![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20050118/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
1.1. Remanieri
În cadrul ședinței sale din 12 ianuarie curent Guvernul l-a numit pe ex-ministrul Apărării, Victor Gaiciuc, în funcția de ambasador al Republicii Moldova în Regatul Belgiei și reprezentant al țării la NATO. La aceeași ședință membrii Cabinetului de miniștri au decis rechemarea lui Nicolae Cernomaz din funcția de ambasador al Republicii Moldova în Ucraina și, prin cumul, în Republica Azerbaidjan și Georgia. În această funcție vacantă a fost desemnat Mihai Laur, care pînă în prezent și-a exercitat calitatea de ambasador al Republicii Moldova în Ungaria. În calitate de șef al misiunii diplomatice moldovenești în Ungaria a fost numit Valeriu Bobuțac. De asemenea, a fost dispusă numirea în funcția de ambasador al Republicii Moldova pe lîngă Uniunea Europeană a lui Eugen Carpov, care pînă în prezent s-a aflat în aceeași postură în Republica Polonia.
Acestea sînt cele mai ample și ciudate, totodată, remanieri din ultima vreme operate în cadrul corpului diplomatic moldovenesc. Mai mult decît ciudat este cazul numirii lui Victor Gaiciuc - destituit din funcția de ministru al Apărării în urma furtului unei cantități însemnate de armament din depozitele Armatei Naționale și semnalării la una din ultimele ședințe ale Consiliului Suprem de Securitate (CSS) a mai multor deficiențe din domeniul forțelor armate - persoană căreia în lipsa celei mai neînsemnate experiențe de diplomat și unei pregătiri corespunzătoare i s-a încredințat una din cele mai importante misiuni diplomatice moldovenești. Greu se pretează înțelegerii și celelalte remanieri de cadre în sens giratoriu. Nebănuite sînt căile politicii de cadre moldovenești, cu efecte însă ușor de bănuit pentru politica externă a Republicii Moldova.
1.2. Hotărîri
Totodată, în cazul în care faptele menționate mai sus vor fi săvîrșite asupra unei femei gravide, unui minor de către două sau mai multe persoane, profitînd de starea de neputință a victimei, cu utilizarea unor instrumente speciale de tortură sau dacă acțiunile vor fi întreprinse de către o persoană cu înaltă funcție de răspundere, pedeapsa va fi de la 5 la 10 ani de închisoare.
2.1. Alegeri parlamentare 2005
În legătură cu apropiatele alegeri legislative stabilite pentru 6 martie curent, Președintele Voronin a adresat recent Secretarului General al OSCE, Jan Kubis, Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene și Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă și de Securitate Comună, Javier Solana, și Secretarului General al Consiliului Europei, Terry Davis, un mesaj în care acești înalți demnitari au fost invitați să încurajeze o monitorizare largă a alegerilor parlamentare din Republica Moldova, prin asigurarea unei prezențe "impunătoare a observatorilor internaționali" la acest scrutin.
2.2. Ședința Consiliului Suprem de Securitate
Președintele Vladimir Voronin a prezidat ultima ședință a Consiliului Suprem de Securitate (CSS). Principalul subiect de discuție l-a constituit cazurile de abuzuri și maltratări comise de către colaboratorii organelor afacerilor interne. În urma raportării deficiențelor existente în acest sens, șeful statului a cerut conducerii Ministerului Afacerilor Interne (MAI) și Procuraturii Generale să întreprindă măsurile necesare în vederea excluderii cazurilor de comportament abuziv din partea angajaților MAI. S-a recomandat, de asemenea, finalizarea examinării dosarelor penale intentate unor colaboratori ai organelor afacerilor interne pentru abuzuri și pentru depășirea atribuțiilor de serviciu, cu aplicarea sancțiunilor corespunzătoare.
Dincolo de aceasta, a fost abordată și problema adopțiilor de copii, CSS dispunînd în acest context: formarea unei comisii republicane care va trebui să elaboreze pînă la 1 aprilie un proiect de lege privind regimul juridic al adopției, constituirea pe lîngă Guvern a Comitetului național pentru adopții și elaborarea și menținerea unui registru național al copiilor din țară trecuți prin procedura de adopție.
1. Prețuri
Rata cumulativă a inflației în Republica Moldova a înregistrat în anul 2004 o valoare 12,5%, cu 2,5 p.p. peste nivelul prognozat de Guvern. În luna decembrie inflația a fost de 1,6%.
Bugetul pe anul 2004 a fost construit pe o rată a inflației de 4,5%, ulterior însă după ce au fost date publicității datele oficiale privind evoluția economiei moldovenești în 2003, Ministerul Economiei a modificat previziunile pînă la 10%.
Pe parcursul anului 2004 prețurile la produsele alimentare s-au majorat cu 13,1% comparativ cu decembrie 2003. Prețurile la mărfurile nealimentare au crescut anul trecut în medie cu 11,9%.
Indicele prețurilor de consum (IPC) la servicii a crescut față de decembrie 2003 cu 11,8%. Tarifele la serviciile de telefonie s-au majorat cu 29,4%, serviciile medicale s-au scumpit cu 23,9%, iar combustibilul cu 23,2%.
În 2003 rata inflației a constituit 15,7%, în 2002 nivelul inflației a fost de 4,4%, iar în 2001 - de 6,3%. Banca Națională a Moldovei și Guvernul prognozează pentru acest an o rata a inflației mai mică de 9%.
Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Media anuală 104,6 23,8 15,1 11,2 18,1 43,7 18,4 6,3 4,4 15,7 12,5 a inflației
Sursa: www.bnm.org
2. Finanțe publice
Veniturile la bugetul consolidat al Republicii Moldova au constituit, în 2004, 7 miliarde 521 milioane lei, cu cca 1 miliard lei mai mult decît în anul 2003. Capitolul de venituri la bugetul de stat pe anul 2004 a fost executat la nivelul de 101%, iar poziția de cheltuieli la nivelul de 99,9%, cu un excedent bugetar de 125 milioane lei, care a fost direcționat spre plata datoriilor externe. În același timp, în 2004, au fost achitate plăți externe în sumă de 1 miliard 253,8 milioane lei, echivalentul a 103,5 milioane USD, sau 22,7% din veniturile acumulate la bugetul de stat.
Aproape 53% din veniturile bugetare reprezintă acumulări fiscale, iar restul au fost asigurate de serviciul vamal. Astfel, Inspectoratul fiscal de stat a acumulat anul trecut cu 825 milioane lei mai mult față de anul 2003, iar veniturile acumulate de Departamentul vamal au fost cu 638 milioane lei peste încasările anului precedent. Cu 35% au cunoscut o evoluție ascendentă acumulările impozitului pe venit din activitatea de antreprenoriat și cu 28% - a impozitului pe venit de la persoanele fizice.
Unitățile administrativ-teritoriale au acumulat în 2004 venituri la nivel de 108,5%, cu 226,2 milioane lei mai mult față de suma planificată, iar cheltuielile au fost executate la nivel de 97,1%. Potrivit informației operative, la situația de la 31 decembrie 2004 bugetele unităților teritoriale dispuneau la conturi bancare de mijloace neutilizate în sumă de 323,9 milioane lei.
3. Bănci și asigurări
Pentru cele unsprezece luni ale 2004 situația sistemului bancar a înregistrat o dinamică pozitivă, capitalul de gradul I a atins valoarea de 2 miliarde 403,8 milioane de lei, în creștere cu 18,5% față de începutul anului. Capitalul de gradul I este format pentru a minimaliza eventualele destabilizări financiare ale băncilor. Actualmente cuantumul minim al capitalului respectiv, conform cerinței BNM, trebuie să fie de 40 milioane lei pentru băncile cu autorizație de categoria A (respectiv 80 milioane lei și 120 milioane lei pentru categoria B și C).
În unsprezece luni activele băncilor comerciale au crescut cu 25%, pînă la 12 849,3 milioane lei, ca urmare a majorării cu 27% a obligațiunilor, pînă la 10 322,9 milioane lei și, respectiv, a capitalului acționar cu 17,1%, pînă la 2 526,3 milioane lei. Astfel, numerarul instituțiilor bancare a sporit cu 25,7%, pînă la 688,4 milioane lei. În același timp, ponderea investițiilor străine în capitalul statutar al băncilor comerciale s-a redus pînă la 52,6%. La sfîrșitul anului 2003 acest indice era de 60,2%.
Venitul net al băncilor a fost de 407,5 milioane lei, iar rentabilitatea activelor și cea a capitalului acționar a constituit 3,97% și respectiv 18,85%. Banca Națională mai informează că lichiditatea sistemului bancar se menține la un nivel înalt, reflectînd capacitatea băncilor de a-și onora atît obligațiunile curente, cît și cele pe termen lung.
Creșterea depunerilor în conturile de depozite cu 30,5%, pînă la 8 959,3 milioane lei în 11 luni, inclusiv creșterea depunerilor persoanelor fizice cu 36,1%, pînă la 4 578 milioane lei, confirmă o dată în plus credibilitatea sistemului bancar.
4. Comerțul extern
Deficitul comercial al Republicii Moldova a atins, în 11 luni 2004, un nivel de cca 690 milioane USD, rezultat peste așteptările Guvernului, care prognoza un deficit de 625 milioane USD pentru anul întreg, arată date ale Departamentului Statistică și Sociologie.
Republica Moldova a bătut în luna noiembrie recordul anului 2004 cu un deficit comercial de aproximativ 92 milioane de dolari și s-a apropiat de recordul ultimilor 14 ani, respectiv 106,8 mln USD, înregistrat în luna decembrie anul 2003.
Potrivit datelor statistice pentru cele unsprezece luni ale anului 2004, Moldova a avut un sold pozitiv al comerțului extern doar cu Federația Rusă în sumă de 135 milioane USD, iar cel mai mare deficit consemnat în comerțul exterior cu principalele țări partenere Chișinăul l-a înregistrat cu Ucraina, respectiv 330,3 milioane USD. Deficite mari în balanța comercială Republica Moldova a mai avut și cu Polonia, Franța, Germania, România și Turcia.
În ultimii doi ani deficitul comercial a crescut cu cca 30%. Experții economici împărtășesc opinia că nici în 2005 nu se așteaptă o relansare a balanței comerciale. Anterior ministrul Economiei Marian Lupu a declarat că în pofida faptului că în anul 2005 se prognozează o majorare cu 9% a exporturilor, deficitul balanței comerciale va crește pînă la 770 milioane USD?!

Sursa: www.bnm.org
5. Moldova și lumea
Republica Moldova a fost plasată pe poziția 77 din 161 de țări într-un clasament alcătuit de Fundația americană Heritage elaborat potrivit indicelui libertății economice care evaluează nivelul de deschidere a economiilor naționale.
La realizarea acestuia s-au luat în calcul 50 de variabile economice din zece categorii: politica comercială, presiunea fiscală exercitată de Guvern, intervenția Guvernului în economie, politica monetară, fluxuri de capital și investiții străine, finanțe-bănci, salarii și prețuri, drepturi de proprietate, reglementare și economie subterană.
Astfel punctajul Moldovei la compartimentul politici comerciale este de 2 puncte, politici fiscale - 2,6, intervenția Guvernului în economie - 2,0, fluxuri de capital și investiții străine - 4,0, politici monetare, bănci și finanțe, salarii și prețuri, drepturi de proprietate - cîte 3 puncte, reglementări - 4, economie subterană - 4,0. Scala punctajului în baza căreia a fost realizat ratingul variază de la 1 la 5 puncte. Cu cît indicele este mai înalt, cu atît este mai mare intervenția statului în economie și respectiv mai jos nivelul libertății economice.
Astfel, la 3 ianuarie agenția transnistreană oficială de știri "Olvia-press" a publicat un comunicat de presă potrivit căruia departamentul de economie de la Tiraspol a anunțat privatizarea căilor ferate din Transnistria pe motiv că doar un proprietar privat le poate revitaliza. Nodul feroviar de la Tighina a fost preluat de autoritățile transnistrene la 4 august 2004 după ce directorul gării Tighina a semnat documentele necesare. Drepturile de proprietate ale autorităților transnistrene asupra întreprinderii Căile ferate transnistrene create ulterior nu sînt recunoscute de autoritățile moldovenești.
Potrivit "Basa-press", în 2004 veniturile din privatizarea întreprinderilor din stînga Nistrului au constituit circa 35,1 mln USD, dintre care 29 mln USD au fost obținute din privatizarea Centralei electrice de la Cuciurgan. Mai mulți observatori de la Chișinău au declarat că legislația adoptată de Parlamentul de la Chișinău cu privire la procesul de privatizare din Transnistria nu va putea fi aplicată, deoarece autoritățile de la Chișinău nu dețin controlul de facto asupra regiunii.
Anterior Misiunea OSCE în Moldova a făcut un apel către administrația transnistreană de a înceta presiunile asupra lui Aleksandr Radcenko și și-a declarat îngrijorarea în legătură cu acțiunile unor grupuri radicale și ale oficiosului transnistrean "Olvia-press", care incită publicul la ură împotriva celor care nu împărtășesc viziunile administrației transnistrene.
Retrospective & perspective economice
Iurie Gotișan
În sens restrîns, creșterea economică înseamnă mărirea reală într-o anumită perioadă de timp a unui indicator economic agregat, cum ar fi PIB. Acesta (PIB-ul), la rîndul său exprimă valoarea brută a bunurilor și serviciilor care au fost produse în interiorul țării de către agenții economici autohtoni și străini pe parcursul unui an. De regulă, principalii indicatori sintetici care contribuie la formarea sau calcularea PIB-ului sînt:
Consumul final. Ca și în 2003, principalul factor al creșterii economice a fost sporirea cheltuielilor de consum ale gospodăriilor casnice. Din punctul de vedere al cheltuielilor se anticipează că consumul final al populației pentru 2004 va crește cu cca 20% în comparație cu 2003 și va contribui cu 18% la rata de creștere a PIB.
Principalii factori care au propulsat creșterea au fost veniturile mari expediate de peste hotare și salariile autohtone aflate pe o traiectorie de creștere care, în general, au susținut creșterea cererii interne. În opinia noastră însă, în anii ce urmează nu este exclusă o reducere a transferurilor bănești din străinătate care se va datora unui proces de reunificare peste hotare a familiilor emigranților.
Totuși, dacă se va dovedi a fi persistentă, creșterea bazată pe consum va conduce la acumularea și consolidarea disproporțiilor structurale. Un exemplu grăitor în acest sens este creșterea importurilor, care de altfel a condus și la agravarea situației contului curent. Importurile masive sînt reflectate negativ în deficitul de cont curent care a atins o valoare de (6,7%) din PIB.
Investițiile în capital fix. Cît privește investițiile, acestea au avut o contribuție modestă în variația PIB-ului. Totuși investițiile brute în capital fix au sporit cu 15% și au avut o contribuție de 2,5% la rata de creștere a PIB-ului. Investițiile străine dau semne de relansare după un lung declin. Fluxul total de ISD (investiții străine directe) plasate în economia Moldovei pe parcursul anului 2004 se estimează la peste 100 milioane USD.
Și deși din punct de vedere instituțional mediul de afaceri a suferit un regres, condițiile fiscale s-au îmbunătățit în 2004. În anul 2004 rata impozitului pe profitul companiilor a diminuat cu 2 p.p. pînă la 20%. Mai mult decît atît, Guvernul a anunțat reducerea acestui impozit și pentru 2005. În această ordine de idei, considerăm că reducerea presiunii fiscale va exercita un impact pozitiv asupra procesului investițional.
Exporturi. Fără îndoială că și sporirea volumului producției destinate exportului în 2004 a contribuit semnificativ la viteza de creștere a PIB-ului, în special pe baza creșterii exporturilor de produse alimentare și a băuturilor alcoolice. Potrivit datelor preliminare, exporturile au crescut cu 25,5% și au înregistrat o valoare de cca 900 milioane USD.
Importuri. Însă ascensiunea importurilor cu mai bine de 29% (1,6 miliarde USD) a tensionat și mai mult balanța comercială. Datele statistice spun că pentru cele 11 luni ale lui 2004 deficitul balanței comerciale a înregistrat o valoare de cca 690 milioane USD și nu este exclus că în urma procesării datelor finale acesta ar fi de peste 800 milioane USD. Drept urmare, balanța comercială negativă va crește cu 30% în comparație cu 2003.
În 2005, și mai ales în 2006, decalajul dintre exporturi și importuri se va reduce, cel puțin potrivit următoarelor ipoteze:
Agricultura. Mai trebuie să recunoaștem că creșterea economică a fost propulsată de o producție agricolă foarte bună în 2004. Spre exemplu, recolta de grîu a fost de peste 830 mii tone. Însă agricultura a rămas o ramură la fel de înapoiată și de extensivă. Iar recesiunea din agricultură a fost una din cauzele șomajului sporit. Anul agricol 2004 nu se va repeta, pentru că nu politica agricolă l-a determinat, ci clima favorabilă. S-ar putea ca în 2005 prețurile la cerealiere să crească vertiginos din cauza condițiilor climaterice nefavorabile, precum și pe fundalul unei creșteri a cererii globale.
Investițiile străine. Fluxurile în descreștere de ISD (investiții străine directe) pe care le-am observat după 2000 reflectă în mod direct politicile economice eronate care continuă să erodeze încrederea investitorilor în Moldova. Investițiile străine dau semne de relansare după un lung declin. Fluxul total de ISD plasate în economia Moldovei pe parcursul anului 2004 se estimează la peste 100 milioane USD.
Privatizarea. Privatizarea a avansat foarte lent. În general, perioada anilor 2001-2004 a fost marcată de eșecuri răsunătoare în privatizarea unor asemenea companii ca MoldTelecom (telecomunicații), RED Nord și Nord-Vest (sectorul energetic) și mai multe fabrici vinicole.
Considerăm că privatizarea RED Nord și Nord-Vest a fost tergiversată mai mult din raționamente politice și electorale. Se știe că prețul unui kw/oră care este furnizat către consumatori de către RED Nord este mai ieftin comparativ cu costul aceleiași unități furnizate de către RED Centru și Sud-Vest. Dat fiind că electoratul partidului de guvernămînt este preponderent localizat în zona de Nord a țării, este de la sine înțeleasă această situație.
Mai mult decît atît, guvernul a inițiat proceduri de renaționalizare a unor companii privatizate în sectorul hotelier ("Dacia"), transport ("Air Moldova"), ramura produselor chimice ("Farmaco") și nu a oferit investitorilor compensațiile corespunzătoare. În plus, anularea contractelor de privatizare într-o manieră destul de dură a subminat și mai mult încrederea investitorilor străini de a-și plasa capitalurile de afaceri în Moldova.
Cursul de schimb. Pe parcursul anului 2004 leul a continuat să se aprecieze față de dolar. Această evoluție este explicată de următorii factori:
Între timp, Banca Națională a Moldovei a continuat să procure valută străină și, potrivit datelor preliminare de la sfîrșitul lui 2004 ale băncii centrale, rezervele sale internaționale se cifrau la o valoare de 455 milioane USD.
Inflația. Rata cumulativă a inflației pentru 2004 a înregistrat o valoare de 12,5%. Este o cifră ce depășește pronosticurile guvernului cu 2,5% la acest capitol, însă aceasta a înregistrat o evoluție descendentă în comparație cu cea de 15,7% în 2003. Totuși creșterea prețurilor la produsele alimentare a cauzat creșterea ratei inflației în unele luni de referință.
Evoluțiile pozitive ale mediului inflaționist în 2004 în comparație cu cele din 2003 pot fi explicate parțial și prin aprecierea reală a monedei naționale față de dolar. Spre exemplu, în 2004 rata nominală medie de schimb era de 12,4 MDL/USD comparativ cu 14,2 MDL/USD în 2003.
Alegerile parlamentare din 2005 vor face ca politicul să predomine asupra economicului, drept consecință se așteaptă un control și mai riguros al creșterii prețurilor. Țara este prinsă deja într-o febră a alegerilor care se vor desfășura la 6 martie, iar rezultatul acestui scrutin electoral este de importanță strategică pentru situația economică în care se va pomeni Republica Moldova.
Dinamica ratei de creștere economică și a ratei inflației (%)

Sursa: Departamentul de Statistică și Sociologie
Retragerea trupelor ruse din Moldova în contextul Tratatului FACE adaptat: percepții, interese și natura schimbătoare a securității europene
Dr. Iulian Fruntașu
În cele ce urmează vom trece în revistă deciziile Summit-ului OSCE cu privire la Moldova, conținutul și caracterul lor, percepțiile divergente ale părților implicate vis-a-vis de modul de implementare, poziția Federației Ruse față de Tratatul adaptat și, nu în ultimul rînd, perspectivele Republicii Moldova de utilizare a acestui instrument de securitate europeană pentru promovarea intereselor naționale. Elementele particulare ale procesului de adaptare vor fi explicate, din lipsă de spațiu, doar în măsura în care acestea scot în evidență problemele și sfidările la adresa securității Republicii Moldova.
De menționat că în cadrul procesului de adaptare diplomația moldovenească a depus eforturi considerabile în ce privește consolidarea obligativității acordului statului-gazdă pentru amplasările temporare, soluționarea aflării ilegale a trupelor ruse în contextul Tratatului, reglementarea problemei echipamentelor limitate de tratat necontabilizate. Interesele naționale în raport cu Tratatul FACE au fost promovate extrem de insistent pe parcursul a mai multor ani și în mod special pe parcursul anului 1999 din cauza intensificării negocierilor. Aceasta se efectua prin intermediul intervențiilor la Grupul consultativ comun, abilitat să negocieze adaptarea, prin avansarea de inițiative și proiecte de decizii, prin intermediul nenumăratelor consultări și negocieri atît în cadru formal, cît și neoficial la Viena și alte capitale. Din aceste considerente reușita Istanbulului nu a fost o surpriză pentru cei implicați direct în procesul de adaptare, deși nu putem nega o anumită influență benefică a circumstanțelor internaționale, cum ar fi presiunea exercitată de statele occidentale membre ale Tratatului asupra Federației Ruse pentru violarea plafoanelor pentru dețineri în zona de flanc și anume în Caucazul de Nord unde rușii au declanșat operațiuni cu utilizarea masivă a armamentelor convenționale. Cu toate acestea, în ultimele două zile la Istanbul existase și scenariul scoaterii Moldovei din joc, deoarece unele state importante se temeau că din cauza unei probleme regionale se poate bloca o decizie fundamentală pentru securitatea europeană. Cu ceva tărie de caracter, mișcări calculate, implicarea delegațiilor occidentale ca mediatori, delegația Moldovei a reușit finalizarea negocierilor cu rușii în jurul orei trei dimineața 19.11.99, după care a avut loc și Conferința FACE. Ceremonia oficială a semnării Tratatului adaptat s-a produs la opt dimineața de către șefii de state și guverne, numai la cîteva ore de la finalizarea negocierilor.
Deci, Actul final care este parte a pachetului de înțelegeri împreună cu Tratatul adaptat1, conține următoarele referințe la Moldova: "[Statele-membre] Luînd act de declarația Republicii Moldova care este anexată la acest Act final referitor la renunțarea dreptului de a găzdui amplasările temporare pe teritoriul său2, au salutat angajamentul Federației Ruse de a retrage și/ sau distruge armamentele și echipamentele ruse limitate de Tratat pînă la sfîrșitul anului 2001, în contextul angajamentului său menționat în paragraful 19 al Declarației Summit-ului de la Istanbul".3
Aici este important să facem o distincție între Tratatul adaptat care, apropo, conține clauze referitor la acordul statului-gazdă4, inclusiv Actul final care, la rîndul său, conține angajamente politice extrem de puternice deoarece au fost asumate în pachet cu Tratatul, și Declarația Summit-ului de la Istanbul care are un regim politic de implementare ca oricare alt document OSCE. Deși pe de altă parte se poate afirma că referințele reciproce între Actul final și Declarația Summit-ului au consolidat caracterul obligativității acesteia din urmă. Declarația Summit-ului spune următoarele lucruri relevante referitor la Moldova în primele două alineate: "Cu trimitere la Deciziile Summit-elor de la Budapesta și Lisabona, precum și a Reuniunii Ministeriale de la Oslo, reiterăm așteptările noastre cu privire la retragerea cît mai curîndă, ordonată și completă a trupelor ruse din Moldova. În acest context, noi salutăm progresul recent obținut în retragerea și distrugerea echipamentelor militare ruse stocate în regiunea transnistreană a Moldovei și finalizarea distrugerii munițiilor netransportabile. Noi salutăm angajamentul Federației Ruse de a finaliza retragerea forțelor armate ruse de pe teritoriul Moldovei pînă la sfîrșitul anului 2002. Noi, de asemenea, salutăm disponibilitatea Republicii Moldova și a OSCE de a facilita acest proces, în limitele capacităților respective (subliniat de autor pentru a respinge pretenția rusă de condiționare - n.a.), pînă la termenul stabilit".5
Rețeaua de documente juridice și politice, precum și rapoartele existente pun în evidență substanța angajamentelor relevante în cazul Moldovei:
| ||||||||||||||||||||
Acum, dacă punem Tratatul adaptat cu toate angajamentele sale în contextul securității europene, dar și cel al relațiilor moldo-ruse, vedem că abordările Moscovei variază în dependență de percepțiile ruse ale amenințărilor și provocărilor la adresa sa. De exemplu, în cadrul unei conferințe la nivel înalt la Munchen la 9 februarie 2004 ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, a declarat că Rusia ar putea să se retragă din Tratatul FACE din cauza aderării la NATO a statelor baltice care nu vor fi cuprinse de limitări, regimul de inspecții și informații, acestea oferind posibilitatea amplasării nelimitate a echipamentelor Alianței pe teritoriile respective.6 Duma Federației Ruse s-a exprimat în termeni similari, susținînd că acceptarea statelor baltice în NATO creează o zonă gri și Rusia drept răspuns ar putea revizui angajamentele sale de la Istanbul privind deținerile în Kaliningrad și Pskov.7 Toate acestea au continuat pînă în momentul cînd NATO a oferit asigurări că noile state-membre, inclusiv statele baltice, vor respecta prevederile Tratatului FACE și angajamentele Alianței în raport cu Rusia cum ar fi Actul fondator al relațiilor între NATO și Rusia, Declarația de la Roma și Declarația de la Madrid din 2003. Duma Rusiei a ratificat Tratatul adaptat (anterior au făcut-o Belarus, Ucraina și mai apoi Kazahstan) la 25 iunie 20048, iar ministrul rus de Externe Lavrov făcea deja agitație în favoarea ratificării Tratatului adaptat, participînd la Consiliul Ministerial de la Sofia de la sfîrșitul anului trecut.9 Aceasta ne conduce la concluzia că rușii au exercitat presiuni politice care s-au încununat cu succes, deoarece se pare că NATO le-a dat garanții de neamplasare a trupelor în noile state-membre suficient de credibile ca Moscova să treacă rapid de la ideea părăsirii Tratatului la cea de ratificare. Într-un context mai larg este evident faptul că Tratatul FACE adaptat este mai convenabil Federației Ruse decît Alianței pentru că NATO oricum a tratat de mulți ani cu o oarecare înțelegere violarea plafonului în Caucazul de Nord, dar și comportamentul Moscovei în așa-numita străinătate imediată. Acum însă lucrurile încep să se schimbe în sensul că toleranța față de prezența ilegală a trupelor ruse scade, deși Moscova încearcă să accentueze prevederile care îi sînt convenabile în Tratatul adaptat (și chiar să obțină din partea Alianței garanții suplimentare, după cum am văzut) și să minimalizeze angajamentele în raport cu Moldova și Georgia, susținînd ba că acestea sînt politice și fără termen de implementare, ba că sînt bilaterale fără efect asupra părților terțe.10 Însă dacă ne vom închipui o situație ipotetică în care Polonia ar declara că angajamentele sale anexate la Actul final referitor la limitarea plafoanelor pentru tancuri la 1577, pentru mașini blindate de luptă la 1789 și pentru piese de artilerie la 1370 nu mai sînt valabile pentru că sînt politice, funcționarii de la MAE-ul rus și cel al Apărării ar sări ca fripți în oficiile lor.
Nu este greu de observat că rușii manipulează, cu ceva dexteritate adevărat, chestiunea Tratatului FACE adaptat. Moscova știe prea bine că acordul statului-gazdă a fost un principiu fundamental în cadrul negocierilor și reflectat corespunzător în Tratatul adaptat, pentru că diplomații și militarii ruși au fost cei care în permanență s-au opus puternic pe parcursul negocierilor conceptului obligativității acordului statului-gazdă. Moscova, de asemenea, știe că angajamentele politice din Actul final sînt în pachet cu Tratatul adaptat și au o valoare net superioară oricărei alte decizii OSCE, că din punct de vedere juridic nici o altă decizie nu poate modifica termenii Conferinței FACE de la Istanbul decît o altă Conferință FACE și că, în ultimă instanță, nu se poate de testat la nesfîrșit limitele toleranței statelor-membre NATO prin provocări politico-diplomatice de felul menționat mai sus. La urma urmei, în termeni comparați, Moscova are o nevoie mai mare de Tratatul FACE adaptat ca să poată monitoriza prezența și mișcările Alianței în imediată apropiere de granițele sale în condițiile în care armamentele convenționale ruse degradează, iar elementul mobilității și componentul aerian sînt superioare în cazul NATO. Adevărat că în eventualitatea dispariției Tratatului toate părțile vor avea de pierdut, însă pierderile Moscovei ar fi mai mari și comportamentul hectic în ultima jumătate de an demonstrează veridicitatea afirmației în cauză.
Este important de menționat că poziția SUA anunțată la numai un an de la Summit-ul de la Istanbul de doamna Albright la cel de-al optulea Consiliu Ministerial al OSCE de la Viena, din 27-28 noiembrie 2000, că semnarea Tratatului FACE adaptat este o realizare istorică posibilă, în parte, datorită angajamentelor importante asumate de către Federația Rusă este valabilă și astăzi, nuanțată de condiționarea ratificării prin implementarea deplină a angajamentelor, după cum a stipulat Colin Powell la Consiliul Ministerial de la OSCE de la Sofia.11 Adevărat, SUA și NATO în general ar putea avea scopurile proprii sau suplimentare de a întîrzia ratificarea Tratatului adaptat, însă vom lăsa experților ruși acest subiect care sînt mai capabili și cu mai mult elan să analizeze deficiențele reale sau imaginare ale Alianței.
În ce privește Moldova și Tratatul FACE este bine de ținut minte că din perspectiva multor cancelarii occidentale acesta menține un sistem de relații ce afectează securitatea pe întregul continent și că Tratatul soluționează chestiuni mult mai importante decît aflarea sau retragerea trupelor ruse de pe teritoriul moldovenesc. Această situație ar trebui să mențină diplomația moldovenească în alertă și să conducă la elaborarea de inițiative politice și diplomatice suplimentare, pe de o parte în consultări cu Washington, Londra și Ankara, iar pe de altă parte la negocieri cu Moscova. Nu este ideea cea mai bună de complacere în capacitatea redusă, după cum arătase și Acordul privind flancurile din 1996, de a bloca ratificarea Tratatului adaptat atunci cînd aceasta o decid s-o facă statele importante ale Alianței. Fără inițiative diplomatice serioase îndreptate spre retragerea completă a armatei ruse și cea a separatiștilor ruși, afirmația care urmează din "Defense Monitor" are șanse mari să se adeverească: "Ca și predecesorul său, regimul tratatului adaptat va fi după toate probabilitățile viciat de acțiunile ilegale ruse în Caucazul de Nord și fostele republici sovietice socialiste. Moscova consideră nerespectarea angajamentelor ca fiind în conformitate cu interesele sale de securitate și din aceste considerente este dispusă să riște ostracismul, pe cînd statele NATO nu sînt dispuse să penalizeze Rusia, deoarece ele nu sînt afectate de acțiunile ruse."12
Cu toate acestea, la momentul de față este clar că Tratatul FACE adaptat la Istanbul a avut un impact pozitiv asupra securității Republicii Moldova, rușii retrăgînd și/ sau distrugînd, pe banii occidentalilor, de altfel, o mare parte din echipamente. Semnificativ în acest context este faptul că Moscova păstrează echipamentele antrenate în așa-numita misiune de pacificare, sperînd că acestea vor fi scoase de sub incidența FACE dacă li se va atribui mandatul OSCE. O altă problemă este stocul de muniții și armamente care trebuiau să fie retrase pînă la sfîrșitul anului 2002 - deși acest angajament este stipulat de Declarația Summit-ului, munițiile și armamentele cad și ele sub incidența Tratatului FACE, după cum am menționat și prin intermediul schemei de mai sus - divizarea a fost făcută din cauza volumului mare a acestora și dorinței de a urgenta retragerea tehnicii militare pentru a reduce riscul transferului către armata secesioniștilor. Aceasta, de altfel, reprezintă o altă problemă, deoarece bazele armatei în cauză au fost puse de către transferurile Armatei a 14-a, de cele mai multe ori, benevole și deliberate. Echipamentele limitate de Tratatul FACE sînt considerate, în cazul în care nu sînt controlate de autoritățile constituționale, drept echipamente necontabilizate (ELTN) care pe teritoriul Moldovei sînt în număr de 18 tancuri, 49 mașini blindate de luptă, 32 unități de artilerie 100 mm.13 Este necesar de demarat acțiuni diplomatice atît în cadrul FACE cît și utilizînd mecanismele politice, cum ar fi, de exemplu, Consiliul NATO-Rusia, în vederea atribuirii clare Federației Ruse a responsabilității pentru ELTN-urile din zona ocupată, care trebuie să fie retrase sau/ și distruse de Moscova.
Natura schimbătoare a securității europene solicită, în special din partea unor state mai puțin importante sub aspect militar și politic, o politică externă caracterizată de perseverență, imaginație și dedicație în vederea unei promovări mai bune a intereselor naționale.
La această ediție au contribuit:
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |