ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20050527/index.shtml


e-journal, an. III, nr. 51, 2-22 mai 2005

Activitatea instituțiilor publice

Politici economice

Problema transnistreană

Relații externe

Studii, analize, comentarii

Activitatea instituțiilor publice

Parlament

1.1. Transmiterea televizată în direct a ședințelor Parlamentului

Ședințele care au avut loc în perioada respectivă de timp au fost transmise în direct de posturile naționale de televiziune și radio, acest lucru punîndu-și o amprentă clară asupra modului de discutare a problemelor din ordinea de zi. Dacă anterior Parlamentul reușea în timp de cel mult o oră jumătate să examineze 10-15 proiecte de legi, în cadrul ultimelor ședințe numai discutarea ordinii de zi a durat mai mult de jumătate de oră, iar în celelalte 3 ore au fost examinate doar cîteva proiecte și puse mai multe întrebări în adresa Guvernului.

Situația a evoluat pînă la menționarea cheltuielilor suportate de la bugetul de stat pentru efectuarea transmiterii televizate a lucrărilor Parlamentului, în scopul de a determina deputații să fie mai conciși în alocuțiunile lor. Aceste apostrofări au fost apreciate neunivoc de reprezentanții opoziției parlamentare.

1.2. Acte legislative

Prin Legile pentru modificarea legii învățămîntului Parlamentul a introdus reglementări noi referitoare la:

  1. Înființarea de către Președintele Republicii Moldova a instituțiilor de învățămînt superior. Prin legea adoptată s-a stabilit că Președintele Republicii Moldova are dreptul de a decide asupra propunerilor Guvernului privind înființarea, reorganizarea sau lichidarea instituțiilor de învățămînt superior universitar de stat, precum și a instituțiilor de cercetări științifice și a instituțiilor de perfecționare a cadrelor. De asemenea, s-a stabilit că Președintele Republicii Moldova aprobă prin decret statutul instituției de învățămînt pe lîngă Președintele Republicii Moldova. Legea mai prevede că rectorul instituției de învățămînt superior de pe lîngă Președintele Republicii Moldova este numit în funcție de șeful statului, spre deosebire de rectorii altor instituții de învățămînt superior de stat, care sînt aleși în rezultatul concursului de către senatul universitar și sînt confirmați în funcție de către Guvern.
  2. Modernizarea învățămîntului superior și asigurarea concordanței acestuia cu procesul de integrare în învățămîntul european. Legea adoptată după dezbateri controversate conține un șir de norme menite să asigure racordarea sistemului de învățămînt superior din Republica Moldova la cerințele educaționale europene și aderarea în anul 2005 la așa-numitul "proces de la Bologna". Astfel, s-a stabilit organizarea învățămîntului superior în două cicluri: studii superioare de licență, cu o durată de 3-4 ani, și studii superioare de masterat, cu o durată de l-2 ani, și introducerea obligatorie în toate instituțiile de învățămînt superior a Sistemului European de Credite de Studiu Transferabile ECTS (European Credit Transfer System). De asemenea, a fost prevăzută reorganizarea învățămîntului medical și farmaceutic, care se va realiza prin studii superioare de specialitate și studii postuniversitare de rezidențial.

Adoptînd Legea pentru anularea unor penalități și dobînzi ale Întreprinderii "Combustibil Solid", Parlamentul a anulat dobînda în sumă de 11,3 mii dolari SUA și penalitățile în mărime de 182,1 mii dolari SUA calculate și neachitate de către SA "Combustibil-Solid" pe creditele acordate pentru procurarea cărbunelui din mijloacele creditului acordat Republicii Moldova de către o bancă germană.

Explicația scutirii făcute rezidă în faptul că Ministerul Finanțelor nu a achitat obligațiile de plată față de SA "Combustibil-Solid" pentru cărbunele livrat sferei sociale, fapt care a dus la neonorarea obligațiunilor de plată a întreprinderii menționate pentru creditul acordat.

Un act important aprobat de Parlament în perioada vizată este Legea pentru ratificarea Acordului de Credit al Băncii pentru Dezvoltare a Consiliului Europei. Acordul presupune acordarea unui credit de 6 milioane euro, destinat finanțării implementării proiectului "Securitatea transfuzională în Republica Moldova". Condițiile împrumutului prevăd rambursarea acestuia într-o perioadă de 20 ani, perioada de grație de 5 ani și o rată a dobînzii de 2,5% anual.

Implementarea proiectului în cauză, al cărui cost total se ridică la circa 10 milioane euro, va contribui la eficientizarea asistenței medicale prin ameliorarea procesului de donare a sîngelui, calității acestuia și a produselor din sînge.

Legea pentru modificarea și completarea Legii privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pămîntului a prelungit pînă în anul 2007 termenul de aplicare a coeficienților de micșorare a prețului de vînzare a terenurilor aferente ale întreprinderilor. Această modificare a fost necesară deoarece practica existentă confirmă că în cazul neutilizării coeficienților de micșorare, vînzarea terenurilor aferente la preț normativ (circa 600 mii lei un hectar) duce la stoparea procesului de privatizare a terenurilor. În asemenea cazuri nici statutul nu obține sumele scontate, dar și agenții economici sînt în situație dificilă, deoarece nu sînt proprietari ai terenurilor pe care se află și își desfășoară activitatea. Legea a modificat, de asemenea, modul de distribuire a mijloacelor financiare acumulate în rezultatul vînzării și cumpărării de terenuri. Astfel, s-a stabilit că mijloacele bănești rezultate din vînzarea terenurilor proprietate publică a statului se distribuie: 80 la sută - în bugetul de stat, iar 20 la sută - pe conturi trezoreriale cu destinație specială.

În perioada de referință a fost aprobată și Legea pentru scutirea de impozit a vînzării terenurilor agricole destinate construcției tronsonului de cale ferată Revaca-Căinari. Documentul stabilește scutirea de la plata impozitului pe venit a persoanelor fizice care obțin venit de la vînzarea terenurilor agricole către Agenția de Stat Relații Funciare și Cadastru în scopul transmiterii acestora Întreprinderii de Stat "Calea Ferată din Moldova". Legea urmărește facilitarea construcției liniei de cale ferată Revaca-Căinari, menite să asigure ocolirea traseului actual prin mun. Bender, unde adesea au loc blocări ale trenurilor și transporturilor din cauza administrației regiunii separatiste. Pierderile bugetului de stat în rezultatul acordării facilității respective vor constitui circa 800 mii lei și se vor recompensa prin majorarea ulterioară a traficului și circulației de mărfuri. Tronsonul respectiv de cale ferată urmează a fi construit pînă la finele anului curent.

Legea pentru modificarea și completarea legislației privind protecția socială a șomerilor prevede:

  1. stabilirea categoriei persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă pentru a fi înregistrată ca șomer sau pentru a i se acorda dreptul de a beneficia de ajutor de șomaj, alocație de integrare sau reintegrare profesională în conformitate cu motivul eliberării din muncă fixat în carnetul de muncă;
  2. stabilirea unui statut juridic al agențiilor private de ocupare a forței de muncă;
  3. soluționarea plasării în cîmpul muncii a populației de la sate, prin permiterea angajării în localități mai îndepărtate de locul permanent de trai;
  4. acordarea accesului la formarea profesională tinerilor între 16-18 ani, absolvenților școlilor-internat, copiilor orfani, copiilor rămași fără îngrijire părintească și a celor aflați sub tutelă, victimelor traficului de ființe umane etc.;
  5. extinderea categoriilor beneficiarilor de ajutor de șomaj cu persoane demisionate, care vor beneficia de dreptul la ajutor de șomaj doar în cazul în care vor fi înregistrate la agențiile pentru ocuparea forței de muncă și care, din lipsa locurilor de muncă, nu și-au putut găsi un loc de muncă o perioadă de 3 luni calendaristice;
  6. sporirea numărului de beneficiari ai ajutorului de șomaj din contul îmbunătățiri normei ce ține de stagiul de cotizare obligatoriu pe care trebuie să-l dețină persoana: se prevede micșorarea stagiului de cotizare de la 12 luni calendaristice la 6 luni calendaristice;
  7. micșorarea procentului ajutorului de șomaj de la 50-60% la 30-50% din salariul anterior, deoarece în ultimul timp a sporit numărul locurilor de muncă cu salarii sub nivelul mărimii ajutorului de șomaj. Micșorarea cuantumului ajutorului de șomaj permite extinderea categoriilor de beneficiari ai ajutorului dat.

Ultimul document la care ne vom opri pe scurt este Legea pentru modificarea Legii cu privire la energia electrică. Documentul prevede că agenții economici și alți consumatori care au la balanța lor rețele electrice cu nivelul de tensiune de 0,4-10 kw sau linii electrice și stații de transformare de 35-110 kw, care nu sînt utilizate în exclusivitate în procesul tehnologic, sînt în drept de a le transmite, cu titlul gratuit, întreprinderilor de distribuție sau de transport al energiei electrice. Cheltuielile pentru exploatarea ulterioară a rețelelor electrice luate la balanță se iau în considerare la stabilirea tarifelor pentru transportul sau distribuția energiei electrice.

Necesitatea modificărilor este dictată de faptul că întreținerea acestor rețele și instalații este costisitoare și nu toți posesorii pot să-și permită acest lucru, precum și angajarea personalului calificat în domeniu. În același timp, rețelele și instalațiile au o anumită valoare și transmiterea lor către furnizor determină achitarea de către acesta a impozitelor pe venit și a altor plăți derivate, ceea ce face neconvenabilă tranzacția în cauză.

(Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul actelor legislative sus-menționate a se vedea "Comentarii legislative" pe site-ul ADEPT).


Guvern

2.1. Remanieri

În urma reformării Guvernului s-a decis ca ministerele să aibă cel mult doi viceminiștri, față de trei cît au avut în cazul Executivului precedent. Drept urmare, la 4 mai curent, membrii Cabinetului de miniștri au aprobat numirea lui Ion Coropcean în funcția de viceministru al Apărării, Pavel Buceațchi - viceministru al Dezvoltării Informaționale și Telecomunicațiilor; Victor Postolachi - viceministru al Reintegrării; Tatianei Lapicus - viceministru al Culturii și Turismului; Nicolae Eșanu - viceministru al Justiției; Eugeniei Chistruga - viceministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene; Vladimir Botnari și a lui Iurie Cozma - viceminiștri ai Afacerilor Interne; Boris Golovin - viceministru al Sănătății și Protecției Sociale; Valentin Dragan - viceministru al Transporturilor și Gospodăriei Drumurilor; Anatol Spivacenco - viceministru al Agriculturii și Industriei Alimentare; Feodosiei Furculiță și a lui Mihail Pop - viceminiștri ai Finanțelor; Vasile Mămăligă - viceministru al Industriei și Infrastructurii; Sergiu Sainciuc - viceministru al Economiei; Petru Silvestru - viceministru al Ecologiei și Resurselor Naturale; Aureliei Moldovan-Batrînac - viceministru al Educației, Tineretului și Sportului.

În aceeași zi, Sergiu Pușcuță a fost numit în funcția de șef al Inspectoratului Fiscal de Stat.

Ulterior Cabinetul de miniștri a completat lista viceminiștrilor cu Igor Semenovker, Elena Mocanu și Igor Dodon. Aceștia vor exercita funcțiile respective la Ministerul Industriei și Infrastructurii, Ministerul Justiției și, respectiv, la Ministerul Economiei și Comerțului. Pe lîngă aceasta, Guvernul a aprobat și directorii adjuncți ai unor servicii și agenții guvernamentale. Astfel, Nicolae Gumenîi a fost numit în funcția de vicedirector general al Serviciului Vamal; Andrei Ivancov - vicedirector al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și a Corupției; Adrian Fetescu - vicedirector general al Camerei de Licențiere; Ștefan Crigan - vicedirector general al Agenției Relații Funciare și Cadastru, iar Anatol Gorila - vicedirector general al Serviciului Grăniceri.

2.2. Hotărîri


Președinție

2.1. Decrete

Pe 17 mai curent, Președintele Vladimir Voronin a decretat aprobarea structurii Aparatului său și a Regulamentului acestuia. Astfel, Aparatul Președintelui Republicii Moldova se constituie din:

  1. Direcția drept și relații publice;
  2. Direcția informativ-analitică;
  3. Direcția generală;
  4. serviciul Consiliului Suprem de Securitate (CSS);
  5. serviciul de presă;
  6. serviciul protocol.

Din componența Aparatului fac parte următorii consilieri ai șefului statului:

  1. consilierul în problemele juridice;
  2. consilierul în problemele dezvoltării sociale;
  3. consilierul în problemele de politică internă;
  4. consilierul în problemele de politică externă;
  5. consilierul în problemele economice;
  6. consilierul în problemele culturii, învățămîntului și științei;
  7. consilierul în problemele complexului agroindustrial și ale administrației publice;
  8. consilierul cu misiuni speciale.

Potrivit Regulamentului Aparatului Președintelui Republicii Moldova, asistența informațională și organizatorică a activității consilierilor este asigurată de către consultanți principali și/ sau referenți superiori.

Direcția drept și relații publice este alcătuită din: serviciul acte ale Președintelui și serviciul petiții și audiență. La rîndul său, serviciul acte ale Președintelui are în componența sa: secția promulgare și secția cetățenie, grațieri și distincții de stat. Cît privește Direcția generală, aceasta se constituie din: secția control asupra executării dispozițiilor Președintelui; secția redactare-traduceri; secția dactilografiere-multiplicare; cancelaria și contabilitatea.

Direcțiile din cadrul Aparatului șefului statului sînt conduse de către un șef de direcție, iar serviciile de către un șef de serviciu. Se cere de specificat că potrivit Regulamentului, șeful serviciului CSS este și secretar al acestui consiliu, iar șeful serviciului presă este în același timp și purtător de cuvînt al Președintelui țării.

2.2. Sfîrșitul "războiului rece" cu primăria Chișinăului

Unul din subiectele intens dezbătute în ultima perioadă l-a constituit vizita Președintelui Vladimir Voronin la primăria capitalei. Interesul enorm al opiniei publice pentru acest eveniment nu avea cum să fie astfel dacă relațiile dintre puterea locală de la Chișinău și cea centrală nu ar fi fost mai mult decît "glaciare" în ultimele vreo 6-7 luni, ca urmare a intentării unor cauze penale mai multor funcționari publici din capitală, inclusiv ex-primarului general de Chișinău, Serafim Urechean.

Deși s-a menționat că scopul vizitei Președintelui Voronin la primăria capitalei îl constituie identificarea unor soluții la multiplele probleme cu care se confruntă în prezent principala urbe a țării, majoritatea observatorilor locali au legat interesul șefului statului față de treburile Chișinăului de campania pentru alegerea primarului acestui oraș, funcție rămasă vacantă după ce Serafim Urechean a renunțat la aceasta în schimbul celei de deputat în Parlament. Pentru a vedea dacă aceștia au sau nu dreptate, va trebui să urmărim îndeaproape și pe termen lung dacă grija autorităților centrale actuale este sinceră și dezinteresată, precum și felul în care acestea își vor aduce contribuția prin acțiuni concrete la soluționarea următoarelor probleme ale Chișinăului identificate de Președintele Voronin: iluminarea străzilor, asigurarea accesului și securității cetățenilor pe traseele din preajma blocurilor locative, repararea acoperișurilor, optimizarea activității întreprinderii municipale "Apă-Canal", finalizarea planului general de dezvoltare a capitalei și perfecționarea legislației cu privire la organele publice locale în vederea delimitării clare a atribuțiilor preturilor.


Politici economice

1. Prețurile

Rata inflației a constituit în luna aprilie 1,4%. Cumulativ pentru primele patru luni ale anului curent s-a înregistrat o rată a inflației de 5,5%, față de decembrie 2004. Menținîndu-se tendințele actuale, rata inflației din acest an ar putea să "doboare" nivelul de 12,5% înregistrat în 2004.

Indicele prețului de consum (IPC) la produsele alimentare în aprilie a crescut cu 1,8%, la produsele nealimentare cu 1,3%, iar tarifele la serviciile prestate populației au crescut cu 0,8%.

Creșteri mai mari ale prețurilor au fost înregistrate la fructele proaspete - cu 17,3%, legume proaspete - cu 6,2%, zahăr - cu 5% și la cartofi - cu 2,4%. Printre mărfurile nealimentare cel mai mult s-au scumpit produsele petroliere - cu 3,7% (inclusiv benzina și motorina - cu 4,5%, gaz lichefiat ambalat în butelii - cu 3,2%) și medicamentele - cu 1,6%. La rîndul lor, au crescut tarifele pentru prestarea serviciilor populației de către transportul public - cu 7,8%.

Scumpirea carburanților, fără îndoială, va deveni, în cele din urmă, o sursă sigură care va alimenta inflația. Pericolele pentru ținta anuală de inflație de 10% și evoluția prețurilor din primele patru luni subminează eforturile înscrierii în parametrii inflaționiști anuali. Reflectat în multe dintre prețurile de consum, prețul carburanților reprezintă o amenințare la fel de serioasă. Pentru bugetul de stat un preț mai mare al carburanților nu este neapărat o veste proastă, care la rîndul său va putea aduce încasări mai mari din accize.

Influențe mai puțin bune asupra deficitului de cont curent și a balanței comerciale, care s-au adîncit în primul trimestru al anului, au însă creșterile de cotații petroliere și importurile cu valori majorate. Pentru a contracara efectele creșterii record a prețului carburanților importați în Moldova, ar fi binevenit ca Guvernul să reducă nivelul accizelor și să elimine TVA la accize. Deocamdată însă pentru o astfel de măsură nu există nici un proiect de act normativ elaborat la nivel de Executiv.

Să ne amintim că în aprilie 2004 rata inflației a fost de 0,9%, iar cumulativ pentru primele patru luni ale anului trecut aceasta a fost de 3,9%, deci cu 1,6 p.p. mai puțin.

2. Bănci și asigurări

3. Comerțul exterior

Valoarea comerțului exterior a constituit 13,15 miliarde lei (1,052 miliarde USD), cu 922,6 milioane lei mai mult față de perioada similară a anului trecut.

Totodată, în ianuarie-aprilie 2005, importurile au constituit 8,44 miliarde lei, fiind în creștere cu 1,95 miliarde lei față de primele patru luni ale anului trecut sau cu 30%. Pe de altă parte, exporturile au scăzut cu 18%, pînă la 4,71 miliarde lei.

În total cele 15 birouri vamale au înregistrat peste 33 000 de operațiuni de export-import, iar veniturile la buget din partea serviciului vamal au constituit 986 milioane lei, fiind în creștere cu 30% comparativ cu ianuarie-aprilie 2004.

Pe de altă parte, balanța comercială continuă să se agraveze, iar deficitul comercial aproape că s-a dublat în comparație cu ianuarie-februarie și a atins după trei luni un nivel de 186,3 milioane USD. Deficitul comercial a crescut cu cca 75% față de primul trimestru (T1) '2004.

În ianuarie-martie 2005 ritmul de creștere a exporturilor a fost de 6,8% față de T1'2004, în timp ce importurile au înregistrat o creștere fulminantă de cca 29%.

Este cert că creșterea deficitului comercial este influențată ca urmare a creșterii importurilor, generate la rîndul lor de sporirea consumului intern. Cu alte cuvinte, de ani buni, moldovenii consumă mai mult, la fel ca și statul, îndatorîndu-se tot mai mult.

Politica comercială practicată de Guvern poate furniza și ea o explicație în acest sens. Spre exemplu, facilitățile comerciale acordate la o gamă de importuri echivalează cu o apreciere în termeni reali a monedei naționale, care nu face decît să încurajeze importurile. Reducerea productivității în industrie ce a determinat diminuarea volumului de mărfuri livrate pe piețele externe constituie un alt factor important care a influențat creșterea deficitului comercial.

Comerțul extern al Moldovei2003T1'04T1-T2'04T1-T3'042004T1'05
Valoarea exporturilor, milioane USD1059,40233,4460,2701,31317,48249,4
Valoarea importurilor, milioane USD1728,29338,0773,51215,52130,56435,7
Deficitul comercial, milioane USD-668,89-105-313,3-514,2-813,08-186,3

Sursa: BNM, BNS

4. Moldova și lumea

Republica Moldova este plasată pe penultima poziție printre țările CSI în ceea ce privește ritmul de creștere în industrie. Pentru primul trimestru a.c. volumul producției industriale în Moldova a crescut cu 3,2%, aceasta devansînd doar Kîrgîzstanul, care a înregistrat un regres în ramura industrială de 4,7%.

Pe de altă parte, Moldova a fost întrecută la acest capitol de către Rusia care a realizat o creștere de 3,9%, Armenia - 5,1%, Ucraina și Georgia - 7,1%, Kazahstan - 7,4%, Tadjikistan - 8,2%, Azerbaidjan - 10,3%. Republica Belarus a înregistrat cea mai importantă creștere industrială din CSI - de 11,6% în primele trei luni ale anului 2005.

Creșterea medie a producției industriale în CSI pentru primul trimestru al anului 2005 a constituit 5%, cu 4% mai puțin față de cele 9p.p. acumulate în primul trimestru al anului 2004.

Industria moldovenească a înregistrat în lunile ianuarie-martie o creștere foarte modestă de 3,2%, în prețuri comparabile, față de 16,7% în perioada similară a anului trecut. Potrivit statisticilor oficiale, în primul trimestru întreprinderile industriale au fabricat producție în valoare de cca 4,4 miliarde lei (peste 350 milioane USD), în prețuri curente (în calcul nu au fost luate întreprinderile din Transnistria).

Sursa: BNS


Problema transnistreană

La 16-17 mai în orașul ucrainean Vinița a avut loc o nouă rundă de consultări între părțile implicate în conflict și mediatorii în problema transnistreană. Subiectul principal discutat la întîlnire a fost planul ucrainean de reglementare transnistreană și cele șapte principii propuse de către Președintele Iușcenko la summit-ul GUUAM care a avut loc recent la Chișinău.

Într-un interviu pentru Radio Europa Liberă șeful Misiunii OSCE în Moldova, William Hill, a declarat că Republica Moldova a reacționat pozitiv față de propunerile Ucrainei, care sînt sprijinite și de OSCE, pe cînd partea transnistreană a avut mai multe întrebări pe marginea acestora. În același timp, Hill a declarat că reprezentanții Republicii Moldova, regiunii transnistrene, OSCE și ai Ucrainei au decis să invite UE și SUA să participe la procesul de negocieri în calitate de observatori.

Autoritățile moldovene și cele ucrainene au dat publicității planul ucrainean la cîteva zile după consultările de la Vinița (textul integral în limba rusă poate fi găsit la: www.mfa.gov.ua). Planul reiterează principiile suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, propune acordarea unui statut juridic special regiunii transnistrene în componența Republicii Moldova, prevede dreptul la auto-determinare al Transnistriei doar în cazul în care Moldova își pierde independența și suveranitatea și prevede crearea unui spațiu juridic, economic, de apărare, social, vamal și umanitar comun. Reglementarea va avea loc în trei etape, iar fiecare etapă nu va dura mai mult de șase luni. În prima etapă, Parlamentul Moldovei va adopta o lege cu privire la principiile de bază ale statutului regiunii Transnistrene, în baza căreia Transnistria va adopta o nouă constituție. Ulterior, în octombrie-noiembrie 2005, vor fi organizate alegeri pentru sovietul suprem al regiunii, sub egida OSCE și a observatorilor internaționali. Va fi creată o comisie parlamentară din deputați moldoveni și transnistreni care va elabora un proiect de lege cu privire la statutul Transnistriei și care va fi adoptată de către Parlamentul de la Chișinău. Legea va intra însă în vigoare doar după aprobarea de către Parlamentul Moldovei a unui Acord cu privire la garanțiile pentru respectarea statutului regiunii transnistrene de către Republica Moldova. Acest acord va fi încheiat între viitorii garanți ai reglementării transnistrene - Rusia, Ucraina și OSCE, cu participarea posibilă a SUA și UE. În cele din urmă, va fi creat un Comitet de reconciliere, care va fi compus din reprezentanți ai Moldovei, regiunii transnistrene, Rusiei, Ucrainei, OSCE și posibil ai SUA și UE, și care va avea rolul de a soluționa litigiile care pot apare la aplicarea sau interpretarea Legii cu privire la statului regiunii transnistrene.

În cadrul unei conferințe de presă, susținută de către ministrul moldovean al Reintegrării, Vasili Șova, peste cîteva zile de la publicarea planului, acesta a declarat că autoritățile moldovene sînt în general mulțumite de planul ucrainean, care propune o soluție rapidă și conformă cu normele dreptului internațional a conflictului transnistrean.

Pe de altă parte, mai mulți analiști și lideri politici au atras atenția față de o serie de lacune ale planului. De exemplu, planul propune ca legea cu privire la statutul regiunii transnistrene să fie elaborată în baza documentelor adoptate anterior în cadrul procesului de reglementare transnistreană, ca forma de statut acordată Transnistriei să fie una de republică și ca Transnistria să participe la deciziile de politică externă care o vor afecta etc. Aceștia au deplorat lipsa din plan a măsurilor îndreptate spre decriminalizarea și demilitarizarea regimului și și-au exprimat speranța că Ucraina va trece de la vorbe la fapte și va lua măsurile necesare pentru securizarea tronsonului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene.

Deși inițial autoritățile transnistrene au avut o reacție pozitivă față de propunerile Președintelui Iușcenko, tonul în Tiraspol s-a schimbat după ce a fost dat publicității planul integral. Potrivit agenției oficiale de știri de la Tiraspol, planul ucrainean nu ar fi decît o acoperire sub care autoritățile moldovene ar vrea să schimbe destinul Transnistriei după placul lor și să mobilizeze presiunea internațională asupra regiunii. Tiraspolul respinge ideea extinderii formatului de negocieri prin includerea SUA și UE în acesta, precum și planul de democratizare care ar avea drept rezultat deschiderea cursei electorale pentru sovietul suprem pentru candidații și partidele moldovene. Comentatorii de la Olvia-press au motive de îngrijorare în legătură cu planul ucrainean, însă amenințarea principală la adresa regimului separatist la momentul actual vine din interiorul regimului mai curînd decît din exteriorul acestuia.

Astfel, la 19 mai 2005, 34 din cei 37 de deputați în sovietul suprem de la Tiraspol au votat în prima lectură pentru o serie de amendamente la constituția Transnistriei prin care au atribuit organului legislativ împuterniciri în interpretarea prevederilor legii fundamentale și a sporit funcțiile de control ale acestuia în ceea ce privește gestionarea și utilizarea proprietății de stat, activitatea Băncii Centrale, procesul de denaționalizare și privatizare, elaborarea și realizarea bugetului de stat și cheltuielile publice. Amendamentele au fost inițiate de către un grup de deputați în frunte cu vicespeaker-ul legislativului Evghenii Șevciuc, care, potrivit unor date neoficiale, este sprijinit de un grup de oameni de afaceri influenți care sînt nemulțumiți de regimul Smirnov. Deputații intenționează să continue reforma constituțională pînă vor transfera majoritatea împuternicirilor de la executiv către legislativ.

Această lovitură fără precedent acordată regimul Smirnov pare că va schimba radical dinamica politică internă a regiunii. Cu toate acestea, nu putem fi siguri că aceste schimbări vor fi de bun augur pentru procesul de reglementare a crizei transnistrene, așa cum se speră la Chișinău. Evghenii Șevciuc este cunoscut ca un reformator moderat, însă obiectivul acestuia este să consolideze independența Transnistriei. Cu toate acestea, o eventuală scindare a elitei politice de la Tiraspol și înlăturarea lui Smirnov de la putere ar slăbi considerabil regimul, care, sub o doză potrivită de presiuni diplomatice și economice din partea Moldovei și a vecinilor săi, ar putea pur și simplu să dispară.


Relații externe

1. Summit-ul informal al CSI

La 8 mai curent, cu prilejul aniversării celor 60 de ani de la victoria asupra fascismului, la Moscova a avut loc summit-ul informal al CSI. La summit au participat 10 șefi de state din cadrul acestei organizații, inclusiv Președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin. La lucrările acestuia au fost lipsă Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, și cel al Georgiei, Mihail Saakașvili. Primul a refuzat să stea alături de Președintele Armeniei din cauza divergențelor armeano-azere legate de Carabahul de Munte, iar ultimul prin neparticiparea sa la summit-ul CSI a protestat față de prezența bazelor militare ruse pe teritoriul Georgiei.

Potrivit serviciului de presă al Președinției, în contextul discuțiilor privind armonizarea legislațiilor naționale în sfera asigurării sociale a veteranilor, Vladimir Voronin a accentuat necesitatea unor reglementări mai clare în domeniul asigurării acestora cu pensii. Alte aspecte abordate de Președintele moldovean au vizat problema migrației în cadrul CSI și necesitatea conjugării eforturilor în vederea combaterii terorismului internațional, crimei transnaționale, contrabandei și traficului de ființe umane.

În capitala Rusiei Președintele Vladimir Voronin a avut o întrevedere cu omologul său armean, Robert Kocearean, cu acesta fiind examinate posibilitățile de consolidare a cooperării bilaterale în asemenea domenii precum viticultura, vinificația, transporturile, tehnologiile informaționale și cultura.

La finalul summit-ului Vladimir Voronin, de rînd cu ceilalți conducători de state membre ale CSI, a semnat Declarația comună despre cooperarea umanitară a țărilor membre ale CSI, document care statuează necesitatea intensificării colaborării multilaterale în domeniile culturii, învățămîntului, științei, arhivelor, informației și comunicării, sportului, turismului etc.

2. Summit-ul PCESE

Un eveniment important de politică externă pentru Republica Moldova a avut loc la București, pe 11 mai curent - cel de-al VIII-lea summit al șefilor de stat și de guvern ai țărilor membre ale Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est (PCESE). Republica Moldova a participat la reuniune în calitate de observator.

Președintele Vladimir Voronin, aflat în fruntea delegației moldovenești la acest summit, a reiterat interesul Republicii Moldova de a deveni membru cu drepturi depline al PCESE, s-a arătat mulțumit de prestația României în calitate de președinte al acestui organism și a enunțat disponibilitatea Moldovei de a sprijini lansarea Campaniei comune împotriva crimei organizate și corupției. În legătură cu aspirația Chișinăului de a deveni membru cu drepturi depline al PCESE, Vladimir Voronin a adus la cunoștința oficialilor prezenți la summit că țara sa a elaborat deja un plan propriu de acțiuni care vizează participarea Moldovei la activitățile PCESE.

Date fiind complementaritatea mai multor organizații regionale și faptul că Republica Moldova a preluat președinția a două dintre acestea - GUUAM și Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN) -, Președintele Voronin a propus organizarea, în cel mai scurt timp, a unei reuniuni comune a reprezentanților Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), PCESE, GUUAM și OCEMN în vederea examinării posibilităților de sincronizare a unui șir de activități realizate în cadrul acestor aranjamente regionale. Principala preocupare la o astfel de reuniune ar putea fi, în opinia Președintelui moldovean, eficientizarea cooperării multilaterale în domeniile combaterii terorismului, traficului de ființe umane, crimei organizate, corupției și dezvoltării energeticii și a infrastructurii.

În cadrul lucrărilor summit-ului a fost semnată Declarația celei de-a VIII-a reuniuni a șefilor de stat și de guvern ai PCESE. Documentul conține 29 de puncte, care se referă în principal la necesitatea consolidării cooperării economice, în domeniul afacerilor interne și justiției și reconfirmă disponibilitatea membrilor PCESE de a semna Tratatul de Creare a Comunității Energetice în Europa de Sud-Est. Punctul al 3-lea al Declarației este din perspectiva Chișinăului cel mai semnificativ, întrucît a împuternicit Comitetul directorilor politici al PCESE de a reexamina, în mod prioritar, solicitarea Republicii Moldova de a fi admisă în calitate de membru cu drepturi depline al acestei organizații.

3. Summit-ul Consiliului Europei

Pentru două zile, 16-17 mai a.c., atenția opiniei publice europene a fost captată de cel de-al III-lea summit al șefilor de stat și de guvern ai țărilor membre ale Consiliului Europei (CE). Reuniunea respectivă, organizată în Varșovia la inițiativa Poloniei, care a și exercitat președinția Comitetului de Miniștri al CE în ultima perioadă, succede summit-urilor CE de la Viena din 1993 și de la Strasbourg din 1997. Spre deosebire de primele două, summit-ul CE de la Varșovia a reunit toate statele europene, cu excepția Belarusului.

Potrivit Biroului de Informare al CE în Moldova, organizarea reuniunii în cauză a fost dorită pentru reafirmarea rolului CE în calitate de prim-gardian al valorilor fundamentale comune pe întreg continentul european, pentru identificarea unui mecanism eficient de monitorizare a democrației, după modelul ECRI sau al Comisiei de la Veneția, și pentru examinarea modalităților de eficientizare a activității Curții Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) în vederea sporiri ritmului de examinare a plîngerilor. În centrul dezbaterilor s-a aflat însă modelarea relațiilor dintre CE, UE și OSCE.

Delegația moldovenească la acest summit a fost condusă de Președintele Vladimir Voronin. Cu prilejul acestui eveniment, Vladimir Voronin a avut întrevederi separate cu Terry Davis, Secretar General al CE; cu Benita Ferrero-Waldner, Comisar European pentru Relații Externe și Politica Europeană de Vecinătate; cu Giovanni Di Stasi, președinte al Congresului Puterilor Locale și Regionale (CPLR) al CE; cu președinții Poloniei, Letoniei și Lituaniei - Aleksander Kwasniewski, Vaira Vike-Freiberga și Valdas Adamkus - și cu ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Boris Tarasiuk. Principalele subiecte de discuție în cadrul acestor întrevederi le-au constituit procesul de soluționare a conflictului transnistrean, procesul de implementare a Planului de Acțiuni RM-UE, necesitatea unor transformări calitative continue în domeniul administrației publice locale și modalitățile de reformare a ONU, în baza recomandărilor Proiectului Milenar și ale Grupului Persoanelor Eminente cu privire la amenințări, sfidări și schimbări.

În cadrul lucrărilor summit-ului Președintele Voronin a semnat, alături de reprezentanții celorlalte state membre ale CE, trei convenții europene: Convenția privind prevenirea terorismului, Convenția privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului și Convenția privind lupta împotriva traficului de ființe umane. Ultima este fundamentată pe principiul celor trei "P": persecutarea traficanților, protecția victimelor și prevenirea fenomenului traficului de ființe umane.

4. Reuniunea Mesei Regionale a PSESE

Republica Moldova a participat la Sofia, pe 18 mai curent, la cea de-a IX-a Reuniune a Mesei Regionale a PSESE. Masa Regională reprezintă reuniunea statelor beneficiare și donatoare ale Pactului, cu participarea organizațiilor internaționale implicate. Reuniunea Mesei Regionale a fost precedată de ședințele celor trei mese de lucru ale PSESE, la care au fost discutate activitățile curente, precum și perspectivele cooperării în cadrul fiecărei inițiative în parte.

Discuțiile în cadrul primei Mese de Lucru "Democrație și Drepturile Omului" s-au axat, în special, pe necesitatea impulsionării cooperării transnaționale în cadrul dimensiunii "Educație și Tineret" a PSESE.

La ședința Mesei de Lucru II "Reconstrucție Economică, Dezvoltare și Cooperare" s-au discutat căile de facilitare a implementării proiectelor, în special, în domeniile energetic, transportului și mediului, iar în cadrul celei de a III-a Mese de Lucru "Probleme de Securitate" accentul a fost pus pe discutarea problematicii conversiunii militare.


Studii, analize, comentarii

Planul ucrainean
Igor Boțan

1. Planul "ucrainean" este și moldovenesc

Publicarea la 20 mai 2005 a "Planul reglementării problemei transnistrene", propus de Ucraina, urmată de publicarea comentariilor ministrului Reintegrării, Vasili Șova, au devenit și, fără îndoială, vor rămîne pentru mult timp principalele subiecte de dezbateri.

Examinarea textului Planului, a contextului în care acesta a fost făcut public, a evenimentelor colaterale, precum și a reacțiilor atît celor critice, cît și celor "echilibrate" din partea comentatorilor și subiecților politicii interne și internaționale creează impresia unui spectacol în care cei avizați joacă rolurile distribuite în avans, iar cei neavizați au fost luați prin surprindere, trebuind acum să rămînă observatori pe dinafară. Modul în care a fost elaborat și făcut public "Planul ucrainean" amintește stilul anterior al autorităților moldovenești de după 2001 de a se adresa mediatorilor cu rugămintea ca aceștia să propună ceea ce ar putea accepta în principiu conducerea Republicii Moldova (RM). Beneficiile pentru mediatorii rugați să propună planurile de soluționare, de asemenea, sînt evidente - culegerea laurilor de lideri regionali, capabili să genereze soluții pentru soluționarea problemelor întregii regiuni. Astfel, pînă la finele lui 2003 principalul partener strategic al RM era considerată Federația Rusă, de aceea așa-zisul plan OSCE din iulie 2002 de la Kiev, practic, reproducea textual modelul federativ din Constituția Federației Ruse. Cercurile diplomatice lăsau atunci să se înțeleagă că lansarea sub egida OSCE a Planului de la Kiev din iulie 2002 a fost solicitată de către autoritățile moldovenești și coordonată cu acestea. Se știe cu certitudine că atunci cînd Președintele Voronin a decis să introducă elemente de "asimetrie" în planul federativ, el s-a adresat cu rugămintea respectivă către omologul său rus, Vladimir Putin, de a elabora un alt plan. După confuzia legată de renunțarea de a semna în noiembrie 2003 așa-zisul "Memorandum Kozak", Președintele Voronin a recunoscut în mod public că în proporție de 70% textul Memorandumului a fost scris la Chișinău și doar celelalte 30% au fost coordonate pe bază de compromis cu reprezentanții administrațiilor de la Kremlin și Tiraspol.

Și în cazul Planului ucrainean lucrurile par a fi similare. Este puțin probabil ca Ucraina să fi elaborat recentul Plan fără ca Chișinăul să-i fi solicitat acest lucru. Nu încape îndoială nici că, înainte de fi făcute publice, detaliile Planului au fost convenite de reprezentanții autorităților ucrainene și moldovenești. Procedînd în acest mod, Chișinăul încearcă iarăși să iasă din îndelungatul impas, creîndu-și un nou cadru favorabil soluționării conflictului transnistrean. Avantajele Kievului de la angajarea în acest proces țin, probabil, de ambiția sa de a deveni lider regional, dar și de necesitatea soluționării unui conflict periculos la hotarele Ucrainei.

Miza autorităților moldovenești pe "Planul ucrainean" pare a fi justificată, dat fiind faptul că Kievul deține pîrghii reale de influență asupra situației prin politicile sale vamale și de control a porțiunii hotarului cu Transnistria. Totuși, importă cum sînt tratați și alți actori de importanță strategică. În aceste circumstanțe rolul Rusiei s-a schimbat semnificativ din unul pro-activ în altul defensiv, de apărare a propriilor interese și a intereselor regimului separatist, pe care în ultima vreme îl susține în mod ostentativ. În acest sens, interesele Rusiei și Transnistriei coincid perfect.

Pozițiile SUA și UE au fost luate în calcul în măsura în care acestea pot influența evitarea consecințelor negative pentru propriile interese în regiune. Respingerea "Memorandumului Kozak" în noiembrie 2003 a demonstrat că interesele respective se rezumă la asigurarea stabilității politice și neadmiterea întăririi prezenței militare ruse în regiune. În rest, va fi modelul de soluționare a conflictului unul federalist sau de altă natură, importă mai puțin pentru SUA și UE.

2. Esența "Planului ucrainean"

Examinarea "Planului ucrainean" lasă impresia că autorii au dorit să împace "capra cu varza". Pe de o parte, principalele clauze ale Planului reiterează afirmațiile esențiale din ultima vreme ale autorităților moldovenești - renunțarea la modelul federativ și modificarea formatului de negocieri. Pe de altă parte, textul documentului scoate în evidență faptul că autorii nu au renunțat la documentele, angajamentele, ideile și chiar fobiile anteriore, referitoare la conflictul transnistrean, deși în "Planul ucrainean" acestea sînt exprimate de o manieră diferită. Evident, această abordare nouă ține cont de necesitatea evitării antagonizării de mai departe a Federației Ruse, care și așa s-a angajat în aplicarea amenințărilor de a introduce "sancțiuni economice" împotriva RM.

S-a menționat deja că alegînd principalul partener care propune planul de reglementare a conflictului transnistrean, Chișinăul alege, de fapt, și modalitatea acestei soluționări. Așa a fost în cazul planurilor elaborate de Federația Rusă - modelele soluționării erau de natură federalistă, modele pe care autoritățile transnistrene tindeau să le transforme în modele confederaliste, preferință dîndu-se Acordului dintre Serbia și Muntenegru. Modelele respective se refereau în mod evident la necesitatea modificării Constituției RM, cu toate consecințele posibile legate de acest proces. Așa este și în cazul "Planului ucrainean", care amintește în linii mari modelul aplicat pentru Republica Autonomă Crimeea.

Astfel, în conformitate cu "Planul ucrainean", RM este stat suveran, independent, integral din punct de vedere teritorial și singurul subiect al dreptului internațional. Regiunii transnistrene i se oferă statutul de republică autonomă în cadrul actualei Constituției a RM. În conformitate cu Planul, reintegrarea RM prevede crearea spațiilor unice în domeniile: de drept, economic, de apărare, social, vamal, umanitar etc. Drepturile prevăzute în "Planul ucrainean" de a transforma regiunea transnistreană într-o "entitate administrativ-teritorială în cadrul RM în formă de republică", care să aibă: constituție, simbolică proprie (drapel, stemă, imn), folosită alături de cea de stat, trei limbi oficiale etc., sînt în mod evident preluate din modelul Crimeii.

Fără îndoială, în textul "Planului ucrainean" se regăsesc clauze preluate din documentele anterioare, începînd cu "Memorandumul Primakov" din mai 1997 și terminînd cu ultima inițiativă, de acum un an, a Președintelui Vladimir Voronin privind Pactul de Stabilitate și Securitate pentru RM (PSSPR). Evident, accentele clauzelor din documentele respective sînt uneori substanțial schimbate, iar alteori mai puțin.

Din "Memorandumul Primakov" au fost preluate mai multe clauze. Astfel, din documentul respectiv au fost preluate clauzele cu privire la dreptul Transnistriei de a participa la realizarea politicii externe a RM în probleme de interes pentru prima, să stabilească și să mențină relații economice externe etc. Deosebirea dintre "Memorandumul Primakov" și "Planul ucrainean" la acest capitol este că primul document prevede că drepturile respective "se realizează în modul stabilit de părți", iar cel de la doilea prevede că aceleași drepturi se realizează "în conformitate cu legislația RM". Tot din "Memorandumul Primakov" a fost, practic, preluat și puțin modificat formatul pentalateral al procesului de participare (RM și Transnistria) și mediere (Federația Rusă, Ucraina, OSCE), care ar urma să semneze Planul în prezența SUA și UE. Această formulă aparent nouă a fost numită de ministrul Reintegrării "format flotant". Textul documentului prevede posibilitatea implicării SUA și UE în unele evenimente legate de eventuala realizare a "Planului ucrainean": a) controlul asupra modului de desfășurare a alegerilor în sovietul suprem al Transnistriei; b) asistența în procesul de elaborare a Legii RM privind statutul juridic special al regiunii Transnistrene a RM; c) participarea în Comisia de Conciliere menită să soluționeze neînțelegerile provocate de tălmăcirea diferită a prevederilor eventualei legi a RM privind statutul juridic special al regiunii transnistrene a RM. Excepție face "aplicarea în modul respectiv a măsurilor de ordin juridico-internațional" față de părțile implicate în conflict în cazul neîndeplinirii prevederilor Planului, lucru pe care ar putea să-l facă doar mediatorii: Rusia, Ucraina și OSCE. Evident, nu se vorbește nimic despre caracterul măsurilor.

Termenele, etapele și consecvența evenimentelor reprezintă cea mai interesantă parte a "Planului ucrainean". Astfel, conflictul ar urma să fie soluționat în trei etape, fiecare cu o durată de aproximativ 6 luni:

  1. la prima etapă urmează să fie stabilite în mod legal "prevederile de bază ale statutului Transnistriei în cadrul RM". În acest scop, Parlamentul RM urmează să adopte pînă la 25 iulie 2005 Legea privind principiile de bază ale statutului regiunii transnistrene a RM, care să cuprindă principiile enunțate mai sus. În condițiile prevăzute de legea menționată, în perioada octombrie-noiembrie 2005 ar trebui să se desfășoare alegerile în sovietul suprem al regiunii transnistrene. Alegerile respective ar urma să se desfășoare sub "controlul internațional al UE, OSCE, Consiliului Europei, SUA, Rusiei, Ucrainei și al altor state democratice". Prin aceste alegeri sub așa-zisul control internațional se urmărește legitimarea sovietului suprem, care ar accepta apriori și ar activa în cadrul Legii privind principiile de bază ale statutului regiunii transnistrene a RM. Despre eventualul comportament al actualei administrații de la Tiraspol "Planul ucrainean" nu spune nimic, precum nu spune nimic nici despre modul în care administrația lui Smirnov ar putea fi convinsă să devină cooperantă. De aceea, devine evident că această primă etapă se poate realiza doar dacă actualele autorități transnistrene și Rusia consimt să semneze "Planul ucrainean", plasînd astfel întregul proces de reglementare a conflictului sub incidența Legii privind principiile de bază ale statutului regiunii transnistrene a RM;
  2. la cea de a doua etapă se preconizează delimitarea competențelor dintre organele puterii centrale și organele puterii din Transnistria. Aceasta presupune adoptarea de către Parlamentul RM a Legii privind statutul juridic special a regiunii transnistrene a RM. În acest scop, noul soviet suprem al Transnistriei ar urmă să adopte un act normativ special prin care, probabil, ar trebui să consimtă că acceptă "principiile de bază ale statutului". Pregătirea propriu-zisă a textului legii respective ar urma să aibă loc cu eforturi comune. Astfel, noul soviet suprem al Transnistriei ar trebui să "delege reprezentanții împuterniciți ai organului regional reprezentativ în componența comisiei parlamentare a RM pentru pregătirea legii" privind statutul juridic special al regiunii transnistrene a RM, adică a documentului prin care vor fi delimitate competențele. Ulterior, după ce Parlamentul RM ar adopta legea referitoare la delimitarea competențelor, sovietul suprem din Transnistria, la rîndul său, ar trebui să adopte un act normativ pentru realizarea legii respective;
  3. la cea de a treia etapă ar urmă să aibă loc "reglementarea definitivă a problemei transnistrene" prin "asigurarea legală a statutului Transnistriei în cadrul RM". Acesta presupune că părțile, adică RM și Transnistria, deopotrivă cu viitoarele state-garante, adică Rusia și Ucraina, precum și OSCE, și cu suportul SUA și al UE ar trebui să elaboreze Tratatul dintre Republica Moldova, Federația Rusă, Ucraina și OSCE privind garanțiile respectării de către Republica Moldova a Legii privind statutul juridic special al regiunii transnistrene a RM. După eventuala ratificare de către Parlamentul RM a Tratatului respectiv ar intra în vigoare Legea privind statutul juridic special al Transnistriei, iar sovietul suprem ar putea adopta Constituția Transnistriei.

Garanțiile pe care "Planul ucrainean" le-ar oferi Transnistriei sînt specifice pentru RM, dat fiind faptul că au fost aplicate în cazul reglementării problemei găgăuze. Acest lucru confirmă într-o anumită măsură presupunerea că Planul a fost elaborat cu participarea autorităților moldovenești. Astfel, în conformitate cu "Planul ucrainean" Transnistria ar avea "dreptul la ieșirea din componența RM în cazul adoptării deciziei de aderare a RM la un alt stat" și/ sau în legătură cu pierderea de către RM a statutului de subiect al dreptului internațional. Tot din domeniul "garanțiilor cu caracter moldovenesc" face parte și ideea Tratatului dintre Republica Moldova, Federația Rusă, Ucraina și OSCE privind garanțiile respectării de către Republica Moldova a Legii privind statutul juridic special al regiunii transnistrene a RM, care nu este altceva decît o formă modificată a ideii Pactului de Stabilitate și Securitate pentru RM (PSSRM), lansat de Președintele Voronin acum un an. Și propunerea prevăzută de "Panul ucrainean" referitoare la crearea unei Comisii de Conciliere formate din cîte doi reprezentanți din partea RM și Transnistriei, cîte un reprezentant din partea Rusiei, Ucrainei, OSCE și cu posibilitatea participării reprezentanților SUA și UE face parte din aceeași idee a PSSRM. Scopul Comisiei de Conciliere ar fi să soluționeze eventualele conflicte dintre cele două părți ca urmare a interpretării diferite a prevederilor Legii privind statutul juridic special al Transnistriei. Una dintre diferențele esențiale dintre PSSRM și propunerile din "Planul ucrainean" constă în faptul că România a fost exclusă, Transnistria a fost inclusă, iar SUA și UE pot doar asistă la elaborarea Tratatului și în Comisia de Conciliere.

3. Contextul și evenimentele colaterale

Contextul în care a fost elaborat și făcut public "Planul ucrainean" merită cea mai atentă examinare. În primul rînd, un document de o asemenea anvergură este lansat pentru prima oară după adoptarea deciziei de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) privind "cazul Ilașcu", decizie din care transpare foarte clar că din punct de vedere militar, politic și economic regiunea transnistreană a RM a fost și este controlată efectiv de către Federația Rusă. Deși ultima și-a exprimat atitudinea negativă față de decizia CEDO, a acceptat totuși să se conformeze acesteia. Din acest punct de vedere, de mai bine de un an există premise pentru o abordare nouă a problemelor legate de soluționarea conflictului transnistrean. Evident, "Planul ucrainean" este, fără îndoială, o consecință a acestui context nou, deși Chișinăul evită să pună accentele de această manieră, preferînd să-i lase Rusiei posibilitatea de a se retrage din regiunea de est a RM în mod onorabil.

În al doilea rînd, noul context este generat de schimbarea conjuncturii regionale, provocate la rîndul ei, pe de o parte, de extinderea UE și NATO, iar pe de altă parte, de modul în care Federația Rusă înțelege să-și apere interesele în regiune. Recenta revitalizare a GUUAM și reformularea sarcinilor acestei structuri, de asemenea, au avut un impact determinant asupra apariției "Planului ucrainean". Din acest punct de vedere, este important că SUA susține GUUAM și inițiativele din cadrul acestei stricturi. În acest sens, părăsirea de către Uzbekistan a GUUAM cu doar cîteva zile înaintea evenimentelor de la Andijan poate fi considerat drept un eveniment pozitiv.

În al treilea rînd, tensiunile dintre majoritatea deputaților din sovietul suprem din Transnistria și administrația liderului Igor Smirnov privind modificarea constituției Transnistriei în vederea reducerii împuternicirilor ultimului comportă atît eventuale consecințe pozitive, cît și negative pentru realizarea Planului. Pe de o parte, disensiunile dintre deputații transnistreni și administrația lui Smirnov scot în evidență fragilitatea regimului bazat pe principiul cetății asediate care trebuie să reziste cu orice preț, inclusiv cu prețul menținerii unui regim autoritar condus de gruparea lui Smirnov (Maracuța, Antiufeev, Lițkai etc.), grupare care a stat la originile conflictului, iar apoi s-a aflat în permanență la cîrma regimului, avînd interesul perpetuării status quo-ului deoarece ea este principala profitoare atît din punct de vedere politic, cît și economic. Natura disensiunilor subliniază deficitul de democrație în Transnistria, lucru extrem de important pentru noile trend-uri din spațiul GUAM. Pe de altă parte, "Planul ucrainean" poate servi drept motiv pentru "convingerea" prin metode specifice a "deputaților reformatori" din Transnistria să renunțe la ideea modificării constituției pentru a rezista în fața "pericolului extern".

4. Estimări și eventualele evoluții

Lansarea "Planului ucrainean" poate fi percepută ca un eveniment pozitiv, chiar dacă probabilitatea realizării lui este extrem de redusă. Cel puțin, există un document care poate fi propus spre examinare atît mediatorilor, cît și altor părți interesate, precum SUA, UE, România etc. Cu excepția Rusiei și Transnistriei, celelalte părți interesate nu ar trebui să aibă motive de principiu pentru a-l respinge, dar ar trebui să aibă, mai degrabă, motive să formuleze întrebări de concretizare. Probabil, este tocmai ceea ce își dorește Chișinăul cel mai mult.

Faptul că Federația Rusă și autoritățile transnistrene și-au făcut publice atitudinile negative sau și-au accentuat rezervate față de "Planul ucrainean" era previzibil și nu a surprins autoritățile moldovenești. Oricum, prima etapă a realizării "Planului ucrainean" depinde în exclusivitate de autoritățile moldovenești, care pînă la 25 iulie 2005 ar trebui să adopte Legea privind principiile de bază ale statutului regiunii transnistrene a RM. Eventuala adoptare a legii respective are, probabil, menirea să canalizeze orice inițiative din partea partenerilor externi în cadrul legal al RM. După prima etapă, totul depinde de factorii externi, de aici începînd părțile slabe și capcanele "Planului ucrainean".

În primul rînd, "Planul ucrainean" nu prevede nici un fel de măsuri de "convingere" care ar putea fi aplicate față de regimului transnistrean în eventualitatea ignorării de către acesta a Planului, deși este cert că regimul transnistrean a supraviețuit și continuă să facă acest lucru doar grație suportului pe care l-a avut din partea Rusiei și Ucrainei. Totuși, ar fi posibilă elaborarea și aplicarea unui șir de mecanisme care ar permite evitarea unei catastrofe umanitare în Transnistria, fapt care ar determina autoritățile de acolo să fie receptive față de propunerile de soluționare a conflictului. Un punct de plecare ar servi realizarea inițiativelor de securizare a segmentului transnistrean al hotarelor RM cu Ucraina, instituirea posturilor vamale mixte moldo-ucrainene. Acceptarea de către Ucraina a unor măsuri de acest gen ar fi cea mai elocventă demonstrație a interesului pentru soluționarea conflictului transnistrean. Lipsa sau evitarea anunțării aplicării inevitabile a unor astfel de măsuri, alimentează speculațiile despre o eventuală competiție a "grupărilor" din administrația de la Kiev, din jurul secretarului Consiliului de Securitate, Piotr Poroșenko, și, respectiv, a ministrului de Externe, Boris Tarasiuk. Într-adevăr, dacă o astfel de competiție există, atunci "Planul ucrainean" poate fi perceput drept un compromis dintre aceste "grupări". Acesta fiindcă fără "măsurile de convingere" Planul este oricum irealizabil în termenele prevăzute, iar după expirarea acestora se va invoca, cel mai probabil, pierderea interesului Ucrainei față de propriul document care era oportun pentru implementare în termenele stabilite. Evident, în această situație sarcina regimului transnistrean va fi să supraviețuiască perioada de expirare a termenelor, iar apoi, preconizatele alegeri parlamentare din Ucraina îi poate crea noi oportunități pentru perpetuarea stării de incertitudine.

În al doilea rînd, temerile opoziției și a unor lideri de opinie din RM, precum că realizarea "Planul ucrainean" se poate termina o dată cu legitimarea alegerilor în sovietul suprem al Transnistriei sînt întemeiate. Argumentele se referă la faptul că "Planul ucrainean", referindu-se la efectuarea alegerilor în sovietul suprem, face abstracție de existența administrației lui Smirnov, adevărata grupare interesată în perpetuarea regimului separatist și a structurilor militarizate pe care se bazează această administrație, inclusiv pe trupele rusești. Adică, Planul face abstracție de existența principalelor structuri care cu adevărat "garantează" existența regimului separatist. În aceste circumstanțe, "Planul ucrainean" se referă la eventuale garanții pentru Transnistria și nu se referă nici la un fel de garanții pentru RM în eventualitatea în care cooperarea Tiraspolului ar fi întreruptă premeditat după desfășurarea alegerilor care ar legitima sovietul suprem drept organ reprezentativ al "populației din Transnistria". Tehnic vorbind, acest lucru poate fi realizat foarte "convingător". Spre exemplu, sovietul suprem din Transnistria ar putea adopta un "act normativ", așa cum prevede "Planul ucrainean", act care ar însemna că își dă consimțămîntul pentru cooperarea cu Chișinăul în baza Legii privind principiile de bază ale statutului regiunii transnistrene a RM și care ar deschide calea spre obținerea monitorizării internaționale și legitimarea rezultatelor alegerilor în sovietul suprem. Însă, luînd o pauză calculată, administrația lui Smirnov ar putea, în baza constituției Transnistriei, sesiza curtea constituțională a acesteia, care ar stabili că "Planul ucrainean" încalcă constituția. În consecință, se poate presupune că alături de "organul reprezentativ" poate deveni foarte probabilă și legitimarea întregului regim, după formula - cine are forța de coerciție pentru implementarea hotărîrilor judecătorești acela este legitim. Cine va împiedica sovietul suprem să-și recunoască propria greșeala?

Eventuala întrerupere a cooperării Tiraspolului cu Chișinăul după legitimarea alegerilor în sovietul suprem poate fi tentantă atît pentru liderii transnistreni, cît și pentru Rusia. Vorba e că retragerea trupelor rusești din Transnistria ar deveni iminentă o dată cu soluționarea definitivă a conflictului, ele nu ar mai avea, în principiu, ce face acolo. Există o mulțime de dovezi că Rusia nu dorește să-și retragă prezența militară din regiune, cea mai elocventă dovadă fiind atitudinea față de obligațiunile asumate în cadrul summit-ului OSCE de la Istanbul. De aceea, în situația creată, soluția jumătății de măsură, care s-ar reduce la legitimarea sovietului suprem urmată de blocarea cooperării cu Chișinăul, ar readuce situația la discuții sterile însoțite de invocarea vechiului acord despre sincronizarea retragerii trupelor cu soluționarea definitivă a conflictului. Între timp, efectele "sancțiunilor economice" ale Rusiei împotriva RM, însoțite de eventuala majorare semnificativă a prețurilor la agenții energetici ar putea constitui o pîrghie extrem de convingătoare în relațiile Rusiei cu autoritățile moldovenești. Concluzia care se impune este că democratizarea regimului transnistrean prin intermediul unor alegeri monitorizate la nivel internațional, fără aplicarea în paralel a unor măsuri de demilitarizare a regiunii și fără crearea condițiilor retragerii din regiune a grupării vizate în hotărîrea CEDO pentru vina de a fi inspirat și beneficiat de pe urma conflictului (decriminalizarea), comportă mari riscuri. De fapt, "Planul ucrainean" ar trebui îmbunătățit ținînd cont de clauzele Declarației cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene, document votat în unanimitate de către deputații noului Parlament și care se referă în mod expres la necesitatea reglementării problemei transnistrene în conformitate cu Constituția Moldovei și normele de drept internațional, în strînsă cooperare cu OSCE, UE, România, Rusia, SUA și Ucraina, și în baza formulei celor "3D" - democratizarea, demilitarizarea și decriminalizarea regiunii transnistrene.

Observăm că din această intenție susținută unanim de către deputați au căzut "2D" și România. Ignorarea României s-a produs de o manieră dezolantă, deși după amenințările Rusiei de a sancționa economic RM, tocmai România a demonstrat că poate fi unul dintre cei mai utili parteneri ai RM. Mai mult, se pare că autorii "Planului ucrainean" și/ sau autoritățile moldovenești au recurs în mod premeditat la unele acțiuni menite să reducă un eventual rol al României. Acest gen de comportament a generat în textul "Planului ucrainean" curiozități inedite, precum "dreptul locuitorilor transnistreni la autodeterminare" în cazul pierderii de către RM a suveranității și independenței. Deși situația a evoluat, România devenind membru NATO și foarte curînd va deveni membru UE, formula respectivă reproduce clauza din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, care în contextul adoptării însemna oferirea garanțiilor că aceasta nu va fi eventual integrată în România. Aici merită menționate cîteva lucruri. De ce autorii Planului nu s-au gîndit că drepturile pe care le inventează ar putea fi cerute și de alte comunități. Spre exemplu, cum ar suna "dreptul locuitorilor din Donbas la autodeterminare" în cazul promovării de către autoritățile centrale ale Ucrainei a unor politici antirusești? Al doilea lucru ține de tratamentul asimetric al intereselor părților interesate. Pe de o parte, Rusia care recunoaște suveranitatea, independența și integritatea teritorială a RM controlează de facto politic, administrativ, economic și militar 15% din teritoriul RM, adoptă legi care ar permite aderarea altor teritorii la Federația Rusă, pune pe agenda forului legislativ acceptarea republicilor separatiste în cadrul FR etc., are statut de mediator și garant. Pe de altă parte, România la hotarele căreia se menține în stare înghețată un conflict generat din exterior este ignorată cu desăvîrșire în presupusul proces de soluționare a conflictului respectiv. În acest context, pare extrem de curios că datele referitoare la apartenența etnică a populației RM din recensămîntul efectuat acum jumătate de an au fost date publicității exact în ajunul publicării "Planului ucrainean", deși experții internaționali care au monitorizat desfășurarea recensămîntului au sfătuit autoritățile moldovenești să nu facă acest lucru. Se poate presupune că cifra de 2,1% de cetățeni care s-ar fi identificat drept români i-ar fi determinat pe autorii "Planului ucrainean" să ignore rolul României. Dacă e așa, atunci, cel puțin, să se clarifice măcar una din două: ori numărul românilor din RM este atît de nesemnificativ încît fobia exprimată prin "dreptul locuitorilor transnistreni la autodeterminare" în cazul pierderii independenței RM este lipsită de orice temei, ori garanțiile pentru asigurarea "dreptului locuitorilor transnistreni la autodeterminare" este întemeiat și datele recensămîntului au fost măsluite. Și într-un caz și în celălalt lucrurile sînt regretabile. Datele statistice nu pot fi credibile dat fiind faptul că diferă semnificativ de datele referitoare la votul cetățenilor pentru formațiunile etichetate de propaganda oficială drept românești. Dacă ar fi credibile, ar fi și mai rău fiindcă ar trebui să presupunem că cetățenii RM sînt niște cinici care cu zecile, dacă nu cu sutele, de mii obțin cetățenia României doar din considerente meschine. Oricum, credibilitatea autorităților moldovenești și percepția cetățenilor a acțiunilor acestora ar putea avea un impact major asupra modului de soluționare a conflictului transnistrean, efectelor colaterale legate de acesta, procesului de integrare europeană, precum și asupra negocierii regimului de vise cu România.


La această ediție au contribuit:


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]