ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20050901/index.shtml


e-journal, an. III, nr. 56, 30 iulie-30 august 2005

Activitatea instituțiilor publice

Politici economice

Problema transnistreană

Relații externe

Studii, analize, comentarii

Activitatea instituțiilor publice

Guvern

1.1. Numiri

La 18 august Guvernul a adoptat o hotărîre prin care a acceptat propunerea Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene de al numi pe fostul deputat al fracțiunii parlamentare a Partidului Comuniștilor, Ion Filimon, în calitate de Ambasador Extraordinar și plenipotențiar al RM în Republica Belarus. Urmează ca șeful statului să emită un decret în acest sens.

1.2. Hotărîri


Președinție

2.1. Decrete

La 5 august a.c. Președintele Voronin a semnat decretul nr. 196-IV privind constituirea Comisiei Naționale pentru Elaborarea și Implementarea Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova - NATO. Prin același decret a fost numită componența nominală a Comisiei. În conformitate cu prevederile decretului Comisia Națională urmează să: a) elaboreze pînă la 1 martie 2006 Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova - NATO și să-l prezinte spre examinare Consiliului Suprem de Securitate, spre aprobare; b) asigure implementarea PIA al Parteneriatului RM - NATO; c) țină la curent Consiliul Suprem de Securitate despre modul de implementare a PIA al Parteneriatului RM - NATO.

Decretul prezidențial cade în albia solicitării Președintelui Voronin de la 7 iunie 2005 a semnării unui PIA cu NATO. În cadrul vizitei pe ca a întreprins-o la Bruxelles și a discuțiilor în cadrul Consiliului Nord-Atlantic cu Secretarului General al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, Președintele Voronin a specificat că "Republica Moldova dorește să valorifice la maximum potențialul de cooperare oferit de către Parteneriatul pentru Pace și Consiliul Parteneriatului Euro-atlantic și, totodată, să sporească dinamica relațiilor sale cu NATO. Considerăm de o utilitate aparte elaborarea în cadrul PARP a obiectivelor Parteneriatului pentru realizarea reformei Armatei Naționale și a măsurilor vizînd îmbunătățirea capacității forțelor noastre armate de a opera alături de forțele NATO. În opinia autorităților moldovene, a venit momentul cînd, pentru intensificarea și aprofundarea dialogului politic și a cooperării, este necesară elaborarea și implementarea unui Plan Individual de Acțiuni de Parteneriat Republica Moldova - NATO (IPAP)".

2.2. Inițiative

2.3. Discursuri

La 27 august 2005, de Ziua Independenței RM, șeful statului s-a adresat cu o alocuțiune către cetățenii țării. Tezele de bază ale alocuțiunii sînt: a) statul moldovenesc s-a afirmat în pofida dificultăților de ordin intern și extern; b) în societate persistă unanimitate în înțelegerea viitorului și a prezentului nostru, indiferent de apartenența națională și lingvistică, de aceea, statul nu mai este o forță abstractă, ci un cămin părintesc al poporului multinațional; c) afirmarea independenței RM poate fi percepută doar prin prisma afirmării instituțiilor democratice, instaurării supremației legii, pe calea economiei de piață și a valorilor europene, inadmisibilității presiunilor asupra libertății mass-media și societății civile, opinii împărtășite în egală măsura atît de putere, cît și de opoziție; d) procesul integrării europene este un factor și o resursă unicală de edificare a statului moldovenesc; e) unificarea RM a devenit inevitabil după adoptarea de către Parlament la 22 iulie a legii istorice privind viitoarea organizare a țării.

Este semnificativ că recenta adresare a Președintelui Voronin cu ocazia Zilei Independenței se deosebește cardinal de cele patru anterioare. Deși accentele din discursul șefului statului reafirmă atașamentul față de principalele direcții politice anunțate în cadrul "consensului național", totuși aceste accente par a fi destul de palide. Aceste accente se referă, oarecum, implicit la scopul strategic al RM - integrarea în UE, invocînd, de fapt, implementarea criteriilor de la Copenhaga, și la faptul că integrarea europeană este "idee națională" în RM.

Caracterul relativ implicit al obiectivelor strategice menționate de către șeful statului poate fi explicat prin contextul politic intern și extern. Pe de o parte, problemele cu care se confruntă UE îndepărtează și mai mult perspectivele și așa destul de sumbre de integrare a RM în această structură. Pe de altă parte, ascensiunea economică a Rusiei, datorată creșterii dramatice a prețurilor la agenții energetici, întărește semnificativ pozițiile acestei țări și dependența statelor CSI de ea. Mesajul Rusiei referitor la "monetizarea" relațiilor economice cu țările CSI în dependență de loialitatea politicilor față de această țară comportă riscuri semnificative pentru RM care suferă deja de pe urma îngreunării accesului produselor agricole pe piața Rusiei.

Adoptînd "legea istorică" privind principiile soluționării conflictului transnistrean RM și-a limitat dramatic cîmpul de manevră în soluționarea conflictului. Însă, de fapt, soluționarea conflictului depinde de factori externi pe care RM nu-i controlează și nu-i poate influența în mod cardinal - comportamentul Ucrainei și cel al Rusiei.

Toți acești factori de context pot crea probleme semnificative actualei guvernări, întărind pozițiile opoziției rusofile din partidul de guvernămînt și din afara acestuia. În rest, șeful statului a făcut, de fapt, o trecere în revistă a realizărilor RM după lansarea la 27 august 2001 a proiectului său "Moldova Suverană", principalele teze ale căruia se refereau la: 1) soluționarea conflictului transnistrean și reîntregirea țării, 2) edificarea națiunii moldovenești polietnice și polilingvistice, 3) întărirea cuceririlor democratice, consolidarea societății civile și îndeosebi a autorităților judecătorești, 4) promovarea unei politici externe multivectoriale. Este evident că multe dintre sarcinile trasate în 2001 au suferit abordări și schimbări substanțiale în 2005.


Politici economice

1. Prețurile și inflația

2. Sistemul financiar-bancar

3. Comerțul exterior

4. Moldova și lumea


1 Dobînzile scad atunci cînd presiunile inflaționiste dispar.


Problema transnistreană

La 30 iulie Guvernul Republicii Moldova a adoptat două hotărîri în regim de urgență: 1) "Privind confirmarea garanțiilor principale pentru populația Transnistriei"; și 2) "Cu privire la regularizarea fluxurilor de mărfuri ce constituie obiectul activității de comerț exterior al Transnistriei". Hotărîrile constituie inițiative ale Președintelui Voronin și au fost adoptate în vederea executării Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al Transnistriei adoptate de Parlament la 22 iulie 2005.

Garanțiile adoptate de către cabinetul de miniștri se referă la drepturile de proprietate ale persoanelor fizice și juridice din Transnistria la data intrării în vigoare a legii în cauză, păstrarea nivelului de protecție socială actual și accesul la alte servicii sociale pentru toate categoriile de populație din Transnistria. În plus, este garantată menținerea locurilor de muncă pentru colaboratorii departamentelor de forță ale Transnistriei, angajaților procuraturii, judecătoriilor, avocaturii, cu păstrarea vechimii de muncă, precum și accesul acestora la funcții similare în organele din dreapta Nistrului.

Potrivit celei de-a doua hotărîri, agenții economici din Transnistria vor avea posibilitatea să obțină documentele necesare pentru efectuarea operațiunilor de export-import pentru o perioadă de șase luni. Acestea vor obține coduri IDNO și vor fi înscrise provizoriu în Registrul de Stat al întreprinderilor și organizațiilor. Procedurile vamale și controlul vamal privind mărfurile de export-import introduse și scoase din Transnistria vor fi efectuate de Serviciul Vamal al Republicii Moldova.

Hotărîrea aprobată de Guvern conține precizări și în ceea ce ține de restituirea sumelor drepturilor de import, obținerea formularelor pentru certificatele de origine a mărfurilor și alte aspecte ale activităților de comerț exterior.

Potrivit textului hotărîrii, reluarea evidenței agenților economici în vederea obținerii documentelor pentru efectuarea operațiunilor de export-import se face în scopul reintegrării țării, depășirii consecințelor conflictului, precum și în legătură cu apropiata instituire a controlului internațional și a monitorizării segmentului transnistrean de frontieră între Republica Moldova și Ucraina.

Anterior Guvernul Ucrainei a publicat o serie de decizii, dar care nu au intrat încă în vigoare, cu privire la reglementarea activității de export-import la frontiera moldo-ucraineană, potrivit cărora transportarea mărfurilor din Moldova se poate face doar cu acte vamale pe care figurează ștampila RM, iar mărfurile care sosesc din regiunea transnistreană pe teritoriul Ucrainei vor putea trece doar prin punctele de control la care este prezentă vama Moldovei.

Cele două hotărîri guvernamentale au fost lansate la 29 iulie în cadrul ședinței de închidere a sesiunii de primăvară-vară a Parlamentului de către Președintele Voronin, care a menționat că "chestiunea garanțiilor pentru populația Transnistriei, obiectivul legalizării economiei Transnistriei în spațiul juridic al Moldovei, constituie cele mai importante obiective ale perioadei imediat următoare. ... Trebuie să le spunem limpede și fără echivoc locuitorilor din Transnistria că reunificarea țării este un avantaj pentru fiecare locuitor, că nu trebuie și nu vor exista pierderi materiale și sociale în urma reintegrării". Președintele a cerut Legislativului să adopte, pînă la 10 octombrie 2005, întreaga bază legislativă necesară pentru respectarea garanțiilor.

Hotărîrile guvernamentale se înscriu în eforturile declarate ale actualei guvernări de la Chișinău de a acorda asistență umanitară, politică și economică populației din Transnistria. Nu este însă clar de unde va găsi Chișinăul mijloacele financiare pentru aplicarea în practică a garanțiilor adoptate, în special cele care se referă la protecția socială. În plus, apar mai multe semne de întrebare în ceea ce privește garantarea drepturilor de proprietate ale persoanelor fizice și juridice, în condițiile în care autoritățile de la Chișinău au declarat în repetate rînduri drept nelegitim procesul de privatizare desfășurat de mai mulți ani în regiunea transnistreană.


Relații externe


Studii, analize, comentarii

Summit-ul CSI de la Kazani
Igor Boțan

1. Încă o tentativă de reanimare a CSI?

A devenit deja tradiție că desfășurarea summit-urilor CSI să fie însoțite de prognoze și comentarii referitoare la necesitatea constatării decesului sau, dimpotrivă, necesitatea reanimării acestei structuri regionale. Recentul summit, desfășurat la 26 august 2005 la Kazani, Federația Rusă, nu a fost o excepție în acest sens. De obicei, observatori pesimiști afirmă că "pacientul - CSI" este mai mult mort decît viu, iar cei optimiști consideră că situația este inversă. Compromisul dintre pesimiști și optimiști reducîndu-se la constatarea că, de fapt, CSI se află în comă. De aici vin și permanentele inițiative de reanimare a CSI-ului în întregime, sau de evitare a eliminării "necrozelor" prin lansarea unor inițiative de integrare diferențiată, graduală, cu "viteze diferite" a unor micro-comunități de state în cadrul CSI - Uniunea Rusia-Belarus (URB), Uniunea Euro-Asuiatică (UEA), Spațiul Economic Comun (SEC). Însă și aceste structuri rămîn, deocamdată, destul de efemere, în pofida potențialului de care dispun.

Această situație se explică prin faptul că de la bun început CSI nu a avut un concept clar de dezvoltare. În prezent este vehiculată formula potrivit căreia principalul merit al CSI ar fi cel de "divorț civilizat" al fostelor republici sovietice, lucru constatat recent chiar de Președintele Rusiei, Vladimir Putin. Inițial, nu era tocmai așa, însă manifestarea extrem de slabă a potențialului de integrare economică al CSI, în pofida zecilor de summit-uri și sutelor de documente adoptate în cadrul acestora, a contribuit la acceptarea acestei viziuni. Cauza unei astfel de stări de fapt poate fi găsită în atitudinea inițială a autorităților Rusiei față de CSI. Astfel, imediat după instituirea CSI, în mod explicit despre eventualul rol al acestei organizații a vorbit cel mai liberal ministru al Afacerilor Externe a Rusiei, Andrei Kozîrev, care afirma că spațiul CSI are menirea de a fi o zonă a intereselor exclusive ale Rusiei, iar consilierul Președintelui Boris Elțin, Andranic Migranean, preciza acest gen de afirmații, adăugînd că Rusia trebuie să promoveze față de CSI o politică similară asemenea doctrinei Monroe. Ulterior, și înalte oficialități și experți ruși au făcut declarații referitoare la rolul CSI în menținerea influenței Rusiei în acest spațiu, inclusiv prin intermediul unui imperialism liberal, cu conotații preponderent economice. Un rol specific în acest sens, îi revenea și "centurii de siguranță", formate din enclave separatiste, menite să nu permită ieșirea unor state CSI din orbita de influență a Rusiei. Evident, în contrapondere, celelalte state CSI au pus accentul preponderent pe "consolidarea propriilor suveranități", evitînd constituirea a orice fel de structuri supranaționale în cadrul CSI și acceptînd doar structuri de coordonare în diverse domenii de cooperare.

Evenimentul de cotitură în soarta CSI s-a produs în cadrul summit-ului de la Ialta din septembrie 2003, cînd a fost proclamată intenția constituirii de către Rusia, Ucraina, Belarus și Kazahstan a SEC. După acel summit a devenit relativ clară strategia Rusiei în CSI, profilîndu-se trei domenii distincte de interese ale acesteia în spațiul respectiv: a) economic și comercial; b) militar și de securitate; c) umanitar și informațional. Diferențierea este destul de relevantă. Deși, practic, toate statele CSI își doresc o cooperare economică strînsă, după summit-ul de la Ialta nu toate mai sînt admise pentru o astfel de cooperare. Spre exemplu, primele semnale de răcire dintre actualele autorități ale RM și cele ale Rusiei s-au manifestat imediat după summit-ul de la Ialta, cînd RM nu a fost invitată în SEC. Pentru participarea în cadrul SEC au fost invitate doar statele cu cel mai impunător potențial economic, PIB-ul cărora constituie 90% din PIB-ul CSI. În acest cvartet Rusia și Kazahstan sînt relativ autosuficiente din punct de vedere economic datorită bogățiilor naturale imense și a exportului hidrocarburilor. Belarus și Ucraina, deși sînt mari importatori de hidrocarburi, sînt relativ dezvoltate din punct de vedere economic, avînd particularități extrem de atractive pentru Rusia. Astfel, regimul lui Lucașenco supraviețuiește preponderent datorită suportului Rusiei, ceea ce îl face să exceleze în materie de retorică integraționistă în cadrul statului comun - URB. Ucraina este extrem de atractivă dat fiind ponderea ei economică, geostrategică și istorică pentru Rusia.

Cooperarea și integrarea economică fără o componentă militară pare a fi considerată riscantă de către Rusia pentru a-și consolida influența în CSI. De aceea interesul economic pare să depindă de apartenența țărilor CSI la Acordul privind Securitatea Comună (ASC). Probabil este vorba despre o logică general acceptată. Spre exemplu, extinderea UE asupra fostelor state comuniste din Europa de Est este precedată de integrarea acestora în NATO. Din statele CSI invitate în SEC doar Ucraina nu face parte din ASC, însă importanța excepțională a Ucrainei pentru Rusia o face calificabilă pentru SEC.

Celelalte state din CSI cu o pondere economică mică, și care țin la suveranitatea lor, evitînd să facă parte din ASC nici nu pot spera să fie invitate în SEC. Pentru acestea ultimul argument de menținere a lor în CSI este "centura de securitate" separatistă (Transnistria, Abhazia&Osetia de Sud, Karabahul de Munte). Astfel, grupul - Armenia, Azrbaidjan, Georgia și Moldova nu pot să beneficieze, pe deplin, de avantajele economice în cadrul CSI și nici nu pot părăsi această structură fără ca să evite eventuale mari complicații. Ceea ce poate face o parte din ele, în dependență de interese, este asocierea în structuri mai efemere chiar ca CSI, precum - GUAM.

Drept confirmare a noii strategii a Rusiei față de CSI servesc afirmațiile din ajunul summit-ului de la Kazani a președintelui comitetului pentru relații externe a camerei superioare a Adunării Federale a Rusiei, Mihail Marghelov - "Schimbarea politicii externe a Rusiei, imprimarea unui pragmatism a acesteia, a început acum de cinci ani", adică după accederea la guvernare a Președintelui Vladimir Putin. Agenda inițială a summit-ului de la Kazani, ignorarea propunerilor Ucrainei, au confirmat, la fel ca și anterior, acest lucru. Astfel, problemele economice au fost discutate în cadrul întîlnirii celor patru președinți din SEC. Problemele cooperării militare au reprezentat interes pentru statele parte la ASC, iar "coșul comun" pentru toți include, ca de obicei, probleme legate de festivități, comemorări și probleme de ordin general, dar de interes pentru Rusia: Acordul privind cooperarea umanitară în spațiul CSI; pregătirile pentru celebrarea celei de 60-a aniversări a constituirii ONU; adresarea către comunitatea internațională cu privire la cea de a 20 aniversarea privind tragedia de la Cernobîl; combaterea pericolului terorismului, extremismului, traficului și migrației ilegale.

Mai mulți observatori și analiști au estimat rezultatele summit-ului CSI de la Kazani în termeni negativi pentru soarta acesteia, dat fiind faptul că doar problema comemorării celei de a 20-ea aniversări a tragediei de la Cernobîl a fost susținută în unanimitate, iar Turkmenistanul a spart gheața primul și și-a anunțat sistarea calității de membru al CSI, preferînd calitatea de membru-asociat. Însă lucrurile nu trebuie exagerate. Spre exemplu, Ucraina nu a ratificat vreo aderare a sa la CSI și se consideră, de asemenea, membru-asociat al CSI. Mai mult, președinții Ucrainei și Georgiei, principalii revoluționari din CSI, au găsit și cuvinte elogioase referitoare la lucrările summit-ului.

Pentru a dilua cumva impresia unei stagnări evidente din cadrul CSI, Rusia a propus "reformarea și eficientizarea activității organelor de conducere" ale acesteia prin instituirea unui "consiliu al înțelepților" format din persoane publice și personalități renumite în diverse domenii. Evident, propunerea este menită să confirme că, cel puțin deocamdată, CSI este doar un club de discuții a celor mai înalte oficialități ale statelor CSI. Dar acest lucru confirmă și caracterul tranzitoriu al summit-ului de la Kazani, după care ar putea urma evenimente cu adevărat spectaculoase pentru soarta CSI legate preponderent de noul context politic internațional și intern din țările membre ale acestei structuri.

2. Contextul desfășurării summit-ului CSI

Summit-ul de la Kazani s-a desfășurat într-un context politic deosebit, care este favorabil fortificării esențiale a influenții Rusiei în spațiul CSI:

  1. problemele cu care se confruntă UE după extinderea din 2004 fac și mai nebuloase perspectivele integrării europene a statelor CSI care și-au declarat drept prioritate strategică integrarea în UE - țările membre ale GUAM. Premierul, ucrainean, Iulia Timoșenco, a declarat recent că nu e tocmai oportun să se bată la poarta UE cînd aceasta se confruntă cu probleme. În același timp, administrația de la Kiev s-a văzut nevoită să dezmintă afirmațiile ministrului economiei, Serghei Terehin, privind eventuala ieșire a Ucrainei din SEC. Dimpotrivă, Kievul insistă asupra creării zonei de comerț liber în SEC, fără crearea structurilor supranaționale, lucru contrar dorinței Rusiei și Kazahstanului de a se limita la spațiul vamal și tarifar comun;

  2. eforturile de evitare a unor potențiale "revoluții cromatice" influențează semnificativ liderii statelor CSI cu regimuri autoritare să se apropie de Rusia, inclusiv, din punct de vedere militar. În pofida anumitor tensiuni dintre Rusia și Kazahstan legate de decizia ultimului de acum doi ani de a-și dota aeroporturile militare cu sisteme radar americane și de insistența de a dizolva statul major al ASC, integrarea politico-militară în Asia Mijlocie are lor și prin Organizația Cooperării de la Șanhai (OCȘ). Faptul că autoritățile ruse au dat undă verde susținerii realegerii președintelui kazah, Nursultan Nazarbaiev, este o dovadă că disensiunile sînt estimate la o cotă mult mai mică decît pericolul "unei revoluției cromatice" în această țară. Și ultimele evoluții din Uzbekistan sînt extrem de edificatoare pentru a înțelege trend-ul din această regiune.

  3. în pofida multiplelor probleme, rolul Rusiei de partener strategic al UE și SUA este în continuă creștere datorită resurselor energetice imense de care dispune, factor care devine, practic, determinant pe fundalul creșterii instabilității în regiunile exportatoare de petrol. Factorul energetic a devenit unul de șoc nu numai în relațiile cu țările CSI, ci și în relațiile cu statele UE. Preconizata semnare la 8 septembrie a.c. (cu zece zile înaintea alegerilor generale din Germania) de către președinții Putin și Schroder a acordului privind construirea unui gazoduct prin Marea Baltică poate avea un anumit impact asupra rezultatului alegerilor. În plus, implementarea acestui proiect ridică mari probleme privind securitatea energetică a Ucrainei și Poloniei, în pofida preconizatei extinderi a conductei Odesa-Brody pentru transportarea petrolului din regiunea Mării Caspice în Polonia și mai departe. O reacție la proiectul germano-rus este intenția anunțată a autorităților ucrainene de a dezvolta proiecte energetice bazate pe cărbune și uraniu. Această decizie denotă niște elemente de șantaj (în contextul tragediei de la Cernobîl), după ce Rusia a anunțat ridicarea de 2-3 ori a prețurilor la gaze, iar SUA s-au arătat nemulțumite de intenția Ucrainei de a construi un gazoduct din Iran spre Ucraina și Europa;

  4. supraveniturile de pe urma creșterii exorbitante a prețurilor la hidrocarburi îi oferă Rusiei posibilități neașteptate pentru revigorarea militară și desfășurarea unor programe umanitare în așa-zisul spațiu informațional comun din CSI. Este curios că Rusia dă preferință beneficiilor economice celor umanitare. Conflictul dintre Rusia și Turkmenistan de acum doi ani, cînd ultimul a decis să anuleze cetățenia dublă pentru cetățenii turkmeni, a fost aplanat imediat ce s-a ajuns la o înțelegere dintre cele două țări privind exportul gazelor din Turkmenistan prin sistemul de gazoducte rusești. Interesele cetățenilor ruși cu cetățenie turkmenă au fost, pur și simplu, date uitării. De aceea, atît timp cît exportul gazelor din Turkmenistan se face prin sistemul gazoductelor rusești, renunțarea Turkmenistanului la calitatea de membru al CSI nu amenință interesele Rusiei. În schimb, statele CSI importatoare de agenți energetici suportă consecințele programelor umanitare și a spațiului informațional comun prin implicarea în alegeri, cum a fost cazul alegerilor din Ucraina, RM etc;

  5. "monetizarea" relațiilor din cadrul CSI în dependență de loialitatea statelor membri față de Rusia poate deveni cea mai puternică pîrghie de influențare asupra elitelor politice din aceste state. Demnitarii ruși afirmă că "monetizarea relațiilor în cadrul CSI este o dovadă a renunțării Rusiei la ambițiile imperiale". Este un argument fals. Pretențiile că statele CSI aflate în conflict cu Rusia urează să achite prețuri mondiale pentru gazele livrate din Rusia, nu iau în calcul prejudiciul cauzat de separatismul susținut de Rusia și staționarea trupelor rusești pe teritoriile statelor respective. Oricum, forța economică și militară rămîne a fi determinată în acest gen de dispute.

3. Posibile consecințe pentru Moldova

Participarea Președintelui Vladimir Voronin la summit-ul de la Kazani cade în albia afirmațiilor sale precum că "Moldova nu va deveni gropar al CSI", adică Moldova nu va face declarații de ieșire din această structură. Atitudinea față de documentele supuse dezbaterilor s-a redus la formula "Moldova semnează doar documente care nu contravin clauzelor Planului de Acțiuni RM-UE". Este o poziție demnă de respect, însă în situația în care Ucraina a început să șovăie în ceea ce privește integrarea în structurile CSI, dar mai ales în preconizata securizare a hotarelor pe segmentul Transnistrean, RM rămîne oarecum marginalizată. Mai mult, RM suportă pierderi semnificative din cauza impedimentelor în ceea ce privește producția agricolă moldovenească pe piața rusă. O eventuala majorare a prețurilor la gaze ar fi o lovitură extrem de grea pentru RM. Într-o perspectivă mai îndepărtată aceste lucruri ar putea avea un impact semnificativ asupra vieții politice interne din RM, mai ales a revigorării opoziției pro-CSI-ste.


Șomajul: un blestem al tranziției
Valeriu Prohnițchi, EXPERT-GRUP

De ce trebuie să analizăm șomajul

Analiza șomajului este una dintre cele mai dificile și mai responsabile părți ale analizei economice. Acest lucru e cauzat de faptul că în desișul datelor statistice se ascunde nu un fenomen economic sec, ci sorți și tragedii umane. Iar guvernele, cît de liberale ar fi și cît de puțin ar interveni în jocul forțelor economice de piață, trebuie să-și bată capul pentru a găsi soluții pentru șomajul rampant. Mai multe argumente pledează în favoarea urmăririi atente a fenomenului și în favoarea unor politici active de ocupare a forței de muncă.

În primul rînd, a fi șomer nu este pur și simplu un calificativ economic al individului, ci o stare socială, una de clasă chiar. Este o etichetă care îl marchează profund din punct de vedere psihologic pe cel care o poartă. Șomajul devine un factor de risc care îl poate determina pe om să apuce o cale criminală, să cadă în patima beției sau să se comporte violent în familie. În Moldova observăm frecvent asemenea influențe nefaste.

În al doilea rînd, șomajul reprezintă o formă gravă de risipă a resurselor necesare pentru asigurarea creșterii economice și acumularea unor venituri mai mari. La rîndul ei, creșterea trebuie să genereze noi locuri de muncă, ducînd la îmbunătățirea standardelor de viață pentru mase largi de oameni și la reducerea inegalităților în distribuirea veniturilor. Dacă acest lucru nu se întîmplă, atunci de veniturile create beneficiază un segment relativ îngust de oameni. În Moldova avem de a face cu o asemenea situație, agravată de faptul că 40% din populație este angajată în sau subzistă din activități agricole ce aduc venituri foarte mici.

Iar în al treilea rînd, șomajul poate fi foarte costisitor în termeni politici, multe guverne în lume nu a mai putut fi realese după ce șomajul a atins cote înalte.

Statistica și șomajul

În Moldova analiza șomajului devine complicată din cauza datelor statistice incomplete. În țările economic dezvoltate, șomajul este calculat pe baza datelor înregistrate lunar de oficiile de forță de muncă. În Moldova, aceasta metodă nu funcționează deoarece majoritatea cetățenilor nu se prea grăbesc să se înregistreze la oficiile de forță de muncă. În trimestrul 2 al anului curent oficii în cauză au înregistrat 27 mii cetățeni, deși conform Anchetei Forței de Muncă în Moldova erau aproape 96 de mii de șomeri. Această lipsă de interes ar trebui să dea de gîndit politicienilor. Ea denotă ori ineficiența politicii guvernamentale de susținere a șomerilor, ori faptul că cetățeanul pur și simplu nu are încredere și nu așteaptă nimic de la stat, oficiul forței de muncă fiind în această situație una din întruchipările autorității de stat.

Informația despre șomaj este colectată pe baza Anchetei Forței de Muncă, ceea ce înseamnă că șomerul trebuie să fie "prins" de Biroul de Statistică. În situația în care cetățeanul are un loc de muncă temporar, chiar de numai cîteva zile sau săptămâni (de exemplu, este angajat de vecinul său în calitate de zilier la munci agricole), atunci în mod elementar el nu va fi găsit acasă pentru a completa chestionarul. În conformitate cu definiția recomandată de Biroul Internațional al Muncii, pentru a fi șomer persoana trebuie: 1) să nu aibă un loc de muncă; 2) să fie disponibil să înceapă lucrul în două săptămîni, dacă ar găsi imediat acest loc de muncă; și 3) să fie în căutarea unui loc de muncă. Este o definiție cuprinzătoare, una mai bună nici nu poate fi imaginată. La noi, însă cetățeanul poate să aibă un loc de muncă, dar să nu fie efectiv remunerat pentru lucrul prestat (un fenomen aberant, rar întîlnit în țările europene). Statistica arată că în iulie 2005 suma datorată de patroni pentru retribuirea muncii depășea 126 milioane lei.

De asemenea, în Moldova unde salariile sînt foarte mici, iar în sectoare ca agricultura sînt de-a dreptul mizerabile, cetățenii pot să nu fie deloc disponibili să înceapă lucrul în două săptămîni și pot să nu caute activ un loc de muncă. În loc de aceasta, cetățeanul mai degrabă ar căuta activ o firmă turistică care să-l ajute să emigreze peste hotare, în țări cu salarii mai mari.

Emigrarea și șomajul

Șomajul în Moldova corelează strîns cu emigrarea forței de muncă peste hotare. Mai exact, emigrarea servește ca un factor ce atenuează presiunile asupra pieței muncii și reduce în mod substanțial rata șomajului. Nu este greu de imaginat ce tulburări sociale ar fi avut loc dacă cetățenilor, dintr-un motiv sau altul, li s-ar fi interzis să emigreze.

În 2004 Biroul Național de Statistică a depistat 345 mii de persoane ca fiind plecați peste hotare la muncă1. Să presupunem că ei ar fi fost în țară, completînd cohorta celor economic activi. Studiile existente arată că 1/3 din emigranții moldoveni înainte de plecarea peste hotare nu aveau un loc de muncă2. Deci, putem admite că din cei 345 de mii de cetățeni care nu ar fi emigrat, 115 de mii ar fi fost șomeri. Utilizând noile date, rata șomajului în 2004 ar fi fost nu 8%, ci 13%. Dar, nu este exclus că, mai devreme sau mai tîrziu, jumătate sau chiar mai mult din potențialii emigranți ar fi rămas fără un loc de muncă, majorînd numărul șomerilor.

Mai mult, trebuie de ținut cont și de faptul că emigrarea este însoțită de transferuri de venituri de peste hotare care le permit celor rămași acasă să refuze locurile de muncă prost remunerate. Dacă nu ar fi fost emigrarea, numărul celor care ar fi căutat locuri de muncă, chiar și prost remunerate, ar fi crescut, aducînd un spor semnificativ la rata șomajului.

Șomajul și tinerii

Statistica spune că șomajul îi afectează în mod deosebit pe cei cu vîrsta cuprinsă între 15 și 29 de ani. Ei formează cel mai numeros grup de șomeri cu o pondere de 36%. Nu întîmplător, ei sînt și categoria cea mai mare în rîndul emigranților. Cu cel mai mare risc de șomaj se confruntă tinerii de vîrsta de 20-24 de ani, majoritatea fiind absolvenți ai instituțiilor superioare de învățămînt. Incidența șomajului în această grupă de vîrstă a crescut de la 15,3% în 2002 la 25,2% în 2004. Judecînd după tendințele din primele două trimestre ale anului curent, acest indicator va urca la 30% în 2005. Situația este deosebit de gravă pentru bărbații tineri care locuiesc în orașe, riscul lor de a nu găsi un loc de muncă pe potrivă fiind mai mare decît în mediu pe țară.

În anul 2004 peste 20 mii de studenți au absolvit instituții de învățămînt profesionale, secundare și superioare. Nu cunoaștem cîți dintre ei au fost angajați, dar este bine știut faptul că patronii preferă specialiști cu experiență decît pe cei care abia au părăsit băncile colegiului sau universității. Guvernul face unele încercări timide de a încuraja angajarea tinerilor absolvenți, dar resursele alocate pentru aceasta sînt prea mici și politica dată este limitată numai la cei care au studiat cu finanțare de la buget3.

Tendințele demonstrate de indicatorii pieței muncii și ineficiența politicii guvernamentale de ocupare a forței de muncă spun că emigrarea va fi în continuare alimentată și chiar ar putea să se intensifice din contul tinerilor care nu mai au speranța să se angajeze în țară. Datele statistice recente arată că emigrarea nu dă semne de ranversare. În trimestrul 2, 2005 numărul celor identificați de BNS ca fiind plecați peste hotare depășise 380 mii și este de așteptat ca pînă la sfîrșitul anului să depășească 400 mii.

Economia națională nu este în stare să ofere locuri de muncă pentru cei care intră în categoria populației economic active. Iar atunci cînd un loc de muncă poate fi găsit, salariul oferit de multe ori îl determină pe angajat la scurt timp să-și abandoneze patronul. În aprilie-iunie 2005 în Moldova au fost organizate o serie de tîrguri de locuri de muncă pentru tineri, ocazie cu care un oficial public spunea că salariul mediu oferit la aceste tîrguri este de 900 lei. O asemenea remunerare este absolut inacceptabilă pentru absolvenții instituțiilor superioare de învățământ, mulți dintre ei investind în mod sîrguincios în cunoștințele lor preț de 4-5 ani.

Absolvenții treptei universitare se mai confruntă și cu alte probleme. În primul rînd, calitatea cunoștințelor și deprinderilor nu corespunde criteriilor înaintate de angajatori. Absolvenții sînt bine, uneori foarte bine pregătiți teoretic, dar lipsiți de orice pregătire practică. În al doilea rînd, sistemul educațional superior oferă specialități ce reflectă cererea curentă pentru facultăți "de prestigiu": 22% din absolvenții sînt de la facultățile de drept, 21% de la cele economice, 12% de la filologie și limbi străine. Dar aceasta repartiție nu corespunde cererii existente pe piața forței de muncă, unde se caută tot mai mulți ingineri-mecanici, programatori și constructori. Majoritatea tinerilor juriști, economiști și traducători fie că vor fi nevoiți să accepte oferte care nu corespund specializării lor, fie să ia calea străinătății. Puține la număr sînt acele țări care, asemeni Moldovei, își permit luxul de a pregăti șomeri și emigranți cu studii superioare.


1 Vezi "Populația activă, ocupată și șomajul în trimestrul II 2005", Notă informativă, august 2005, BNS

2 Ghencea Boris and Gudumac Igor, "Labor Migration and Remittances in the Republic of Moldova", sponsored by AMM and Moldova-Soros Foundation, March 14, 2004

3 Vezi Hotărârea de Guvern nr.594 din 20 iunie 2005 "Cu privire la aprobarea procedurii de stimulare a angajatorilor pentru încadrarea în muncă a absolvenților instituțiilor de învățământ finanțați de la bugetul de stat", Monitorul Oficial nr. 89-91 (1688-1690)


La această ediție au contribuit:


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]