos pentru rating-ul partidului de guvernămînt să fie preconizate în mod special pentru perioada rece a anului, care coincide cu perioada preelectorală.
Acest gen de așteptări a făcut ca un șir de ziare să lanseze presupuneri precum că deteriorarea dramatică a relațiilor dintre autoritățile moldovenești și cele transnistrene ar putea servi drept motiv pentru ca guvernanții să declare starea de urgență, avînd astfel temei să amîne cu cîteva luni desfășurarea alegerilor parlamentare, pentru ca ulterior acestea să se desfășoare într-o perioadă convenabilă. De asemenea, se vehiculează ideea unei eventuale modificări a Constituției de către majoritatea parlamentară a Partidului Comuniștilor, astfel încît șeful statului al cărui rating este înalt să poată fi ales în mod direct de către cetățeni.
Speculațiile respective trebuie tratate cu mult scepticism. În primul rînd, ultima presupunere nu mai este realizabilă pe motiv că în conformitate cu articolul 143 (1) al Constituției "Parlamentul este în drept să adopte o lege cu privire la modificarea Constituției după cel puțin 6 luni de la data prezentării inițiativei corespunzătoare". Articolul 74/2 al Legii privind regulamentul Parlamentului prevede că dezbaterile pe marginea legilor constituționale pot începe numai "după expirarea termenului de 6 luni din momentul prezentării proiectului în cauză, împreună cu avizul Curții Constituționale". Nu se cunoaște ca un astfel de proiect să fi fost propus spre avizarea Curții Constituționale. Deci partidul de guvernămînt, pur și simplu, nu dispune de 6 luni pentru modificarea Constituției, dat fiind faptul că mandatul Parlamentului expiră peste 5 luni și jumătate, perioadă în care nu poate adopta sau modifica Constituția sau legile organice.
Cît privește presupunerile referitoare la posibilitatea declarării stării de urgență, trebuie menționat faptul că argumentele invocate nu pot fi ignorate și trebuie tratate cu multă atenție. Aceasta fiindcă pe lîngă agravarea dramatică a relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol, s-au mai produs evenimente și au fost adoptate un șir de acte normative extrem de sugestive. Astfel, la 24 mai a.c. șeful statului a semnat Decretul privind constituirea Consiliului Suprem de Securitate (CSS). Opoziția a calificat noua componență a CSS drept un "politbiuro" sau "guvern de buzunar" al șefului statului, care are menirea să substituie Cabinetul de miniștri și să servească "la asigurarea ambițiilor dictatoriale și uzurpării puterii de stat", considerînd că noul CSS va avea și funcția unui stat-major electoral care să asigure victoria partidului de guvernămînt în cadrul viitoarelor alegeri parlamentare din primăvara anului 2005. O lună mai tîrziu, la 24.06.2004, Parlamentul a adoptat Lega nr. 212-XV privind regimul stării de urgență, de asediu și de război. În aceeași perioadă presa afiliată guvernării a lansat predicția referitoare la organizarea de către opoziție chiar în preajma campaniei electorale a așa-zisului puci "Floarea soarelui" (varianta moldovenească a scenariului georgian din noiembrie 2003)3. În sfîrșit, la 13.09.2004 directorul Serviciului de Informație și Securitate (SIS) a informat opinia publică despre faptul că "cinci persoane, inclusiv oficiali ai Ministerului Apărării, au fost reținute în legătură cu sustragerea din depozitele Armatei Naționale a unei cantități mari de arme"4. Directorul SIS menționa că "este simptomatic faptul că acest furt a coincis cu escaladarea conflictului din regiunea transnistreană și activizarea anumitor forțe social-politice". De fapt, este la fel de simptomatic faptul că declarația directorului SIS referitoare la "predispunerea autorităților separatiste pentru acțiuni violente" a fost publicată pe prima pagină a oficiosului guvernamental Moldova suverană alături de editorialul în care autorul, referindu-se la suportul regimului transnistrean de către Federația Rusă, afirmă că "toate apelurile comunității internaționale către Federația Rusă sînt adresate acesteia în calitatea sa de mediator și țară-garant, dar nu în calitate de stat-agresor, deși acest lucru a fost recunoscut la nivel mondial prin decizia CEDO în cazul Ilașcu". Este curajoasă ultima afirmație din presa oficială, mai cu seamă că e făcută în ajunul preconizatelor negocieri ale Guvernului cu Gazprom-ul pe marginea reglementării problemei datoriilor Moldovei pentru consumul de gaze.
Aluzia la "activizarea anumitor forțe social-politice" este și ea transparentă, referindu-se la suportul de către principalele formațiuni de opoziție a protestului ziariștilor de la Compania "Teleradio-Moldova" împotriva modalității de transformare a acesteia în instituție publică. Principalele formațiuni de opoziție au făcut declarații în sprijinul ziariștilor protestatari, menționînd faptul că preconizatele alegeri parlamentare nu vor putea fi considerate libere și corecte dacă situația de la "Teleradio-Moldova" nu va fi soluționată în sensul scoaterii acestea de sub influența guvernanților. Pentru a da amploare acțiunilor de protest, care durează deja de două luni, se preconizează ca acestea să fie mutate în centrul capitalei, în preajma principalelor instituții publice. În aceste circumstanțe, cînd de către guvernanți sînt identificați în mod expres principalii inamici interni (opoziția și regimul transnistrean) și externi (România, în calitate de "ultimul imperiu din Europa", Ucraina, susținătoare a contrabandei din Transnistria prin cele 460 de km de hotare cu RM, și Rusia, "stat-agresor" pe care Occidentul refuză s-o trateze în modul corespunzător), este lesne de presupus că e posibilă o deteriorare dramatică a situației social-politice chiar în ajunul alegerilor.
Revenind la problema fixării datei desfășurării alegerilor, trebuie menționat faptul că argumentele invocate de presa moldovenească nu țin cont de cîțiva factori importanți, atît de ordin legislativ, cît și de ordin politic. În primul rînd, este ignorată hotărîrea nr.31 din 10.11.1997 a Curții Constituționale, care stabilește că "durata mandatului Parlamentului începe în ziua alegerilor și încetează după expirarea termenului de 4 ani". Este curioasă această hotărîre a CC, ea însemnînd că în RM, timp de aproximativ o lună, există, de fapt, două parlamente. Cel nou al cărui mandat începe chiar în ziua alegerilor și cel vechi al cărui mandat este prelungit pentru o perioadă de aproximativ o lună, pînă la convocarea noii componențe. De fapt, curiozitatea menționată nu comportă nici un risc de ordin practic. Oricum, hotărîrile CC sînt definitive și obligatorii pentru executare. În cazul dat hotărîrea menționată limitează cîmpul de manevră al partidului de guvernămînt pentru numirea datei alegerilor doar cu o lună, ceea ce nu este dramatic. Însă în conformitate cu articolul 2 al Legii privind procedura de alegere a Președintelui RM acestea trebuie să se desfășoare "cu cel mult 45 de zile înaintea expirării mandatului Președintelui în exercițiu". Primul articol al aceleiași legi, modificat în iunie a.c., afirmă că "Parlamentul de aceeași legislatură alege Președintele RM o singură dată". Actualul Parlament a ales o dată Președintele țării, de aceea, pînă la 8 aprilie 2005, cînd expiră mandatul acestuia, trebuie ales un alt Parlament care să reușească să alegă noul Președinte al țării în termenii stabiliți de lege.
De aici rezultă că dacă guvernanții ar respecta întocmai prevederile constituționale și pe cele ale legislației electorale referitoare la organizarea alegerilor parlamentare și prezidențiale, atunci încheierea sesiunii Parlamentului, la sfîrșitul lunii decembrie a.c., ar trebui să culmineze cu adoptarea hotărîrii privind numirea datei alegerilor parlamentare. Acestea ar urma să aibă loc în ultima duminică a lunii februarie sau într-o duminică din prima jumătate a lunii martie, adică în perioada începînd cu 27 februarie și pînă, probabil, cel tîrziu la 13 martie 2005. Aceasta fiindcă e necesar de a dispune de timp suficient pentru: întocmirea bilanțului alegerilor parlamentare, validarea rezultatelor de către Curtea Constituțională, convocarea de către șeful statului a noii componențe a Parlamentului, alegerea organelor de conducere a acestuia, formarea Comisiei speciale pentru alegerea Președintelui și desfășurarea alegerilor propriu-zise a Președintelui nu mai tîrziu de 8 aprilie 2005. Este important că hotărîrea nr.4 din 12.01.2001 a Curții Constituționale stabilește că termenele pentru desfășurarea alegerilor șefului statului fixate de legea organică trebuie respectate întocmai.
Astfel, în situația creată cea mai bună soluție ar fi ca guvernanții să spulbere prin acțiunile lor bănuielile existente, să soluționeze rapid conflictul de la "Teleradio-Moldova" și să asigure desfășurarea alegerilor în termenele menționate mai sus, prevăzute de legislație. Ar fi o greșeală gravă ca în situația agravării situației politice, dar mai ales a agravării dramatice a relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol, pînă la limita izbucnirii unui conflict fierbinte, principalele instituții ale statului - Parlamentul și Președinția - să activeze timp îndelungat în cadrul unor mandate expirate și, respectiv, cu împuterniciri trunchiate.
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |