ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20060831/index.shtml


e-journal, an. IV, nr. 79, 1-31 august 2006

Activitatea instituțiilor publice

Politici economice

Problema transnistreană

Relații externe

Studii, analize, comentarii

Activitatea instituțiilor publice

Guvern

1.1. Numiri. Remanieri

Guvernul a propus numirea analistului politic Nicolae Chirtoacă în funcția de Ambasador al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii, precum și numirea ministrului justiției Victoria Iftodi în funcția de Ambasador al RM în Franța.

Executivul a propus numirea lui Eduard Melnic, vicerector al Academiei de Administrare Publică, în funcția de Ambasador Extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Letonia, țară unde Moldova și-a înființat recent misiunea diplomatică.

În ședința din 16 august Guvernul l-a eliberat pe Oleg Cușnir din funcția de director al Complexului "Casa Presei". Motivul demisiei nu este enunțat, utilizîndu-se sintagma tradițională "în baza cererii depuse".

1.2. Hotărîri

1.3. Ședințe. Decizii. Declarații

Preocupări pentru situația din sectorul energetic

În cadrul unei întrevederi a Prim-ministrului cu un grup de investitori din Germania a fost discutată perspectiva de dezvoltare în Moldova a ramurii de producere a biocarburanților. Directorul general al companiei Bio Company Raps din Germania a menționat că în Moldova există oportunități sporite pentru dezvoltarea ramurii de producere a biocarburanților și compania respectivă deja realizează construcția în orașul Lipcani a unei uzine de producere a uleiului de rapiță, utilizat în industria biodieselului. Uzina se preconizează a fi dată în exploatare pînă la finele anului 2006. Totodată, compania va investi în cultivarea rapiței, inclusiv prin sporirea calității soiurilor, mecanizarea procesului de recoltare. Vasile Tarlev a mulțumit pentru dorința antreprenorilor germani de a colabora cu Moldova și a exprimat disponibilitatea de a acorda susținerea necesară întru realizarea proiectelor investiționale comune.

La ședința cu privire la realizarea proiectelor de construcție a gazoductelor în Moldova a fost analizată implementarea programului național în domeniu, constatîndu-se că toate raioanele țării au elaborat și aprobat programe locale de gazificare. La 1 ianuarie 2006 erau gazificate 614 localități, (circa 40% din numărul total a localităților țării). Pe parcursul anului 2006 se preconizează gazificarea a cel puțin 190 de localități, din bugetul de stat fiind alocate peste 71 milioane de lei. Primul ministru a apreciat ca prioritare în asigurarea securității energetice a țării construcția gazoductului Bălți-Ungheni, Tocuz-Mereni și a liniei de distribuție a energiei electrice Novodnestrovsk-Bălți.

Intervenții în domeniul medical

Guvernul a decis să asigure din contul statului persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil invalid cu severitatea de gradul I (circa 500 persoane) și mamele cu șapte și mai mulți copii (circa 300 de familii). Pentru asigurarea categoriilor respective în anul 2006 vor fi alocate suplimentar din buget circa 4 milioane de lei.

Convocînd o întrunire cu managerii instituțiilor medicale din țară, Prim-ministrul a declarat că doar folosind mecanismul centralizat de procurare a medicamentelor se poate obține calitate, transparență și preț accesibil al acestora. Vasile Tarlev a declarat că vor fi impuse condiții mai drastice pentru furnizorii de preparate farmaceutice, "pentru excluderea intermediarilor de pe piață".

De notat că în aceeași perioadă, Liga Farmaciștilor din Moldova susține că în farmaciile din țară lipsesc medicamentele ieftine, în condițiile cînd peste 90 % din necesități este acoperită datorită importului. Conform declarațiilor unor reprezentați ai Ligii, prețurile interne la medicamente au crescut în mediu cu 173%, în timp ce importul s-a micșorat cantitativ cu 40% în comparație cu perioada analogică a anului 2005. Astfel, s-a format un deficit de medicamente ieftine de primă necesitate. Prețurile au crescut și din cauza anulării facilităților la TVA, a impunerii cerințelor pentru implementarea Sistemului informațional automatizat "Nomenclatorul de stat al medicamentelor" (procurarea și instalarea unui program special, impunerea aplicării panglicii latente pe fiecare medicament, costurile de personal etc.).

Implementarea programului "SALT"

Conform unor informații difuzate de mass-media, Ministerul educației și tineretului a negociat cu o companie din Marea Britanie achiziționarea a peste 10 mii de calculatoare, la un preț de circa 55 dolari SUA. Pînă la începerea anului de studiu, 360 de profesori urmează un curs de instruire de 10 zile pentru a însuși utilizarea soft-urilor educaționale la disciplinele școlare, in cadrul realizării Programului "Salt". Din luna septembrie vor fi organizate cursuri de instruire pentru cadrele de conducere ale instituțiilor de învățămînt și funcționarii direcțiilor generale de învățămînt, astfel ca pînă la finele anului să fie instruiți 10 mii de profesori - formatori locali. Potrivit datelor Ministerului de ramură, transpunerea în practică a Planului de acțiuni pentru implementarea Programului "Salt" în anii 2007-2009 va necesita circa 400 milioane de lei, Ministerul Finanțelor planificînd alocarea a ceva mai mult de 100 milioane de lei în următorii 3 ani.

La 30 august a fost inaugurat Centrul Tehnologii Informaționale și Comunicaționale în Educație, menit să asigure: formarea sistemului de pregătire continuă a profesorilor pentru predarea informaticii; formarea profesorilor de alte discipline școlare în domeniul aplicării tehnologiilor informaționale și comunicaționale; elaborarea softurilor educaționale pentru diferite discipline școlare; elaborarea și editarea materialelor didactice pentru profesorii de informatică; elaborarea materialelor didactice în format electronic pentru disciplinele școlare; monitorizarea utilizării rețelei INTERNET și aplicării tehnologiilor informaționale și comunicaționale în educație; crearea și administrarea site-ului (portal) educațional; formarea bazelor de date care vor fi utilizate în monitorizarea și administrarea sistemului educațional etc.

Proiectul bugetului 2007

Factori de decizie din cadrul Guvernului au examinat principalele prevederi ale proiectului bugetului pentru anul viitor. Noutățile bugetului sînt determinate de principiile politicii bugetar-fiscale pe anul următor, adoptate de Parlament la finele lunii iulie. Printre elementele noi sînt invocate: - reducerea cotelor la impozitul pe venit; - posibilitatea de a trece la deduceri un volum mai mare de cheltuieli; - scutirea de impozitul pe venit pe o perioadă de 3 ani a agenților economici care fac investiții de 2 milioane dolari și care reinvestesc 80% din profitul obținut, în bugetul 2007 fiind propuse înlesniri și pentru investițiile ulterioare de 5, 10, 20 și 50 milioane dolari; - întreprinderile de microfinanțare vor fi egalate în drepturi și obligațiuni cu băncile, vor fi scutite de impozitul pe venit pe 3 ani (dacă vor acorda credite pe termen de peste 3 ani). Pentru investiții publice nu se propun majorări esențiale, suma preconizată în bugetul 2007 constituind peste 300 milioane de lei. Limitarea posibilităților investiționale este argumentată de creșterea cheltuielilor generată de scumpirea gazelor naturale și implementarea legii salarizării în sectorul bugetar.


Președinție

2.1. Decrete

Vladimir Voronin a semnat decretul privind numirea lui Nicolae Chirtoacă în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii.

Mai multor persoane le-au fost conferite înalte distincții de stat pentru contribuție la reconstrucția Complexului Memorial "Eternitate". Prin decret al Președintelui Republicii Moldova, "Ordinul de Onoare" le-a fost conferit lui Anatoli Petrovski, director general al unei Corporații Textile din Tiumen, Federația Rusă și lui Vasile Ursu, primar general interimar al municipiului Chișinău. Conform art.171 al Legii 123/30.07.1992 cu privire la distincțiile de stat ale Republicii Moldova, "Ordinul de Onoare", distincție introdusă în anul 2002 la propunerea șefului statului, se conferă: pentru contribuție meritorie la consolidarea statalității, la promovarea reformelor și a transformărilor democratice; pentru activitate deosebit de rodnică în organele de stat și pe tărîm social; pentru merite deosebite în dezvoltarea relațiilor de prietenie și colaborare dintre Republica Moldova și alte state, pentru contribuție remarcabilă la integrarea republicii în structurile internaționale; pentru activitate intensă de pacificare; în semn de apreciere pentru activitatea de binefacere și sponsorizare, pentru susținerea în permanență a acțiunilor social-umanitare.

2.2. Ședințe. Decizii. Declarații

Sugestii pentru activitatea administrației publice locale

La 4 august Președintele țării a participat la prima ședință a Consiliului colegial al Ministerului Administrației Publice Locale, în cadrul căreia a formulat sugestii privind activitatea Ministerului. Vladimir Voronin a reiterat importanța instituției și s-a referit la necesitatea stabilirii actelor și dispozițiilor care pot fi emise de minister, a caracterului informației solicitate de la organele publice locale și raionale. Șeful statului a sugerat ministerului: - revizuirea pachetului de documente, aflate în circulație la nivelul autorităților publice locale și raionale, din punct de vedere al raționalității și necesității reale a acestora; - să intensifice eforturile în vederea informatizării sistemului și asigurării, prin intermediul acestuia, a interacțiunii directe dintre ministerul de resort, Guvern și organele administrației publice teritoriale; - efectuarea unei investigații a caracterului plîngerilor, parvenite de la cetățenii din teritoriu, a motivelor nesoluționării lor la nivelul autorităților publice locale. În opinia șefului statului, colaboratorii ministerului trebuie să acorde o atenție sporită realizării programelor de stat în teritoriu, inclusiv Programului Național "Satul Moldovenesc". Una din sarcinile de actualitate va fi acordarea de asistență în crearea zonelor economice libere și parcurilor tehnologice în mai multe raioane ale țării.

La 28 august Președintele Republicii Moldova a prezidat o ședință în care au fost discutate perspectivele proiectelor ce țin de dezvoltarea și modernizarea municipiului Chișinău. Șeful statului a accentuat că procesul inițiat trebuie să continue într-un ritm susținut, continuînd sau inițiind implementarea diverselor proiecte: cartiere model, construcția Gării auto de Nord, amenajarea cimitirului central, reparația străzilor, reabilitarea havuzurilor, renovarea șoselelor, amenajarea zonei rîului Bîc, procurarea unităților de transport public și a tehnicii de deszăpezire, iluminarea străzilor, construcția unui azil pentru bătrîni etc. O atenție specială urmează a fi acordată aspectului calitativ al lucrărilor, principiilor de selectare a antreprenorilor, precum și mecanismelor de acumulare a surselor de susținere financiară a proiectelor, din bugetul de stat, municipal și aportul sponsorilor.

Preocupări privind situația din sectorul vitivinicol

Vladimir Voronin a prezidat o ședință cu participarea Prim-ministrului, factorilor de decizie din cadrul Guvernului și Președinției, consacrată pregătirii ramurii viti-vinicole pentru campania de recoltare și achiziție a strugurilor și pentru sezonul de vinificație-2006. Șeful statului a accentuat că desfășurarea în termen optim a campaniei de recoltare și de achiziționare a strugurilor de viță-de-vie are o importanță majoră pentru economia națională, acest fapt decurgînd din rolul strategic al viticulturii și vinificației. Voronin a propus întreprinderilor de prelucrare a strugurilor să desfășoare, în comun cu Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Agenția "Moldova-Vin", Institutul Național de Protecție a Plantelor și altor organe abilitate, măsuri de verificare a respectării Regulamentului național privind aplicarea pesticidelor, altor acte normative ce reglementează ramura. De asemenea, el a optat pentru urgentarea creării, pe lîngă Institutul Național al Viei și Vinului, a Laboratorului național pentru certificarea calității băuturilor alcoolice destinate exportului, în ideea ca acesta să obțină în scurt timp acreditare internațională și să contribuie la pătrunderea producției vinicole moldovenești pe piețele occidentale. Președintele a reiterat necesitatea continuării activităților de diversificare a piețelor de desfacere a vinurilor autohtone, de reducere a exportului producției vinicole-materie primă și a vinului în vrac, de extindere a plantațiilor de viță-de-vie de soiuri europene.

În cadrul întîlnirii cu membrii delegației guvernului popular al provinciei Yunnan a Republicii Populare Chineze, Vladimir Voronin și-a exprimat speranța că vizită va conduce la o mai bună cunoaștere a oportunităților de afaceri din sfera vini-viticolă, la identificarea unor noi direcții de colaborare reciproc avantajoasă. În timpul apropiat, în regiunea respectivă urmează a fi inaugurată o Casă a Vinului moldovenesc, reprezentanții chinezi menționînd că înalta calitate și prețul rezonabil al vinurilor moldovenești creează premise reale pentru extinderea prezenței produselor Moldovei pe piața Chinei.

Vizită la Moscova

La 8 august Președintele Republicii Moldova a avut la Moscova o întrevedere cu Președintele Federației Ruse. Întrevederea, despre care anterior se anunța că urmează să aibă o importanță crucială, a fost calificată drept una "de lucru". Deși se anunță că întrevederea a durat circa 2 ore, comunicatele de presă informează doar că a fost discutată problematica transnistreană și întregul spectru al relațiilor bilaterale moldo-ruse. În calitate de măsuri pentru depășirea problemelor existente în relațiile dintre cele două țări a fost convenită reluarea activității comisiei interguvernamentale moldo-ruse (în special, în domeniul umanitar), întreprinderea unor acțiuni comune în vederea intensificării cooperării comercial-economice.

Revenit la Chișinău, Vladimir Voronin a convocat o ședință de lucru pe marginea rezultatelor vizitei, la care a informat asupra detaliilor întrevederii pe care a avut-o cu Vladimir Putin. Președintele Moldovei a dispus elaborarea unui plan de măsuri orientate spre depășirea dificultăților existente, precum și spre soluționarea problemelor nesoluționate.

Participare la festivitățile prilejuite de sărbătoarea națională Ziua Republicii2

Președintele Republicii a participat la marea majoritate a festivităților prilejuite de aniversarea a 15 ani de la proclamarea independenței țării. La ședința festivă din 26 august, șeful statului a rostit o alocuțiune, în cuprinsul căreia a expus teze conform cărora:

Interviu pentru BBC

În interviul acordat Postului de radio BBC, Vladimir Voronin a făcut un șir de declarații privind importante probleme de politică internă și externă:


1 De notat că în luna iulie 2006 a demarat Proiectul "Diminuarea nivelului corupției prin implicarea societății civile în procesul de creație legislativă" implementat de ONG "Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției", în cadrul căruia au fost deja expertizate circa 40 de proiecte de acte legislative, conform unei metodologii special elaborate.

2 Prin Hotărîrea Parlamentului Nr.695-XII din 27.08.91, Ziua de 27 august a fost declarată "Ziua Independenței" și sărbătoare națională a Republicii Moldova. Prin Legea Nr.692 din 27.08.1991 "Ziua Independenței" a fost inclusă în Codul Muncii, ca zi de sărbătoare oficială. Codul Muncii, adoptat prin Legea Nr.154 din 28.03.2003 a substituit denumirea Zilei independenței prin "Ziua Republicii", fără a fi făcute modificări în Hotărîrea Parlamentului Nr.695 și Hotărîrea Nr.433 din 26.12.90 cu privire la zilele de sărbătoare și la zilele de odihnă. Această situație a generat comentarii critice în mass-media, unii autori calificînd drept ilegală substituirea denumirii principalei sărbători naționale a țării.

3 Conform legislației în vigoare (Legea despre statutul deputatului în Parlament, Legea privind pensiile de asigurări sociale), după exercitarea mandatului deputatul nu are practic alte drepturi și facilități decît obținerea unei pensii calculată prin raportare la salariul deputatului în funcție (dacă îndeplinește stagiul de cotizare). Acest drept este acordat în prezent și deputaților în Parlamentul de legislatura a XII-a, care au ocupat în Parlament funcții remunerate (membrii Biroului Permanent (Prezidiului), conducerea Parlamentului, fracțiunilor și comisiilor parlamentare). Se poate constata astfel că Președintele intenționează să propună extinderea dreptului de pensionare în condiții privilegiate și asupra deputaților care nu exercitau în Parlament funcții remunerate permanent.


Politici economice

1. Inflație și prețuri

2. Finanțe publice

3. Sectorul real

4. Sectorul financiar-bancar

5. Sectorul extern

6. Piața muncii


Problema transnistreană

Referendum pe fundalul exploziilor
Igor Boțan

1. Particularitățile referendumului

În Transnistria sînt în faza finală pregătirile pentru desfășurarea referendumului privind renunțarea la independență în favoarea alipirii la Rusia sau reintegrarea cu Republica Moldova, programat pentru ziua de 17 septembrie 2006. Acest referendum, spre deosebire de multiplele referendumuri anterioare, are cîteva particularități. Dacă am admite că preconizatul referendum are măcar un dram de legitimitate, am constata că și aceasta este subminată de modalitatea pregătirii scrutinului:

  1. întrebările expuse consultării sînt formulate în mod deliberat pentru a obține răspunsuri echivoce;
  2. cu mai bine de o jumătate de an înaintea desfășurării referendumului autoritățile transnistrene, susținute de anumite cercuri din Federația Rusă, au recurs la falsuri cu implicarea, pentru prima oară, a unor organizații private din Occident, sperînd astfel să dea pondere justificării dreptul "poporului transnistrean" la autodeterminare, dar, în special, pentru a specula recentul caz al separării Muntenegrului de Serbia și eventuala independență a Kosovo;
  3. autoritățile transnistrene au încălcat și continuă să încalce în mod deliberat dreptul la discutarea liberă și sub orice aspect a chestiunilor expuse votului în cadrul referendumului, așa cum o cer normele general acceptate în domeniul de referință;
  4. pregătirile pentru referendum se desfășoară pe fundalul unor explozii cu caracter dubios în transportul public din Transnistria, care au consecințe tragice pentru cetățeni.

Autoritățile Republicii Moldova, instituțiile democratice internaționale, statele UE, SUA, statele vecine au făcut declarații că nu recunosc legitimitatea referendumului transnistrean. Doar Federația Rusă a lăsat să se înțeleagă că are o altă opinie. Opinăm că modalitatea de organizare a referendumului transnistrean, acțiunile întreprinse de autoritățile separatiste, anulează orice pretenție de valabilitate a referendumului, evident, chiar în ipoteza că acesta ar avea un minim de legitimitate inițială.

2. Formularea echivocă a chestiunilor expuse referendumului și efectele generate

Una din problemele fundamentale în organizarea referendumurilor ține de formularea întrebărilor supuse votului. Formularea echivocă a celor două întrebări și acțiunile propagandistice întreprinse de autoritățile transnistrene au menirea de a asigura rezultatul scontat - separarea de Republica Moldova care să fie urmată de aderarea la Federația Rusă. Evident, în mass-media din Transnistria, practic în totalitate controlată de autorități, nici nu se pomenește de faptul că normele general acceptate referitoare la desfășurarea referendumurilor și plebiscitelor cer ca întrebările să fie formulate distinct și clar, pentru a evita manipulările și răspunsurile cu interpretări echivoce. În acest context, merită menționat faptul că liderul separatist, Igor Smirnov, a declarat în mod public că formularea întrebărilor i-a fost sugerată de experți din Federația Rusă, care i-au atras atenția că legislația acesteia permite incorporarea în componența sa doar a unor state independente.

Cele menționate mai sus au generat dezbateri oarecum controversate în Sovietul Suprem de la Tiraspol, referitoare la formularea întrebărilor. Asta fiindcă, așa cum s-a menționat, cele două întrebări propuse pentru referendum sînt, de fapt, patru. Referitor la prima întrebare, un elementar exercițiu pune în evidență faptul că modalitatea de formulare - "Susțineți menținerea cursului spre independență a Republicii Moldovenești Nistrene cu ulterioară liberă alipire a Transnistriei la Federația Rusă?", induce în mod automat un extra răspuns - acceptul de aderare ulterioară la Federația Rusă, care devine în mod automat un imperativ pentru autoritățile separatiste. Deci, în mod deliberat, nu este lăsată opțiunea referitoare la pledoaria pentru independența Transnistriei, fără aderarea ei ulterioară la Federația Rusă.

Întrebarea de alternativă: "Considerați posibilă renunțarea la independența Republicii Moldovenești Nistrene și ulterioara intrare a RMN în componența Republicii Moldova?", neagă și ea, de fapt, necesitatea existenței Transnistriei. Un eventual răspuns pozitiv la această întrebare, la fel ca și un eventual răspuns pozitiv la prima întrebare, anulează necesitatea existenței "Transnistriei independente". Cea de a doua parte a întrebării, referitoare la integrarea Transnistriei în componența Republicii Moldova, este de prisos, dar ea a fost necesară din considerente de simetrie, pentru a justifica cea de a două parte a primei întrebări. Evident, Transnistria și așa este parte componentă a Republicii Moldova, lucru recunoscut oficial, inclusiv de "singurul susținător al Transnistriei" - Federația Rusă.

Totuși, nu modalitatea ambiguă de formulare a întrebărilor este importantă în sine, ci faptul că preconizatul referendum, oricare ar fi rezultatele lui, este unul de anulare a "independenței" Transnistriei. Constituția Transnistriei, dacă am admite că aceasta este legea supremă chiar a unei entități nerecunoscute, nu prevede renunțarea la independență. Mai mult, liderul separatist, în conformitate cu articolul 69 al pretinsei legi supreme, a depus jurămîntul să apere "suveranitatea și independența". Evident, încălcarea jurămîntului nu e o problemă pentru Smirnov, care a inițiat referendumul, aprobat ulterior de Sovietul Suprem. Atunci cînd lui Smirnov i-au expirat două mandate prezidențiale, nu au existat probleme pentru a-l obține pe cel de al treilea. Este adevărat, că atunci s-a recurs la modificarea constituției. În cazul disputatului referendum nici acest lucru nu a fost făcut, probabil, va fi făcut post factum. Show must go on! Important este ca "singurul susținător" al Transnistriei să accepte procedura, iar explicațiile și justificările ulteriore vor apărea cu siguranță.

3. Recurgerea la falsuri pentru justificarea separatismului

Este un lucru general recunoscut, constatat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), că regimul separatist a apărut și se menține datorită suportului din afara Republicii Moldova. Totuși, autoritățile transnistrene și susținătorii externi ale acestora și-au dorit o minimă legitimitate bazată pe invocarea dreptului internațional. În acest scop s-a recurs la un fals. Istoria respectivă, cu recurgerea la falsuri și utilizarea cu rea credință a numelor unor personalități notorii din lumea științifică pentru justificarea dreptului Transnistriei la autodeterminare externă, a fost descrisă detaliat în publicațiile Jamestown Foundation1 și The Economist2. Rușinoasa retragere a numelor "autorilor" studiului "State soverenity of Pridnetrovskaia Moldovaskaia Respublica (Pridnestrovie) under international law", publicat de către așa-zisul Consiliu Internațional pentru Instituții Democratice și Suveranitatea de Stat (ICDISS), care pretinde că este înregistrat în SUA, sub auspiciile pretinsului Grup de Contact al Forumului Euro-Atlantic Unit, refuzul instituțiilor respective de a răspunde la cele mai elementare întrebări despre statutul și adresele lor, sînt doar cîteva elemente care deconspiră o rețea de falsificatori, producători de articole contrafăcute pentru a fi utilizate cu surle și trîmbițe de către mașina propagandistică transnistreană în scopul de a justifica referendumului de desprindere de Republica Moldova.

Prezintă interes și mașinăria producerii falsului. Profesorul Christopher Borgen de la The Association of the Bar of the City of New York (ABCNY) a dezvăluit în cadrul prezentării din 19 iulie 2006 la Chișinău a studiului "Dezghețarea unui conflict înghețat: Aspecte legale ale crizei separatiste din Moldova" că la mijlocul lui 2005 un grup de experți ai ABCNY au vizitat Republica Moldova întreținîndu-se cu reprezentanții autorităților de la Chișinău și Tiraspol. Scopul vizitei fusese legat de elaborarea studiului menționat, exclusiv în baza normelor dreptului internațional și a utilizării informațiilor din surse oficiale. Cînd studiul a fost pregătit, la începutul lui 2006, varianta de lucru a acestuia și concluziile au fost împărtășite cu autoritățile de la Chișinău și Tiraspol. Concluziile prestigioasei Asociații erau că:

  1. Transnistria nu are dreptul la autodeterminare externă. Secesiunea fără acceptul autorităților constituționale ale Republicii Moldova nu este admisă de dreptul internațional;
  2. regimul transnistrean poate fi tratat ca unul de facto, care are anumite drepturi și obligații. Administrarea de către acest regim a proprietății publice din Transnistria în baza aceluiași drept internațional trebuie tratată ca pe una din partea unui regim de ocupație, care poate doar folosi proprietatea în folosul populației, dar nu poate dispune de ea, înstrăinînd-o. Adică, privatizarea sub auspiciile autorităților transnistrene este ilegală, iar companiile străine, participante la privatizarea din Transnistria trebuie să se aștepte la reclamații;
  3. Rusia ca terță forță implicată în conflict și-a depășit pretinsul statut de mediator și garant, fiind implicată în susținere militară, economică și diplomatică fățișă a regimului separatist de pe teritoriul Republicii Moldova.

Evident, aceste concluzii nu au convenit liderilor separatiști din Transnistria, care au decis să recurgă la un fals pentru a anticipa publicarea studiului ABCNY. Profesorul Borgen a menționat cîteva lucruri:

  1. pretinsul studiu al ICDISS de justificare a dreptului Transnistriei la autodeterminare vine să răspundă exact la întrebările ridicate în studiul ABCNY, utilizînd practic aceleași surse de argumentare de pe poziții care să contrazică concluziile menționate;
  2. experții de la ABCNY îi cunosc personal pe "autorii" invocați ai contra-studiului ICDISS, fiind în relații amicale cu unii din ei. Întrebîndu-i despre participarea la studiul ICDISS, aceștia din urmă și-au declinat contribuția, exprimîndu-și nedumerirea și indignarea. Acest lucru, i-a făcut pe cei de la ICDISS să schimbe macazul, schimbînd pentru început și pretenția că cei invocați ar fi autorii contra-studiului, limitîndu-se doar la afirmarea că cercetările anterioare ale acestora au fost utilizate pentru fundamentarea contra-argumentelor, retrăgînd, ulterior, numele "autorilor" complet de pe pagina web a ICDISS care a făcut public pretinsul studiu.

Adevărul este că recurgerea la aceste proceduri reprobatorii și dezgustătoare s-a făcut după ce la Moscova a fost organizată o adevărată conferință (nu una virtuală ca cea invocată că ar fi avut loc la Washington), pretins științifică, care a dezbătut și aprobat în prezența savanților transnistreni concluziile contra-studiului ICDISS. Evident, totul a fost organizat pentru ca propaganda transnistreană să poată "justifica" legitimitatea referendumului, alimentînd așteptările cetățenilor din stînga Nistrului de a scăpă de incertitudinile legate de statutul indecis al regiunii.

Este interesant a compara și comportamentul experților ABCNY și celor de la ICDISS. Primii, înainte de a produce studiul, au vizitat Chișinăul și Tiraspolul pentru documentare, prezentînd studiul pentru dezbateri în cadrul unei conferințe în țara de origine a conflictului studiat. Cei de la ICDISS n-au făcut nici una și nici alta, dar au tras concluziile favorabile regimului separatist. Păcat că ICDISS n-a organizat dezbateri la Chișinău sau măcar la Tiraspol, pentru ca experții acesteia să răspundă la cîteva întrebări referitoare la dreptul Transnistriei la autodeterminare, formulate demult:

  1. dacă ICDISS a invocat argumente de ordin istoric, privind pretinsa revenire a Transnistriei la statalitatea pe care a avut-o Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), atunci să răspundă cum se numea poporul care s-a autodeterminat în RASSM din componența Ucrainei?
  2. dacă ar binevoi să recunoască, precum se vede din denumire, că în RASSM din componența Ucrainei s-a autodeterminat poporul moldovenesc, atunci să răspundă cum și cînd a apărut "poporul transnistrean"? Pentru asta ar trebui să ia în calcul și datele ultimului recensămînt desfășurat în URSS în 1989, cînd cetățenii din stînga Nistrului s-au identificat preponderent drept moldoveni - 40%, ucraineni - 30% șu ruși - 25%?
  3. cum a fost posibil ca doar într-un an, din 1989 pînă în 1990, în cadrul URSS, să aibă loc geneza "poporului transnistrean", care imediat a căpătat dreptul la autodeterminare?
  4. cum de "poporul transnistrean", conștient de sine și drepturile sale la autodeterminare și-a instaurat "propria-i" putere prin intermediul unor mercenari veniți de pe aiurea, iar conducerea de vîrf a acestuia a fost și este constituită, practic, in corpore, din acești parveniți "variagi"?
  5. nu cumva geneza "poporului transnistrean" cu drept la autodeterminare se realizează printr-o simplă manipulare, similară cu cea din denumirea studiului elaborat de ICDISS unde "Moldavskaia Pridnestrovskaia Respublica" se substituie cu "Pridnestrovie" pentru a șterge urmele moldovenești ale "poporului transnistrean", iar "adevărații moldovenii", precum Alexandr Karaman și Grigore Maracuță au dispărut din conducerea Transnistriei pentru a justifica manipularea ICDISS, de trecere de la caracterul moldovenesc al autodeterminării la cel transnistrean?
  6. dacă cumva ICDISS insistă asupra caracterului "internaționalist" al poporului transnistrean, atunci cum ar explica faptul că "internaționalismul transnistrean" a fost de la început și continuă să fie susținut de cei mai înrăiți șoviniști din Rusia, precum Jirinovski, Baburin, Zatulin, toți declarați de curînd persona non grata în Ucraina pentru incitarea la separatism în această țară, dar toți decorați anul curent de către Președinte rus Vladimir Putin cu distincții de stat pentru prietenie. Prin ce se explică această afecțiune dintre șoviniștii ruși consacrați și "internaționaliștii transnistreni"?
  7. de ce geneza "poporului transnistrean" cu drept la autodeterminare a avut loc doar între rîul Nistru și hotarul administrativ al Moldovei și Ucrainei, de ce nu a avut loc pe întreg teritoriul fostei RASSM, o jumătate a căreia rămăsese în componența Ucrainei?
  8. cum a ajuns "poporul transnistrean", conștient de sine, să se autodetermine și în unul din principalele orașe ale Moldovei de pe malul drept al Nistrului - Bender (Tighina), care n-a făcut parte niciodată din RASSM, sau din alte provincii din imperiul rus, cu excepția Basarabiei? De ce în șapte sate de pe malul stîng al Nistrului care au rămas sub jurisdicția Republicii Moldova nu s-a produs geneza "poporului transnistrean" etc.?
  9. de ce experții ICDISS nu au studiat concluziile uneia dintre cele mai importante surse - deciziei CEDO privind "cazul Ilașcu" înainte de a face concluzii?

Dacă ar fi citit hotărîrea CEDO care, în orice caz, este un document oficial, cu statut net superior altora, ar fi descoperit, că inițial regimul separatist a fost inspirat și susținut de forțele revanșarde din URSS-ul muribund, după ce Federația Rusă prima și-a declarat suveranitatea la 12 iunie 1990. Atunci, regimul separatist se identifica drept "ultimul bastion al URSS". Cele șapte sate au fost ferite de procesul genezei "poporului transnistrean" din simplul motiv că locuitorii au reușit să-i respingă pe cazacii și mercenarii războinici, veniți din Rusia și susținuți de Armata a 14-a. După destrămarea URSS, regimul separatist s-a pretins avanpost al Rusiei în Balcani, iar după căderea regimului Miloșevici în Serbia și pierderea influenței rusești în Balcani, constatăm că regimul separatist transnistrean și susținătorii lui nu mai au nevoie de independență, punînd la cale un referendum care, de fapt, anulează "independența" în favoarea alipirii la Rusia. Era de așteptat ca cetățenii ruși care au uzurpat puterea în raionale de est ale Republici Moldova să procedeze în aceste fel.

De fapt, întrebările adresate ICDISS, trebuie adresate, așa cum presupune autorul articolului din Jamestown Foundation's Eurasia Daily Monitor3, lui Modest Kolerov, consilierul Președintelui rus Vladimir Putin, care, după toate aparențele, a pus la cale studiul atribuit ICDISS, așa cum a pus la cale anul trecut constituirea filialelor așa-zisei Corporații Internaționale "Prorîv" în "republicile internaționalei separatiste" și Crimeea, și seria de conferințe internaționale pentru propagarea extinderii "precedentului Kosovo" asupra republicilor separatiste din spațiul fostei URSS. De curînd se invocă și recentul exemplu de separare prin referendum a Muntenegrului de Serbia.

Recurgerea la falsificări pentru justificarea dreptului Transnistriei la secesiune descalifică fără putință de tăgadă orice pretenții în acest sens. De asemenea, invocarea în cazul Transnistriei a exemplelor Kosovo și Muntenegru este absolut incorectă. Kosovo, în baza rezoluției Consiliului de Securitate se află sub administrarea ONU cu accepția Serbiei, iar articolul 60 al Constituției Serbiei și Muntenegru din 4 februarie 2003 prevedea în mod expres dreptul Muntenegrului la desfășurarea unui referendum de separare de Serbia peste trei ani după adoptarea Constituției menționate.

4. Propagandă și intimidări în loc de dezbateri libere a întrebărilor supuse votului

Dacă în Transnistria ar exista libertăți politice, atunci problemele supuse referendumului ar fi trebuit să fie dezbătute liber sub toate aspectele. Cetățenii cu viziuni pro și contra opțiunilor formulate în întrebările supuse referendumului ar fi trebuit să aibă acces nestingherit liber la mass-media pentru a-și face publice părerile și ai îndemna pe alți cetățeni să le susțină opțiunile. Acest lucru lipsește cu desăvîrșire în Transnistria. Spre exemplu, ar fi fost absolut normal ca întrebările formulate mai sus pentru ICDISS să fie dezbătute de către populația din Transnistria. Dimpotrivă, toată mass-media din regiune este controlată de administrația separatistă și angajată în acțiunea propagandistică menită să asigure rezultatul scontat - votul în favoarea alipirii la Rusia. Din considerente "profilactice", pentru a evita în germene eventuale intenții de dezbatere a problemelor legate de referendum, patru membri ai organizației "Dignitas" din stînga Nistrului au fost arestați, intimidați și umiliți. Exemplu pentru alții.

În același timp, autoritățile separatiste care se plîng de efectele negative ale "blocadei economice instituite de Republica Moldova și Ucraina" nu au ezitat să împînzească teritoriul regiunii cu ecrane gigante TV pentru a promova o singură opțiune, care le convine. De fapt, sursa finanțării pentru aceste utilaje tehnice costisitoare este știută. Cu certitudine ea este aceiași și pentru asigurarea "monitorizării internaționale" a referendumului, monitorizare care va fi efectuată preponderent de deputații și forțe naționaliste din Rusia, forțe marginale din Ucraina și organizații non-guvernamentale dubioase, precum CIS-EMO etc., Spre exemplu, Consiliu Internațional al Compatrioților Ruși de simpatiile căruia nu se poate îndoi nimeni, sau CIS-EMO și-a însușit cea de a doua parte a denumirii (EMO - Election Observation Mission) după modelul rețelei EMO instituite sub auspiciile OSCE. Dar, CIS-EMO nu are nimic în comun cu OSCE, dimpotrivă, contestă misiunile de observare a alegerilor ale instituției respective în statele CSI. Însă CIS-EMO nu observă fărădelegile comise la alegerile din Federația Rusă - bătaia de joc în regim non-stop față de fostul vice-președinte al Rusiei, Alexandr Ruțkoi, faptul că Partidul Comunist din Rusia și Yabloko au ajuns la CEDO contestînd modul de organizare a alegerilor în Rusia etc. Este oare monitorizarea alegerilor din Transnistria de către organizații precum CIS-EMO pentru a "confirma corectitudinea alegerilor".

Ceea ce propaganda separatistă evită a le spune cetățenilor din stînga Nistrului este ce se va întîmplă cu soarta lor de mai departe. Astfel, în condiții de falsificări, intimidări și prelucrare propagandistică este lesne de ghicit care va fi rezultatul așa-zisului referendum:

  1. se poate presupune că "independența" Transnistriei va fi anulată în favoarea alipirii cu Rusia;
  2. Rusia va insista asupra necesității luării în considerație a rezultatelor referendumului, abținîndu-se, probabil, de la declararea tranșantă a intenției de încorporare a Transnistriei în componența sa, continuînd să susțină ostentativ regimul separatist în toate domeniile, așa cum a făcut-o întotdeauna, dar mai ales în ultima jumătate de an, menținînd, de fapt, status-ul quo. Rusia are nevoie doar de pîrghii de presiune asupra Republicii Moldova, dar nu de probleme suplimentare în situația cînd propriul Caucaz de Nord este o perpetuă zonă fierbinte;
  3. "relația specială" a Transnistriei cu Rusia și după referendum va avea loc "peste capul Ucrainei". Oficialitățile ucrainene au declarat deja că nu vor recunoaște rezultatele referendumului. Evident, Ucraina nu are nici un interes să recunoască legitimitatea unui regim pe "pămîntul rusesc" la sud-vestul hotarelor sale. Ucraina înțelege că ulterior se vor face eforturi pentru eliminarea discontinuității dintre teritoriul Rusiei și "pămîntul rusesc" din Transnistria, evident din contul ei. Declarîndu-i pe deputații șoviniști din Rusia, susținători ai independenței Transnistriei și Crimeii, persona non grata și expulzînd din țară liderul corporației "Prorîv", instituite de Modest Kolerov, autoritățile ucrainene demonstrează că sesizează foarte clar pericolul separatismului.

Deci, care pot fi consecințele referendumului pentru simplii cetățeni din regiune, numărul cărora, după declararea independenței Transnistriei s-a micșorat cu ¼, - rămînerea în continuare într-o zonă de incertitudine, în care aventurieri politici își rezolvă problemele, iar susținătorul lor practică un fel de braconaj politic în "vecinătatea apropiată", pe care o consideră drept "zona de influență exclusivă"? Evident, discutarea publică a acestui gen de perspective pentru populație nu convine autorităților separatiste.

5. Pericolul terorismului consolidează relația dintre conducere și cetățeni?

Două explozii cu urmări tragice au avut loc exact în perioada de pregătire a referendumului. Exploziile care au curmat viața a zece persoane, numărul răniților fiind de cîteva zeci, au avut un foarte important impact. După prima explozie dintr-un microbuz, în ziua de 6 iulie 2006, autoritățile transnistrene au organizat un show politic. Anume în perioada zilelor de doliu a fost hotărîtă problema legată de desfășurarea referendumului, fiind înfrîntă slaba rezistență a celor care se împotriveau formulării ambigui a întrebării privind eventuala aderare a Transnistriei la Rusia. Aderenții liderului separatist, Igor Smirnov, au făcut aluzii în presă că s-ar putea ca persoane din anturajul principalului adversar politic al lui Smirnov să fi fost implicați în organizarea exploziei. Este vorba despre președintele Sovietului Suprem al Transnistriei, Evghenii Șevciuc, care are strînse legături cu faimoasa firma "Șerif", patronii căreia ar fi fost interesați de descurajarea potențialilor participanți la anunțata privatizarea a vinăriei KVINT. Curiozitatea constă în faptul că după lansarea acestor aluzii aderenții lui Șevciuc din Sovietul Suprem au cedat în privința formulării întrebărilor pentru referendumului, iar "Șerif" a reușit să privatizeze KVINT-ul.

Asigurarea intereselor economice ale grupului "Șerif" a făcut ca după cea de a doua explozie dintr-un troleibuz, în ziua de 13 august 2006, Șevciuc să fie primul care să spargă gheața și să vorbească despre planificarea din exterior a exploziilor, evident, aluzia era făcută la adresa Republicii Moldova. Afirmația lui Șevciuc referitoare la necesitatea dezbaterii problemelor de securitate în Sovietul Suprem a provocat reacția nervoasă a șefului securității transnistrene, Vladimir Antiufeev. Pe de o parte, exploziile au fost folosite pentru "consolidarea relațiilor" dintre conducere și cetățeni, iar, pe de altă parte, trebuiau identificați nu doar vinovații care au realizat actele teroriste, dar și cei care trebuiau să vegheze neadmiterea "dezlănțuirea terorii". Din categoria ultimilor, vina cădea pe șeful securității - Antiufeev. Acesta din urmă a încercat să ironizeze pe seamă intenției lui Șevciuc de a organiza dezbateri, afirmînd că ar putea fi vorba despre vreo intenție îndreptată spre mărirea finanțării ministerului securității (MGB), condus de Antiufeev. Nervozitatea lui Antiufeev s-a manifestat mai cu seamă atunci cînd, în cadrul unei conferințe de presă, l-a acuzat de implicarea în organizarea exploziilor pe ministrului de Interne al Republicii Moldova, Gheorghe Papuc, înjurîndu-l de o manieră încalificabilă, iar apoi, doar peste două ore, văzîndu-se nevoit să declare că nu există dovezi de implicare a serviciilor speciale moldovenești în cele două explozii.

Așa cum s-a menționat, propaganda transnistreană nu a ezitat să pună responsabilitatea pentru explozii pe seama Republicii Moldova. Totuși, acest lucru a fost făcut de o manieră foarte specială. Funcționari de rang mic și mediu de la bun început au invocat implicarea Moldovei, iar cei de rang superior au vorbit cu echivoc pentru ca apoi sa afirme că nu au descoperit urme ale implicării serviciilor speciale moldovenești. Din categoria primilor a făcut parte și fostul președinte al Sovietului Suprem al Transnistriei, Grigore Maracuța, care a excelat în dezvoltarea unei întregi teorii conspirative. Sensul a fost că propaganda din Rusia și Transnistria să mediatizeze pe larg anume acest gen de opinii, țintind în formarea unei opinii publice negative și suspicioase la adresa Republicii Moldova. De la funcționari cu poziții publice nesemnificative, în categoria cărora a trecut de curînd și Maracuța, nu se putea aștepta manifestarea responsabilității și cererea explicațiilor pentru afirmații nu are sens. În schimb, liderii separatiști au fost cît se poate de atenți, vorbind foarte vag despre acte de terorism. Este clar de ce? Dacă Antiufeev sau Smirnov ar fi insistat asupra implicării Moldovei în actele de terorism, atunci autoritățile moldovenești, misiunea OSCE, alte instituții internaționale ar fi cerut explicații și dovezi, lucru care nu convine regimului separatist.

Deci, ce au stabilit anchetele? În primul rînd, exploziile ar fi trebuit să fie efectuate de peroane aflate în interiorul vehicolelor în cauză, adică de potențial sinucigași. Acest lucru a fost confirmat de informațiile făcute publice de presa oficială din regiune. Astfel, după prima explozie, s-a anunțat că ancheta i-a identificat pe doi potențiali transportatori ai explosivului în ziua de 6 iulie - Nicolai Fastoveț și Alexand Beleaev. Mai mult, autoritățile transnistrene au comunicat ca la domiciliul unui dintre aceștia ar fi depistat dispozitive similare celui care a explodat in microbuz. După această tăcere și iritare vis-a-vis de insistențele facerii publice a rezultatelor finale ale anchetei. Șeful MGB-ului, Antiufeev, a lăsat să se înțeleagă că este vorba despre oameni lipsiți de "conștiință civică", pescari, care folosesc materiale explozive pentru braconaj pe rîul Nistru.

Și după cea de a doua explozie din 13 august s-au produs confuzii în privința explicațiilor. Pe de o parte, speaker-ul Șevciuc a vorbit despre implicarea unor forțe din afară și de explozii la comandă. Pe de altă parte, anchetatorii cazului au anunțat că în troleibuz au explodat grenade și că a fost reținut un individ care avea în posesie grenade pentru a le detona pe Nistru, probabil, tot în scopuri de braconaj. Cel mai curios a fost însă faptul că anchetatorii au anunțat găsirea a două detonatoare pentru grenade în afara troleibuzului. Detonatoarele puteau fi găsite în afara vehiculului doar dacă ar fi fost cel puțin la nivelul geamurilor pentru a fi aruncate de unda de șoc. Adică, potențialii criminali ar fi trebuit sa se împroaște cu grenade în interiorul vehiculului, lucru care putea fi ușor stabilit. Mai mult, se știe că grenadele de tip RGD-5, care ar fi fost detonate în troleibuz formează cioburi cu o rază de nimicire de 25 de metri, acoperind o suprafață de 3000 m.p. În mod curios, autoritățile separatiste au evitat să vorbească despre urmele lăsate de exploziile de grenade, care să confirme că anume acest tip de muniții au explodat.

În definitiv, autoritățile transnistrene au decorat ofițerii FSB-ului din Rusia, invitați pentru cercetarea celor două cazuri, pentru aportul la descoperirea cauzei primii explozii, iar referitor la cea de a două explozie au comunicat că infractorul criminal a fost reținut. Atît. Totuși, în cele două cazuri, oricum principala problemă rămîne - care este proveniența materialului exploziv, cum ajunge acesta în mîinile unor criminali sau pescari braconieri? Evident, s-a afirmat că ar fi vorba despre muniții rămase în posesia unor persoane încă din timpul ostilităților armate de la începutul anilor in '90 ale secolului trecut.

Însă implicarea în cercetarea celor două explozii doar a ofițerilor FSB-ului rusesc, decorarea acestora și refuzul de a face publice rezultatele anchetelor poate însemna că a fost vorba despre o investigație internă de serviciu. Astfel, se poate presupune că ofițerii FSB au găsit că sursa explozivelor este arsenalul Armatei a 14-a dislocate ilegal în raioanele de est ale Republici Moldova. Evident, eventuala facere publică a unor astfel de date nu convine nici autorităților separatiste și nici celor rusești, mai ales că autoritățile moldovenești cer cu insistență retragerea trupelor și arsenalelor rusești din regiune de comun acord cu comunitatea internațională. Această presupunere nu este neverosimilă. Presa și cineaștii din Federația Rusă au acumulat și făcut publice destule materiale care demonstrau că chiar în condiții de ostilitate în Cecenia, militarii ruși vînd armament inamicilor lor, de ce atunci ar fi neverosimil să facă astfel de lucruri în relațiile cu braconierii sau criminalii implicați în reglări de conturi din Transnistria?

Aceasta pare să fie o variantă de elucidare a enigmei, în condițiile în care autoritățile transnistrene vorbesc despre acte teroriste, fac aluzii la implicarea Moldovei, refuză să dea publicității rezultatele anchetei etc. În ajunul referendumului, cetățenii din regiune ar trebui să aibă posibilitatea să discute liber despre efectul staționării trupelor și arsenalelor militare rusești pe teritoriul din stînga Nistrului, lucru care nu le este permis.

6. Reacțiile autorităților moldovenești la recentele evenimente din Transnitia

La 3 august Guvernul Republici Moldova a adoptat un plan de acțiuni îndreptat spre "utilizarea în procesul de reintegrare a țării, a concluziilor expuse în Raportul ABCNY". Cît privește cele două explozii din transportul public din Tiraspol, autoritățile moldovenești au procedat absolut corect atunci cînd și-au propus asistența în investigarea celor două cazuri și în asigurarea tratamentului celor ce au avut de suferit. E normal să fie așa:

  1. tragediile s-au produs pe teritoriul Republici Moldova, chiar dacă este vorba despre un teritoriu necontrolat de autoritățile constituționale ;
  2. mai mult de 3/4 din locuitorii Transnistriei dețin cetățenia Republicii Moldova, deci, se poate presupune cu certitudine că majoritatea celor care au suferit sînt cetățeni moldoveni, pe care sttul moldovenesc trebuie să-i apere.

În aceste circumstanțe, autoritățile moldovenești trebuie să insiste să fie admise pentru cerceta incidentele cu pierderi de vieți omenești. Faptul că FSB-ul rusesc este implicat în investigații și nu face publice rezultatele acestora indică asupra dosirii unor informații extrem de importante, precum informația despre proveniența explosivului. Republica Moldova trebuie să ceară informațiile menționate și din considerente legate de recenta participare a șefului statului la recentul summit-ul informal al CSI la Moscova. La summit s-a insistat asupra modernizării CSI, Rusia insistînd că una din prioritățile CSI este combaterea terorismului. Anume în acest context autoritățile moldovenești ar trebui să insiste asupra dezvăluirii informațiilor privind teroarea în Transnistria și asupra provenienței explozivului care a produs victime omenești. Și misiunea OSCE ar trebui sa insiste asupra accesului la informația menționată.

7. Concluzii

Dacă în Transnistria ar exista un regim, cît de cît democratic, atunci, referendumul preconizat pentru 17 septembrie 2006, s-ar desfășura pe fundalul nu numai a celor două explozii regretabile și tragice, soldate cu pierderi de vieți omenești, dar și pe fundalul unor dezbateri publice "explozive" îndreptate spre:

  1. clarificarea sperjurului lui Smirnov, care a inițiat un referendum de abolire a "independenței" Transnistriei, pe care anterior o justifica prin faptul că pentru "independență s-au jertfit vieți omenești în conflictul armat";
  2. exprimarea indignării pentru recurgerea la utilizarea cu "rea credință" și fără accepție a numelor unor savanți notorii în vederea producerii unor falsuri pentru justificarea "dreptului la secesiune", lucru care, fiind descoperit, va avea cu siguranță efecte inverse;
  3. evitarea perpetuării statutului indecis al regiunii și utilizarea ei în jocuri politice de afirmare a ascensiunii influenței Federației Ruse, din contul suferințelor unor cetățeni supuși propagandei;
  4. exprimarea indignării pentru acuzații false privind actele teroriste la comandă și dosirea surselor de proveniență a explozivelor, lipsa de măsuri în vederea eliminării acestor surse care pot în orice moment servi pentru alte acte teroriste etc.

În cazul că nu se conștientizează lipsa tuturor acestor lucruri, a vorbi despre legitimitatea referendumului și a eventualelor lui rezultate este un nonsens.

Anume aceasta trebuie să afirme și demonstreze autoritățile Republicii Moldova, aceste idei ar putea să le promoveze politica externă a țării noaste, astfel trebuie să gîndim noi, cetățenii acestei țări și toți prietenii ei adevărați.


1 Jamestown Foundation's Eurasia Daily Monitor - Volume 3, issue 139 of July 19, 2006, Desinformatsya alive but transparent, by Vladimir Socor

2 "Disinformation", The Economist print edition, Aug 3rd 2006

3 Jamestown Foundation's Eurasia Daily Monitor - Volume 3, issue 139 of July 19, 2006, Desinformatsya alive but transparent, by Vladimir Socor


Relații externe

Republica Moldova - Consiliul Europei

La 8 august 2006 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a emis o nouă hotărîre de condamnare a Moldovei, în cauza Ermicev vs Moldova (încălcarea art.6 - dreptul la proces echitabil). Reclamanta s-a plîns de anularea unei hotărîri definitive pronunțate în favoarea sa cu privire la o tranzacție imobiliară. CEDO a observat că o hotărîre definitivă și obligatorie pronunțată în favoarea reclamantului a fost casată de către o jurisdicție superioară în rezultatul unei proceduri de revizuire, după o cerere formulată de către procuror care, în exercitarea acestei autorități, nu este supus nici unui termen, astfel încît hotărârile pot fi puse în cauză încontinuu. În urma anulării, reclamantul s-a aflat într-o nesiguranță juridică o perioadă îndelungată și astfel a avut loc o încălcare a principiului securității juridice și a dreptului de acces la o instanță judiciară. Curtea consideră că sumele acordate reclamantului de către hotărîrea în cauză pot fi considerate ca un bun și anularea deciziei definitive constituie un atentat la dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale. Astfel, Curtea a conchis și încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. CEDO a acordat reclamantului 29 000 EUR, care constituie valoarea de piață a apartamentului în litigiu, 2 465 EUR pentru prejudiciul material, 2 000 EUR pentru prejudiciul moral și 300 EUR pentru costuri și cheltuieli.

Republica Moldova - Uniunea Europeană

Comisia Europeană a decis să acorde Moldovei un sprijin financiar în valoare de 10 milioane de euro, pentru susținerea echilibrului bugetar și asigurarea securității alimentare. În cadrul programului respectiv susținerea financiară nerambursabilă va constitui 9,2 milioane de euro, iar restul sumei va constitui credit tehnic, în condiții preferențiale. Banii urmează a fi valorificați pentru susținerea sectorului agricol, protecția socială, modernizarea administrării finanțelor publice.

Reprezentantul special al Uniunii Europene pentru Republica Moldova, Adriaan Jacobovits de Szeged, a purtat consultări privind problema transnistreană cu oficiali din MAE a Federației Ruse. Potrivit reprezentantului MAE rus, demnitarul UE "a fost informat despre eforturile Rusiei în procesul de menținere a stabilității" în regiunea transnistreană, despre acțiunile orientate spre "convingerea părților implicate în conflict să adopte o poziție care să contribuie la soluționarea diferendului". Se anunță că în cadrul discuțiilor, interlocutorii au optat pentru respectarea principiilor OSCE privind reglementarea conflictelor locale, precum și pentru luarea în considerare a completărilor la documentele adoptate anterior de participanții la procesul de negocieri în problema transnistreană.

Uniunea Europeană a alocat pentru România fonduri nerambursabile în valoare de 34 milioane de euro în cadrul unui program de cooperare transfrontalieră. Dintre acestea, 7 milioane de euro sînt destinate programului de vecinătate între România și Moldova. Agenția MEDIAFAX anunță că fondurile au rolul de a sprijini dezvoltarea economică a zonelor de graniță ale României, în cooperare cu regiunile de graniță ale țărilor vecine, prin intensificarea cooperării transfrontaliere între sectoarele publice și private, precum și între persoane.

Rezultatele unui recent sondaj al Comisiei Europene (Eurobarometru) relevă că o majoritate relativa (45%) a populației UE este in favoarea extinderii, dar un număr mare (42%) de respondenți se manifestă în opoziție față de extindere. În cele 10 noi state membre susținerea pentru extindere este foarte mare.

Republica Moldova - România

La 15 august, participînd la deschiderea Școlii de vară pentru tineret sub denumirea "Comunități românești și identitate europeană" din stațiunea Eforie, Președintele României a făcut un șir de declarații vizînd relațiile cu Republica Moldova. El a anunțat că pînă la sfîrșitul lunii septembrie, în parlamentul român vor fi înaintate două proiecte de lege privind românii din afara granițelor: o lege privind acordarea cetățeniei române și un proiect privind românii de peste hotare. Traian Băsescu a specificat că intenționează să urgenteze acordarea cetățeniei române etnicilor români care trăiesc în statele vecine pentru ca aceștia să beneficieze de avantajele intrării României în UE. El a mai spus că Ministerul român de Externe așteaptă cât mai multe proiecte din partea românilor din afara granițelor pentru a obține finanțare din partea statului român. Conform comunicatelor de presă, Președintele României a criticat politica Chișinăului îndreptată spre "mistificarea istoriei și culturii", "negarea limbii române" etc.

Ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu, a afirmat în cadrul Școlii de vară a TNL desfășurată în stațiunea Mamaia, că Republica Moldova ar trebui să aibă o "gîndire pragmatică", șansa europeană a acesteia fiind România. Agenția MEDIAFAX transmite că "problema relațiilor București - Chișinău este tratată cu maturitate și cu mai puțină emoție", autoritățile române avînd interesul de a sprijini "o evoluție democratică în Republica Moldova". Ungureanu a reiterat că șansa europeană a Republicii Moldova este România, pentru că este singurul stat membru UE cu care Moldova va avea graniță comună. Cu referire la "chestiunea transnistreană", ministrul român de externe a spus că România analizează "potențialul pericol pe care îl prezintă existența unei zone ilegitime la doar 200 - 300 de km de graniță" și că sînt examinate soluții pentru a rezolva o asemenea problemă, dar că nu există o deschidere în acest sens din partea Chișinăului.

Participînd la o emisiune televizată difuzată pe postul "Realitatea TV", ministrul de externe al României a declarat că Republica Moldova și România sînt două state suverane cu o singură națiune și dialogul dintre cele două țări nu se duce de pe poziții arogante. Mihai Răzvan Ungureanu a menționat că la toate discuțiile cu oficialii moldoveni se vorbește despre o colaborare mai intensă pentru accelerarea parcursului european al Republicii Moldova, dezmințind afirmațiile despre oferta de fuziune a celor două state. Potrivit ministrului, Bucureștiul respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova și îi propune doar ajutor pe calea integrării europene. Ungureanu a mai precizat că România ar putea fi un bun vecin și un aliat al Moldovei pentru integrarea în UE, Bucureștiul fiind dispus să acorde asistență pentru ajustarea legislației și evitarea unor greșeli în procesul de apropiere de UE. Șeful diplomației românești a evocat printre principalele probleme de actualitate ale Republicii Moldova calitatea instituțiilor responsabile de integrare.

În cadrul școlii de vară a PNL, Ministrul Apărării din România, Teodor Atanasiu, a declarat că relațiile dintre România și Republica Moldova sînt destul de reci "deoarece autoritățile de la Chișinău nu îi consideră pe români frați". Ministrul a adăugat că România a reușit, atît la nivelul UE, cît și la nivelul NATO, să convingă țările aliate că soluția pentru Transnistria nu poate fi aceeași cu soluția pentru Kosovo și că nu trebuie să existe o soluție unică pentru stingerea conflictelor din zona europeană.

Ministrul Economiei și Comerțului din România, Codruț Șereș, a declarat că Republica Moldova a solicitat României să livreze energie electrică, în perioada 2006-2007, pentru utilizare în situații de urgență. Solicitarea a fost primită de la autoritățile din Republica Moldova, dar autoritățile române au evitat deocamdată să răspundă solicitării. Ministrul a mai spus că datoriile Republicii Moldova către România, în contul unor livrări anterioare de electricitate se ridică deja la circa 30 de milioane de euro.

Republica Moldova - Federația Rusă

Datoria Republicii Moldova față de Federația Rusă constituia, la 1 ianuarie 2006, peste 144 milioane dolari SUA. Datoria de bază constituie 122 milioane dolari, iar dobînda aferentă împrumuturilor ar fi de 22,6 milioane dolari. Ministrul Finanțelor al Moldovei a declarat că datoriile față de Rusia reprezintă împrumuturi acordate Guvernului de la Chișinău începînd cu anii 1992-1993 pentru achitarea resurselor energetice, o sumă de 30 milioane de dolari din total reprezintă împrumuturi acordate Transnistriei, iar Chișinăul și-a asumat aceste datorii în schimbul acceptului Moscovei de a reeșalona datorii bilaterale prin intermediul Clubului Creditorilor de la Paris. El a mai adăugat că Guvernul Moldovei va iniția negocieri cu autoritățile Federației Ruse în privința revizuirii dobînzilor pentru unele datorii.

Mediile de informare din regiunea transnistreană anunță că la ședința comisiei electorale de la Tiraspol a fost discutată pregătirea de referendumul privind relațiile cu Republica Moldova și Federația Rusă, preconizat pentru 17 septembrie 2006. Comisia respectivă consideră posibilă deschiderea unei secții de votare în sediul reprezentanței rmn de la Moscova.

Într-un interviu acordat la 8 august Agenției "RIA Novosti" de reprezentantul oficial al MAE al Federației Ruse Mihail Kamînin este făcută o trecere în revistă a relațiilor bilaterale cu Moldova. Conform declarațiilor lui Kamînin, Rusia continuă să fie unul din principalii parteneri comercial-economici ai Republicii Moldova, cota acestei țări constituind circa 22 la sută din volumul activității economice externe a Moldovei. În ianuarie-mai 2006, în comparație cu perioada de referință a anului 2005, circulația mărfurilor s-a redus cu 4 la sută și a constituit 375,6 milioane de dolari, printre factorii principali, care au influențat reducerea importului rus din Moldova fiind reducerea livrărilor de băuturi alcoolice (cu 39 la sută) și metale feroase din Transnistria (cu 54 la sută). Investițiile Rusiei în economia Moldovei constituie peste 200 milioane de dolari, în Republica Moldova fiind înregistrate peste 400 de întreprinderi cu participarea capitalului rus. Oficialul rus consideră că, în pofida anumitor succese, vectorul comun al dezvoltării cooperării ruso-moldovenești nu corespunde nivelului de parteneriat strategic și la baza depășirii tendințelor nefavorabile ar trebuie să stea voința politică clară față de activitatea pentru o perspectivă durabilă, abordarea constructivă față de soluționarea problemelor, bazată pe respectul intereselor reciproce.

Mass-media rusă anunță că șeful Serviciului sanitar rus "Rospotrebnadzor", Ghenadii Onișcenko a declarat că în Rusia va fi pusă în vînzare doar producția de calitate a vinificatorilor din Georgia și Republica Moldova, intrarea vinurilor falsificate pe piață rusă va fi oprită. Onișcenco a spus că "dacă și se vor întoarce, apoi numai vinurile bune, de calitate". Potrivit lui, analizele au arătat că 9 din 10 sticle, puse în vînzare, erau contrafăcute și 57% dintre vinurile și divinurile moldovenești testate în laboratoarele ruse nu corespund normelor sanitare. Din aceste motive, doar la Moscova au fost distruse peste 100 mii litri de vinuri importate din Republica Moldova.

Moldova în lume

Experți ai Agenției State of World Liberty au dat publicități un nou rating mondial al Libertății, potrivit căruia Republica Moldova este plasata pe locul 93 din 159 de state participante ale topului.

Într-un raport al organizației International Crisis Group difuzat la 17 august, se susține că viitorul Republicii Moldova este incert. Documentul menționează că guvernarea de la Chișinău a afișat puțină dorință de a eradica corupția și de a ameliora climatul de afaceri, iar politica ei față de Transnistria se pare că este bazată mai mult pe o ușoară retorică decît pe un angajament. Experții internaționali recomandă UE să ofere mai multă asistență tehnică pentru realizarea reformelor în Moldova, cu condiția ca țara noastră să demonstreze voință reală pentru a folosi eficient acest sprijin.

Parlamentul (Knessetul) Israelului a creat Liga parlamentară de prietenie "Israel-Republica Moldova". Potrivit Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, Liga de prietenie va fi condusă de Avigdor Liberman, președintele Partidului "Israel - Casa Noastră", politician originar din Republica Moldova.


Studii, analize, comentarii

Particularitățile naționale ale declarării veniturilor și averilor
Sergiu Grosu

I. Contraste suprarealiste

La 25 august 2006 Comisia centrală de control al declarațiilor cu privire la venituri și proprietate (CCC) a comunicat mass-media unele date despre averile demnitarilor de prim rang din Republica Moldova. Evenimentul a suscitat atenția opiniei publice, devenind un deliciu pentru mass-media. Modul de comunicare a respectivelor informații a fost unul pe măsură să facă diferite agenții și publicații să comenteze evenimentul într-un diapazon foarte larg - de la exprimarea nedumerii pînă la emanarea unui torent de ironie și chiar sarcasm.

Ca și anterior, opinia ce s-a conturat este că: a) Legea Nr.1264-XV din 19.07.2002 privind declararea și controlul veniturilor și a proprietății demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere este un act formal și ineficient; b) datele din declarații nu corespund realității, venind în contradicție cu elementarul bun simț; c) gradul de transparență a autorităților publice stagnează; d) eficiența activității de control în domeniul invocat nu este sesizabilă1.

În acest context, merită subliniate cîteva încă cîteva lucruri:

  1. CCC nu a întocmit un document unic pe care să-l publice integral în mass-media, ci continuă să emită comunicate de presă întocmite după proprii preferințe;
  2. posibilitatea estimării veridicității și prezentarea datelor din declarații rămîne o problemă majoră, deși, formal, atît declaranții cît și Comisia au o acoperire legală pe care nu ezită să o invoce: a) sînt date publicității date care nu sînt considerate "confidențiale"; b) valoarea proprietății este estimată conform datelor din actul care ar certifica proveniența; c) este obligatoriu să fie declarate doar bunurile mobile a căror valoare estimată depășește 50 mii lei etc.;
  3. lasă loc pentru bănuieli momentul publicării datelor respective - cînd majoritatea populației "active" este în vacanță. Asta fiindcă termenul depunerii declarațiilor a expirat la 1 februarie 2006, iar verificările pe care le poate face CCC, conform Legii Nr.1576-XV din 20.12.2002, nu trebuie să depășească 75 de zile.

Este curios că informația dată publicității de către CCC nu numai că nu permite estimarea averilor demnitarilor în cifre absolute, lucru important nu numai pentru satisfacerea unor curiozități fără rost, dar, mai ales, pentru o impozitare adecvată, această informație nu permite nici măcar estimarea comparativă a averilor. În consecință, se poate constata, că în redacția ei actuală, implementarea Legii nr.1264-XV nu poate asigura în principiu atingerea scopului declarat al acesteia - "instituirea măsurilor de prevenire și de combatere a îmbogățirii fără justă cauză a demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere.".

În primul rînd, valoarea averilor declarate ale demnitarilor, oscilează de la cîteva mii de lei pînă la un milion (cea mai mare valoare declarată), raportul dintre extreme fiind de aproximativ 200 (!). Aici mai este interesant și faptul că raportarea averilor declarate ale demnitarilor este invers proporțională așteptărilor bazate pe informațiile legate de funcțiile deținute anterior de către demnitarii în cauză. Spre exemplu, este firească așteptarea ca averea unor înalți demnitari care anterior ani în șir au deținut funcții de președinți, prim-miniștri, miniștri, primari etc. (unii fiind implicați în business), să fie mai mare decît averea unor demnitari care anterior au activat în domeniul învățămîntului sau în cel științific. De fapt, conform datelor CCC, lucrurile stau exact invers. Astfel, valoarea averii reale (!), după toate aparențele, declarate de un deputat din mediul academic, care după toți parametrii imaginabili face partea din categoria "clasei mijlocii", este de zeci de ori mai mare (!) decît valoarea unor bunuri similare, declarate de către colegii demnitari care anterior ani în șir au deținut înalte funcții de conducere.

La fel de curios este că mai mulți demnitari de rang înalt au declarat că în general nu cunosc valoarea averii lor2. Merită apreciat paliativul acestora, care au preferat, cel puțin, să nu publice informații absolut distorsionate, dacă să nu fi avut grijă să angajeze o agenție de evaluare a bunurilor pentru a se conforma cerințelor legii, lucru pe care, apropo, trebuiau să-l facă în mod obligatoriu și atunci cînd au intrat în exercițiul funcției. Și mai important este că declarînd necunoașterea valorii averii lor demnitarii respectivi pun într-o lumină extrem de proastă CCC, care are sarcina verificării declarațiilor și despre care am putea crede că î-și îndeplinește doar formal obligațiunile prevăzute de lege.

II. Scurt istoric al reglementărilor în domeniu

Atitudinea autorităților moldovenești față de problema declarării și controlului veniturilor și averilor merită o analiză retrospectiva, cel puțin sumară:

  1. La 23 noiembrie 1995 a fost adoptată Legea Nr.663-XIII privind declararea veniturilor de către persoanele fizice, care stabilea că obligativitatea declarării veniturilor realizate în bani și în natură, inclusiv valoarea bunurilor materiale și sociale (tranzacții în sumă de peste 2000 salarii minime (36 mii lei) construcții în sumă de peste 3000 salarii minime (54 mii lei ))3;
  2. La 2 noiembrie 1995 a intrat în vigoare Legea serviciului public (Nr.443 din 04.05.1995), articolul 12 al căreia stabilea că la încadrarea în serviciul public și ulterior în fiecare an, funcționarul este obligat să prezinte, în modul stabilit de lege, o declarație privind veniturile, averea imobiliară și mobiliară de valoare, depunerile bancare și hîrtiile de valoare, angajamentele financiare, inclusiv în străinătate. Declarația trebuie să cuprindă și bunurile membrilor familiei sale. Refuzul de a prezenta declarația sau prezentarea de date eronate are drept efect neîncadrarea în serviciul public sau destituirea4;
  3. La 22 august 1996 a intrat în vigoare Legea Nr.900/27.06.96 privind combaterea corupției și protecționismului, art.10 al căreia stabilea că la încadrarea în serviciu și ulterior în fiecare an, persoana prezintă o declarație privind veniturile, averea mobiliară și imobiliară, depunerile bancare și hîrtiile de valoare, angajamentele sale financiare, inclusiv cele din străinătate. Refuzul de a prezenta declarația sau prezentarea de date eronate are drept efect neîncadrarea în funcție sau destituirea. Același articol stabilea că declarațiile privind veniturile persoanelor oficiale de cel mai înalt rang, precum și ale altor factori de decizie, a căror numire și alegere se reglementează de Constituție, se publică anual în edițiile oficiale ale autorităților publice. Se dau publicității de asemenea declarațiile privind veniturile persoanelor care pretind să ocupe aceste posturi la propunerea candidaturilor lor5;
  4. Codul Fiscal, pus în aplicare în anul 1997, stabilește obligația declarării anuale a veniturilor de către persoanele fizice, în dependență de sursa acestor venituri, mărimea lor și alte criterii specifice procedurilor fiscale;
  5. Codul electoral, în redacția Legii nr.796-XV din 25.01.2002 stabilește, în art.44, că pentru înregistrarea candidaților, Comisiei Electorale Centrale sau consiliilor electorale de circumscripție li se prezintă și declarația candidatului privind averea imobiliară, depunerile bancare, hîrtiile de valoare, sumele primite ca moștenire și veniturile din ultimii 2 ani precedenți anului în care se efectuează alegerile, precum și sursele acestor venituri, inclusiv veniturile din fondurile de investiții, sub formă de dobîndă, din darea în arendă a proprietății6;
  6. La 19 iulie 2002, conform recomandărilor și la insistența organismelor financiare internaționale, Parlamentul a adoptat Legea Nr.1264-XV privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății.

Astfel, Legea nr.1264-XV trebuia să încununeze eforturile celor șapte ani precedenți, îndreptate spre asigurarea transparenței veniturilor și proprietăților demnitarilor în baza principiului bona fide. Începînd cu 30 ianuarie 2003, demnitarii vizați urmau să depună declarații. Istoria aplicării respectivei legi reprezintă însă o mostră elocventă de ineficiență și de intervenție legislativă cu efecte echivoce:

  1. Abia la finele lunii decembrie 2002, în preajma vacanței parlamentare, legislativului adoptă Legea nr.1576-XV pentru aprobarea Regulamentului privind modul de organizare și funcționare a Comisiei centrale de control al declarațiilor cu privire la venituri și proprietate și a Regulamentului privind modul de organizare și funcționare a comisiilor departamentale de control al declarațiilor cu privire la venituri și proprietate7. Conform respectivei Legi, cei 9 membri ai Comisiei Centrale de control sînt numiți pe bază de paritate, de Parlament (fără a se stabili obligația desemnării unui reprezentant al opoziției), Președintele țării și Guvern. Membrii Comisiei activează pe baze obștești, ei înșiși fiind deputați, funcționari, membri ai Guvernului, adică obligați să depune declarații pe care trebuie să le verifice;
  2. La începutul anului 2003, o lună după ce declarațiile trebuiau să fie deja depuse, Parlamentul adoptă Legea Nr.85-XV din 28 februarie 2003 prin care modifică (retroactiv), termenul de punere în aplicare a Legii Nr.1264, stabilind că primele declarații ale demnitarilor vor fi depuse pînă la 1 iulie 2003. Informații despre declarațiile depuse de demnitari în vara anului 2003 nu au mai fost date publicității;
  3. Prin Legea Nr.136-XV din 06.05.2004, Legea privind declararea și controlul veniturilor și averii este din nou modificată și completată, de această dată pentru a stabili că: - scopul ei este combaterea și prevenirea îmbogățirii fără justă cauză a demnitarilor; - se exclude obligativitatea depunerii declarațiilor despre veniturile și proprietăților membrilor familiei demnitarilor (rămîne doar obligativitatea indicării veniturilor și proprietăților soției, copiilor minori și a persoanelor întreținute). De asemenea, modificările stabilesc că vor fi declarate dor bunurile mobile a cărora valoare depășește 50 mii lei. Legea de modificare a mai introdus amendamente în Codul penal și Codul cu privire la contravențiile administrative, instituind (după doi ani de la adoptarea legii-cadru) răspundere pentru încălcarea regulilor privind declararea veniturilor și a proprietății (amendă de la 3600 pînă la 20 mii lei)8.

III. Eficiența reglementărilor în "țara oglinzilor strîmbe"

Transparența autorităților, inclusiv a declarațiilor privind averile și veniturilor demnitarilor este definitorie pentru percepția de către populație a seriozității și eficienței combaterii corupției. Această supoziție este confirmată de experiența internațională în domeniu, de atenția pe care o acordă mass-media temei respective dar și de o serie de cercetări în domeniu. Astfel, un sondaj realizat în anul 2004 de Transparency International Moldova, Centrul de Investigații Jurnalistice și Asociația Presei Independente, demonstrează că la întrebarea "Ce fel de informație v-ar interesa să aflați de la autoritățile publice?", peste 90 la sută au răspuns că îi interesează informația despre: averea demnitarilor de stat; salariile funcționarilor; utilizarea banilor publici9.

Situația atestată actualmente în Republica Moldova denotă faptul că autoritățile tratează foarte superficial sau cu reticență tema respectivă. Se creează chiar impresia că clarificarea situației în aceste domeniu de maximă sensibilitatea nu este dorită. Astfel, informația despre veniturile anuale ale demnitarilor și soților acestora sînt interpretate drept informații confidențiale, deși, nici o lege nu clasifică expres aceste informații drept "secret de stat" sau "informații confidențiale". Prevederea art.13 alin.(2) din Legea Nr.1264-XV din 19.07.2002 stabilește tangențial ce informație se publică și nu constituie informație "confidențială", dar această exceptare nu constituie un temei juridic suficient pentru a califica alte informații drept confidențiale și inaccesibile publicului.

Considerația este mai cu seamă valabilă în privința primelor persoane oficiale din stat (deputați, miniștri, justițiari, primari), ale căror salarii sînt publice (Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar stabilește mărimi concrete ale remunerării demnitarilor), cărora funcția deținută nu le permite să desfășoare alte activități salarizate, iar regimul de lucru intens, dedicația prezumată, atenția mass-media, expunerea și demnitatea publică nu le permite să facă afaceri mari.

Mai mult, Legea nu împiedică demnitarii să dea dovadă de inițiativă proprie și să-și publice în baza a bona fide independent declarațiile de venituri și averi, în plenitudinea lor. Dimpotrivă, acest pas i-ar caracteriza pozitiv, ar contribui la creșterea autorității, afirmînd o înaltă probitate în fața opiniei publice, a alegătorilor. Verificarea plenară și minuțioasă din partea organelor electorale, comisiilor de control și a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, impusă de legislație, doar ar certifica lipsa încălcărilor, dînd pondere inițiativelor demnitarilor și spulberînd semnele de îndoială a simplilor cetățeni și alegător, dar și a răuvoitorilor vădiți.

Cetățeanul contribuabil trebuie să fie mîhnit și disperat sau motivat să recurgă la tot felul de falsuri "justificate" de însăși comportamentul celor mai înalți demnitari, atunci cînd vede că averile (apartamente, terenuri, automobile) declarate de aceștia sînt estimate la sume derizorii de cîteva mii de lei, de zeci și sute de ori mai mici decît valorile lor reale. Într-adevăr, oricine știe că în Chișinău un apartament cu o vechime de 20-30 de ani, cu o singură odaie, costă în jur de 24 mii dolari, cu 2 odăi - în jur de 30 mii dolari, cu 3-4 odăi - peste 35 mii dolari SUA. Chiar dacă legislația adoptată de aceiași demnitari asigură protejarea legală, stabilind că estimarea se face conform actelor de proveniență a proprietății, simplul cetățean a primit deja în anul 2005 înștiințări de la organul cadastral, care l-a anunțat că apartamentul său, evaluat recent de Oficiul cadastral se estimează la cîteva sute de mii de lei. Autoritățile au fost cele care au inițiat evaluarea imobilelor la prețuri reale pentru a asigura impozitarea acestora reieșind din respectivele valori. Și tot autoritățile au fost cele care fără prea multe explicații au renunțat deocamdată la implementarea respectivei proceduri. În consecință, problema rămîne nesoluționată, iar simplul cetățean alegător rămîne în așteptarea punerii tuturor contribuabililor în condiții echitabile, astfel că cei cu proprietăți mari să fi impozitați adecvat.

În aceste circumstanțe, cîtă credibilitate pot avea autoritățile care își anunță în mod periodic intenția referitoare la examinarea problemei amnistierii capitalurilor, dar care ani în șir nu adoptă nici o decizie în acest sens ? Ce ar trebui să creadă cetățenii despre intențiile autorităților de a modifica Constituția în sensul excluderii prevederilor care stabilesc că caracterul licit al dobîndirii averii se prezumă, fără a specifica că e vorba de demnitari, funcționari publici sau de orice cetățean? De ce, în loc să-și probeze bunele intenții legate de clarificarea veniturilor și proprietăților, mai întîi prin perfecționarea și aplicarea adecvată a Legii despre declararea și controlul averilor demnitarilor, Guvernul planifică în trimestrul trei al anului 2006 să elaboreze proiectul de lege cu privire la declararea veniturilor, averii și mijloacelor de obținere a veniturilor de către persoanele fizice cetățeni ai Republicii Moldova10? Poate fi înțeleasă intenția oricărui guvern de a cunoaște asemenea informații despre cetățenii săi, dar cîtă credibilitate poate avea lansarea unui astfel de recensămînt și control total al proprietății, în situația cînd Guvernul dă de bănuit că nu prea dorește să asigure eficiența controlului declarațiilor de avere și venituri ale demnitarilor?

IV. Experiența statelor cu aspirații europene

Autoritățile moldovenești declară cu diferite ocazii despre fermitatea dorinței lor de a combate corupția. Combaterea corupției este parte din documentele strategice adoptate anterior și mai recent de către autorități: Strategia națională de combatere a corupției; Programul de activitate al Guvernului; Strategia privind Creșterea Economică și Reducerea Sărăciei (SCERS), Planul de Acțiuni Uniunea Europeană - Republica Moldova, Conceptul participării Republicii Moldova la etapa preliminară a programului "Millennium Challenge Account" etc. Pentru a realiza cu succes aceste planuri și strategii poate ar merita studiată experiența internațională, mai ales a țărilor vecine, a celor care au aderat recent ori sînt pe cale să adere la UE, deziderat pe care și autoritățile moldovenești îl declară prioritate națională ?.

În acest sens, exemplul României este, poate, cel mai elocvent. Pentru a compara situația la capitolul declarării veniturilor și averii demnitarilor în România și Republica Moldova este suficient să accesezi orice pagină web a instituțiilor publice din cele două state. Astfel, paginile web oficiale a Parlamentului, Președintelui, Guvernului, Curții de Conturi, Consiliului Superior al Magistraturii, ale ministerelor și serviciilor centrale și locale din România oferă informații integrale despre averile și veniturile demnitarilor, fiind disponibile chiar copiile respectivelor declarații întocmite personal de titulari. Conducătorii politici din România nu evită să declare că au averi importante sau că au obținut venituri importante în decursul mandatului său, chiar și din alte surse decît salariul. Însăși modelele de declarații aplicabile sînt mult mai cuprinzătoare decît cele completate de demnitarii de la Chișinău, declarațiile conținînd informații despre adresa, suprafața, categoria, valoarea de impozitare și modul de dobîndire a bunurilor imobile deținute; marca și anul de fabricație a automobilelor; veniturile obținute din salariu și alte retribuții, din alte surse stabilite de legislație.

Ar fi o exagerare să credem că transparența demonstrată de autoritățile și politicienii din România au nimicit corupția din țară. Însă această transparență, bazată pe reglementări legislative și normative corespunzătoare, puse în aplicare consecvent prin proceduri clare și deschise, oferă puncte de reper foarte precise pentru estimarea de către opinia publică a impactului deținerii unei funcții publice asupra averilor și altor bunuri ale demnitarilor și funcționarilor publici. Evident, în România reforma domeniului în cauză a fost accelerată de necesitatea imperioasă de a îndeplini condițiile de accedere în UE, unde nu este primit a tăinui de contribuabili informația care, prin însăși caracterul ei, este de interes public.

Cu siguranță, demnitarii și funcționarii publici din Republica Moldova știu despre recenta experiență a României, despre efectele și impacturile acesteia. Mulți demnitari moldoveni pot fi copleșiți de soarta unor omologi și colegi români ale căror proprietăți s-a dovedit să aibă proveniență lipsită de credibilitate. S-ar putea că și mulți demnitari și funcționari publici din Republica Moldova să aibă "mătușe" și alte rude bogate și darnice, dar nu asta contează cel mai mult. Cea mai importantă concluzie este că în România declararea valorilor reale ale proprietăților demnitarilor nu a provocat un seism social cu consecințe imprevizibile și nocive pentru statul român. Am putea presupune că și în Republica Moldova declararea reală a averilor și veniturilor nu va provoca neînțelegeri din partea simplilor cetățeni, dimpotrivă, procesul ar fi înțeles ca unul de tranziție de la o țară a "oglinzilor strîmbe" la un stat normal, de drept.

V. Adevăratul domeniu de "consens național"

Se știe din studii sociologice, din rating-urile unor organizații naționale și internaționale specializate în combaterea flagelului corupției, precum și din practica uzuală a simplilor cetățeni, că Republica Moldova este o țară cu un înalt nivel al corupției. În mod obiectiv, corupția politică, așa-numita "corupție mare, a vîrfurilor", este cea care generează cele mai nocive fenomene, efectele colaterale ale căreia, în mare măsură, determină "înflorirea" corupției de nivel mediu. Aceasta din urmă are o răspîndire mai largă doar în virtutea faptului că implică un număr mai mare de mici funcționari, lansînd amprente palide în raportarea și mediatizarea descoperirii unor fapte minore de mituire și servind astfel drept paravan pentru "rezolvarea lucrurilor serioase".

Comparațiile de mai sus, referitoare la modul în care demnitarii își fac publice veniturile și valorile proprietăților, acțiunile autorităților împotriva corupției, fac ca Republica Moldova să piardă oportunități reale de progres rapid în vederea integrării europeane. Deci, din acest punct de vedere, "consensul național" în vederea integrării europene este unul destul de efemer. Acest lucru semnifică și că așteptările cetățenilor moldoveni ca țara lor să se poată angaja pe un făgaș normal sînt iluzorii. Într-adevăr, aflînd informații despre valorile declarate ale proprietăților demnitarilor și funcționarilor publici, cetățenii ar trebui să presupună că Republica Moldova este guvernată de altruiști, adevărate "slugi ale poporului", care servesc binele public în detrimentul celui personal. Dar aceiași cetățeni sînt îndreptățiți să se întrebe - de ce atunci se face coadă de zeci de candidați pe loc pentru ocuparea pozițiilor și funcțiilor publice eligibile? De ce lupta electorală pentru aceste funcții este atît de crîncenă și lipsită de compromis, evident, cu excepția "votului din 4 aprilie"?. Nu cumva adevăratul domeniu de "consens național" pentru întreaga clasă politică (nu doar dintre putere și "opoziția constructivă", cum a fost în cazul "votului din 4 aprilie", dar consensul și cu participarea pe baze de hiperegalitate și chiar concurență cît se poate de loială a "opoziției active"), este cel al "instituirii măsurilor de prevenire și de combatere a îmbogățirii fără justă cauză", așa cum îl vedem realizat la declararea veniturilor?

Am putea să admitem că guvernanții oriunde recurg la șiretlicuri, deși asta nu este o scuză pentru cei din Republica Moldova. Dar ce iluzii ar trebui să-și mai facă cetățenii Republicii Moldova în privința opoziției, dacă aceasta ratează o ocazie extraordinară și pe înțelesul simplului cetățean de a-și demonstra calitățile de "cîine de pază" al democrației și de a aplica o lovitură de grație guvernanților, pe un tărîm atît de prolific? De ce liderii opoziției "active" care o acuză pe cea "constructivă" de trădare a alegătorilor(!) și cîrdășie cu comuniștii se raliază acestora, etalîndu-și de comun acord "sărăcia" ca pe o virtute, de ce nu admit că "sărăcia" etalată este percepută ca o simplă manifestare de conformism și cinism? În asemenea condiții există riscul ca guvernanții să transforme Republica Moldova într-o țară cu oportunități ratate, iar opoziția face ca cetățeni să-și piardă orice iluzii. Se pare că opoziției extraparlamentare i se deschid astfel oportunități nebănuite pentru a se manifesta.

VI. Concluzii

Publicarea unor date despre valoarea proprietăților demnitarilor moldoveni a pus în evidență cîteva lucruri extrem de importante: a) asigurarea transparenței și controlului veridicității informațiilor despre averile demnitarilor sînt în continuare mimate; b) dozarea informației, ambiguitățile legislative și normative diminuează substanțial încrederea cetățenilor într-o guvernare eficientă și responsabilă, capabile să-și onoreze propriile promisiuni și prevederile multiplelor planuri și strategii; c) cele menționate generează efecte sociale negative, deteriorează imaginea țării pe plan extern, lucru care va avea un impact negativ asupra procesului integrării europene, realizării Planului de Acțiuni UE - RM, punînd la îndoială sinceritatea angajamentelor internaționale ale Republicii Moldova.

În această situație se impune de urgență o serie de măsuri hotărîte:

  1. Revizuirea cadrului legislativ și normativ privind evaluarea imobilelor, administrarea fiscală, stabilirea mecanismelor ce vor asigura corectitudinea impozitării, a tranzacțiilor cu bunuri (mobile și imobiliare).

  2. Revizuirea cadrului legislativ și normativ privind declararea și controlul veniturilor și averilor demnitarilor:

  3. Revizuirea cadrului legislativ privind declararea deplină a veniturilor și averilor de către concurenții electorali, publicarea acestor declarații de către organele electorale și acordarea dreptului publicului de a se expune asupra corectitudinii lor (cu ulterioară verificare de către organele electorale, alte organe abilitate).

  4. Revizuirea reglementărilor ce stabilesc sancțiuni pentru încălcarea termenelor și procedurilor de depunere a declarațiilor, de publicare a acestora. Înăsprirea sancțiunilor pentru abateri repetate și grave. Informarea plenară a opiniei publice despre cazurile concrete de încălcare a legislației, sancțiunile aplicate persoanelor culpabile.

  5. Crearea unui mecanism de monitorizare independentă a veniturilor și cheltuielilor demnitarilor publici.

  6. Este imperios necesară luarea de atitudine publică a Comisiei centrale de control a declarațiilor, precum și a unor reprezentanți ai autorităților centrale, care ar recunoaște imperfecțiunea reglementărilor actuale, ar explica opiniei publice cauzele producerii confuziilor și ar da asigurări că se vor implica serios în redresarea situației.


1 A se vedea în privința declarațiilor de venituri și averi (anterioare și actuale) publicațiile: Jurnal de Chișinău (Nr.447 din 20.01.2006; Nr.380 din 20.05.2005; nr. 405 din 16.08.2005); Ziarul de gardă (Nr.51 din 8 septembrie 2005); Timpul (nr.NR.473 din 30 august 2006); Centrul de Investigații Jurnalistice; Comunicatele agențiilor de presă Infotag, Basa-Pres, Info-Prim-Neo, Reporter etc.

2 Conform HG 670/09.06.2003, în perioada 2004-2005 bunurile imobile cu destinație locativă urmau să fie evaluate în scopul impozitării, la valoarea lor de piață. Organele cadastrale au informat că în mun.Chișinău procesul respectiv a fost finalizat și către finele anului 2005 toți deținătorii de apartamente au primit înștiințările despre valoarea estimată a acestora. În agenda ședinței Guvernului din 30 august 2006 se află proiectul hotărîrii prin care executivul apreciază reușita realizării Programului de măsuri privind implementarea noului sistem de evaluare a bunurilor imobile în scopul impozitării, evaluarea masivă a apartamentelor proprietate privată fiind efectuată.

3 Legea a fost abrogată prin Legea de punere în aplicare a titlurilor I și II ale Codului fiscal (Nr.1164 din 24.04.1997).

4 Respectivele prevederi nu au fost puse în aplicare, motivul formal fiind "lipsa unei legi speciale în domeniu".

5 Parțial, prevederile respective sînt în vigoare și astăzi, însă aplicarea lor de asemenea nu a fost operată în practică.

6 Norma respectivă nu a fost pusă în aplicare reală, nu a fost elaborat un model special de declarație, iar datele din aceste declarații au fost date publicității sumar, selectiv. Verificarea adecvată a datelor din declarații nu fost efectuată, pentru aceasta nefiind elaborate proceduri speciale.

7 Membrii Comisiei centrale sînt desemnați de Parlament la 20 decembrie 2002, de către Președintele țării la 24 ianuarie 2002, iar de către Guvern, la 27 ianuarie 2003, cu numai trei zile înainte de expirarea termenului pentru depunerea primelor declarații.

8 Careva informații despre aplicarea unor sancțiuni pentru încălcarea prevederilor respective nu au fost date publicității și abia recent 8al finele lunii mai 2006), procuratura anticorupție a anunțat despre pornirea urmăririi penale în privința unui ofițer al Comisariatului de Poliție din Hîncești, pentru încălcarea regulilor privind declararea veniturilor și a proprietății. Careva informații despre sancționarea respectivului angajat al poliției nu au mai fost difuzate.

9 www.transparency.md, "Monitorizarea accesului la informație în Republica Moldova".

10 Pct.1.8 din Planul de acțiuni pentru realizarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a corupției pentru anul 2006 (HP nr421/16.12.2004)


"Independența" economiei moldovenești
Iurie Gotișan

Din start ar trebui să constatăm că independența economică a Republicii Moldova este încă departe de a fi obținută în realitate, chiar și după cei 15 ani de independență politică. Pentru a avea un tablou mai detaliat și mai amplu asupra actualelor deficiențe economice ale Moldovei, este importantă evaluarea condițiilor inițiale de la care au început reformele economice. Moldova a fost integrată pe durata cîtorva decenii în sistemul economic sovietic de comandă. Acesta a fost destul de dezvoltat în esență, dar fiind atribuit pe un fundament ideologic nociv în care se cocea germenele viitoarelor bulversări. Toate componentele activității economice - producția, circulația, redistribuirea, pînă și consumul - erau controlate și dirijate de metropola rusă. În calitate de republică unională, Moldova practic nu întreținea relații economice externe decît prin intermediul Moscovei, din care cauză nu dispunea de piețe de desfacere explorate, de parteneri de încredere și de abilități manageriale în domeniu.

Mai puțin de 5% din exporturile moldovenești ocoleau în mod formal instanțele decizionale de la centru, însă și acestea erau orientate exclusiv către țările din CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Ca urmare a acestora și a altor factori structurali din acea perioadă avantajele comparative ale Moldovei pînă în prezent rămân încă sub-utilizate. Actuala bază a economiei "independente" s-a constituit în avalanșa evenimentelor politice și sociale de la răscrucea deceniilor opt și nouă ale secolului trecut, moștenind de la economia sovietică distorsiuni structurale grave. Totodată, considerăm că nu trebuie să invocăm problemele moștenite ca o cauză primară a problemelor noastre, lucru confirmat, printre altele, și de succesele economice notorii ale Țărilor Baltice, care într-o măsură mult mai mare decît Moldova erau integrate în sistemul economic al URSS. Spre deosebire de acestea, cei care s-au perindat la cîrma statului nu au știut să-și valoreze independența politică pentru a obține și o independență economică.

Instabilitatea politică și socială care a dominat în Moldova pe parcursul ultimului deceniu, alături de lipsa unor deprinderi și cunoștințe de gestionare a economiei naționale prin politici economice coerente și ajustate, sînt acei factori critici care au determinat în cea mai mare măsură lipsa unor succese economice remarcabile. În pofida creșterii economice din ultimii cinci ani putem afirma că, în general, tranziția moldovenească nu a fost încununată de mare succes; PIB-ul anului 2005 constituind doar 40% din nivelul anului 1990. Înglodată în mlaștina datoriilor externe (cca 1,9 miliarde USD) și interne (peste 1 miliard USD) și cu deficite comerciale enorme, economia Moldovei va trebui să lucreze în următorii ani în favoarea creditorilor. Trebuie de amintit și un alt indicator destul de important - rata șomajului. Statistica oficială arată că aceasta este în jur de 7%, un nivel comparabil cu cel al țărilor cele mai așezate economic, însă în realitate șomajul real a atins cote foarte mari, Banca Mondială estimînd o rată de 11-12% (după alte surse - 15-17%, lucru confirmat și de sutele de mii de moldoveni care lucrează la negru în afara țării). Volumul investițiilor străine alocate Moldovei în ultimii cîțiva ani se estimează a fi mai mic decît valoarea traficului internațional cu droguri care ne penetrează țara. Fluxul mic al investițiilor străine directe a fost determinat în egală măsură de criza economică, de instabilitatea politică și de cadrul legislativ ambiguu.

La nivelul producției, cele mai tranșante deficiențe ale economiei moldovenești sînt de origine structurală. Puține alte țări din Europa de Est demonstrează o atare pondere exagerată a agriculturii în PIB (cca 20-22%), ceea ce determină dependențe covîrșitoare de factorii climaterici. În același timp, ponderea populației ocupate în agricultură (cca 40%) este mai mare decît contribuția adusă de acest sector în PIB, aceasta demonstrînd faptul că anume sectorul agricol, care rămîne în mare parte unul de subzistență, se înregistrează cea mai mică productivitate a muncii. Industria a rămas energofagă și ineficientă, precum am și moștenit-o de la URSS, cauza fiind uzura fizică, dar mai ales morală, a tehnologiilor și a capitalului tehnic (unele instalații depășesc vîrsta de 40-50 de ani), precum și sistemele învechite de marketing și management. Un lucru important, dar adesea ignorat este faptul că Moldova nu a fost în stare să gestioneze conversia producției fabricate la uzinele din domeniul militaro-industrial, pierzând în același timp și piețele de desfacere pentru mărfurile lor specifice.

Circulația normală a mărfurilor a fost și este încă împiedicată de lipsa unei infrastructuri, atît tehnice, cît și instituționale. Statul a păstrat pozițiile monopoliste în achiziția materiilor agricole, întreprinzătorii din acest domeniu fiind nevoiți să accepte prețuri derizorii pentru produsele lor. Alături de aceasta, nimeni nu a depus eforturi consistente pentru crearea unei burse agricole regionale care ar putea asigura nu doar debușee pentru producția agricolă moldovenească, ci și ar putea deservi și unele țări a Europei de Est. Piața internă este mică sau lipsește efectiv, accesul producției industriale moldovenești la piețele externe fiind deseori blocat. Piețele estice sînt instabile (criza financiară din vara-toamna anului 1998, precum și recentele blocade comercial-economice din partea Moscovei sînt exemple elocvente), iar cele europene sînt în mare parte închise pentru produsele noastre care nu se încadrează încă în standardele europene de calitate. Alături de acestea, un factor critic în domeniul circulației este implicarea diverselor cercuri criminale, adeseori transfrontaliere, care dispun de suficiente mijloace și filiere pentru controlarea acestui palier al economiei naționale. De remarcat că datorită presiunii fiscale enorme și barierelor administrativ-birocratice, oamenii de afaceri sunt nevoiți să-și treacă activitatea în sectorul economiei "subterane" sau să-și exporte capitalurile peste hotare.

Pe parcursul acestor ani de transformări și schimbări, marcați de costuri sociale și umane enorme, noi am reușit să pierdem o parte din repere, mișcându-ne în continuare mai mult din inerție. Venirea la putere a comuniștilor a marcat odată în plus acest lucru. Impresionanta lor ascensiune politică este explicată anume de faptul că precedenții guvernanți, urmărind de cele mai dese ori unele interese egoiste sau gregare, nu au reușit să capitalizeze susținerea pe care inițial populația părea că o acordă tranziției. După cum a recunoscut în repetate rînduri chiar și președintele Voronin, instituirea guvernului comunist a fost marcată de un curs tot mai vădit de sufocare a inițiativei private.

În același timp, ar trebui să se înțeleagă că nu trebuie de aruncat vina în întregime pe seama instituțiilor statului, care sînt încă slabe, ineficiente și în deficit de resurse financiare, dar și umane. O mare parte din vină o poartă societatea civilă, care este indiferentă și lipsită de inițiativă. Or anume inițiativa privată, după cum a fost demonstrat încă de clasicii liberalismului economic, este condiția fundamentală pentru prosperitatea unei societăți. Acolo unde statul rămîne corupt și incapabil, trebuie de mizat în primul rînd pe propriile capacități. Prin urmare, mai multă acțiune, incizie și curaj personal, acestea ar fi ingredientele succesului nostru ca societate, ele fiind de natură, într-un viitor previzibil, să asigure intrare în normalitate a lucrurilor.


La această ediție au contribuit:


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]