![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20050901/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
1.1. Numiri
La 18 august Guvernul a adoptat o hotărîre prin care a acceptat propunerea Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene de al numi pe fostul deputat al fracțiunii parlamentare a Partidului Comuniștilor, Ion Filimon, în calitate de Ambasador Extraordinar și plenipotențiar al RM în Republica Belarus. Urmează ca șeful statului să emită un decret în acest sens.
1.2. Hotărîri
În aceiași zi Guvernul a adoptat o altă hotărîre prin care a stabilit că începînd cu data intrării în vigoare a Dispoziției Cabinetului de Miniștri al Ucrainei nr. 165-p din 26 mai 2005, Camera Înregistrării de Stat al Ministerului Dezvoltării Informaționale va ține evidența agenților economici din Transnistria care efectuează operațiuni de expor-import, atribuindu-le codul IDNO și înscriindu-i provizoriu în Registrul de Stat.
Printre argumentele Asociației Micului Business (AMB) care a criticat vehement această hotărîre a Guvernului figurează: a) vreo 15 mii de persoane ar fi implicate în comercializarea mărfurilor "second hand", aceștia urmînd să rămînă fără lucru în cazul intrării în vigoare a hotărîrii contestate; b) unele estimări pretind că peste 80% din populația RM ar fi cumpărători de haine "second hand", pentru aceștia existînd pericolul de a fi lipsiți de posibilitatea procurării unor produse de vestimentație ieftine; c) numai anul trecut în RM au fost comercializate mărfuri "second hand" în valoare de 24 milioane lei, iar veniturile la buget fiind de 8 milioane lei; d) autoritățile ignoră interesele unor large categorii de cetățeni urmărind interesul de "a deține monopolul pe piața economică", deci ignorînd și principiile; e) inițiativa Guvernului ar putea avea drept impact stimularea economie tenebre cu toate consecințele negative posibile.
Pe de altă parte, reprezentanții autorităților au argumentat că: a) comercializarea mărfurilor "second hand" se face preponderent de către persoanele fizice, ceea ce vine în contradicție cu legislația în vigoare; b) rata de achiziționare a cestor mărfuri de către persoanele fizice comerciante și rata de comercializare a acestora diferă de trei ori; c) dacă se va continua cemercializarea mărfurilor "second hand" RM niciodată nu-și va putea revitaliza industria ușoară și trecerea la un comerț civilizat, dat fiind faptul că va fi incapabilă să depășească faza tranziției; d) funcționarii Ministerului Sănătății afirmă că după începerea comercializării produselor "second hand" numărul bolnavilor de dermomicoză a crescut de 1,6 ori.
Cu toate acestea Guvernul și-a anulat hotărîrea, iar premierul Vasile Tarlev a promis să-i găsească pe cei vinovați pentru adoptarea acestei hotărîri pe care a semnat-o chiar el. Problema e că hotărîrea respectivă este estimată drept una cu impact electoral major.
2.1. Decrete
La 5 august a.c. Președintele Voronin a semnat decretul nr. 196-IV privind constituirea Comisiei Naționale pentru Elaborarea și Implementarea Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova - NATO. Prin același decret a fost numită componența nominală a Comisiei. În conformitate cu prevederile decretului Comisia Națională urmează să: a) elaboreze pînă la 1 martie 2006 Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica Moldova - NATO și să-l prezinte spre examinare Consiliului Suprem de Securitate, spre aprobare; b) asigure implementarea PIA al Parteneriatului RM - NATO; c) țină la curent Consiliul Suprem de Securitate despre modul de implementare a PIA al Parteneriatului RM - NATO.
Decretul prezidențial cade în albia solicitării Președintelui Voronin de la 7 iunie 2005 a semnării unui PIA cu NATO. În cadrul vizitei pe ca a întreprins-o la Bruxelles și a discuțiilor în cadrul Consiliului Nord-Atlantic cu Secretarului General al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, Președintele Voronin a specificat că "Republica Moldova dorește să valorifice la maximum potențialul de cooperare oferit de către Parteneriatul pentru Pace și Consiliul Parteneriatului Euro-atlantic și, totodată, să sporească dinamica relațiilor sale cu NATO. Considerăm de o utilitate aparte elaborarea în cadrul PARP a obiectivelor Parteneriatului pentru realizarea reformei Armatei Naționale și a măsurilor vizînd îmbunătățirea capacității forțelor noastre armate de a opera alături de forțele NATO. În opinia autorităților moldovene, a venit momentul cînd, pentru intensificarea și aprofundarea dialogului politic și a cooperării, este necesară elaborarea și implementarea unui Plan Individual de Acțiuni de Parteneriat Republica Moldova - NATO (IPAP)".
2.2. Inițiative
Pe de altă parte, experții independenți din cadrul Asociației "Juriștii pentru Drepturile Omului" au specificat în cadrul Școlii Tînărului lider politic organizată de ADEPT că "cele mai frecvente încălcări ale drepturilor omului, invocate de către cetățenii RM, sînt cele legate de: a) neexecutarea hotărîrilor judecătorești; b) de neglijarea principiilor obligatorii în cazul unor procese echitabile și de încălcare a dreptului de proprietate; c) o altă categorie de dosare la CEDO împotriva RM e cea care vizează procesele penale, în special, încălcarea dreptului la libertate și siguranță; d) destul de numeroase sînt cazurile în care sînt contestate eliberările abuzive și ilegale a mandatelor de arest. 95 % din numărul total al mandatelor de arest nu rezistă în fața examenului CEDO, adică, 95% din astfel de mandate sînt ilegale.
De asemenea, experții de la "Juriștii pentru Drepturile Omului" consideră că avalanșa de condamnări a RM de către CEDO este un rezultat al: a) lipsei reale a independenții sistemului de justiție din RM; b) corupție din sistemul juridic, care se datorează, inclusiv salariilor mizere a judecătorilor, lipsei spațiilor amenajate adecvat pentru a face cu adevărat actul justiției solemn, etc. Cît privește abilitarea Curții Constituționale cu dreptul de deveni o "mini-CEDO", examinînd în ultimă instanță dosare privind drepturile omului, există păreri contradictorii. Din punct de vedere teoretic această propunere pare a fi acceptabilă. Insă din punct de vedere practic ea pare a fi, mai degrabă, dictată de dorința de a ridica bariere suplimentare pentru accesul cetățenilor la CEDO, descurajînd cetățenii în acest sens. Problema este că actuala componență a Curții Constituționale este percepută drept una excesiv de loială față de guvernanți în detrimentul examinării imparțiale a sesizărilor din partea subiecților abilitați în acest sens. Dovadă servind refuzul Curții Constituționale de a examina un șir de sesizări, invocînd clauzele Codului jurisdicției constituționale. Cel mai proaspăt exemplu este cel referitor la sesizarea Curții Constituționale pentru examinarea constituționalității hotărîrii nr. 444-XV din 24 decembrie 2004 a Parlamentului privind fixarea datei alegerilor parlamentare. Componențele anterioare ale Curții Constituționale examinau astfel de sesizări, stabilind că actele adoptate de Parlament, Președinte și Guvern intră în vigoare doar după publicarea în Monitorul Oficial. Actuala componență a Curții Constituționale s-a eschivat de la examinarea sesizării invocînd motive de modalitate de adresare și formulare incorectă, deși aceste au fost alcătuite de un fost judecător al Curții Constituționale cu reputație profesională indubitabilă.
2.3. Discursuri
La 27 august 2005, de Ziua Independenței RM, șeful statului s-a adresat cu o alocuțiune către cetățenii țării. Tezele de bază ale alocuțiunii sînt: a) statul moldovenesc s-a afirmat în pofida dificultăților de ordin intern și extern; b) în societate persistă unanimitate în înțelegerea viitorului și a prezentului nostru, indiferent de apartenența națională și lingvistică, de aceea, statul nu mai este o forță abstractă, ci un cămin părintesc al poporului multinațional; c) afirmarea independenței RM poate fi percepută doar prin prisma afirmării instituțiilor democratice, instaurării supremației legii, pe calea economiei de piață și a valorilor europene, inadmisibilității presiunilor asupra libertății mass-media și societății civile, opinii împărtășite în egală măsura atît de putere, cît și de opoziție; d) procesul integrării europene este un factor și o resursă unicală de edificare a statului moldovenesc; e) unificarea RM a devenit inevitabil după adoptarea de către Parlament la 22 iulie a legii istorice privind viitoarea organizare a țării.
Este semnificativ că recenta adresare a Președintelui Voronin cu ocazia Zilei Independenței se deosebește cardinal de cele patru anterioare. Deși accentele din discursul șefului statului reafirmă atașamentul față de principalele direcții politice anunțate în cadrul "consensului național", totuși aceste accente par a fi destul de palide. Aceste accente se referă, oarecum, implicit la scopul strategic al RM - integrarea în UE, invocînd, de fapt, implementarea criteriilor de la Copenhaga, și la faptul că integrarea europeană este "idee națională" în RM.
Caracterul relativ implicit al obiectivelor strategice menționate de către șeful statului poate fi explicat prin contextul politic intern și extern. Pe de o parte, problemele cu care se confruntă UE îndepărtează și mai mult perspectivele și așa destul de sumbre de integrare a RM în această structură. Pe de altă parte, ascensiunea economică a Rusiei, datorată creșterii dramatice a prețurilor la agenții energetici, întărește semnificativ pozițiile acestei țări și dependența statelor CSI de ea. Mesajul Rusiei referitor la "monetizarea" relațiilor economice cu țările CSI în dependență de loialitatea politicilor față de această țară comportă riscuri semnificative pentru RM care suferă deja de pe urma îngreunării accesului produselor agricole pe piața Rusiei.
Adoptînd "legea istorică" privind principiile soluționării conflictului transnistrean RM și-a limitat dramatic cîmpul de manevră în soluționarea conflictului. Însă, de fapt, soluționarea conflictului depinde de factori externi pe care RM nu-i controlează și nu-i poate influența în mod cardinal - comportamentul Ucrainei și cel al Rusiei.
Toți acești factori de context pot crea probleme semnificative actualei guvernări, întărind pozițiile opoziției rusofile din partidul de guvernămînt și din afara acestuia. În rest, șeful statului a făcut, de fapt, o trecere în revistă a realizărilor RM după lansarea la 27 august 2001 a proiectului său "Moldova Suverană", principalele teze ale căruia se refereau la: 1) soluționarea conflictului transnistrean și reîntregirea țării, 2) edificarea națiunii moldovenești polietnice și polilingvistice, 3) întărirea cuceririlor democratice, consolidarea societății civile și îndeosebi a autorităților judecătorești, 4) promovarea unei politici externe multivectoriale. Este evident că multe dintre sarcinile trasate în 2001 au suferit abordări și schimbări substanțiale în 2005.
1. Prețurile și inflația
Cu toate că ultimile două luni (iunie-august) au consemnat o deflația de 0,8% în iunie și 1,1% în iulie, celor mai mulți analiști și economiști prognoza anuală de 8-10% li se pare o glumă. În primul rînd pentru că, în mod firesc, lunile de toamnă și iarnă înseamnă inflație mai mare. Anul acesta pare a fi un an special, tocmai din cauza scumpirii carburanților și cît de curînd a energiei electrice, ceea ce va face ca inflația să crească. Totodată, se estimează ca prețul gazelor naturale să crească ușor, influențat și de cotațiile de pe piața internațională.
...din cauza scumpirii carburanților, energiei electrice și creșterii costurilor de producție
În primul rînd, prețul energiei termice, care probabil va fi ajustat (majorat) din cauza scumpirii carburanților cînd va începe furnizarea agentului termic către consumatori, își va produce efectele, bineînțeles din moment ce statistica îl va lua în calcul la o nouă valoare. Felul în care va fluctua cotația internațională la petrol reprezintă o altă îngrijorare pentru rata inflației, avînd în vedere că benzina și motorina influențează aproape toate prețurile care intră în calculul acestei rate.
Majorarea salariilor funcționarilor publici cu cca 30%, bani care, cel mai probabil, vor mari consumul - adică un alt potențial stimul pentru inflație. În plus, și costurile de producție sînt în ascensiune, alimentate și de o creștere a salariilor. Productivitatea este în scădere, și dacă nu se vor face investiții în tehnologie, economia va da semne de oboseală. Pentru BNM, care are ca principală țintă stabilitatea prețurilor, scenariul descris mai sus nu este deloc bun.
2. Sistemul financiar-bancar
Banca Națională a redus cu 0,5% rata de bază aplicată la refinanțarea băncilor comerciale prin operațiuni REPO de cumpărare pe termen de două luni a hîrtiilor de valoare de stat, efectuate în cadrul operațiunilor de piața deschisă ale BNM. Potrivit deciziei Consiliului de Administrație al BNM aceasta a fost stabilită la nivel de 12,5% anual. A fost diminuată cu 0,5% și rata de bază la creditele acordate pe termen lung (mai mare de 5 ani), pînă la nivelul de 10,5% anual.
Probabil că BNM a modificat rata de bază ghidîndu-se de dinamica inflației și condițiile actuale ale pieței monetare. După deflația de 0,8% în iunie și 1,1% în iulie, rata inflației a cumulat în primele șapte luni 3,6%, față de o rată anuală prognozată de 8-10%. Micșorarea ratei de bază și scăderea inflației va atrage după sine diminuarea dobînzilor la depozite și, respectiv, la creditele bancare. Pentru depozite, în iulie, rata medie a dobînzii pe sistemul bancar era de 12,96% (ianuarie 15,7%), iar pentru creditele acordate de băncile comerciale rata medie a dobînzii era de 19,32% (ianuarie 21,2%).
...s-ar putea ca și băncile comerciale să opereze scăderi ale dobînzilor
În aceste condiții plasarea economiilor în depozite bancare devine pe zi ce trece mai dezavantajoasa, cel puțin din perspectiva obținerii unui profit sesizabil. Pentru perioada următoare, analiștii se așteaptă la continuarea trendului de scădere a dobînzilor bancare. În viitorul apropiat este de așteptat ca băncile să-și anunțe reducerea dobînzilor la depozitele constituite în lei.
Este de așteptat ca această tendință să continue, deși probabil reducerile de dobînzi nu vor mai avea amploarea pe care au cunoscut-o în prima parte a anului1. Oricum, avînd în vedere fiind conjunctura actuală precum și faptul ca toate celelalte posibile puncte de interes ale Băncii Naționale cu privire la evoluția indicatorilor economici vor fi subordonate de acum înainte obiectivului de inflație, nu poate fi vorba de creșteri ale dobînzilor în perioada următoare.
Rezervele valutare ale BNM ar putea ajunge pînă la 600 milioane USD la sfîrșit de an
În același timp, rezervele valutare ale Moldovei au atins, la sfîrșitul lunii iulie, nivelul de 506,5 milioane USD, după o creștere lunară de cca 5%. Banca Națională a Moldovei a cumpărat, în luna iulie, de pe piața interbancară 23,3 milioane USD, cu cca 7 milioane USD mai mult decît în iunie. În condițiile unei oferte semnificative de valută pe piața valutară internă, generată în mare parte de transferurile efectuate de moldovenii care muncesc peste hotare și în cazul în care tendințele se vor menține, pînă la sfîrșitul lui 2005 rezervele valutare internaționale ar putea să atingă cifra de 600 milioane USD.
La sfîrșitul anului 2004 rezervele valutare erau în sumă de 470,3 milioane USD, față de 302,2 milioane USD la finele anului 2003 și 268,5 milioane USD la sfîrșitul anului 2002. În anul 1998 rezervele erau de 365,7 milioane USD, însă în urma crizei financiare ruse acestea s-au redus de circa 2,5 ori, astfel că Banca Națională a avut nevoie de mai mulți ani pentru a recupera poziția pierdută.
3. Comerțul exterior
În perioada ianuarie-iunie 2005 ponderea produselor alimentare, băuturilor alcoolice, celor nealcoolice și tutunului din totalul mărfurilor moldovenești destinate exportului a constituit 36% fiind în creștere cu 13,6% față de aceiași perioadă a anului trecut. Valoarea bănească a acestora se estimează la cca 190 milioane USD.
...ponderea produselor alimentare destinate exportului este în creștere
În ciuda interdicțiilor, aplicate de Federația Rusă, și a unor bariere tarifare și netarifare, piața din spațiul CSI rămîne a fi prioritară pentru produsele alimentare și băuturile alcoolice din Republica Moldova. Datele BNS arată că T1'2005 livrările pe această piață au totalizat 89% din exporturile moldovenești de produse alimentare, băuturi alcoolice, nealcoolice și tutun.
Exporturile în țările UE constituie ceva mai mult de 5%, iar în țările Europei Centrale și de Est - de 4%. Unii experți afirmă că aceste piețe sînt excesiv de protecționiste, pe de o parte, iar pe de alta parte, precum că produsele moldovenești nu corespund standardelor europene de calitate.
În prima jumătate a anului importurile au crescut mai rapid decît exporturile, respectiv cu 27,7% față de 13,6% în ianuarie-iunie 2004. Circa 54% din produsele alimentare, băuturile alcoolice, nealcoolice și tutun sînt importate din țările CSI, iar 22,7% din țările Uniunii Europene, 13,5% - din țările Europei Centrale și de est, iar estul din alte țări.
...însă deficitul comercial pare să depășească 30% din valoarea anuală a PIB-ului
În această ordine de idei, Biroul Național de Statistică arată pentru primele șase luni ale anului un sold negativ al balanței comerciale de cca 500 milioane USD față de nivelul de 312,6 milioane USD, înregistrat pentru perioada similară a anului trecut. Astfel, previziunile analiștilor, care anticipau după 6 luni un sold negativ de pînă la 400 milioane USD au fost peste așteptări.
Comerțul exterior al Moldovei a constituit în ianuarie-iunie 2005 1,52 miliarde USD (cifrele nu atestă și operațiunile de export-import ale întreprinderilor și organizațiilor din stînga Nistrului). Exporturile au înregistrat în ianuarie-iunie 507,1 milioane USD, pe cînd importurile au fost de 1,65 miliarde USD.
Deficitul comercial al Republicii Moldova cu partenerii comerciali din țările Uniunii Europene a fost, în șase luni ale anului, de 191 milioane USD, cu țările CSI - de 148,1 milioane USD, cu țările Europei Centrale și de Est - de 48,6 milioane USD. Cel mai mare deficit al balanței comerciale Moldova l-a avut cu Ucraina - cca 190 milioane USD.
Avînd în vedere scăderea marjei de profit a exportatorilor și scăderea investițiilor în ramurile exportatoare, în opinia noastră, deficitul comercial la sfîrșitul anului va depăși 30% din PIB. Riscam să vedem fuga capitalului străin și deprecierea leului. Pare a fi un scenariu, și nu unul improbabil.
4. Moldova și lumea
Potrivit datelor Comitetului de Statistică al CSI, Republica Moldova este restanțieră la unii indicatori economici înregistrați în prima jumătate a anului 2005, inclusiv în dezvoltarea transporturilor, industriei sau nivelul inflației.
Cu un regres de 19% în transportul mărfurilor pentru prima jumătate a anului, Moldova încheie topul CSI la acest indicator. Descreșteri ale transporturilor de mărfuri au mau înregistrat doar Kîrgîzstan (-3,9%) și Ucraina (-1,9%). Restul statelor membre ale CSI au sporit transporturile, cea mai mare creștere fiind realizată în Georgia (+9%).
În ceea ce privește creșterea în industrie, Moldova se situează pe poziția a treia de la coadă cu o creștere de 4,6% în T1'2005 devansînd iarăși doar Kîrgîzstanul (-9,8%) și Rusia (+4%). Cea mai înaltă creștere industrială, de 20,1%, s-a înregistrat în Azerbaidjan.
În "topul" inflației Moldova se situează pe locul șapte printre cele zece state ale CSI ce au prezentat date cu privire la indicele prețurilor de consum (IPC). În prima jumătate a anului în Moldova s-a înregistrat o inflație de 4,7%, creșterea prețurilor fiind mai mică doar ca în Azerbaidjan (4,8%), Ucraina (6,4%) și Rusia (8%). Cea mai mică inflație a fost consemnată în Georgia (0,7%).
La 30 iulie Guvernul Republicii Moldova a adoptat două hotărîri în regim de urgență: 1) "Privind confirmarea garanțiilor principale pentru populația Transnistriei"; și 2) "Cu privire la regularizarea fluxurilor de mărfuri ce constituie obiectul activității de comerț exterior al Transnistriei". Hotărîrile constituie inițiative ale Președintelui Voronin și au fost adoptate în vederea executării Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al Transnistriei adoptate de Parlament la 22 iulie 2005.
Garanțiile adoptate de către cabinetul de miniștri se referă la drepturile de proprietate ale persoanelor fizice și juridice din Transnistria la data intrării în vigoare a legii în cauză, păstrarea nivelului de protecție socială actual și accesul la alte servicii sociale pentru toate categoriile de populație din Transnistria. În plus, este garantată menținerea locurilor de muncă pentru colaboratorii departamentelor de forță ale Transnistriei, angajaților procuraturii, judecătoriilor, avocaturii, cu păstrarea vechimii de muncă, precum și accesul acestora la funcții similare în organele din dreapta Nistrului.
Potrivit celei de-a doua hotărîri, agenții economici din Transnistria vor avea posibilitatea să obțină documentele necesare pentru efectuarea operațiunilor de export-import pentru o perioadă de șase luni. Acestea vor obține coduri IDNO și vor fi înscrise provizoriu în Registrul de Stat al întreprinderilor și organizațiilor. Procedurile vamale și controlul vamal privind mărfurile de export-import introduse și scoase din Transnistria vor fi efectuate de Serviciul Vamal al Republicii Moldova.
Hotărîrea aprobată de Guvern conține precizări și în ceea ce ține de restituirea sumelor drepturilor de import, obținerea formularelor pentru certificatele de origine a mărfurilor și alte aspecte ale activităților de comerț exterior.
Potrivit textului hotărîrii, reluarea evidenței agenților economici în vederea obținerii documentelor pentru efectuarea operațiunilor de export-import se face în scopul reintegrării țării, depășirii consecințelor conflictului, precum și în legătură cu apropiata instituire a controlului internațional și a monitorizării segmentului transnistrean de frontieră între Republica Moldova și Ucraina.
Anterior Guvernul Ucrainei a publicat o serie de decizii, dar care nu au intrat încă în vigoare, cu privire la reglementarea activității de export-import la frontiera moldo-ucraineană, potrivit cărora transportarea mărfurilor din Moldova se poate face doar cu acte vamale pe care figurează ștampila RM, iar mărfurile care sosesc din regiunea transnistreană pe teritoriul Ucrainei vor putea trece doar prin punctele de control la care este prezentă vama Moldovei.
Cele două hotărîri guvernamentale au fost lansate la 29 iulie în cadrul ședinței de închidere a sesiunii de primăvară-vară a Parlamentului de către Președintele Voronin, care a menționat că "chestiunea garanțiilor pentru populația Transnistriei, obiectivul legalizării economiei Transnistriei în spațiul juridic al Moldovei, constituie cele mai importante obiective ale perioadei imediat următoare. ... Trebuie să le spunem limpede și fără echivoc locuitorilor din Transnistria că reunificarea țării este un avantaj pentru fiecare locuitor, că nu trebuie și nu vor exista pierderi materiale și sociale în urma reintegrării". Președintele a cerut Legislativului să adopte, pînă la 10 octombrie 2005, întreaga bază legislativă necesară pentru respectarea garanțiilor.
Hotărîrile guvernamentale se înscriu în eforturile declarate ale actualei guvernări de la Chișinău de a acorda asistență umanitară, politică și economică populației din Transnistria. Nu este însă clar de unde va găsi Chișinăul mijloacele financiare pentru aplicarea în practică a garanțiilor adoptate, în special cele care se referă la protecția socială. În plus, apar mai multe semne de întrebare în ceea ce privește garantarea drepturilor de proprietate ale persoanelor fizice și juridice, în condițiile în care autoritățile de la Chișinău au declarat în repetate rînduri drept nelegitim procesul de privatizare desfășurat de mai mulți ani în regiunea transnistreană.
Misiunea experților europeni este un răspuns la scrisoarea comună a președinților RM și Ucrainei din 2 iunie 2005, adresată Comisiei Europene în vederea acordării suportului în securizarea frontierei moldo-ucrainene pe segmentul transnistrean al acesteia. Proiectul Memorandumului prevede că această misiune urmează să activeze permanent o perioadă îndelungată la punctele de control de pe teritoriul ucrainean, experții europeni avînd posibilitatea să participe ca observatori la întreg procesul de control vamal și de grăniceri sau al altor servicii.
Autoritățile ucrainene nu sînt însă de acord cu monitorizarea permanentă a porțiunii de hotar, pledînd pentru o misiune temporară. Potrivit lui Dmitri Tkaci, negociatorul principal din partea Ucrainei pentru problema transnistreană, divergențile dintre poziția Chișinăului și Kievului sugerează că Comisia Europeană ar trebui să semneze acorduri separate cu RM și Ucraina, dat fiind faptul că un acord tripartit ar fi extrem de dificil să poată fi semnat.
Cu o săptămînă înaintea sosirii experților europeni la Chișinău, Președintele Voronin oferise un interviu revistei germane Frankfurter Allgemeine Zeitung în care afirmase că o misiune provizorie de monitorizare a segmentului transnsitrean ar fi lipsită de eficacitate pe motiv că "pentru actele de contrabandă sînt necesare cinci minute, și nu 24 de ore". Această atitudine a Președintelui Voronin ar putea fi o reacție la afirmațiile liderului separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, că l-ar fi convins pe Președintele ucrainean, în cadrul întîlnirii cu acest din luna iulie, să anuleze hotărîrea din 26 mai 2005 a primu-ministru ucrainean, Iulia Timoșenco, de a permite exportul mărfurilor transnistrene prin teritoriul ucrainean doar în baza actelor perfectate în conformitate cu legislația RM.
Astfel, poate fi înțeles faptul că Președintele Vladimir Voronin s-a arătat mulțumit de proiectul Memorandumului Comisiei Europene. Voronin și-a exprimat recunoștință față de UE pentru acest proiect, menționînd că: a) implicarea UE în securizarea frontierei moldo-ucrainene poate spori siguranța regională; b) va ajuta RM și Ucraina să aplice standardele europene în domeniul controlului de grăniceri, vamal și fiscal; c) va contribui la atingerea obiectivului de întregire a RM.
Summit-ul CSI de la Kazani
Igor Boțan
A devenit deja tradiție că desfășurarea summit-urilor CSI să fie însoțite de prognoze și comentarii referitoare la necesitatea constatării decesului sau, dimpotrivă, necesitatea reanimării acestei structuri regionale. Recentul summit, desfășurat la 26 august 2005 la Kazani, Federația Rusă, nu a fost o excepție în acest sens. De obicei, observatori pesimiști afirmă că "pacientul - CSI" este mai mult mort decît viu, iar cei optimiști consideră că situația este inversă. Compromisul dintre pesimiști și optimiști reducîndu-se la constatarea că, de fapt, CSI se află în comă. De aici vin și permanentele inițiative de reanimare a CSI-ului în întregime, sau de evitare a eliminării "necrozelor" prin lansarea unor inițiative de integrare diferențiată, graduală, cu "viteze diferite" a unor micro-comunități de state în cadrul CSI - Uniunea Rusia-Belarus (URB), Uniunea Euro-Asuiatică (UEA), Spațiul Economic Comun (SEC). Însă și aceste structuri rămîn, deocamdată, destul de efemere, în pofida potențialului de care dispun.
Această situație se explică prin faptul că de la bun început CSI nu a avut un concept clar de dezvoltare. În prezent este vehiculată formula potrivit căreia principalul merit al CSI ar fi cel de "divorț civilizat" al fostelor republici sovietice, lucru constatat recent chiar de Președintele Rusiei, Vladimir Putin. Inițial, nu era tocmai așa, însă manifestarea extrem de slabă a potențialului de integrare economică al CSI, în pofida zecilor de summit-uri și sutelor de documente adoptate în cadrul acestora, a contribuit la acceptarea acestei viziuni. Cauza unei astfel de stări de fapt poate fi găsită în atitudinea inițială a autorităților Rusiei față de CSI. Astfel, imediat după instituirea CSI, în mod explicit despre eventualul rol al acestei organizații a vorbit cel mai liberal ministru al Afacerilor Externe a Rusiei, Andrei Kozîrev, care afirma că spațiul CSI are menirea de a fi o zonă a intereselor exclusive ale Rusiei, iar consilierul Președintelui Boris Elțin, Andranic Migranean, preciza acest gen de afirmații, adăugînd că Rusia trebuie să promoveze față de CSI o politică similară asemenea doctrinei Monroe. Ulterior, și înalte oficialități și experți ruși au făcut declarații referitoare la rolul CSI în menținerea influenței Rusiei în acest spațiu, inclusiv prin intermediul unui imperialism liberal, cu conotații preponderent economice. Un rol specific în acest sens, îi revenea și "centurii de siguranță", formate din enclave separatiste, menite să nu permită ieșirea unor state CSI din orbita de influență a Rusiei. Evident, în contrapondere, celelalte state CSI au pus accentul preponderent pe "consolidarea propriilor suveranități", evitînd constituirea a orice fel de structuri supranaționale în cadrul CSI și acceptînd doar structuri de coordonare în diverse domenii de cooperare.
Evenimentul de cotitură în soarta CSI s-a produs în cadrul summit-ului de la Ialta din septembrie 2003, cînd a fost proclamată intenția constituirii de către Rusia, Ucraina, Belarus și Kazahstan a SEC. După acel summit a devenit relativ clară strategia Rusiei în CSI, profilîndu-se trei domenii distincte de interese ale acesteia în spațiul respectiv: a) economic și comercial; b) militar și de securitate; c) umanitar și informațional. Diferențierea este destul de relevantă. Deși, practic, toate statele CSI își doresc o cooperare economică strînsă, după summit-ul de la Ialta nu toate mai sînt admise pentru o astfel de cooperare. Spre exemplu, primele semnale de răcire dintre actualele autorități ale RM și cele ale Rusiei s-au manifestat imediat după summit-ul de la Ialta, cînd RM nu a fost invitată în SEC. Pentru participarea în cadrul SEC au fost invitate doar statele cu cel mai impunător potențial economic, PIB-ul cărora constituie 90% din PIB-ul CSI. În acest cvartet Rusia și Kazahstan sînt relativ autosuficiente din punct de vedere economic datorită bogățiilor naturale imense și a exportului hidrocarburilor. Belarus și Ucraina, deși sînt mari importatori de hidrocarburi, sînt relativ dezvoltate din punct de vedere economic, avînd particularități extrem de atractive pentru Rusia. Astfel, regimul lui Lucașenco supraviețuiește preponderent datorită suportului Rusiei, ceea ce îl face să exceleze în materie de retorică integraționistă în cadrul statului comun - URB. Ucraina este extrem de atractivă dat fiind ponderea ei economică, geostrategică și istorică pentru Rusia.
Cooperarea și integrarea economică fără o componentă militară pare a fi considerată riscantă de către Rusia pentru a-și consolida influența în CSI. De aceea interesul economic pare să depindă de apartenența țărilor CSI la Acordul privind Securitatea Comună (ASC). Probabil este vorba despre o logică general acceptată. Spre exemplu, extinderea UE asupra fostelor state comuniste din Europa de Est este precedată de integrarea acestora în NATO. Din statele CSI invitate în SEC doar Ucraina nu face parte din ASC, însă importanța excepțională a Ucrainei pentru Rusia o face calificabilă pentru SEC.
Celelalte state din CSI cu o pondere economică mică, și care țin la suveranitatea lor, evitînd să facă parte din ASC nici nu pot spera să fie invitate în SEC. Pentru acestea ultimul argument de menținere a lor în CSI este "centura de securitate" separatistă (Transnistria, Abhazia&Osetia de Sud, Karabahul de Munte). Astfel, grupul - Armenia, Azrbaidjan, Georgia și Moldova nu pot să beneficieze, pe deplin, de avantajele economice în cadrul CSI și nici nu pot părăsi această structură fără ca să evite eventuale mari complicații. Ceea ce poate face o parte din ele, în dependență de interese, este asocierea în structuri mai efemere chiar ca CSI, precum - GUAM.
Drept confirmare a noii strategii a Rusiei față de CSI servesc afirmațiile din ajunul summit-ului de la Kazani a președintelui comitetului pentru relații externe a camerei superioare a Adunării Federale a Rusiei, Mihail Marghelov - "Schimbarea politicii externe a Rusiei, imprimarea unui pragmatism a acesteia, a început acum de cinci ani", adică după accederea la guvernare a Președintelui Vladimir Putin. Agenda inițială a summit-ului de la Kazani, ignorarea propunerilor Ucrainei, au confirmat, la fel ca și anterior, acest lucru. Astfel, problemele economice au fost discutate în cadrul întîlnirii celor patru președinți din SEC. Problemele cooperării militare au reprezentat interes pentru statele parte la ASC, iar "coșul comun" pentru toți include, ca de obicei, probleme legate de festivități, comemorări și probleme de ordin general, dar de interes pentru Rusia: Acordul privind cooperarea umanitară în spațiul CSI; pregătirile pentru celebrarea celei de 60-a aniversări a constituirii ONU; adresarea către comunitatea internațională cu privire la cea de a 20 aniversarea privind tragedia de la Cernobîl; combaterea pericolului terorismului, extremismului, traficului și migrației ilegale.
Mai mulți observatori și analiști au estimat rezultatele summit-ului CSI de la Kazani în termeni negativi pentru soarta acesteia, dat fiind faptul că doar problema comemorării celei de a 20-ea aniversări a tragediei de la Cernobîl a fost susținută în unanimitate, iar Turkmenistanul a spart gheața primul și și-a anunțat sistarea calității de membru al CSI, preferînd calitatea de membru-asociat. Însă lucrurile nu trebuie exagerate. Spre exemplu, Ucraina nu a ratificat vreo aderare a sa la CSI și se consideră, de asemenea, membru-asociat al CSI. Mai mult, președinții Ucrainei și Georgiei, principalii revoluționari din CSI, au găsit și cuvinte elogioase referitoare la lucrările summit-ului.
Pentru a dilua cumva impresia unei stagnări evidente din cadrul CSI, Rusia a propus "reformarea și eficientizarea activității organelor de conducere" ale acesteia prin instituirea unui "consiliu al înțelepților" format din persoane publice și personalități renumite în diverse domenii. Evident, propunerea este menită să confirme că, cel puțin deocamdată, CSI este doar un club de discuții a celor mai înalte oficialități ale statelor CSI. Dar acest lucru confirmă și caracterul tranzitoriu al summit-ului de la Kazani, după care ar putea urma evenimente cu adevărat spectaculoase pentru soarta CSI legate preponderent de noul context politic internațional și intern din țările membre ale acestei structuri.
Summit-ul de la Kazani s-a desfășurat într-un context politic deosebit, care este favorabil fortificării esențiale a influenții Rusiei în spațiul CSI:
Participarea Președintelui Vladimir Voronin la summit-ul de la Kazani cade în albia afirmațiilor sale precum că "Moldova nu va deveni gropar al CSI", adică Moldova nu va face declarații de ieșire din această structură. Atitudinea față de documentele supuse dezbaterilor s-a redus la formula "Moldova semnează doar documente care nu contravin clauzelor Planului de Acțiuni RM-UE". Este o poziție demnă de respect, însă în situația în care Ucraina a început să șovăie în ceea ce privește integrarea în structurile CSI, dar mai ales în preconizata securizare a hotarelor pe segmentul Transnistrean, RM rămîne oarecum marginalizată. Mai mult, RM suportă pierderi semnificative din cauza impedimentelor în ceea ce privește producția agricolă moldovenească pe piața rusă. O eventuala majorare a prețurilor la gaze ar fi o lovitură extrem de grea pentru RM. Într-o perspectivă mai îndepărtată aceste lucruri ar putea avea un impact semnificativ asupra vieții politice interne din RM, mai ales a revigorării opoziției pro-CSI-ste.
Șomajul: un blestem al tranziției
Valeriu Prohnițchi, EXPERT-GRUP
Analiza șomajului este una dintre cele mai dificile și mai responsabile părți ale analizei economice. Acest lucru e cauzat de faptul că în desișul datelor statistice se ascunde nu un fenomen economic sec, ci sorți și tragedii umane. Iar guvernele, cît de liberale ar fi și cît de puțin ar interveni în jocul forțelor economice de piață, trebuie să-și bată capul pentru a găsi soluții pentru șomajul rampant. Mai multe argumente pledează în favoarea urmăririi atente a fenomenului și în favoarea unor politici active de ocupare a forței de muncă.
În primul rînd, a fi șomer nu este pur și simplu un calificativ economic al individului, ci o stare socială, una de clasă chiar. Este o etichetă care îl marchează profund din punct de vedere psihologic pe cel care o poartă. Șomajul devine un factor de risc care îl poate determina pe om să apuce o cale criminală, să cadă în patima beției sau să se comporte violent în familie. În Moldova observăm frecvent asemenea influențe nefaste.
În al doilea rînd, șomajul reprezintă o formă gravă de risipă a resurselor necesare pentru asigurarea creșterii economice și acumularea unor venituri mai mari. La rîndul ei, creșterea trebuie să genereze noi locuri de muncă, ducînd la îmbunătățirea standardelor de viață pentru mase largi de oameni și la reducerea inegalităților în distribuirea veniturilor. Dacă acest lucru nu se întîmplă, atunci de veniturile create beneficiază un segment relativ îngust de oameni. În Moldova avem de a face cu o asemenea situație, agravată de faptul că 40% din populație este angajată în sau subzistă din activități agricole ce aduc venituri foarte mici.
Iar în al treilea rînd, șomajul poate fi foarte costisitor în termeni politici, multe guverne în lume nu a mai putut fi realese după ce șomajul a atins cote înalte.
În Moldova analiza șomajului devine complicată din cauza datelor statistice incomplete. În țările economic dezvoltate, șomajul este calculat pe baza datelor înregistrate lunar de oficiile de forță de muncă. În Moldova, aceasta metodă nu funcționează deoarece majoritatea cetățenilor nu se prea grăbesc să se înregistreze la oficiile de forță de muncă. În trimestrul 2 al anului curent oficii în cauză au înregistrat 27 mii cetățeni, deși conform Anchetei Forței de Muncă în Moldova erau aproape 96 de mii de șomeri. Această lipsă de interes ar trebui să dea de gîndit politicienilor. Ea denotă ori ineficiența politicii guvernamentale de susținere a șomerilor, ori faptul că cetățeanul pur și simplu nu are încredere și nu așteaptă nimic de la stat, oficiul forței de muncă fiind în această situație una din întruchipările autorității de stat.
Informația despre șomaj este colectată pe baza Anchetei Forței de Muncă, ceea ce înseamnă că șomerul trebuie să fie "prins" de Biroul de Statistică. În situația în care cetățeanul are un loc de muncă temporar, chiar de numai cîteva zile sau săptămâni (de exemplu, este angajat de vecinul său în calitate de zilier la munci agricole), atunci în mod elementar el nu va fi găsit acasă pentru a completa chestionarul. În conformitate cu definiția recomandată de Biroul Internațional al Muncii, pentru a fi șomer persoana trebuie: 1) să nu aibă un loc de muncă; 2) să fie disponibil să înceapă lucrul în două săptămîni, dacă ar găsi imediat acest loc de muncă; și 3) să fie în căutarea unui loc de muncă. Este o definiție cuprinzătoare, una mai bună nici nu poate fi imaginată. La noi, însă cetățeanul poate să aibă un loc de muncă, dar să nu fie efectiv remunerat pentru lucrul prestat (un fenomen aberant, rar întîlnit în țările europene). Statistica arată că în iulie 2005 suma datorată de patroni pentru retribuirea muncii depășea 126 milioane lei.
De asemenea, în Moldova unde salariile sînt foarte mici, iar în sectoare ca agricultura sînt de-a dreptul mizerabile, cetățenii pot să nu fie deloc disponibili să înceapă lucrul în două săptămîni și pot să nu caute activ un loc de muncă. În loc de aceasta, cetățeanul mai degrabă ar căuta activ o firmă turistică care să-l ajute să emigreze peste hotare, în țări cu salarii mai mari.
Șomajul în Moldova corelează strîns cu emigrarea forței de muncă peste hotare. Mai exact, emigrarea servește ca un factor ce atenuează presiunile asupra pieței muncii și reduce în mod substanțial rata șomajului. Nu este greu de imaginat ce tulburări sociale ar fi avut loc dacă cetățenilor, dintr-un motiv sau altul, li s-ar fi interzis să emigreze.
În 2004 Biroul Național de Statistică a depistat 345 mii de persoane ca fiind plecați peste hotare la muncă1. Să presupunem că ei ar fi fost în țară, completînd cohorta celor economic activi. Studiile existente arată că 1/3 din emigranții moldoveni înainte de plecarea peste hotare nu aveau un loc de muncă2. Deci, putem admite că din cei 345 de mii de cetățeni care nu ar fi emigrat, 115 de mii ar fi fost șomeri. Utilizând noile date, rata șomajului în 2004 ar fi fost nu 8%, ci 13%. Dar, nu este exclus că, mai devreme sau mai tîrziu, jumătate sau chiar mai mult din potențialii emigranți ar fi rămas fără un loc de muncă, majorînd numărul șomerilor.
Mai mult, trebuie de ținut cont și de faptul că emigrarea este însoțită de transferuri de venituri de peste hotare care le permit celor rămași acasă să refuze locurile de muncă prost remunerate. Dacă nu ar fi fost emigrarea, numărul celor care ar fi căutat locuri de muncă, chiar și prost remunerate, ar fi crescut, aducînd un spor semnificativ la rata șomajului.
Statistica spune că șomajul îi afectează în mod deosebit pe cei cu vîrsta cuprinsă între 15 și 29 de ani. Ei formează cel mai numeros grup de șomeri cu o pondere de 36%. Nu întîmplător, ei sînt și categoria cea mai mare în rîndul emigranților. Cu cel mai mare risc de șomaj se confruntă tinerii de vîrsta de 20-24 de ani, majoritatea fiind absolvenți ai instituțiilor superioare de învățămînt. Incidența șomajului în această grupă de vîrstă a crescut de la 15,3% în 2002 la 25,2% în 2004. Judecînd după tendințele din primele două trimestre ale anului curent, acest indicator va urca la 30% în 2005. Situația este deosebit de gravă pentru bărbații tineri care locuiesc în orașe, riscul lor de a nu găsi un loc de muncă pe potrivă fiind mai mare decît în mediu pe țară.
În anul 2004 peste 20 mii de studenți au absolvit instituții de învățămînt profesionale, secundare și superioare. Nu cunoaștem cîți dintre ei au fost angajați, dar este bine știut faptul că patronii preferă specialiști cu experiență decît pe cei care abia au părăsit băncile colegiului sau universității. Guvernul face unele încercări timide de a încuraja angajarea tinerilor absolvenți, dar resursele alocate pentru aceasta sînt prea mici și politica dată este limitată numai la cei care au studiat cu finanțare de la buget3.
Tendințele demonstrate de indicatorii pieței muncii și ineficiența politicii guvernamentale de ocupare a forței de muncă spun că emigrarea va fi în continuare alimentată și chiar ar putea să se intensifice din contul tinerilor care nu mai au speranța să se angajeze în țară. Datele statistice recente arată că emigrarea nu dă semne de ranversare. În trimestrul 2, 2005 numărul celor identificați de BNS ca fiind plecați peste hotare depășise 380 mii și este de așteptat ca pînă la sfîrșitul anului să depășească 400 mii.
Economia națională nu este în stare să ofere locuri de muncă pentru cei care intră în categoria populației economic active. Iar atunci cînd un loc de muncă poate fi găsit, salariul oferit de multe ori îl determină pe angajat la scurt timp să-și abandoneze patronul. În aprilie-iunie 2005 în Moldova au fost organizate o serie de tîrguri de locuri de muncă pentru tineri, ocazie cu care un oficial public spunea că salariul mediu oferit la aceste tîrguri este de 900 lei. O asemenea remunerare este absolut inacceptabilă pentru absolvenții instituțiilor superioare de învățământ, mulți dintre ei investind în mod sîrguincios în cunoștințele lor preț de 4-5 ani.
Absolvenții treptei universitare se mai confruntă și cu alte probleme. În primul rînd, calitatea cunoștințelor și deprinderilor nu corespunde criteriilor înaintate de angajatori. Absolvenții sînt bine, uneori foarte bine pregătiți teoretic, dar lipsiți de orice pregătire practică. În al doilea rînd, sistemul educațional superior oferă specialități ce reflectă cererea curentă pentru facultăți "de prestigiu": 22% din absolvenții sînt de la facultățile de drept, 21% de la cele economice, 12% de la filologie și limbi străine. Dar aceasta repartiție nu corespunde cererii existente pe piața forței de muncă, unde se caută tot mai mulți ingineri-mecanici, programatori și constructori. Majoritatea tinerilor juriști, economiști și traducători fie că vor fi nevoiți să accepte oferte care nu corespund specializării lor, fie să ia calea străinătății. Puține la număr sînt acele țări care, asemeni Moldovei, își permit luxul de a pregăti șomeri și emigranți cu studii superioare.
La această ediție au contribuit:
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |