ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20041103/index.shtml


e-journal, an. II, nr. 40, 18 octombrie - 31 octombrie 2004

Activitatea instituțiilor publice

Politici economice

Transnistria

Relații externe

Studii, analize, comentarii

I. Activitatea instituțiilor publice

1. Parlament

În perioada de referință organul legislativ a dezbătut preponderent proiectul legii bugetului de stat și proiectul bugetului asigurărilor de stat pentru anul 2005. Examinarea tematică a proiectelor s-a desfășurat conform procedurii obișnuite, fiind audiați miniștrii Finanțelor și Economiei, cărora deputații din toate fracțiunile le-au pus întrebări de precizare. Reprezentanții opoziției au remarcat lipsa unei strategii durabile de dezvoltare economică, iar cei ai majorității parlamentare au criticat finanțarea insuficientă a unor domenii, printre care învățămîntul și agricultura. Opoziția a apreciat ca insuficiente resursele acordate sferei sociale, în timp ce majoritatea parlamentară a considerat că finanțarea pentru domeniile respective a crescut și acest lucru este deja unul pozitiv.

Legi adoptate:

(Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul actelor legislative sus-menționate a se vedea "Comentarii legislative" pe site-ul ADEPT).


2. Guvern

Hotărîri


3. Președinție

3.1. Decrete

3.2. Întrevederi


II. Politici economice

1. Alegerile ar putea opri creșterea economică

Perioada 2005-2006 va fi foarte dificilă pentru Banca Națională și pentru viitorul guvern. Cîteva provocări majore stau în fața guvernanților: ținerea sub control a deficitului bugetar la 1% din PIB, țintirea inflației (să nu depășească 10%), creșterea competitivității întreprinderilor autohtone. Ritmul creșterii economice în Moldova pare a fi încetinit, în pofida pregătirilor pentru alegerile parlamentare din 2005. Indiferent cine ar cîștiga alegerile din primăvară, politica dusă de viitorul Guvern va sta sub semnul eforturilor de integrare în Uniunea Europeană.

Previziuni. Creșterea economică este prognozată la 6% pe an în perioada 2005-2006, bazată pe o creștere rapidă a investițiilor și pe un ritm susținut de creștere a consumului. Inflația este prevăzută să scadă la 8% la sfîrșitul anului 2005 și la 6,5% la finele anului 2006. Previziunile arată că deficitul de cont curent se va reduce la circa 5% din PIB în 2005-2006 de la 5,5% din PIB în 2004.

Guvernul a căzut de acord asupra unei ținte a deficitului bugetar de 1% din PIB pentru 2005, însă există temeri că reformele fiscale1 majore plănuite pentru anul viitor ar putea avea un impact negativ asupra venitului și ar putea împiedica atingerea țintei prognozate. Recenta reluare în forță a creșterii economice (de 6,5%) a fost susținută de o îmbunătățire a colectării taxelor, a impozitelor și TVA, precum și de o creștere a salariilor.

Riscuri. Potrivit experților economici independenți, creșterea PIB cu 6,5% în prima jumătate a acestui an, corelată însă cu o creștere puternică a consumului, duce la mărirea deficitului în exporturile nete, ceea ce pune problema dacă asemenea rate de creștere a PIB-ului pot fi susținute pe termen mediu. Deficitul comercial rămîne un subiect de îngrijorare, ridicînd probleme în ceea ce privește competitivitatea economiei pe termen lung. Politica monetară a BNM intenționează o reducere graduală a inflației în același timp cu evitarea unei aprecieri reale excesive a monedei naționale. Țintirea inflației ar putea avea efecte dacă aceasta ar fi introdusă în paralel cu menținerea unui control asupra ratei de schimb valutar.

Producția de bunuri și servicii din Moldova pierde tot mai mult susținerea pieței naționale, gradul de acoperire a consumului intern a ajuns la circa 60%. În lipsa unei oferte adecvate a producătorilor naționali, expansiunea cererii interne a dus la mărirea diferenței dintre importuri și exporturi, cu impact deosebit de negativ asupra soldului balanței comerciale. Anul trecut, diferența dintre importuri și exporturi s-a înclinat în favoarea importurilor cu 622 milioane USD. Patronii se declară îngrijorați de faptul că investițiile străine directe (58,3 milioane USD) și de portofoliu (2,03 milioane USD) nu au reușit să echilibreze balanța contului curent. Așa se explică faptul că salariul mediu net în Moldova nu constituie nici a zecea parte din media europeană.

Comparații

  1. În perioada 1999-2003, PIB-ul în Moldova a crescut cu peste 21%, în același timp Letonia a înregistrat un salt de 36,4%, iar Estonia de 29,1%.
  2. PIB/locuitor în Moldova (la paritatea puterii de cumpărare) este de 650 Euro în 2003, de 16,410 în Slovenia, și de 12,960 în Ungaria.
  3. Investițiile străine directe în economie sînt în Moldova de 2,5% din PIB în 2003, iar în Estonia de 28,4%, și de 26,0% în Cehia.

2. Banca Națională își mărește vistieria internațională

Potrivit datelor statistice ale Băncii Naționale a Republicii Moldova, rezervele valutare ale acesteia au atins la sfîrșitul lunii septembrie un nivel record de 391,6 milioane USD. Această majorare s-a produs ca urmare a masivelor procurări de valută străină de către Banca Centrală, care în condițiile unui excedent de valută pe piața locală a realizat în trimestrul trei o cotă impresionantă de cumpărări - 117 milioane USD. Astfel, BNM a reușit să-și restabilească rezervele valutare internaționale la cota dinaintea crizei financiare ruse din 1998 ce a avut efecte regionale, inclusiv pentru Republica Moldova.

După punerea în circulație a monedei naționale în noiembrie 1993, Banca Națională a reușit să dubleze rezervele valutare în următorii trei ani, cînd acestea au crescut de la 180 milioane pînă la 365,7 milioane USD, însă după criza financiară rezervele s-au micșorat de circa 2,5 ori, pînă la un nivel de 143 milioane USD în decembrie 1998. Totodată, chiar dacă în 1999-2003 finanțarea Republicii Moldova de către FMI, a căror împrumuturi sînt utilizate, de regulă, pentru completarea rezervelor valutare, a fost întreruptă în repetate rînduri, Banca Centrală a reușit să majoreze pe parcursul a cinci ani rezervele internaționale cu peste 150 milioane USD, în special prin achizițiile de valută de pe piața internă.

În anul 2004, Banca Națională a procurat peste 120 milioane USD, achiziții generate în mare parte de transferurile efectuate de rezidenții Republicii Moldova aflați la muncă în străinătate care se estimează la sute de milioane de dolari. Evoluția rezervelor valutare a întrecut chiar și prognozele unor experți independenți care anticipau un nivel al rezervelor internaționale a BNM la sfîrșitul acestui an de 350 milioane USD.

3. Tensiuni în ramura de producere a zahărului

Mai mulți reprezentanți al întreprinderilor de producție a zahărului care au participat în cadrul unui seminar au declarat că industria zahărului nu va putea supraviețui în cazul în care atît Parlamentul, cît și Guvernul nu vor susține propunerea de a reduce cota TVA pentru producătorii de zahăr de la 20% pînă la 8%. Participanții la seminar și-au expus nemulțumirea față de creșterea prețurilor la resursele energetice, care într-un fel revendică cheltuieli suplimentare și nu permite majorarea alocațiilor financiare pentru achizițiile de materie primă.

Principalii producători de zahăr, printre care "Sudzucker Moldova" și "Marr Sugar Moldova", au efectuat un studiu de piață estimînd că prețul maxim pentru 1 tonă/zahăr, din punctul de vedere al competitivității, poate atinge un nivel la care acesta se comercializează pe piața internațională - 460-480 USD, fără TVA inclusă. Însă un astfel de preț pentru zahărul moldovenesc poate fi stabilit doar în condițiile de export al acestui produs care ar depăși necesitățile consumului intern, precum și după introducerea unor sisteme de evidență2, control și reglementare a pieței, similare celor din Uniunea Europeana, sînt de părere producătorii. Potrivit prognozelor, în acest an Moldova va obține o recoltă de 850-900 mii tone de sfeclă de zahăr, din care ar putea să se producă cca 90 mii tone de zahăr. Pentru satisfacerea consumului intern Republica Moldova are nevoie anual de cca 85 mii tone de zahăr.

Anul trecut Rusia și Ucraina au exclus din regimul de liber schimb zahărul importat din Republica Moldova. Ulterior, Ucraina a impus o taxă vamală în mărime de 300 de euro pentru o tonă, iar Rusia, la rândul ei - 45% din valoarea importului sau nu mai puțin de 150 de euro pentru o tonă. Într-un proiect de protocol, semnat între Republica Moldova și Rusia, se prevede că exportul de zahăr pe piața rusească în regim de liber schimb va fi preluat abia din ianuarie 2005 cu o cotă anuală de maximum 5 mii tone.

Anterior, producătorii de zahăr au estimat că prețul la zahăr ar putea să cunoască noi creșteri pe piața internă, după ce pe parcursul ultimei perioade acesta s-a scumpit cu aproximativ 10%. Mai mult ca atît, reprezentanții fabricilor de zahăr sînt de părerea că pînă la finele acestui an zahărul nu poate fi vîndut la un preț mai mic de 7 lei pentru un kilogram, deoarece în caz contrar fabricile vor înregistra pierderi. În această ordine de idei, Guvernul a decis să instituie la zahărul alb o TVA de 8%3, dat fiind faptul că întreprinderile de producere a zahărului cumpără sfeclă cu o cotă a TVA de 5% și comercializează produsul final la o taxă de 20%, fără îndoială că în aceste condiții prețul de vînzare a zahărului este firesc să crească. Noua taxă va fi aplicată atît la zahărul moldovenesc, cît și la cel de import.

4. Relații cu instituțiile financiare internaționale


1 Pentru mai multe detalii vezi comentariul economic "Ce ne oferă Proiectul Legii Bugetului Public pentru 2005?" semnat de Iurie Gotișan

2 Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr. 1150 din 18.10 2004 "Cu privire la aprobarea modelului Raportului privind rulajul zahărului", în Monitorul oficial al R. Moldova, nr. 189-192/1324 din 22. 10. 2004

3 Vezi e-journal, an.II, nr. 39, 27 septembrie - 17 octombrie 2004, Guvern/hotărîri


III. Transnistria


IV. Relații externe


V. Studii, analize, comentarii

Strategia "3D" - de la "extremism" la consens?
Oazu Nantoi

Imediat după stoparea conflictului armat din zona de est a Republicii Moldova (Transnistria) din vara anului 1992 în societatea moldovenească a început să scadă vertiginos interesul față de această problemă. Coloratura politică a garniturilor guvernamentale care s-au perindat la putere a determinat impunerea neoficială a unor teme tabu în problema conflictului transnistrean. Guvernanții moldoveni nici nu încercau să pună la îndoială formatul trupelor de menținere a păcii din zona securității, stabilit la 21 iulie 1992 prin "Acordul cu privire la reglementarea pașnică a conflictului armat din regiunea nistreană a Republicii Moldova", care legaliza formațiunile paramilitare din așa-zisa Republică Moldovenească Nistreană (RMN). Iar de aflarea ilegală pe teritoriul Republicii Moldova a trupelor și arsenalelor Federației Ruse erau preocupați mai degrabă americanii decît patrioții autohtoni.

În pofida altercațiilor zgomotoase între putere și opoziție, a rămas neobservat gestul generos al puterii de la Chișinău din 7 februarie 1996, în urma căruia regimul de la Tiraspol a căpătat ștampila vamală a Republicii Moldova, iar Igor Smirnov a decis că a venit momentul oportun de a-și promova propriul fiu în funcția de președinte al "comitetului vamal de stat". Chiar și Memorandumul din 8 mai 1997, care este prin esență categoric anticonstituțional, a fost trecut cu vederea de societatea moldovenească confruntată cu criza social-economică de proporții. Cert este că de această stare de apatie a societății au profitat din plin acei oameni politici și funcționari publici de la Chișinău care și-au dat seama că în "parteneriat" cu administrația de la Tiraspol se pot face bani enormi.

Astfel, societatea moldovenească s-a divizat în două lumi paralele. Una - societatea indiferentă față de conflict. Cealaltă - lumea interlopă, concrescută cu "elita" politică de la Chișinău, Kiev și Moscova, care profită din plin de starea "înghețată" a conflictului. Încercările răzlețite ale unor ziariști, publiciști etc. de a sensibiliza opinia publică din Moldova vizavi de această stare anormală a lucrurilor nu schimbau în fond nimic, iar cei care îndrăzneau să le spună lucrurilor pe nume erau imediat etichetați drept "extremiști".

În primăvara anului 2000 Institutul de Politici Publice (IPP) și-a propus drept scop studierea conflictelor regionale și a celui transnistrian îndeosebi. Pas cu pas, au fost realizate studiile prin care s-a demonstrat că atât formula "unică" a forțelor de menținere a păcii, cît și formatul "pentalateral" al procesului de negocieri sunt impuse anume în scopul asigurării controlului deplin asupra situației din partea Federației Ruse și neadmiterii soluționării conflictului.

Situația a început să se schimbe vertiginos după alegerile parlamentare din februarie 2001. Problema reîntregirii țării a fost declarată drept o prioritate al guvernării, iar președintele Voronin în repetate rînduri a atras atenția opiniei publice prin declarațiile și acțiunile sale spontane cînd, pe parcursul a două luni de zile, s-a ajuns de la cedări inimaginabile în fața regimului de la Tiraspol și pînă la calificarea lui Igor Smirnov drept bandit și mafiot, urmată de introducerea noilor ștampilelor vamale.

O adevărată provocare pentru societatea moldovenească a devenit lansarea, la 3 iulie 2002, a ideii de soluționare a conflictului prin transformarea Republicii Moldova într-un stat federativ. S-a creat o situație fără precedent, cînd Occidentul a creat un front comun cu OSCE și Rusia în susținerea acestei idei. Pentru prima dată paginile presei guvernamentale au fost oferite liderilor de opinie din partea opoziției, căreia i s-a oferit posibilitatea pentru a critica ideea federalizării. Dezbaterile care au urmat au scos în vileag momentele slabe ale ideii de federalizare - organizarea unui referendum și viabilitatea discutabilă a statului federativ, creat prin asamblarea mecanică a regimului transnistrean, considerat criminal de către autoritățile moldovenești, și ceea ce este la moment Republica Moldova. Nici un promotor al ideii de federalizare nu era în stare să spună ce va fi cu Republica Moldova în cazul eșecului eventualului referendum de federalizare și pe cît de viabil va fi acest stat "reunit", fără demontarea în prealabil a structurilor represive ale regimului de la Tiraspol.

Formula de 3D a apărut în vara anului 2003, după ce a devenit clar că ideile formulate în studiile IPP și în societate au nevoie de un "ambalaj", capabil să concureze cu formula de "federalizare". În elaborarea strategiei 3D s-a ținut cont de scopul final scontat. Astfel, statul reîntregit trebuie să devină unul viabil, democratic, prosper, cu o perspectivă sigură de integrare europeană și cu "imunitate" față de orice recidive ale separatismului. Acest lucru este, în principiu, realizabil dat fiind faptul că, în linii mari, locuitorii ambelor maluri ale Nistrului nu se tratează reciproc în calitate de dușmani. Ultimul moment ne aduce la concluzia că clanul lui Igor Smirnov în nici un caz nu poate fi acceptat la masa de negocieri, deoarece el reprezintă interesele geopolitice străine și cele economico-criminale, avînd funcția de a nu admite soluționarea conflictului.

Respectiv, Strategia 3D prevede demontarea tuturor obstacolelor în atingerea scopului reintegrării Republicii Moldova, crearea mecanismelor eficiente și mobilizarea resurselor necesare. În același timp, ea prevede blocarea oricăror posibilități de realizare în continuare a acelor interese (geopolitice și a rețelei internaționale de crimă organizată) care asigură viabilitatea acestui regim. Esența ei se reduce la atingerea a trei scopuri majore - demilitarizarea RMN (evacuarea trupelor Federației Ruse și demontarea potențialului militar al RMN), decriminalizarea întregii regiuni prin stoparea fluxului de contrabandă și democratizarea Republicii Moldova în ansamblu.

Strategia 3D ține cont și de momentul psihologic - populația din RMN timp de cincisprezece ani se află într-un spațiu informațional abuziv de manipulare a opiniei publice; în mentalitatea ei este grijuliu cultivat chipul dușmanului de pe malul drept al Nistrului. Demontarea acestor stereotipuri va necesita un interval de timp, pe parcursul căruia populația din RMN trebuie să fie reorientată spre niște așteptări pozitive, legate de perspectiva reîntregirii statului, de democratizarea întregii societăți și de viitorul european al Republicii Moldova.

În vara anului 2004 un grup de experți independenți din Moldova a decis să elaboreze și să propună opiniei publice din Moldova și din afara ei Strategia 3D și un Plan de Acțiuni (Road Map) sub forma unui document aparte, în care să fie descrise clar acțiunile și angajamentele tuturor actorilor implicați în procesul de reîntregire a Moldovei. Scopul acestei acțiuni a societății civile este dublu. Pe de o parte, să propună elitei politice moldovenești și societății în ansamblu un document, care ar putea sta la baza unui consens național privind soluționarea conflictului transnistrean. Totodată, Strategia 3D și Planul de Acțiune urmează să demonstreze Occidentului că Republica Moldova, în sfârșit (!), știe ce vrea în problema conflictului transnistrean, știe cum trebuie asigurată reîntregirea țării și este gata să-și asume partea sa de responsabilități. Deocamdată douăzeci și șase de ONG-uri din Moldova au subsemnat la acest document, care a fost adus la cunoștința principalelor formațiuni politice din Moldova. Tonalitatea declarațiilor de ultimă oră a președintelui Voronin în problema conflictului transnistrean, în linii mari, este în consonanță cu principalele idei ale Strategiei 3D. Deși s-ar părea că au apărut toate premisele pentru atingerea unui consens național în problema reîntregirii țării, timpul apropiat ne va demonstra în ce măsură societatea moldovenească, împreună cu pretinsa elită politică, sînt capabile să realizeze acest lucru fără precedent. Alternativa acestui consens este una și dură - degradarea în continuare a ideii de statalitate a Republicii Moldova.


Ce ne oferă Proiectul Legii Bugetului Public pentru 2005?
Iurie Gotișan

Proiectul legii Bugetului public național, aprobat recent și declarat a fi social orientat spre realizarea obiectivelor din Programul de activitate a Guvernului, în realitate demonstreză încă o dată incapacitatea Executivului de a transpune într-o viziune bugetară substratul ideologic și preferințele politice ale Partidului Comuniștilor. Fiind mai întâi de toate un document politic, precum și datorită faptului că sîntem și în pragul unei campanii electorale, constructia Bugetului Public pentru anul 2005 a căpătat o imponderabilă suplimentară structurilor din sfera bugetară, drept pentru care sînt prevăzute cca 340 milioane lei, în special s-au operat majorări de cheltuieli pentru învățămînt, ocrotiriea sănătății și protecția socială.

De asemenea, sume importante vor fi alocate pentru întreținerea serviciilor de stat cu destinație specială, asigurarea ordinii publice, apărarea națională - circa 23% din cheltuielile totale ale bugetului public național. O finanțare excesivă a structurilor de forță ne vorbește de la sine că actuala putere vede îmbunătățirea vieții social-economice din țară într-un mod foarte specific, și nu prin adoptarea și aplicarea unor legi care ar contribui la identificarea și prevenirea diverselor forme de corupție și evaziuni fiscale.

Pe ultima sută de metri, bugetul acestui an ar putea să fie serios subțiat de o serie de cheltuieli neprevăzute pe care Guvernul va fi nevoit să și le asume. Mai mult ca atît, la o ședință a Guvernului de săptămîna trecută ministrul Finanțelor a declarat că din cauza că nu vor fi încasate veniturile programate, în bugetul de stat de anul acesta s-a format în prezent "o gaură " de 1 miliard de lei. Este posibil ca, în aceste condiții, țintele macroeconomice fixate pentru anul viitor să nu poată fi realizate.

Faptul că Moldova nu are o economie de piață funcțională, în adevăratul sens al cuvîntului, face ca toate problemele, ca toate hibele să se resimtă accentuat în anul electoral și va da peste cap toate "mișcările" social-orientate în acest proiect de buget. O simplă mențiune a sintagmei de an electoral ascute într-un fel percepțiile alegătorilor și candidaților, determinîndu-i și pe unii și pe ceilalți să profite la maximum de ocazie. Pe primii să ceară, iar pe ceilalți să ofere sau să promită.

Dacă e să recurgem la o retrospectivă a evenimentelor la începutul lunii septembrie, seria revendicărilor a debutat cu amenințările cadrelor didactice în declanșarea unei greve generale. Momentul a fost ales cum nu se poate mai inspirat: începutul anului școlar. Strîns cu ușa, Guvernul a acceptat și a majorat salariile profesorilor cu aproape 20%. Totodată, nu trebuie să uitam nici de cheltuielile voluntare la care s-a angajat Guvernul în construcția Bugetului Public pe ultima sută de metri: și anume indexarea pensiilor, majorarea alocațiilor, compensațiilor și indemnizațiilor, efortul fiind de cca 890 milioane de lei, dar în același timp oficialii guvernamentali nu au luat în calcul consecințele pe care le-ar avea de suportat bugetul din evoluțiile internaționale ale prețurilor la materii prime sau la petrol.

Toate acestea reprezintă presiuni care ar putea afecta țintele pe anul viitor: și anume o creștere economică de 6% și menținerea unei rate a inflației care să nu depășească valoarea de 9%. Nimeni nu știe cu precizie care vor fi influențele acestor majorări de cheltuieli pentru că în Republica Moldova nu se lucrează cu modele economice serioase și nu există suficiente informații statistice, astfel încît, din acest punct de vedere, autoritățile umblă legate la ochi în domeniul prognozelor economice.

Dacă la începutul acestui an o parte dintre salariații din sănătate se declaraseră de acord să amîne discuțiile despre salarii pînă anul viitor, acum s-au răzgîndit, profitînd de momentul prielnic. Așa cum declara un reprezentant al Guvernului, nu poți să mergi la urne cu oamenii țipînd alături, este de crezut că Guvernul va mai apela la "punguța" cu bani și va veni cu modificările de rigoare în Proiectul Legii Bugetului public pentru 2005, pentru a-i liniști și pe aceștia.

În plus, promisiunile generoase ale partidului de guvernămînt din perioada electorală s-au ciocnit încă o dată de realitățile economice dure. Anterior aceste promisiuni au fost temperate și de dușul rece al izolării financiare, declașat o dată cu înghețarea relațiilor cu structurile creditoare internaționale. Decizia Fondului Monetar Internațional, care se află actualmente în țară într-o misiune de lucru, de a amîna discutarea "cazului" Moldova, ne-a oferit suficiente motive de a nu mai spera la nimic bun din afară, cel puțin pentru prima jumătate a anului 2005. Moldova va avea dificultăți în deservirea datoriei externe precum și în finanțarea deficitelor externe, în particular a deficitului comercial și a celui de cont curent.

În acest proiect de buget, la capitolul impozite este anunțată reducerea poverii fiscale atît pentru persoanele juridice, cît și pentru cele fizice. În particular, acestea prevăd reducerea cotei impozitului pe venitul persoanelor juridice cu două puncte procentuale, de la 20% în anul 2004 pînă la 18%, precum și reducerea cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice de la 10%, 15% și 22% - în anul 2004 la, respectiv, 9%, 14% și 20% - în anul 2005. Totodată, pierderile de venituri la buget în urma modificării condițiilor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice sînt estimate de către Ministerul Finanțelor la 1 miliard de lei. Însă s-ar putea că aceste scăderi ale veniturilor bugetare să se regăsească în investițiile pe care firmele moldovenești le vor face ca urmare a scăderii fiscalității.

În aparență pare a fi clar că statul slăbește pentru anul viitor fiscalitatea. Măsurile nu reușesc însă să reformeze sistemul de impozitare, iar efectele ce vor fi transmise în economie rămîn incerte. Promisiunile oficialilor moldoveni punctează cu insistență creșterea locurilor de muncă și majorarea salariilor. Însă măsurile fiscale anunțate pentru anul viitor arată cu totul altceva. Contribuțiile sociale vor scădea de la 28% la 27% din fondul de salariu, dar în schimb au fost adăugate 2% pentru asigurările obligatorii de sănătate, în timp ce ideea reformării sistemului de impunere a veniturilor prin introducerea unei cote unice a fost abandonată.

În același timp reinvestirea profitului, în condițiile în care impozitul pe venit va scădea de la 20% la 18%, va fi stimulată totuși mai mult prin constrîngere. Un impozit de numai 18% poate fi considerat și un "punct de atracție" pentru investitorii străini. Dacă aceasta a fost parte din strategia Guvernului, "ispita" lansată pălește în fața celor oferite de alte țări din regiune care au coborît impozitul pe profit pînă la 15%, iar problemele legate de ambiguitatea legislației, de birocrație sau de aplicarea discriminatorie a legii rămîn alte piedici în calea investitorilor, mai ales a celor occidentali.

În pofida anunțatei orientări sociale, actuala versiune a bugetului în linii mari reprezintă o continuare a politicii fiscal-bugetare din anii precedenți. În acest mod, una din axiomele teoretice care vine din domeniul politicilor economice, și anume cea care consideră bugetul ca o reflectare financiară a politicii statului, se dovedește a fi lipsită de un conținut real în Republica Moldova. Iar indicatorii macroeconomici din acest an care au stat la baza elaborării proiectului de buget pentru anul viitor și cu care operează frecvent și cu emfază premierul, a adus executivul în extaz. Însă economia moldovenească nu este atât de sănătoasă precum vrea Guvernul Tarlev. Alegoric vorbind, se poate spune că de la extaz până la agonie poate fi doar un singur pas.


La această ediție au contribuit:


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]