![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20041118/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
1.1. Acte legislative
Legea pentru rectificarea bugetului de stat pentru anul 2004 prevede micșorarea veniturilor bugetului de stat cu 170 milioane lei, cheltuielile fiind majorate cu 109 milioane lei. Veniturile totale ale bugetului de stat vor constitui 5,477 milioane lei, iar cheltuielile totale 5,416 milioane lei, bugetul avînd astfel chiar un anumit proficit.
Prin legea adoptată s-a confirmat că anul curent vor fi încasate mai puține accize decît s-a preconizat inițial - 109,1 milioane lei (numai la benzină și motorină se vor încasa cu 59,1 milioane lei mai puțin decît se sconta inițial). Din cauza faptului că cursul de schimb al monedei naționale față de valutele convertibile a fost diminuat comparativ cu estimările inițiale, venitul net al Băncii Naționale care urma să fie transferat la bugetul de stat s-a micșorat cu 251 milioane lei. Din bugetul de stat vor fi achitate sumele stabilite de instanțele judecătorești pentru rezilierea contractelor cu acționarii străini care au investit în hotelul "Dacia" (20,2 milioane lei) și în societatea pe acțiuni "Europharm" (25,4 milioane lei). Legea prevede că în bugetul de stat nu vor intra anumite sume din granturile externe - 277,5 milioane lei.
Pentru a fi asigurată acumularea veniturilor prevăzute de Legea bugetului de stat, pînă la sfîrșitul anului curent veniturile fiscale anuale urmează să fie supraîndeplinite cu o sumă de 267 milioane lei, iar veniturile colectate de Departamentul Vamal - cu circa 471 milioane lei.
Legea prevede cheltuieli suplimentare pentru cîteva domenii, printre care și achitarea datoriei Companiei "Teleradio-Moldova" - 14,2 milioane lei. Această propunere a iscat dezbateri controversate, reprezentanții opoziției acuzînd guvernarea de faptul că ascunde delapidările și irosirea de bani publici de către conducerea companiei. Reprezentanții majorității parlamentare au replicat prin faptul că datoriile respective au fost acumulate anterior, inclusiv înainte de anul 2001, precum și prin necesitatea de a susține compania în proces de transformare, care necesită cheltuieli suplimentare, inclusiv pentru plata compensațiilor stabilite de legislație pentru persoanele disponibilizate.
Legea adoptată de Parlament prevede și crearea în componența bugetului de stat a unui fond în sumă da 15,3 milioane lei pentru subvenționarea lucrărilor de arătură de toamnă tîrzie. Fondul în cauză va fi format din contul micșorării alocațiilor pe unele poziții din buget.
Prin Legea privind reducerea cotei TVA pentru zahăr s-a stabilit că zahărul din sfeclă de zahăr importat și/ sau livrat pe teritoriul republicii se supune taxei pe valoarea adăugată la cota de 8%, în loc de 20% cum se practică în prezent. Legea a fost elaborată ca urmare a crizei financiare create pe piața zahărului, existența stocurilor imense de zahăr (circa 108 mii tone la un consum intern de 80 de mii tone), criză care s-a datorat cantităților impunătoare de zahăr pătrunse pe piața internă din Ucraina prin contrabandă și la prețuri mai joase ca cele la zahărul autohton.
În urma implementării modificărilor se preconizează reducerea intrărilor de zahăr prin contrabandă, stimularea activității producătorilor autohtoni prin obținerea de către aceștia a veniturilor din care se vor achita impozite și taxe în buget.
Legea pentru modificarea legii cu privire la veterani stabilește că persoanele care au o vechime în muncă de peste 35 ani pentru femei și de peste 40 ani pentru bărbați, dar nu au fost decorate cu ordine și medalii, nu s-au învrednicit de titluri onorifice ale Republicii Moldova sau ale fostei URSS ori de distincții departamentale vor beneficia de bilete pentru tratament sanatorial gratuit o dată la trei ani. În prezent de dreptul respectiv beneficiază doar veteranii care au ordine, medalii sau titluri onorifice prevăzute de legislația în vigoare.
Un alt act legislativ aprobat de Parlament este Legea pentru ratificarea Convenției asupra interzicerii perfecționării, producerii și stocării armelor bacteriologice (biologice) și toxice și asupra distrugerii lor. Convenția în cauză a fost semnată la 10 aprilie 1972 în scopul asigurării progresului în direcția dezarmării generale și totale prin intermediul interzicerii dezvoltării, producerii și stocării armelor bacteriologice și toxice și eliminării acestora din arsenalele statelor-părți. Fiecare stat-parte la Convenție se obligă:
Parlamentul a formulat și o rezervă la Convenție, apreciind că pînă la restabilirea integrității teritoriale a Republicii Moldova, prevederile convenției se vor aplica doar pe teritoriul controlat efectiv de autoritățile Republicii Moldova.
Din același domeniu face parte și Legea privind aplicarea Convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora. Legea adoptată de Parlament prevede procedura de aplicare a Convenției, drepturile și obligațiile subiecților din domeniu, interdicțiile pentru orice persoană să aplice arme chimice interzise, precum și atribuțiile Autorității Naționale speciale competente în domeniu. Convenția respectivă a fost ratificată de Republica Moldova în anul 1995.
Legea bugetului de stat pentru anul 2005 a fost adoptată săptămîna trecută în lectură definitivă. Legea prevede pentru anul viitor venituri la bugetul de stat în valoare de 7 473,2 milioane lei și cheltuieli de 7 724,2 milioane lei. Spre deosebire de bugetul din acest an, cînd acesta a fost proiectat pe un excedent de 340 milioane de lei, iar după ultimele modificări - de 61 milioane lei, finanțele publice pentru anul 2005 vor avea un deficit de cca 251 milioane lei.
Legea bugetului public pentru anul 2005 a fost elaborată pe o creștere a PIB-ului cu 6% (36,7 miliarde lei), o rată a inflației de 9% și un curs mediu de schimb de 12,7 lei pentru un USD. La capitolul impozite este anunțată reducerea poverii fiscale atît pentru persoanele juridice, cît și pentru cele fizice. Totodată, pierderile de venituri la buget în urma modificării condițiilor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice și juridice sînt estimate de către Ministerul Finanțelor la 1 miliard de lei. Însă s-ar putea ca aceste scăderi ale veniturilor bugetare să se regăsească în investițiile pe care firmele moldovenești le vor face ca urmare a scăderii impozitelor.
Oficialitățile au declarat la prezentarea bugetului pentru 2005 că acesta conține o puternică orientare socială, însă mai mulți observatori economici au admis că suma cheltuielilor cu caracter social reprezintă circa 13% din PIB. Adică mai mult de 1/2 din bugetul consolidat! "Nu e nimic nou că aceste cheltuieli au crescut sensibil într-un an electoral. Este un semn de dispreț la adresa cetățenilor, cărora, după ce sînt furați prin acte de corupție, li se "ung" ochii cu generozitatea guvernamentală. Dublarea cheltuielilor pentru programele sociale prin reclama guvernamentală drept care li se face este imorală, mai ales că măsurile cu pricina sînt exacerbate în scop politic", sînt de părere mai mulți experți independenți.
(Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul actelor legislative sus-menționate a se vedea "Comentarii legislative" pe site-ul ADEPT).
2.1. Remanieri
În ședința sa din 3 noiembrie curent Executivul a decis numirea viceministrului Finanțelor, Mariana Durleșteanu, în funcția de ambasador al Republicii Moldova în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
2.2. Hotărîri
Strategia își propune drept obiective:
Măsurile de prevenire și combatere a corupției identificate în Strategie vizează:
În context, se cere de amintit că, dată fiind întîrzierea aprobării de către Legislativ a Strategiei menționate mai sus, Guvernul a adoptat printr-o moțiune guvernamentală, la 3 august 2004, Planul de acțiuni pentru eficientizarea interacțiunii și colaborării organelor de drept și de control în combaterea criminalității și corupției. Planul reia și dezvoltă o serie de prevederi din cadrul Strategiei, care vizează dimensiunea colaborării organelor de drept și de control și a căror valorificare nu mai poate fi amînată.
3.1. Decret privind destituirea vicedirectorului SIS
Președintele Vladimir Voronin a decretat la 1 noiembrie destituirea lui Simion Rusu din funcția de director adjunct al Serviciului de Informații și Securitate (SIS). Cu toate că textul decretului nu menționează motivele destituirii, aceasta nu mai constituie nici de departe o necunoscută în situația în care Consiliul Suprem de Securitate (CSS) ceruse încă din octombrie curent eliberarea din funcție a acestui oficial, întrucît serviciilor specializate ale SIS, aflate în subordinea directă a lui Simion Rusu, le-a fost imputat eșecul prevenirii furtului unei cantități însemnate de armament și muniții de la unitatea militară din Bulboaca.
3.2. Inițiative
Președintele țării a lansat în cadrul ședinței Guvernului din 3 noiembrie curent inițiativa reorganizării Cancelariei de Stat în Aparatul Guvernului. Potrivit Președintelui, "Cancelaria a fost o ambiție a guvernelor anterioare, iar în prezent aceasta nu face altceva decît să dubleze activitățile mai multor ministere și departamente". Anticipînd criticile mai multor observatori, potrivit cărora inițiativa de față poartă un caracter electoral vădit, o dată ce aceasta a survenit abia la sfîrșitul perioadei de guvernare a Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin a subliniat în continuare că "trebuie să reușim restructurarea acestei structuri pînă la alegeri, pentru că cei care vor veni la guvernare ar putea să nu facă nimic bun în acest sens".
Inițiativa Președintelui Voronin a fost deja aprobată de Executiv și votată în prima lectură de Parlament.
O altă inițiativă a șefului statului, anunțată în cadrul unei reuniuni la care au participat membrii Cabinetului de miniștri și președinții de raioane vizează elaborarea unui program național de dezvoltare social-economică a satelor în perioada 2005-2015. În opinia Președintelui Voronin, documentul respectiv va trebui compatibilizat cu Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS) și va trebui să includă aspecte concrete vizînd perspectiva dezvoltării bazei de producție a satelor, crearea unor noi agenți economici în baza consolidării terenurilor agricole, a stațiunilor de mașini, centrelor de deservire veterinară și de achiziție a producției agricole, implementarea tehnologiilor avansate de creștere a culturilor agricole, a producției ecologic pure, extinderea suprafețelor de viță de vie etc.
Programul de față urmează să fie elaborat pînă la 8 ianuarie 2005 în trei etape: la nivelul fiecărei localități, la nivel de raion și la nivel național. Astfel pînă la 15 decembrie curent fiecare localitate rurală va trebui să-și întocmească propriul program de dezvoltare, urmînd ca între 15-20 decembrie fiecare raion să generalizeze programele de dezvoltare a localităților pe care le include într-un program de dezvoltare a respectivei unități teritorial-administrative de nivelul doi. În cadrul etapei finale Guvernul va trebui pînă la 8 ianuarie 2005 să elaboreze programul național în care își vor găsi reflectare programele raionale de dezvoltare a satelor.
1. Republica Moldova este o țară cu un ritm relativ lent al reformelor
Potrivit ultimului raport privind procesul tranziției la economia de piață al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Republica Moldova este catalogată drept o țară cu un ritm relativ lent al reformelor, dar care are un rezultat peste medie, 2,7 față de nivelul maxim de 4,5 puncte. Aceeași opinie, privind faptul că tempoul de implementare a reformelor este lent în Moldova, au exprimat-o și experții Agenției Internaționale de Evaluare Financiară FITCH Ratings.
În raportul elaborat de BERD, pe o scară a tranziției între țările-membre ale CSI, Republica Moldova devansează Azerbaidjanul, Tadjikistanul, Uzbekistanul, Belarusul și Turkmenistanul, însă este devansată de Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia, Kazahstan și Kîrgîzstan. BERD apreciază că succese notorii au înregistrat țările din Europa Centrală, unde Ungaria este în topul clasamentului, fiind urmată de Cehia, Slovenia, Estonia și Letonia, țări care au fost încurajate anume de perspectiva calității de membru al Uniunii Europene. Turkmenistanul și Belarusul sînt apreciate de BERD ca state cu un nivel foarte scăzut al reformelor, cu un punctaj de sub 1,5.
În cei zece ani de cînd a lansat primul proiect de împrumut în Republica Moldova, BERD a implementat proiecte în valoare totală de peste 170 milioane de USD, fiind singurul investitor financiar occidental care a plasat mijloace atît în proiecte guvernamentale, cît și în cele private. În total, 29 proiecte de investiții care reprezintă 0,9% din sumele direcționate de BERD în țările în dezvoltare din Europa Centrală și de Est și în Asia Centrală au fost plasate în Republica Moldova. Cele mai importante resurse financiare, în valoare de peste 50 milioane de dolari, au fost direcționate spre sectorul financiar-bancar din țară.
2. BM a aprobat SCERS și a declarat disponibilitatea de a o finanța
Consiliul director al Băncii Mondiale a aprobat la 11 noiembrie, la Washington, Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS) și a declarat disponibilitatea de a acorda Guvernului de la Chișinău asistența financiară pentru realizarea acesteia. Valoarea asistenței financiare va fi stabilită la 14 decembrie 2004, cînd Consiliul director al BM va examina și va aproba noua Strategie de Asistență pentru Moldova, prevăzută pentru următorii trei ani.
În același timp, oficialii BM și-au exprimat îngrijorarea în cîteva domenii, în care politica Guvernului nu corespunde prevederilor SCERS. În context, au fost numite ritmul încet în promovarea reformelor structurale și nivelul înalt de imixtiune a Guvernului în activitatea economică. Consiliul director al BM a recomandat autorităților moldovenești să-și modifice politica ce ține de monopolul de stat, eliberarea licențelor, consolidarea funciară și subvențiile în agricultură, reforma pensiilor și de privatizare.
În caz de implementare cu succes a acestora, valoarea asistenței financiare, acordate Moldovei de către BM, va fi majorată cu 50 %. Se preconizează că Guvernul va delega mijloacele obținute de la BM spre investiții în dezvoltarea serviciilor rurale, asistenței sociale, învățămîntului, infrastructurii, în susținerea businessului mic și mijlociu. Mai mulți experți independenți au calificat strategia drept un document "neviabil", iar 95% din acțiunile SCERS nu prevăd o îmbunătățire a situației deja existente în Republica Moldova, de aceea strategia este mai mult ca "o notă de plată" pentru Banca Mondială, înaintată sub pretextul de a soluționa unele probleme considerate prioritare.
SCERS este un document de politici economice și acțiuni ce urmează să fie implementate în 2004-2006 pentru a realiza o creștere economică durabilă și reducerea sărăciei. Documentul prevede, în particular, reducerea în jumătate, pînă în anul 2015, a numărului de oameni cu venituri zilnice sub 2,15 dolari, de la 39,8% în anul 2002 pînă la 18,0% în 2015. Circa 60% din fondurile necesare pentru realizarea acțiunilor SCERS, cheltuieli evaluate la 9,2 miliarde lei, urmează să fie acoperite din credite și finanțări nerambursabile externe. Principalul scop al Strategiei este obținerea creșterii economice pe calea menținerii stabilității macroeconomice, îmbunătățirii mediului de afaceri și urgentarea reformelor structurale, consolidarea dezvoltării resurselor umane pe calea îmbunătățirii situației în domeniul învățămîntului și sănătății, ridicarea nivelului protecției sociale și reducerea sărăciei.
La 8-9 noiembrie în orașul bulgar Varna a avut loc o rundă de consultări dintre ministrul moldovean al Reintegrării Vasile Șova și șeful departamentului de externe de la Tiraspol Valeri Lițkai, la care au participat și reprezentanții mediatorilor în problema transnistreană - OSCE, Rusia și Ucraina. Consultările au fost convocate la inițiativa președintelui în exercițiu al OSCE, Solomon Passy, ministrul bulgar de Externe, la aproape trei luni după ce Chișinăul și-a suspendat participarea la formatul pentalateral de negocieri.
După încheierea consultărilor ministrul Șova a declarat că deocamdată este prematur să se vorbească de reluarea negocierilor, dar a admis posibilitatea continuării consultărilor cu Tiraspolul. Potrivit acestuia, Chișinăul a formulat în cadrul consultărilor o serie de propuneri care ar permite detensionarea relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol, precum identificarea unor mecanisme care ar garanta o activitate de lungă durată a școlilor cu predarea în baza grafiei latine, restabilirea legăturii telefonice prin cablu dintre cele două maluri și lichidarea tuturor posturilor de control din zona de securitate, instalate fără acordul Comisiei Unificate de Control.
În același timp, Șova s-a arătat decepționat de rezultatele convorbirilor, acuzînd mediatorii de pasivitate și de lipsa unui consens, ceea ce nu a permis valorificarea "intențiilor serioase" ale Chișinăului în cadrul acestor consultări. "Am simțit că printre mediatori lipsește un consens, sau o poziție comună cu privire la promovarea unor propuneri cu privire la procesul de negocieri", a declarat Șova, citat de Moldavskie vedomosti, în cadrul unei conferințe de presă organizate la 12 noiembrie la Chișinău. În aceeași zi ministrul Reintegrării a convocat o întrevedere cu ambasadorii statelor UE și cu cel al SUA, la care a declarat că consultările de la Varna au demonstrat ineficiența formatului pentalateral și necesitatea de a-l modifica. Șova a îndemnat statele UE și SUA să se implice mai activ în reglementarea crizei transnistrene, și a chemat SUA, UE, Rusia, Ucraina și România să susțină Declarația cu privire la Stabilitatea și Securitatea Republicii Moldova, așa încît aceasta să poată fi semnată la reuniunea interministerială a OSCE de la Sofia din luna decembrie.
Departamentul de externe de la Tiraspol, pe de altă parte, a publicat la 13 noiembrie pe site-ul agenției de oficiale de știri Olvia-press o declarație cu privire la consultările de la Varna, în care Tiraspolul se arată deschis pentru "o colaborare constructivă pe principii de egalitate" cu toți participanții la mecanismul pentalateral de negocieri. În declarație se mai spune că "consultările de la Varna nu au fost suficiente pentru a dinamiza dialogul moldo-transnistrean/ /din cauza nedorinței părții moldovene de a relua negocierile". "Transnistria este alarmată, în primul rînd, de faptul că schimbările frecvente ale poticii moldovene au dus la situația în care poziția Republicii Moldova la Varna a fost una cu totul confuză", se mai spune în declarație.
În același timp, ambasadorul rus cu misiuni speciale, Valeri Nesterușkin, citat de presa de la Chișinău, a apreciat drept pozitiv faptul desfășurării consultărilor de la Varna, la care Chișinăul și Tiraspolul au putut discuta direct. Potrivit lui Nesterușkin, Moscova speră că în viitorul apropiat vor avea loc noi consultări de acest gen.
Între timp, sovietul suprem de la Tiraspol a adoptat la 3 noiembrie, în prima lectură, concepția politicii externe a Transnistriei, potrivit căreia Transnistria aspiră să devină subiect cu drepturi depline al dreptului internațional și să-și construiască relațiile cu alți subiecți ai sistemului internațional pe principii de egalitate. Potrivit concepției, poziția Transnistriei în negocierile cu Chișinăul va reieși din principiul egalității dintre părți și din prevederile acordurilor semnate anterior. O metodă realistă de depășire a neînțelegerilor cu Chișinăul ar putea fi obținută prin crearea unei "asociații interstatale" cu Republica Moldova, care nu ar afecta suveranitatea și independența statelor vizate și ar acoperi o întreagă varietate de modele, de la federație contractuală la stat comun sau stat unionist.
Tot în perioada de referință administrația de la Tiraspol a demarat recensămîntul populației din regiune. Agenția oficială de știri Olvia-press transmite că recensămîntul se desfășoară fără suport financiar din exterior, iar datele obținute vor fi utilizate doar pe teritoriul Transnistriei. Documentele pentru recensămînt au fost pregătite la Kiev de către o filială locală a firmei germane UBM Solutions Gmbh, care are experiență de organizare a recensămînturilor în Georgia și Ucraina. Potrivit Basa-press, mai mulți localnici recenzați au declarat că în chestionarele recensămîntului se conțin și întrebări care se referă la cetățenie, naționalitate, limbile vorbite etc., ceea ce-i face pe unii analiști de la Chișinău să creadă că autoritățile transnistrene vor folosi rezultatele recensămîntului pentru a demonstra existența unui așa-zis "popor transnistrean", care nu are nimic în comun cu Republica Moldova.
Datele preliminare ale recensămîntului vor fi făcute publice în decembrie curent, iar cele finale peste aproximativ șase luni. Acestea nu vor fi recunoscute oficial de Chișinău deoarece administrația transnistreană nu a permis experților internaționali să monitorizeze recensămîntul. Anterior, din cauza neînțelegerilor cu Chișinăul, administrația de la Tiraspol a refuzat să organizeze recensămîntul o dată cu cel realizat în Republica Moldova la 5-12 octombrie curent. Potrivit ultimului recensămînt al populației organizat în 1989, în Transnistria locuiau circa 700 000 de oameni.
1. Comisia mixtă moldo-română
La 8 noiembrie curent, la Chișinău, a avut loc ședința Comisiei mixte interguvernamentale moldo-române pentru colaborare economică, comercială și tehnico-științifică. În cadrul acesteia părțile au examinat oportunitățile de cooperare în domeniile agriculturii, transportului, energeticii, cercetării științifice și dezvoltării științifice, precum și au convenit asupra semnării unor protocoale de colaborare în domeniile industriei, standardizării și statisticii. Documentele consemnează atașamentul Comisiei față de obiectivele integrării europene pe care și le propune fiecare parte, fapt pentru care s-a decis ca acest organism interguvernamental să poarte pe viitor denumirea de Comisie de colaborare economică și integrare europeană.
Ratingul financiar și competitivitatea externă a Moldovei
Iurie Gotișan
Mai mult ca atît, experții din cadrul FITCH Ratings au mai relatat că tempoul de implementare a reformelor este lent, procesul de privatizare decurge inadecvat, datoria publică externă continuă să rămînă foarte mare, iar relațiile cu Fondul Monetar Internațional sînt într-o stare congelată. Ca urmare, statele care dețin ratingul B- sînt caracterizate de agenție cu o poziție financiară instabilă și cu rezultate financiare acceptabile într-un climat mai puțin previzibil. Republica Moldova este caracterizată drept o țară care prezintă riscuri mari în ceea ce privește investițiile. Prin urmare, tendința generală de evoluție a credibilității financiare a Moldovei este pronunțat negativă.
În cazul evaluărilor agenției FITCH comparațiile între țări nu sînt prea relevante, dar este interesant totuși că din toate țările postsovietice, Republica Moldova se poziționează ceva mai sus decît Turkmenistanul, care este apreciat cu calificativul CCC-. Totodată, experții agenției s-au arătat îngrijorați de faptul că deficitul comercial al Moldovei este foarte înalt, deficit care a înregistrat o valoare de 515 milioane USD pentru primele nouă luni ale acestui an. Însă, chiar dacă este atenuat de transferurile importante ale cetățenilor aflați la muncă în afara țării precum și de transferurile în contul curent, acestea nu prea au atenuat magnitudinea deficitului comercial.
Potrivit datelor oferite de Ministerul Finanțelor, în perioada ianuarie-octombrie 2004 Republica Moldova a rambursat 93 milioane USD pentru deservirea datoriei externe. În același timp, pentru a soluționa dramatica problemă a datoriilor, Parlamentul a operat modificări în Legea bugetului, prin care Băncii Naționale i s-a permis să acorde Guvernului un credit în valoare de 50 milioane USD pentru onorarea obligațiunilor externe. Însă Banca Națională a Moldovei nu are menirea să crediteze și să acopere "găurile" financiare ale Guvernului din contul rezervelor sale valutare.
Consecințele unor atare acțiuni vor fi o inflație copleșitoare și o depreciere substanțială a monedei naționale. Asemenea evoluții au fost demonstrate în anii '80 de unele țări din America Latină, atunci cînd incapacitatea lor de plată, asociată cu implicații politice în sistemul financiar, s-a soldat cu una dintre cele mai drastice inflații din istoria omenirii. Prin urmare, relațiile Moldovei cu creditorii externi fiind nu tocmai din cele mai bune, iar Fondul Monetar Internațional fiind la rîndul său extrem de reticent față de ideea creditării inflaționiste a guvernelor, această modalitate de stingere a incendiului riscă să-l aprindă încă mai tare, deoarece nu există absolut nici o garanție că Guvernul va rambursa creditul.
În condițiile în care lipsesc sursele interne, alternativa ar fi restructurarea urgentă a datoriilor externe prin intermediul Clubului creditorilor de la Paris. Dar numai pentru a iniția negocierile de restructurare, o condiție obligatorie pe care trebuie să o îndeplinească debitorul este de a avea relații bune cu Fondul Monetar Internațional, ceea ce nu este tocmai cazul nostru. Prin urmare, pentru a restructura datoriile este necesară continuarea reformelor economice și respectarea memorandumului încheiat cu Fondul, cîteva dintre prevederile căruia deja au fost încălcate de către Guvern și Parlament. Pe de altă parte, așa cum organismele financiare internaționale impun condiții Republicii Moldova, tot astfel și statul ar trebui să procedeze cu debitorii săi. În general, problema gestiunii întreprinderilor de stat trebuie să fie abordată cu o mai mare determinare de Guvern, mai ales atunci cînd privatizarea nu este o soluție la îndemînă.
A fost clar că după vizita de lucru a misiunii FMI la Chișinău din 19 octombrie-3 noiembrie Moldova nu va mai obține finanțare externă cel puțin pînă în a doua jumătate a anului 2005, ceea ce presupune anumite consecințe pentru situația economică. Totodată, potrivit declarațiilor unor oficiali de la Ministerul Finanțelor, partea de venituri din bugetul de stat urmează a fi revăzută în sensul micșorării. Acest lucru va impune desigur și modificări corespunzătoare la capitolul cheltuieli. Guvernul are un cîmp limitat de manevră, cu atît mai mult cu cît ministrul Finanțelor a declarat că din cauza că nu vor fi încasate veniturile programate, în bugetul de stat de anul acesta s-a format în prezent "o gaură" de cca 1 miliard de lei.
Mai mult ca atît, pronosticurile mele expuse în ediția precedentă a e-journalului Guvernare și democrație în Moldova1, precum că țintele macroeconomice fixate pentru acest an nu vor putea fi realizate, nu s-au lăsat prea mult așteptate, drept care Parlamentul a operat recent modificări la Legea bugetului privind prognozele economice pentru acest an. Dacă nu va reuși să identifice alte surse de finanțare sau să renunțe la unele programe sociale și economice, Guvernul va fi nevoit să apeleze din nou la asistența BNM, însă ceva mai sus am spus care vor fi consecințele unei asemenea asistențe.
Pe lîngă finanțarea politicilor interne este necesară și rambursarea datoriilor externe. Restructurarea lor fără existența unui acord cu FMI este imposibilă. În absenta unor credite preferențiale externe, singura posibilitate pentru Guvern de a-și onora obligațiile financiare externe va fi de a utiliza rezervele valutare ale Băncii Naționale. Însă epuizarea rezervelor ar putea conduce la eliberarea spiralei prețurilor și la declanșarea unor atacuri speculative asupra valutei naționale. Ca rezultat imediat poate fi creșterea prețurilor, devalorizarea valutei naționale și, bineînțeles, scumpirea importurilor strategice în pragul iernii.
Riscurile acestea vor fi reduse parțial de transferurile de valută efectuate de muncitorii moldoveni care lucrează în străinătate, dar nu excludem că populația, dacă va anticipa pericolul unei creșteri necontrolate a prețurilor, nu va dori să se despartă atît de ușor de valuta pe care o deține. Ceea ce va condiționa noi presiuni asupra cursurilor valutare. Datoria internă deja este foarte mare și chiar dacă Guvernul va reuși să echilibreze poziția sa financiară externă, acest lucru ar putea fi obținut numai din contul unor dezaxări economice interne. În dependență de gravitatea crizei economice, ea ar putea degenera într-o criză socială și politică.
Pactul de Stabilitate și Securitate pentru Republica Moldova
Igor Boțan
La 1 iunie a.c. Președintele Vladimir Voronin a propus Rusiei, SUA, României, Ucrainei și Uniunii Europene (UE) desfășurarea unei conferințe politice la nivelul șefilor departamentelor de politică externă, în cadrul căreia să fie semnat un Pact de Stabilitate și Securitate pentru Republica Moldova (PSSRM), "avînd statutul unui document de drept internațional"1. PSSRM ar fi trebuit să stea la baza unui "sistem eficient de garanții pe termen lung pentru întreg statul moldovenesc, care ar oferi terenul unor abordări unice pentru problemele ce țin de dezvoltarea instituțiilor democratice, de asigurarea concordiei civice în țară și de soluționarea cît mai grabnică a problemei transnistrene". Șeful statului a identificat cinci probleme ce necesită adoptarea unei poziții consensuale de către părțile nominalizate, urmînd ca acestea să garanteze sprijin pentru: 1) realizarea integrității teritoriale a Republicii Moldova (RM); 2) crearea condițiilor în vederea participării întregii societăți la procesul democratic liber pe întreg teritoriul RM; 3) diversitatea culturală, etnică și lingvistică în calitate de valoare fundamentală a statului polietnic RM; 4) crearea unui spațiu de apărare unic și garantarea neutralității strategice permanente a RM; 5) reglementarea deplină și definitivă a problemei transnistrene în baza principiilor federative.
b) Motivele lansării inițiativei
Lansînd ideea PSSRM, Președintele Voronin menționa că prin aceasta propune găsirea unui "compromis multilateral într-un șir de probleme principiale ale statalității moldovenești", lucru care poate "constitui chezășia unei stabilități pe termen lung în această regiune"2. În caz contrar, dacă părțile nu vor ajunge la o înțelegere reciprocă pe marginea Pactului, atunci "aceasta va avea repercusiuni evidente pentru stabilitatea și securitatea din această regiune".
Evident, este vorba despre un avertisment. Găsirea unui "compromis multilateral" este oportună dacă părțile vizate sînt angajate într-o dispută sau competiție de realizare a unor interese antagoniste. Semnarea unui astfel de document ar însemna recunoașterea existenței acestor interese antagoniste și asumarea angajamentului de a nu le mai urmări pe teritoriul RM.
Că este așa ne-o demonstrează chiar ideologii partidului de guvernămînt. În acest sens, este relevant articolul din oficiosul Nezavisimaia Moldova semnat de deputatul fracțiunii majoritare, membru al Comisiei parlamentare pentru politică externă, Ivan Grec. Principalul scop al articolului intitulat "Să punem punctele pe i"3 era să justifice refuzul șefului statului de a semna, acum un an, la 25 noiembrie 2003, Memorandumul Kozak privind soluționarea conflictului transnistrean, după ce îl parafase. Tezele de bază ale autorului erau: 1) RM a intrat în zona de interese a Occidentului după extinderea NATO, care în frunte cu SUA și-au început fortificarea prezenței militar-strategice în Europa de Sud-Est; 2) după semnarea acordului din cadrul summit-ului de la Istanbul privind retragerea trupelor și munițiilor din Transnistria, Rusia a pierdut capacitatea de a influența de una singură procesul de soluționare a conflictului transnistrean; 3) Occidentul și Rusia au intrat în competiție geostrategică în regiune, ultima opunîndu-se extinderii Occidentului prin mijloacele ce-i stau la dispoziție (prezența militară și susținerea regimului transnistrean); 4) planul Occidentului de soluționare a conflictului transnistrean prin federalizarea RM (propunerea OSCE de la Kiev) a intrat în competiție cu planul Rusiei (Memorandumul Kozak); 5) Occidentul deține "pîrgiile necesare (financiar-economice și politice) pentru destabilizarea situației din RM", în timp ce Rusia a pierdut pîrghiile de influență politică în RM.
Concluziile: 1) Occidentul s-a speriat că semnarea Memorandumului Kozak ar fi inclus RM definitiv în sfera influenței geostrategice a Rusiei, devalorizînd acordul din cadrul summit-ului OSCE de la Istanbul privind retragerea trupelor și munițiilor din RM; 2) "Memorandumul Kozak nu a fost semnat din cauza rivalității dure dintre două forțe geopolitice pentru influență asupra RM"; 3) forțele geopolitice preocupate de promovarea propriilor interese nu înțeleg starea de impas în care s-a pomenit RM; 4) "fără un compromis, fără un consens, între Occident (OSCE, UE, SUA) și Rusia problema transnistreană nu poate fi soluționată respectîndu-se suveranitatea și independența RM". 5) nu este vina Președintelui Voronin de a fi renunțat la semnarea Memorandumului Kozak, "cuiva din afară nu-i place independența în adoptarea deciziilor și independența comportamentului președintelui moldovean".
Nu încape îndoială că respectivele concluzii fac aluzii că Președintele Voronin ar fi cedat în fața unui șantaj din partea Occidentului, care "deține pîrgiile necesare (financiar-economice și politice) pentru destabilizarea situației din RM". În aceste circumstanțe autorul sugera: 1) conflictul transnistrean nu poate fi soluționat fără un consens între Rusia și Occident, de aceea "ar trebui schimbat formatul pentalateral de negocieri, astfel încît ineficienta OSCE să fie substituită prin UE în calitate de partener pe potriva Rusiei, acestea angajîndu-se de comun acord în căutarea unui compromis într-o problemă extrem de importantă pentru țara noastră"; 2) RM trebuie "să-și tripleze eforturile de mediere a relațiilor Rusiei și UE pentru a le face să caute o soluție acceptabilă și favorabilă reintegrării Moldovei"; 3) "în nici un caz nu trebuie admisă înghețarea conflictului, care în acest caz ar putea dura zeci de ani, lucru extrem de periculos pentru statul nostru".
Astfel, devine evident că articolul citat expune motivele și anticipează principalele idei din PSSRM.
c) Reacțiile interne față de PSSRM
Opinia publică din RM și-a manifestat atitudinea rezervată față de inițiativa șefului statului. Presa neafiliată guvernării a calificat ideea PSSRM drept o tentativă de transformare a RM într-un fel de protectorat al țărilor vecine și al marilor puteri4.
Principalele raționamente pentru tratarea sceptică a inițiativei s-au referit la faptul că PSSRM ar putea deveni un "document de drept internațional" doar fiind ratificat de forurile legislative ale statelor semnatare. Ținînd cont de faptul că autoritățile moldovenești i-au luat prin surprindere pe cei cărora le-a solicitat semnarea PSSRM, fără a-i consulta în prealabil, era dificil de imaginat cum se putea ajunge la etapa cînd, spre exemplu, Congresul SUA, Duma de Stat a Rusiei, Rada Supremă a Ucrainei etc. ar fi introdus în ordinea de zi examinarea și votarea PSSRM. Într-adevăr, ce argumente ar fi putut conține notele informative și explicative ale "șefilor departamentelor de politică externă" ale potențialelor state semnatare a PSSRM pentru ca forurile legislative respective să fie convinse să voteze un astfel de document? După toate aparențele, dacă presupusele explicații ar fi conținut teze de genul celor menționate în articolul citat mai sus, atunci este puțin probabil că un astfel de document ar fi putut, în genere, ajunge pe agendele de lucru ale forurilor legislative.
d) Reacțiile autorităților transnistrene
Autoritățile transnistrene au apreciat în mod negativ inițiativa Președintelui Voronin privind PSSRM, aceasta fiind considerată drept o tentativă de scoatere a Transnistriei din procesul de negocieri și de soluționare a conflictului fără participarea directă a reprezentanților Tiraspolului5.
e) Reacțiile părților solicitate să semneze PSSRM și efectele acestora - SOS!
După cum era de așteptat, cei solicitați să semneze PSSRM nu s-au grăbit să dea un răspuns, afirmînd, ca de obicei, că "inițiativa este interesantă și va fi studiată cu atenție". După o perioadă de tăcere de aproximativ două luni de la lansare, Chișinăul a început să dea semne de iritare și îngrijorare. Aceste lucruri s-au făcut vizibile în luna august a.c. pe fundalul izbucnirii conflictului "școlilor moldovenești cu predare în grafie latină" din regiunea transnistreană.
În circumstanțele respective, oficiosul Nezavisimaia Moldova a mai publicat un articol intitulat "La intersecția tuturor relelor6", semnat de același autor, în care reiterează, practic, aceleași teze, completîndu-le după cum urmează: 1) Rusia a comis o mare greșeală atunci cînd la 4 iulie 2003, cu ocazia semnării Tratatului de prietenie și cooperare cu România, a mai semnat și "Declarația comună" prin care părțile au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov; 2) Rusia dă dovadă de miopie politică pentru că nu-și realizează propriul interes în RM, interes care constă în susținerea actualilor guvernanți, și nu a regimului separatist; 3) SUA, UE, OSCE și CE după ce "au torpilat semnarea Memorandului Kozak" nu se grăbesc să ajute RM în soluționarea conflictului transnistrean; 4) continuarea rivalității geopolitice dintre Occident și Rusia lasă puține șanse pentru reintegrarea RM; 5) Chișinăul nu poate modifica formatul de negocieri și nici nu-l poate abandona dacă Estul și Vestul nu vor veni cu propuneri de alternativă; 6) RM îi vine tot mai dificil să promoveze o politică externă bidimensională, de aceea, impasul transnistrean pune în pericol însăși soarta statului moldovenesc.
Ceva mai tîrziu, deja oficiosul Moldova suverană constata cu regret: "Pactul de Stabilitate și Securitate pentru Republica Moldova, a fost propus de Președintele Vladimir Voronin încă la începutul lunii iunie... Deocamdată, nici una dintre aceste țări nu a răspuns la apelul Președintelui Voronin, iar liderul separatiștilor de la Tiraspol Igor Smirnov continuă tactica micilor provocări, ține pe foc "războiul școlilor" și nu permite țăranilor să-și strîngă roada"7.
f) Formula "unu scriem, doi în minte"
După izbucnirea "războiului școlilor", măsurile de răspuns ale autorităților moldovenești referitoare la impunerea unor restricții la exportul mărfurilor din regiunea separatistă nu au fost susținute de Rusia și Ucraina, state pe care Președintele Voronin le-a acuzat de susținere a regimului separatist și de încălcare a acordurilor bilaterale. În consecință, au fost anunțate: 1) renunțarea la dialogul cu actualii lideri transnistreni; 2) ieșirea din procesul pentalateral de negocieri; 3) renunțarea la formula federalistă de soluționare a conflictului.
Dat fiind faptul că cîteva din aceste declarații vin în contradicție vădită cu tezele enunțate în proiectul PSSRM, precum "orice încercare de a renunța la principiile... federative de soluționare a problemei transnistrene, poate provoca crize și stagnare", se poate presupune că autoritățile moldovenești au pierdut orice speranță că PSSRM mai poate fi semnat.
Astfel, cu o jumătate de an înainte de alegerile parlamentare guvernanții s-au pomenit într-o situație de impas atît în cea ce privește perspectivele soluționării conflictului transnistrean, cît și din punctul de vedere al relațiilor externe. Într-adevăr, despre ce fel de succese ale politicii externe, relații normale de încredere reciprocă cu principalii parteneri externi ai RM poate fi vorba dacă aceștia sînt bănuiți în mod public că urzesc planuri obscure împotriva RM?
Pentru a găsi o justificare a situației de impas organul de presă al partidului de guvernămînt Comunistul a publicat în septembrie-octombrie a.c. o serie de articole cu genericul "Cine și ce pescuiește în apele tulburi ale conflictului transnistrean"8 în care le impută țărilor invitate să semneze PSSRM, că în relațiile cu RM, una spun, alta gîndesc și fac, în conformitate cu formula "unu scriem, doi în minte". De fapt, Comunistul reproduce tezele mai vechi, citate mai sus, dar le expune mai explicit, de aceea, merită scoase în evidență:
1) "Este oare România interesată de soluționarea conflictului transnistrean? Politicienii români de dreapta au înțeles că separatismul nu le este dușman... Emisarii acestora poposesc tot mai des în Transnsitria, unde complotează împotriva RM. Ei înțeleg că România nu ar putea înghiți vreodată Moldova împreună cu Transnistria... Ideea anschluss-ului Moldovei vecine nu va muri vreodată, oricine ar veni la guvernare în România. De aceea este evident ce urmăresc aceștia - "o posibilă recunoaștere a hotarelor pe Nistru".
2) "Deși în cazul Ucrainei lucrurile nu sînt atît de evidente ca în cazul Romaniei, oare nu vor cădea viitorii politicienii ucraineni în ispita de a reanima actul juridic de constituire a Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovenești (RSSAM) în componența Ucrainei de pe vremurile sovietice? Nu vor fi ei tentați să restabilească adevărul istoric?... În acest caz ei vor avea nevoie de stabilirea hotarelor pe Nistru, nu pe Prut cum prevedea documentul istoric din 1924".
3) "Nu există claritate nici în privința NATO... Într-adevăr, ce i-ar conveni mai mult NATO: o Moldovă reintegrată, suverană și neutră, care atîta timp cît la guvernare sînt comuniștii nu vor admite în nici un caz venirea străinilor în uniformă pe teritoriul ei, sau o Moldovă ciopîrțită, care într-o perspectivă ar putea fi împinsă fără mari dificultăți în brațele României NATO-iste? Ce e mai ușor: să poarte dialog cu o Rusie în ascensiune peste capul moldovenilor neutri sau să-și înainteze tancurile pînă la hotarele Transnistriei? Întrebarea este retorică: în perspectivă NATO are nevoie de hotare pe Nistru, nu pe Prut".
4) "Nici Rusia n-ar fi împotrivă să-și prindă peștișorul în ape tulburi... Nu o singură dată Președintele Putin și-a demonstrat loialitatea față de tot ce se întîmplă în Moldova. Cu siguranță, el nu are dubii că Moldova, așa cum nu o singură dată au declarat comuniștii, rămîne un partener strategic de nădejde al Rusiei, chiar dacă va adera la UE... Însă orice politician încearcă să modeleze un viitor. Și ce fel de model al relațiilor Rusiei cu Moldova se poate prefigura? El ar putea judeca în felul următor: acum la cîrma Moldovei se află comuniștii, de aceea este puțin probabil ca această țară să împiedice realizarea intereselor Rusiei în Europa de Sud-Est. Ce se va întîmpla dacă la următoarele sau la celelalte alegeri parlamentare vor cîștiga nu comuniștii, ci forțele de dreapta, frontiștii? Ce se va întîmpla dacă Președinte al Moldovei ar deveni un oarecare Roșca sau Urechean? Poate un politician rus gîndi astfel? El este obligat să gîndească anume așa! Și cum va vedea el poziția Rusiei în această regiune? Corect, hotarul pe Nistru i se va părea cea mai logică soluție pentru a-și proteja, deocamdată, interesele în Transnistria, iar apoi prin aceasta să-și restabilească influența în țările balcanice".
Concluzia: "Semnarea PSSRM propus de Președintele Voronin ar deveni un obstacol serios pentru iubitorii de a practica braconajul nestăvilit în apele tulburi transnistrene9". Utilitatea citatelor de mai sus și a concluziei este că ele încearcă să ne convingă că Președintele Voronin judeca anume în acest mod lansînd ideea PSSRM.
Raționamentele de mai sus sînt explicite și nu e nevoie de a le analiza. Evident, este vorba inclusiv de o incursiune propagandistică îndreptată spre reanimarea vechilor stereotipuri, ațîțarea noilor fobii și lingușirea necamuflată față de Rusia, justificarea comportamentului și cerșirea indulgenței acesteia după ce i-a întors spatele guvernării comuniste din RM. Calculul este că simplii cetățeni și partinici, supuși tirului propagandistic, se vor întreba: cît de curajoși trebuie să fie liderii partidului de guvernămînt dacă demască atît de nemilos comploturile marilor puteri și ale țărilor vecine împotriva RM, riscînd în același timp să le propună semnarea PSSRM "cu statut de document de drept internațional" prin care acestea să se oblige să nu mai procedeze așa?
Partea proastă a lucrurilor constă în faptul că este o mare greșeală a extrapola propriile scheme și clișee asupra altora. Partenerii externi ai RM, învinuiți că ar aplica formula "unu scriem și doi în minte", au tot temeiul să creadă că tocmai asta fac autoritățile moldovenești. Și cetățenii RM se pot convinge că toată retorica privind integrarea RM în UE nu costă o ceapă degerată fiindcă: 1) din cauza presupusei "confruntări geostrategice a Occidentului și Rusiei", RM nu va putea deveni vreodată membră a UE atîta timp cît la guvernare vor rămîne comuniștii pe motiv că toate țările postcomuniste înainte de a deveni membre ale UE au devenit membre ale NATO, iar autoritățile comuniste s-au angajat să nu admită acest lucru; 2) retorica autorităților referitoare la integrarea RM în UE este, de fapt, oferta RM de a deveni "calul troian al Rusiei" în această structură, angajîndu-se să nu "împiedice realizarea intereselor Rusiei în Europa de Sud-Est" etc.
Mai mult, ideologii partidului de guvernămînt nu iau în calcul un șir de lucruri extrem de importante: 1) hotarul pe Nistru este instaurat, de facto, de vreo 13 ani; 2) CEDO, cea mai înaltă instanță judecătorească în domeniul drepturilor omului, a dat anul curent răspuns la întrebarea cine a instaurat acest hotar, precum și la întrebările "cine și ce pescuiește în apele tulburi transnistrene", judecănd "cazul Ilașcu"; 3) Rusia nu mai are nevoie de sugestiile comuniștilor moldoveni, ea a ratificat deja Tratatul FACE adaptat și este extrem de interesată ca și Occidentul să facă același lucru; 4) Occidentul l-a rîndul lui afirmă că nu va ratifica FACE adaptat pînă cînd Rusia nu-și va onora obligațiile de la Istanbul; 5) Occidentul și Rusia sînt parteneri strategici în domeniul economic și al securității, iar divergențele lor în regiune se profilează preponderent prin prisma Tratatului FACE adaptat; 6) pînă cînd Rusia se va întări în măsură să influențeze iarăși țările balcanice prin prezența sa în Transnistria acestea vor deveni nu numai membre NATO, ci membre ale UE, deci se va schimba însuși obiectul influenței.
Este dezolant că ideologii partidului de guvernămînt schimonosesc adevărul: 1) Planul OSCE de federalizare a RM, atribuit incorect Occidentului, nu a intrat în competiție cu Memorandumul Kozak al Rusiei, fiindcă acesta din urmă îl excludea pe primul. Fiind coautor al planului OSCE, Rusia, la rugămintea secretă a Președintelui Voronin, "pe la spatele Europei", a elaborat Memorandumul Kozak, luînd Occidentul prin surprindere. Este acesta un lucru corect, așa procedează partenerii, cum ar fi trebuit să reacționeze în aceste circumstanțe Occidentul?; 2) Motivele legate de refuzul semnării Memorandumului Kozak parafat, invocate ulterior în mod explicit de către Președintele Voronin, se deosebesc cardinal de cele invocate în prezent de ideologii partidului de guvernîmînt. Nu sînt oare acestea efectele aplicării de către autoritățile RM a formulei "unu scriem, doi în minte"?
Lansîndu-se în tot felul de speculații referitoare la intențiile partenerilor externi față de RM, ideologii partidului de guvernămînt evită totuși să răspundă la întrebările - de ce și cît de vulnerabilă și supusă șantajului este RM dacă marile puteri îi influențează atît de ușor pe liderii acesteia. În acest sens, cum poate fi explicat faptul că în urma vizitei de la sfîrșitul lunii iunie a.c. a secretarului Apărării al SUA, Donald Ramsfeld, Președintele RM a fost convins să participe la summit-ul NATO de la Istanbul, unde i-a cerut Rusiei să-și retragă trupele și munițiile din Transnistria, lucru care nu i-a plăcut Rusiei? Apoi, doar peste cîteva zile, Președintele RM a fost convins deja de Președintele Putin să semneze o declarație anti-OSCE, lucru care de această dată nu i-a plăcut Occidentului. Ținînd cont de ponderea RM pe arena internațională, cîștigă sau pierde RM încrederea partenerilor săi externi atunci cînd procedează astfel?
g) Circuitul vicios sau ironia sorții
În prezent, SUA, UE și România se declară favorabile semnării unei Declarații privind Stabilitatea și Securitatea RM, aceasta semnificînd doar asumarea unor obligațiuni morale de susținere a doleanțelor RM. Nici vorbă de semnarea unui pact, care după cum insista Președintele RM, urma să fie "un act de drept internațional". Ironia sorții este că declarația ar urma să fie semnată în cadrul summit-ului interministerial al OSCE de la Sofia, de la începutul lunii decembrie a.c. Și aceasta după ce șeful statului a semnat declarația anti-OSCE, condamnînd "decalajul dintre activismul sporit al OSCE în ceea ce privește susținerea standardelor democratice și pasivitatea în reglementarea conflictelor înghețate pe teritoriul CSI".
Este interesant și faptul că exact persoanele despre care s-a comunicat că l-au convins pe Președintele Voronin să nu semneze Memorandumul Kozak s-au întîlnit recent, în septembrie-octombrie a.c., au avut convorbiri telefonice cu acesta, după care a fost enunțată ideea semnării în cadrul OSCE a Declarației de Stabilitate și Securitate pentru RM. Este vorba despre secretarul general NATO, Jaap de Hoop Scheffer, care pe atunci era președintele în exercițiu al OSCE; ambasadorul SUA în RM, Heather Hodges, și Înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă și Securitate Comună, Javier Solana.
Pe de altă parte, Ucraina și Rusia evită încă să dea un răspuns tranșant dacă vor semna preconizata Declarație. În acest sens, este curios că SUA, UE și RM fac apel către Rusia și Ucraina să semneze Declarația prin intermediul Consiliului Permanent al OSCE de la Viena10. Să însemne aceasta că nu mai funcționează canalele de comunicare directă cu partenerii strategici ai RM?
De fapt, acest lucru nu trebuie să mire, după învinuirile publice ale Președintelui Voronin, la adresa Rusiei și Ucrainei, după refuzul ostentativ de a participa la summit-ul CSI și sărbătorirea aniversării a 60-a de la eliberarea Ucrainei de fascism era logic a se aștepta la o atitudine pe potrivă din partea acestor state. Mai mult, Ucraina, dar mai ales Rusia ar putea invoca faptul că tratatele de bază semnate cu RM au pondere net superioară unei eventuale Declarații de Stabilitate și Securitate pentru RM. Nu este exclus că ambele state vor condiționa semnarea Declarației cu revenirea Chișinăului la masa de negocieri cu liderii transnistreni, respectarea tuturor acordurilor anterioare din cadrul pentalateral, acceptarea formulei federaliste de soluționare a conflictului. Aceasta, cu atît mai mult cu cît SUA și UE au făcut exact același lucru, afirmînd în plus că nu insistă să devină mediatori, mulțumindu-se cu statutul de observatori în procesul de reglementare a conflictului. Astfel, urmează să fie restabilit, de fapt, status quo-ul dinaintea lansării PSSRM.
h) Concluzii
La această ediție au contribuit:
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |