ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20061230/index.shtml


e-journal, an. IV, nr. 87, 15–30 decembrie 2006

Activitatea instituțiilor publice

Politici economice

Problema transnistreană

Relații externe

Studii, analize, comentarii

Activitatea instituțiilor publice

Parlament

1.1. Numiri

Parlamentul a numit membrii Consiliului de observatori al IPNA Compania "Teleradio-Moldova", pentru fiecare candidat selectat de Comisia parlamentară de profil votînd cel puțin 3/5 din numărul deputaților aleși. Au fost desemnați: Ludmila Barbus (pe 3 ani); Alexandru Burean (2 ani); Viorel Cibotaru (2 ani); Veaceslav Ioniță (2 ani); Anatol Dubrovschi (3 ani); Boris Focșa (4 ani); Victoria Musteață (3 ani); Igor Munteanu (4 ani); Mariana Șlopac (4 ani). Consiliul de Observatori are și următoarele atribuții: – aprobă statutul Companiei; – evaluează performanța companiei și a conducerii ei; – confirmă în funcție, în bază de concurs, președintele companiei, directorul radiodifuziunii și directorul televiziunii etc.

1.2. Acte legislative

1.3. Bilanțurile activității

Totaluri făcute de fracțiunile parlamentare

Eugenia Ostapciuc, președintele fracțiunii parlamentare a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, a declarat că Parlamentul a adoptat un șir de acte legislative de importanță majoră, remarcînd aparte Legea Bugetului de stat pentru anul 2007. Ostapciuc a recunsocut că deputații au aprobat și unele acte legislative cu un "oarecare impact negativ asupra unor categorii de populație", dar implementarea acestora va conduce pe viitor la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor.

Liderul AMN Serafim Urechean a remarcat în discursul său că alte forțe parlamentare de opoziție evită critica guvernării, iar Președintele țării a refuzat participarea la ședința plenară festivă. Urechean consideră că tendințele salvatoare înregistrate la finele anului se datorează nu atît eforturilor Guvernării, cît cetățenilor țării, precum și partenerilor externi, organismelor internaționale care susțin Republica Moldova.

Valentina Buliga, reprezentant al fracțiunii parlamentare a Partidului Democrat din Moldova, a apreciat activitatea legislativului ca fiind una productivă, cu toate că, uneori, opoziția nu este auzită de majoritate. PDM va pleda pentru abordare constructivă a problemelor din relațiile putere-opoziție, apreciind ca ineficiente măsurile de boicotare sau critică dură.

Iurie Roșca, președintele PPCD, a remarcat în discursul său principalele două realizări: stabilitatea politică și parteneriatul dintre Putere și Opoziție. PPCD a înțeles și mai bine, că toate dificultățile de ordin economic și social trebuie abordate constructiv, pentru ca să-și găsească soluții practice și durabile. Roșca a menționat că este pentru prima dată în 15 ani de independență cînd Puterea și Opoziția au votat solidar Legea Bugetului de stat, care a inclus majoritatea propunerilor și amendamentelor PPCD. A mai fost remarcată și colaborarea în implementarea Codului audiovizualului, modificarea legislației din domeniul autonomiei locale, perfecționarea Regulamentului Parlamentului, adoptarea în prima lectură a unei noi legi despre partidele politice. PPCD mai afirmă că sprijinul financiar considerabil acordat de instituțiile și statele donatoare se constituie o reușită a politicii interne și externe, este determinat de "atmosfera de conlucrare și stabilitate politică datorată parteneriatului dintre Putere și Opoziție".

Totalurile făcute de spicher

Marian Lupu a relevat în discursul rostit parametrii cantitativi: în cadrul celor 27 ședințe plenare din sesiunea de toamnă au fost adoptate 168 de acte legislative, dintre care 22 legi noi). Printre documentele mai importante sînt enunțate: – Legea Bugetului de stat pentru anul 2007; – Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007; – Legea fondurilor asigurărilor obligatorii de asistență medicală pe anul 2007; – Legea cu privire la datoria publică, garanțiile de stat și recreditarea de stat; – Legea privind activitatea de reglementare tehnică; – Legea privind securitatea generală a produselor.

La capitolul realizarea Programului calendaristic de acțiuni legislative, ce derivă din obligațiunile țării de membru al Consiliului Europei, au fost înscrise modificări vizînd reforma judiciară (adoptarea Legii privind statutul ofițerului de urmărire penală și a Legii cu privire la asistența juridică internațională în materie penală), consolidarea autonomiei locale (pachetul conținînd Legea cu privire la descentralizarea administrativă; Legea administrației publice locale în redacție nouă și Legea pentru modificarea Legii finanțelor publice locale, Legea privind dezvoltarea regională), modificările și completările în Regulamentul Parlamentului, adoptarea în prima lectură a Legii cu privire la partidele politice. Pe parcursul anului, Programul legislativ a fost îndeplinit parțial, din cauza că Guvernul nu a prezentat un șir de proiecte incluse în program, situație care provoacă îngrijoarea deputaților și necesită o abordare mai serioasă, mai ales sub aspectul armonizării leislației cu Acquis-ul comunitar.

Președintele Parlamentului consideră că pe viitor trebuie să se acorde o atenție mai mare exercitării funcției de control parlamentar, în acest sens fiind necesare noi instrumente. La capitolul perspectivelor, este enunțată demararea unor proiecte de analiză a impactului socio-economic al legislației, diagnosticarea aplicabilității acesteia.


Guvern

2.1. Numiri. Remanieri

Valeriu Țurcanu a fost eliberat din funcția de viceministru al Culturii și turismului, în legătură cu suprimarea respectivei funcții din cadrul ministerului.

Valeriu Grumeza a fost eliberat din funcția de șef al Oficiului Teritorial Bălți al Ministerului Administrației Publice Locale.

2.2. Hotărîri

2.3. Ședințe. Decizii. Declarații

Rezultatele implementării Programului de activitate a Guvernului

Conform Raportului generalizat, principalele componente ale Programului de activitate a Guvernului pe anii 2005–2009 "Modernizarea țării – bunăstarea poporului" au fost: Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS), Planul de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană și Programul Național "Satul Moldovenesc". Documentul de totalizare pentru anul 2006 constată că dezvoltarea economiei naționale a fost afectată de impactul negativ al factorilor externi, care au afectat indicatorii macroeconomici și sectoare economice. Evoluțiile din 2006 denotă existența unor probleme în dezvoltarea economiei naționale, care pot influența negativ asupra evoluției acesteia și în continuare:

Creșterea nivelului disciplinei

Participînd la ultima ședință a Guvernului din anul 2006, Președintele Republicii Moldova a declarat că disciplina în cadrul executivului s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani. Vladimir Voronin a apreciat că în pofida situației complicate din 2006, s-a reușit menținerea principiilor de dezvoltare ale Moldovei, planurile și programele naționale au fost realizate, motiv pentru care șeful statului este satisfăcut de activitatea Guvernului. La capitolul neajunsuri, Voronin a indicat procesul de realizare a Planului de acțiuni UE-RM și problema transnistreană.

O nouă ședință la tema sistemului de transportare a pasagerilor

La o ședință de lucru prezidată de Prim-ministru organele de resort au fost atenționate asupra necesității modernizării, reparări și includerii în sistem unic de deservire a tuturor gărilor auto. Vasile Tarlev a pus accentul pe necesitatea efectuării unui control total tehnic al autocarelor, instruirii la nivel înalt a șoferilor, asigurarea transparenței în sistem, în special privind evidența circulației banilor. Șeful executivului a cerut efectuarea unei analize în domeniul creării prețurilor pentru serviciile de transportare a mărfurilor și pasagerilor, pentru formularea unor propuneri de redresare a situației în domeniu.

Implementarea programelor sociale

La ședința convocată cu participarea factorilor responsabili din sfera socială și sănătate a fost analizat mersul implementării Programului de asigurare gratuită a pensionarilor și invalizilor cu ochelari, care a demarat și se desfășoară conform graficului stabilit.

Programul de asigurare gratuită cu aparate auditive a persoanelor cu deficiențe de auz a demarat recent și a fost deja petrecută licitația de procurare a primelor 1,5 mii de aparate, care vor fi transmise beneficiarilor la începutul anului 2007 (necesitățile sunt de peste 2,5 mii aparate).

Pentru asigurarea persoanelor din păturile social-vulnerabile cu cărbune la prețuri accesibile din rezervele de stat au fost eliberate primele 600 tone de cărbune.

Producerea în serie a dispozitivelor inventate de savanții moldoveni

Primul-ministru a emis o dispoziție privind crearea unui grup de lucru care va elabora un mecanism eficient pentru certificarea, producerea în serie și comercializarea dispozitivelor inventate de oamenii de știință din Moldova. Decizia a fost luată după ce premierul a vizitat Institutul de Inginerie Electronică și tehnologii Industriale din cadrul Academiei de Științe a Moldovei. Vasile Tarlev dorește sporirea eficienței utilizării elaborărilor științifice, includerea acestora în circuitul economic fiind considerată de către Guvern drept una din direcțiile-cheie ale creșterii economice.


Președinție

3.1. Decrete

Șeful statului a emis decrete despre numirea în funcție a unor președinți și vicepreședinți de instanțe judecătorești, a unor judecători (care au susținut concursul de admitere în magistratură, pînă la atingerea plafonului de vîrstă, în funcția de judecător de instrucție). În acest fel, au fost ocupate 9 funcții de judecători care anterior erau vacante.

3.2. Ședințe. Decizii. Declarații

Conferința anuală de presă

În cuvîntul său introductiv de la Conferința de presă din 20 decembrie 2006, Vladimir Voronin a făcut bilanțul unor probleme pe care le-a întitulat "de politică generală": integrarea europeană; neutralitatea și relațiile cu alte state. Șeful statului a reproșat reprezentanților mass-media că au scris despre scenarii sumbre privind viitorul Moldovei, că nu simpatizează guvernării și nu susțin informațional eforturile autorităților. Cu referire la problemele politice, Voronin a menționat că:

Ședință în problema realizării Planului de acțiuni UE-RM

A doua zi după declararea "cartonașului roșu" pentru insuccesele Guvernului în problema integrării europene, Președintele Republicii Moldova a prezidat o ședință la tema realizării Planului de Acțiuni UE-RM, la care au participat conducătorilor autorităților administrației publice centrale, responsabili de implementarea documentului. Guvernul a fost criticat dur pentru coordonarea ineficientă la nivel național a activităților întreprinse în procesul de implementare a Planului de Acțiuni, pentru conlucrarea insuficientă între toate structurile executive în vederea armonizării eforturilor de integrare. În mod special, șeful statului s-a declarat nemulțumit de mersul îndeplinirii angajamentelor asumate de Republica Moldova la capitolul reforma justiției și a procuraturii, subliniind necesitatea instituirii "unui control parlamentar strict asupra procesului de reformă în domeniu". Vladimir Voronin s-a referit și la oportunitatea stabilirii unui mecanism concret de prezentare instituțiilor europene a poziției oficiale a Republicii Moldova pe anumite subiecte, bazat pe o cooperare strînsă între toate ministerele și departamentele implicate în elaborarea acesteia. S-a indicat aparte asupra necesității stabilirii unui mecanism național unic, cu competențe bine determinate ale instituțiilor responsabile, care ar consolida capacitatea de absorbție a asistenței financiare oferite de UE, fondurile urmînd a fi direcționate în domeniile prioritare și gestionate eficient. Președintele țării a conchis că nu va tolera manifestarea unor atitudini iresponsabile în realizarea Planului de Acțiuni UE- RM, document de importanță strategică, fundamentală pentru viitorul statului nostru și că rămîne în așteptarea unor acțiuni imediate și ferme din partea conducătorilor administrației publice centrale, care trebuie să se soldeze cu rezultate evidente în cel mai scurt timp.

Preocupări pentru exploatarea subsolului

La ședința Consiliului Suprem de Securitate, convocată la inițiativa șefului statului, a fost examinată problematica asigurării legalității, securității ecologice și economice în domeniul exploatării subsolului. Președintele Moldovei și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu situația alarmantă creată în domeniul dat, creată ca rezultat al lipsei controlului adecvat din partea statului. Vladimir Voronin a relevat că subsolurile în Republica Moldova sînt exploatate și gestionate extrem de ineficient și că acest domeniu de activitate s-a transformat într-o sferă nespus de profitabilă în care prevalează interese tenebre și criminale. Au fost criticate dur practicile existente în prezent, potrivit cărora agenții economici, antrenați în activitățile de exploatare a substanțelor minerale, absolut nejustificat stabilesc prețurile la resursele naturale extrase, în timp ce suma încasărilor în bugetul statului pentru activitatea în domeniu este simbolică sau obligațiunea achitării acestor taxe este ignorată. Președintele Moldovei a opinat că stabilirea unor reglementări stricte din partea statului în domeniul exploatării zăcămintelor minerale ar putea și ar trebui să conducă la normalizarea prețurilor la materialele de construcție și, implicit, a prețurilor la locuințe. Statului îi revine prerogativa stabilirii condițiilor utilizării și administrării bunurilor subsolului, inclusiv a politicii prețurilor la substanțele minerale utile. De la factorii responsabili s-a cerut efectuarea unui complex de măsuri menite să asigure un control strict asupra administrării și exploatării subsolurilor țării, în vederea neadmiterii pe viitor a prejudicierii grave a intereselor statului și ale cetățenilor.


1 Respectivele publicații s-au reorganizat anterior în instituții private de presă (SRL-uri), întru realizarea solicitărilor PPCD (din 4.04.2005) privind deetatizarea presei guvernamentale.


Politici economice

1. Inflație și prețuri

2. Sectorul real

3. Sistemul financiar-bancar

4. Piața muncii

5. Comerțul extern


Problema transnistreană

Un sfîrșit de an optimist în dosarul transnistrean

După un an în care procesul de negocieri politice în problema transnistreană practic au fost stopate, organele mixte de control instituite prin acordurile de încetare a focului practic nu au activat, Federația Rusă a continuat să acorde sprijin politic, economic și social regiunii transnistrene mai deschis și masiv ca niciodată, iar autoritățile secesioniste de la Tiraspol și-au întărit pozițiile prin desfășurarea a două manifestații cu un puternic caracter propagandistic – referendumul din septembrie și "prezidențialele" din decembrie, iată că sfîrșitul anului 2006 aduce o serie de declarații mai curînd optimiste atît din partea oficialităților moldovene, cît și din partea omologilor săi ruși și ucraineni.

Astfel, între 19–20 decembrie ministrul moldovean al Reintegrării, Vasile Șova, și consilierul Președintelui pentru probleme de politică externă, Mark Tkaciuk, s-au aflat la Moscova unde au purtat consultări cu mai mulți oficiali ruși în problema transnistreană. Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Reintegrării, în cadrul discuțiilor părțile au constatat necesitatea continuării dialogului între toți actorii vizați în scopul reluării tratativelor. Cu aceiași ocazie, ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, a declarat că "dialogul cu Moldova se dezvoltă normal". "Are loc un dialog onest, corect și profesionist pe toate problemele, inclusiv pe cele comercial-economice. Toate aceste probleme se rezolvă consecvent. Noi sîntem satisfăcuți de modul în care înțelegerile dintre președinții Rusiei și Moldovei se aplică", a mai spus Lavrov, referindu-se probabil la înțelegerile atinse între președinții celor două state în cadrul întrevederilor bilaterale din august la Moscova și noiembrie de la Minsk.

În unison cu aceste afirmații și Președintele Vladimir Voronin a ținut să remarce "anumite progrese" în procesul de reglementare transnistreană în cadrul conferinței de presă de bilanț de an. Voronin și-a exprimat în mod special satisfacția față de mersul consultărilor dintre oficiali moldoveni și ruși, "care se poartă deschis, cu informarea ambasadorilor din țările Uniunii Europene asupra fiecărei runde".

Și în final problema transnistreană nu a lipsit de pe agenda discuțiilor dintre Președintele Vladimir Putin și omologul său ucrainean Victor Iușcenco în timpul vizitei primului la Kiev pe 22 decembrie. Potrivit portalului electronic de știri NR2.ru, în cadrul conferinței de presă comună cei doi au declarat că în dosarul transnistrean au fost înregistrate progrese în ultimele luni. "În ultimele luni, credem noi, se observă un anumit progress. Pe de o parte, este asigurat regimul vamal, care detensionează la maxim acest proces, iar pe de altă parte, a fost restabilit transportul de pasageri și persoane, legătura feroviară între Ucraina, Rusia, Transnistria și Moldova", a declarat Președintele Iușcenco. "Considerăm că astăzi avem toate premisele pentru a vorbi despre perspectivele restabilirii procesului de negocieri în format "5+2", a mai adăugat Iușcenco. Pe de altă parte, Președintele Vladimir Putin a declarat că Rusia și Ucraina "pot da un nou impuls reglementării transnistrene".

"Inaugurarea" lui Smirnov și prognoze pentru viitor

Între timp la Tiraspol a avut loc "inaugurarea" nou alesului "președinte" al Transnistriei, Igor Smirnov. Ceremonia a avut loc cu mare fast și cu prezența florii "establishment-ului" de la Tiraspol și a unor oaspeți de onoare precum un alt "președinte" al unei republici nerecunoscute, Sergei Bagapș din Abhazia. După depunerea jurămîntului cu mîna pe "constituție", Smirnov a ținut un discurs de "inaugurare" în care a punctat prioritățile noului său "mandat". Smirnov a reiterat orientarea către Rusia a republicii nerecunoscute, remarcînd progresele înregistrate deja în domeniul armonizării legislației transnistrene cu cea rusă, proiecte de cooperare în domeniu social, manifestații culturale etc.

"Prezidențialele" din Transnistria și "inaugurarea" lui Smirnov au trezit mai multe comentarii din partea observatorilor din Moldova și de peste hotare. Astfel, analistul politic moldovean Oazu Nantoi, remarcă într-un comentariu că cel de-al patrulea mandat al lui Smirnov va fi de fapt și ultimul. Potrivit lui Nantoi, asta se va întîmpla pentru că în următorii ani va scade "valoarea pionului transnistrean în viziunea stăpînilor de la Moscova", care ar putea să vrea să-l înlocuiască pe Smirnov cu un "succesor mai curățel", iar "spectacolul din domeniul teatrului absurdului, întitulat "conflictul transnistrean" va continua". Un scenariu mai optimist ar fi ca încă înainte de desemnarea unui succesor al Președintelui Putin va demara procesul de reintegrare teritorială a Moldovei, scenariu pe care pare să-l pună în practică Președintele Voronin și la care par să indice ultimele evoluții din relațiile moldo-ruse.

Într-un comentariu publicat la 14 decembrie, Agenția de Știri Moldpres prognozează că deși Smirnov va fi nevoit să rămînă loial Moscovei, în principal datorită datoriei enorme a Transnistriei pentru gazul rusesc, s-ar putea ca Rusia să abandoneze Transnistria la un moment dat în schimbul unor concesii din partea vestului sau a unei apropieri de Kiev. Potrivit Moldpress, eforturile lui Smirnov atît în "campania electorală", cît și după aceasta, au fost și vor fi îndreptate pentru a menține Transnistria în zona de atenție a Rusiei. Pe de altă parte, acesta va proceda la reforma administrației transnistrene care și-a demonstrat plenar ineficiența. Însă provocarea cea mai mare căreia va trebui să-i facă față va fi menținerea balanței de putere cu Compania Șerif ale cărei ambiții de control al puterii sînt tot mai evidente, conchide Moldpres.

Pe de altă parte, centrul britanic de analize, Oxford Analytica, e de părere că "alegerile" din 10 decembrie au consolidate considerabil poziția Tiraspolului în relațiile acestuia cu Chișinăul îndepărtînd și mai tare o eventuală soluție a conflictului transnistrean. Publicația presupune că reluarea exporturilor de vinuri moldovenești în Rusia s-ar putea să fi fost condiționată de Moscova prin revitalizarea Memorandumului Kozak. Iar în condițiile în care Ucraina pare a fi incapabilă să contrabalanseze influența Rusiei, Moldova se găsește într-o poziție extrem de vulnerabilă și doar o implicare explicită din partea SUA și EU pot consolida poziția Chișinăului.


Relații externe

Republica Moldova – Consiliul Europei

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a emis, la 19 decembrie 2006, o hotărîre de condamnare a Republicii Moldova în cauza "Moisei vs. Moldova". CEDO a conchis că o hotărîre judecătorească anterioară emisă în favoarea reclamantei a rămas neexecutată fără justificări plauzibile, încălcîndu-se astfel art. 6 §1 și art. 1 din Protocolul nr.1 ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului. Pentru că reclamanta nu a dispus de un recurs efectiv, CEDO a constatat și încălcarea art. 13 din Convenție. Curtea a dispus acordarea a 192 euro pentru daune materiale, 500 euro pentru daune morale și 600 euro pentru costuri și cheltuieli.

În aceeași zi, CEDO s-a pronunțat și în cauza "Oferta Plus vs. Moldova". În cazul de față, reclamantul a pretins violarea dreptului la un proces echitabil și la protecția proprietății, prin neexecutarea de către instanțele naționale a unei decizii judecătorești definitive (privind încasarea a 20 milioane de lei) și prin ulterioara revizuire a acesteia, la solicitarea Procurorului General. CEDO a constatat că neexecutarea hotărîrii definitive și ulterioara ei anulare contravin art. 6 al Convenției și art.1 al Protocolului adițional. Urmărirea penală împotriva directorului reclamantului și arestul acestuia sînt apreciate de Curte ca avînd drept scop descurajarea reclamantului în menținerea cererii depuse la CEDO, fapt ce contravine art. 34 al Convenției. Problema daunelor morale și materiale (estimate la 1,2 milioane de euro), a costurilor și cheltuielilor va fi soluționată printr-o decizie aparte a CEDO. Reprezentanții reclamantului la Curte au dat publicității numele persoanelor care se fac responsabile de emiterea deciziei de condamnare pe www.lhr.md.

Republica Moldova – Uniunea Europeană

La 19 decembrie 2006, Consiliul UE a adoptat mandatele care împuternicesc Comisia Europeană să negocieze acordurile de readmisie și de facilitare a regimului de vize între UE și Moldova.

Încheierea acestor acorduri este prevăzută de obiectivele 47 și 48 ale Planului de Acțiuni RM-UE, inițierea negocierilor privind facilitarea regimului de vize fiind în 2006 una din prioritățile în dialogul Moldovei cu UE. Date fiind acestea: în martie 2006 a fost creat un grup de lucru interministerial care a elaborat proiectul Planului național de acțiuni pentru facilitarea regimului de vize pentru UE; la 8 iunie 2006 Parlamentul a adoptat Legea privind abolirea regimului de vize pentru cetățenii statelor membre ale UE, SUA, Canadei, Confederației Elvețiene și Japoniei, listă suplimentată în decembrie cu Norvegia și Islanda; în noiembrie 2006 Guvernul a aprobat Planul național de acțiuni menționat.

În pofida acestora, Președintele Voronin s-a arătat, în cadrul unei conferințe de presă de bilanț pentru anul 2006, a fi nemulțumit de faptul că negocierile privind facilitarea regimului de vize n-au fost inițiate în 2006, dar și de lipsa unui progres vizibil în ceea ce privește obținerea Preferințelor comerciale autonome ale UE. Pentru comparație, potrivit evaluărilor Comisiei Europene, publicate pe 4 decembrie 2006, privind implementarea primelor șapte planuri de acțiuni încheiate cu UE în cadrul Politicii Europene de Vecinătate (PEV), Ucraina a reușit deja să parafeze, în octombrie 2006, un acord cu UE privind readmisia și facilitarea regimului de vize.

Generalizîndu-și insatisfacția față de ritmul procesului de integrare europeană, Președintele Voronin a avertizat că "dacă lucrurile vor merge în continuare astfel, voi arata Guvernului cartonașul roșu". Critici similare au fost reiterate de Președintele Voronin și în cadrul unei reuniuni cu importanți factori de decizie, consacrate implementării Planului de Acțiuni RM-UE. Șeful statului a invocat: coordonarea ineficienta la nivel național a activităților întreprinse în procesul de implementare a Planului de Acțiuni; coordonarea nesatisfăcătoare dintre ministerele și departamentele implicate în cooperarea cu instituțiile comunitare; neonorarea de către reprezentanții Moldovei a obligațiunilor asumate sau îndeplinirea lor cu mare întîrziere.

În context, Vladimir Voronin a cerut ca anul 2007 să devină etapa unor măsuri hotărîte și neordinare în direcția apropierii de UE. În acest scop, a fost subliniată necesitatea elaborării – în baza unei analize a Raportului de progres pentru Moldova în cadrul PEV, publicat de Comisia Europeană la 4 decembrie curent – a unui plan de acțiuni, ce ar exclude orice posibilitate de neîndeplinire a recomandărilor experților europeni. Președintele a mai indicat asupra necesității stabilirii unui mecanism național unic, cu competențe bine determinate ale instituțiilor responsabile, care ar consolida capacitatea de absorbție a asistenței financiare oferite de UE.

Ulterior, în cadrul ultimei ședințe a Guvernului pentru anul 2006, Președintele Voronin a opinat că greșelile și întîrzierile în procesul de integrare europeană "nu au fost comise intenționat, ci dimpotrivă".

Republica Moldova – România

Într-un interviu, acordat publicației franceze Les Dernieres Nouvelles d’Alsace, Președintele României, Traian Băsescu, a arătat, între altele, că numeroși moldoveni încearcă să obțină cetățenia română. În prezent, a declarat Președintele Băsescu, există 450 000 de cereri de naturalizare, provenind în special de la tineri care doresc să studieze sau să muncească în România. Totodată, Președintele României a lăsat să se înțeleagă că statul român nu va lua măsuri unilaterale în chestiunea acordării cetățeniei române, aceasta urmînd a fi consultată cu UE.

Făcînd referire la problema transnistreană, Președintele Băsescu a declarat că soluționarea acestuia ar fi simplă dacă dreptul internațional ar fi respectat și dacă comunitatea internațională ar respecta integritatea fiecărui stat și inviolabilitatea frontierelor sale. În context, Președintele României a chemat la respectarea dreptului internațional și Rusia să-și respecte angajamentele sale anterioare, retrăgîndu-și trupele din Transnistria.

Republica Moldova – Federația Rusă

În cadrul conferinței de presă de bilanț amintită anterior Președintele Vladimir Voronin a menționat că în prezent atmosfera în care se desfășoară dialogul dintre Moldova și Federația Rusă se deosebește în mod principial de tot ce a fost mai înainte. Moldova și Federația Rusă, a adăugat șeful statului, nu au lucrat niciodată într-un contact atît de strîns și într-un regim atît de intens. Potrivit Președintelui Voronin, ameliorarea raporturilor moldo-ruse s-a produs treptat și a urmat întrevederii sale, din 8 august 2006, cu Președintele rus, Vladimir Putin. Președintele moldovean a mai subliniat că Rusia a fost și va rămîne partenerul strategic al Moldovei, și și-a exprimat convingerea că pozițiile Chișinăului și Moscovei se vor apropia și în ceea ce privește procesul de reglementare transnistreană.

De o manieră relativ similară a fost apreciată evoluția raporturilor moldo-ruse și de șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov. Acesta a declarat, în cadrul unei conferințe dedicată totalurilor anului diplomatic 2006, că în prezent relațiile Rusiei cu Moldova se bazează pe "un dialog cinstit, concret și profesional, inclusiv în ceea ce privește relațiile comercial-economice". Potrivit ministrului rus de Externe, problemele comerciale existente sînt soluționate treptat și, respectiv, este creată baza favorabilă pentru rezolvarea celorlalte probleme. Acest dialog, a arătat Lavrov, este "normal, fără elemente de spectacol […], așa cum au stabilit cei doi șefi de stat", menționînd totodată că Rusia este mulțumită de implementarea înțelegerilor convenite anterior.

Cîteva evoluții recente în dialogul bilateral confirmă tendințele de destindere a relațiilor moldo-ruse. Este vorba despre inspectarea unor întreprinderi moldovenești, specializate în prelucrarea cărnii, de către experții Serviciului rus "Rosselihoznadzor", în vederea identificarea companiilor "care respectă toate condițiile sanitar-veterinare" pentru reluarea exporturilor de carne și mezeluri în Rusia. În al doilea rînd, poate fi invocată semnarea, pe 27 decembrie 2006, la Moscova, a Protocolului bilateral privind încheierea negocierilor dintre Rusia și Moldova de aderare a Rusiei la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Ministrul Economiei și Comerțului, Igor Dodon, arăta mai devreme că Moldova ar vrea să obțină în schimb semnarea acordului privind impozitarea exportului, în special, a celui de gaze naturale din Federația Rusă. Pînă în prezent, Rusia aplică TVA la exportul de gaze naturale către Moldova, în timp ce conform cerințelor OMC, TVA o aplică țara de destinație și nu cea exportatoare.

Potrivit înțelegerilor la care s-a ajuns recent cu Gazprom-ul rusesc, Moldova va plăti 170 USD pentru o mie de metri cubi de gaze naturale în 2007, 75% din media europeană în 2008, 90% – în 2009, iar din 2011 prețul va fi ajustat mediei europene. Această majorare treptată a prețului la gazele naturale este, de asemenea, pusă pe seama destinderii raporturilor bilaterale. În același timp, unele medii ruse de informare acreditează ideea că în schimbul creșterii treptate a tarifului la gaze, Moldova ar fi de acord să cedeze rețelele de distribuție a gazelor în favoarea Gazprom și să accepte majorarea participării concernului rus în societatea Moldova-Gaz. În replică la aceste opinii, Zinaida Greceanîi, prim-vicepremier, a spus că Moldova va capitaliza rețelele de distribuție și le va include în capitalul social al Moldova-Gaz și că Părțile au convenit ca cotele deținute să rămînă intacte.

CEFTA

Republica Moldova a participat la summit-ul CEFTA, din 19 decembrie 2006, de la București. La reuniunea în cauză au mai participat: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia și Kosovo. Moldova, de rînd cu celelalte state participante, a semnat Acordul de modernizare și lărgire a CEFTA, devenind astfel parte la acest acord, și a subscris unei Declarații comune.

Acordul de modernizare și lărgire a CEFTA, cunoscut sub denumirea de CEFTA 2006, a înlocuit vechiul Acord de Comerț Liber pentru Europa Centrală, încheiat în 1992, și acordurile bilaterale de comerț liber. CEFTA a apărut în decembrie 1992, avînd ca membri fondatori Cehia și Slovacia (Cehoslovacia în acea perioadă), Polonia și Ungaria. Ulterior la CEFTA au aderat România (1997), Bulgaria (1999), Croația (2003) și Macedonia (2006). Unul din obiectivele inițiale ale CEFTA a fost de a pregăti țările membre în vederea aderării lor la UE, acest obiectiv rămînînd valabil și pentru CEFTA 2006, el fiind reiterat în Declarația finală. Cehia, Slovacia, Polonia și Ungaria s-au retras din CEFTA o dată cu aderarea lor la UE, preluînd politica comercială a UE, același lucru urmînd să-l facă România și Bulgaria de la 1 ianuarie 2007, cînd și acestea vor deveni state membre ale UE.

CEFTA 2006 prevede anularea tuturor taxelor vamale la import și export, a restricțiilor cantitative și a altor taxe cu efect echivalent în comerțul cu produse industriale și majoritatea produselor agroindustriale. Acordul nou mai conține prevederi privind comerțul cu servicii, proprietatea intelectuală, achizițile publice, promovarea investițiilor, administrarea vamală și regulile de origine preferențiale, procedura și condițiile de aplicare a măsurilor de salvgardare și instrumentelor de apărare comercială. CEFTA 2006 corespunde normelor OMC și obligațiunilor Părților în raport cu UE.

CSI

La 27 decembrie 2006, ministrul Economiei si Comerțului, Igor Dodon, a reprezentat Moldova la cea de-a 32-a ședință a Consiliului Economic al CSI, de la Moscova. În cadrul ședinței au fost abordate probleme ce țin de domeniile energetic, transporturilor, construcțiilor etc. De asemenea, la Consiliu s-au examinat măsuri de contracarare a pătrunderii produselor farmaceutice falsificate pe piețele statelor CSI și proiectul concepției politicii tarifare coordonate între statele CSI în domeniul transportului feroviar.


Studii, analize, comentarii

Anul politic 2006

1. Criza gazelor și a vinurilor

Anul politic 2006 a fost unul dificil pentru Republica Moldova. El a început cu criza gazelor, pentru ca în a doua jumătate a anului prețul acestora să crească de două ori. A urmat embargoul Rusiei la exportul vinurilor, principal articol de export al Republicii Moldova. Criza vinului a fost speculată de organizația "Patria-Moldova", stabilită la Moscova și care pretinde că reprezintă interesele tuturor gasterbaiterilor moldoveni, cu scopul de a provoca o criză financiară în Republica Moldova. În aprilie-mai, "Patria-Moldova" a lansat apeluri către cetățenii moldoveni de a-și retrage banii depozitați în băncile comerciale cu scopul de a provoca un colaps financiar. Acțiunile menționate au a provocat îngrijorări în rîndul oamenilor de afacere și sectorului bancar. Banca Națională, alături de instituțiile finanțatoare internaționale, a trebuit să intervină pentru a stabiliza situația, lucru care a reușit completamente.

2. Conservarea "înghețului"

Introducerea la 3 martie a noului regim vamal pe segmentul transnistrean al hotarului moldo-ucrainean a provocat reacția de răspuns a Federației Ruse de restabilire a "egalității părților implicate în conflict" prin impunerea embargoului împotriva Republicii Moldova. A urmat suportul deschis de ordin economic, politic și diplomatic al Rusiei față de Transnistria.

La 3 august Guvernul a adoptat un Plan de Acțiuni pentru utilizarea, în procesul de reintegrare a țării, a concluziilor expuse în Raportul "Dezghețarea unui conflict înghețat: aspecte ale crizei separatiste din Moldova", elaborat de către Asociația Avocaților din or. New York. Guvernul a obligat Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene să înainteze o cerere comună din partea GUAM în adresa președintelui Adunării Generale a ONU și Comitetului General privind includerea suplimentară în agenda celei de-a 61-a sesiuni a Adunării Generale a unui punct dedicat examinării conflictelor din regiunea Mării Negre și Mării Caspice.

În cadrul Adunării Generale a ONU din septembrie, ministrul de Externe Andrei Stratan a enunțat punctul de vedere al conducerii Republicii Moldova pentru soluționarea conflictului transnistrean: necesitatea transformării mecanismului de pacificare într-o misiune internațională de menținere a păcii sub mandat internațional; onorarea de către Federația Rusă a obligațiunilor asumate în cadrul summit-ului OSCE din 1999, de la Istanbul; condiționarea ratificării și intrării în vigoare a Tratatului FACE prin implementarea completă a acelor decizii summit-ului OSCE din 1999. La ministeriala OSCE din decembrie 2006 a fost reconfirmată poziția Republicii Moldova față de condițiile de soluționare a conflictului.

Rusia s-a plasat fățiș de partea regimului separatist, susținînd referendumul transnistrean de aderare la sine din 17 septembrie. Prin aceasta, Rusia a epuizat, deocamdată, toate mijloacele de susținere a Transnistriei. Procedînd astfel, a pus în evidență faptul că nu-și poate permite nu numai incorporarea Transnistriei în sine, dar nici măcar recunoașterea independenței acesteia. În consecință, conflictul transnistrean a rămas în continuare unul înghețat pentru o perioadă indefinită.

3. Surpriza anului

Faptul că la 3 decembrie candidatul susținut de Partidul Comuniștilor nu a putut ajunge în turul doi al alegerilor pentru funcția de Guvernator al autonomiei găgăuze reprezintă surpriza anului. Consecințele rezultatelor alegerilor din Găgăuzia se vor manifesta plenar în 2007, ele nu sînt dramatice pentru partidul de guvernămînt, însă vor avea un impact major pentru relațiile dintre Chișinău și Comrat.

4. Scandalul anului

Scandalul anului 2006 a fost provocat de adoptarea și începerea implementării Codului audiovizualului. Aceasta fiindcă audiovizualul este un foarte puternic instrument de cîștigare a banilor prin reclamă, precum și cel mai important instrument de influențare a opiniilor electorale ale cetățenilor. În pofida faptului că prevederile din proiectul inițial al Codului audiovizualului au fost reparate și îmbunătățite, implementarea prevederilor acestuia a regenerat antagonisme politice mai vechi. Desemnarea membrilor Consiliului Coordonator al Audiovizualului, promovarea deciziei de reorganizare-înstrăinare-privatizare a posturilor municipale de radio "Antena C" și de televiziune "Euro TV" s-a soldat, pe de o parte, cu protestele unor partide politice și ale ziariștilor, iar, pe de altă parte, cu motivarea necesității privatizării prin lipsa de resurse financiare pentru menținerea lor în proprietatea municipală, dar și prin învinuirea posturilor respective de partizanat politic. Formal, aceste învinuiri sînt corecte. De fapt, însă, sînt absurde. Consultarea rapoartelor din ultimii ani ale OSCE referitoare la monitorizarea alegerilor, pune în evidență faptul că cele două posturi au fost, oarecum, părtinitoare. Dar, de fapt, este vorba că caracterul ușor părtinitor a fost unul de "corecție" a părtinității clare a principalei instituții audiovizuale din țară – Compania "Teleradio Moldova". Așadar, scandalul este generat de faptul că sub acoperirea unor noi norme legale, se încearcă reglementarea unor antagonisme politice mai vechi.

5. Evoluțiile pe plan extern

În 2006, autoritățile Republicii Moldova s-au eschivat de la adoptarea noilor concepții ale politicii externe și de securitate. Premise pentru adoptarea lor au existat: documentele respective fusese elaborate în baza decretelor prezidențiale încă în luna martie; sondajele de opinie arată fără putință de tăgadă cărui curs politic extern i-ar da prioritate majoritatea absolută a cetățenilor; există o majoritate parlamentară disciplinată, care ar fi putut vota cele două documente. Explicațiile experților pentru această stare de fapt se reduc la afirmații de genul că mai mult contează faptele decît anunțarea solemnă a unui curs, realizarea căruia ar fi ulterior limitată și lipsită de flexibilitate.

La etapa actuală, securitatea și politica externă a Republicii Moldova rămîn preponderent influențate de factorul transnistrean, mai exact, de interesele statelor vecine implicate într-un fel sau altul în soluționarea conflictului separatist. Însăși schimbarea în 2003 a vectorului politicii externe a fost argumentată prin necesitatea "internaționalizării procesului de soluționare a conflictului".

2006 a fost anul manifestării plenare a efectelor internaționalizării conflictului transnistrean. Internaționalizarea nu a apropiat soluționarea conflictului, însă a lămurit atitudinile țărilor vecine și a marilor puteri față de acest conflict. Suportul SUA și UE s-a dovedit determinant pentru ca Republica Moldova să reziste presiunilor economice ale Rusiei, precum și pentru eforturile de a-și restabili integritatea teritorială. În consecință, autoritățile moldovenești au fost obligate să întreprindă măsurile necesare pentru reglementarea relațiilor cu organismele finanțatoare internaționale și obținerea unui suport peste așteptări ($ 1.2 miliarde) din partea consiliului donatorilor, constituit din Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.

UE și SUA au influențat în mod implicit și atitudinea Ucrainei față de problema transnistreană. Această influență este efectul colateral al interesului Ucrainei pentru menținerea bunelor relații cu SUA și UE. De aceea, cu voie sau fără voie, Ucraina a fost și va rămîne în continuare principala pîrghie de influență asupra Transnistriei, inclusiv prin menținerea noului regim vamal și control pe segmentul transnistrean al hotarului cu Moldova.

În pofida unor replici tăioase și a unei retorici inadecvate a conducerii de vîrf, Republica Moldova s-a bucurat de suportul României pentru a deveni, în luna mai, membră cu drepturi depline în PCESE, iar în decembrie, și membră a CEFTA. Aceste performanțe alimentează speranțele articulate de autoritățile moldovenești privind semnarea într-un viitor previzibil a unui Acord de Asociere cu UE.

6. Perspective pentru 2007

Pentru 2007 sînt programate evenimente de mare impact pentru dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova. În primul rînd, 2007 este un an electoral. Importanța alegerilor locale generale, programate pentru luna mai, este determinantă pentru configurația politică din țară în următorii ani. Pe lîngă semnificația propriu-zisă a alegerilor pentru administrația publică locală, aflată în proces pe permanentă reformă, rezultatele alegerilor vor stabili rating-ul principalelor forțe politice înainte de alegerile parlamentare din 2009.

În septembrie 2007 vor avea loc alegerile pentru Adunarea Populară a Găgăuziei. Aceste alegeri, alături de alegerile locale din luna mai, vor stabili configurația politică din regiunea găgăuză, cel puțin, pentru perioada de pînă la alegerile parlamentare din martie 2009.

În 2007 Republica Moldova va trebuie să negocieze cu UE adoptarea unui nou document care să stabilească cadrul relațiilor politice, înlocuind Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC), precum și Planul de Acțiuni UE – RM, care va expira în 2007.


Alegerile din Găgăuzia – un nou început sau deja vu?
Igor Boțan

La 22 decembrie, Curtea de Apel de la Comrat a confirmat legalitatea desfășurării celor două tururi de scrutin, din 3 și 17 decembrie, și alegerea liderului opoziției regionale, Mihail Formuzal, în funcția de Guvernator al Găgăuziei. Interesul pentru alegeri, la fel ca și pentru consecințele rezultatelor acestora a fost și rămîne unul mare. Acest interes a fost menținut și datorită șirului de evenimente generate sau colaterale procesului electoral. Astfel, alegerile din regiune: 1) au dat startul unui nou ciclu electoral, reanimînd cumva intriga relațiilor putere – opoziție; 2) s-au desfășurat concomitent cu alegerile din regiunea separatistă – Transnistria, impunînd compararea celor două campanii; 3) au atras atenția comunității internaționale datorită prevederilor Planului de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova; 4) au readus în prim-plan problema relațiilor Chișinău – Comrat, văzute prin prisma revendicărilor din partea concurenților electorali; 5) prin rezultatele sale, evocă o eventuală perspectivă sumbră de manifestare a "sindromului Urechean" pentru guvernarea lui Mihail Formuzal etc.

1) Victoria candidatului opoziției nu a reprezentat o surpriză, mai degrabă a fost surprinzător că reprezentatul puterii nu a putut ajunge nici măcar în al doilea tur de scrutin. Sînt cel puțin trei factori, oarecum legați între ei, care explică acest fenomen:

  1. cetățenii de origine găgăuză întotdeauna și-au manifestă deschis simpatiile pro-rusești. Asta explică de ce Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) s-a bucurat de cea mai mare susținere în regiunea găgăuză (peste 80% la alegerile din 2001) atunci cînd se declara promotor deschis al unei politicii externe pro-rusești. Schimbarea la limita anilor 2003–2004 a vectorului politicii externe (nu contează daca e vorba de o schimbare la nivel retoric sau reală) și-a avut imediat impactul la alegerile parlamentare din martie 2005, cînd suportul pentru Partidul Comuniștilor a scăzut pînă la 30%;

  2. modul în care comportamentul autorităților centrale l-a forțat în 2002 pe fostul guvernator, Dmitri Croitor, să-și prezinte demisia, a fost o provocare ofensatoare pentru autonomia găgăuză și cetățenii ei. Acest comportament a reprezentat și un prilej pentru propaganda separatistă de la Tiraspol de a instiga găgăuzii la nesupunere, lucru care se regăsește oarecum în recentul "caz Burgudji", precum și un argument pentru neacceptarea ofertei Chișinăului de autonomie largă pentru Transnistria;

  3. renunțarea Chișinăului la modelul federalist și acțiunile de "blocare economică" a Transnistriei au alimentat simpatiile găgăuzilor pentru Transnistria, lucru ușor de imaginat, luînd în considerație "solidaritatea separatistă" a găgăuzilor și a transnistrenilor de la începutul anilor ’90. Aceasta mai cu seamă că PCRM, pronunțîndu-se la începutul guvernării sale în favoarea unei soluții federaliste a conflictului transnistrean, a promis Comratului un loc la masa de negocieri cu Tiraspolul și un eventual statut similar cu cel al Transnistriei în calitate de subiect al federației moldovenești, lucru fixat în faimosul "Memorandum Kozak", respins de autoritățile moldovenești.

Din considerentele menționate mai sus, era de așteptat ca toți acești factori să se manifeste în cadrul alegerilor guvernatorului autonomiei. La fel, era de așteptat ca doar un candidat al opoziției, perceput drept politician și nu doar administrator, să poată pretinde victoria. În acest sens, vom aminti că persecuțiile împotriva lui Formuzal prin cele 8 dosare penale intentate pentru presupuse crime economice, comise în calitatea sa de primar de Ceadîr-Lunga, au început la scurt timp după ce Formuzal devenise principalul concurent al candidatului PCRM la alegerile guvernatorului din 2002. De aceea, la recentele alegeri, anume Formuzal a și fost perceput drept politicianul de opoziție în programul electoral și în lozincile căruia s-au regăsit în mod explicit factorii menționați mai sus. Este interesant că contracandidatul lui Formuzal din cel de al doilea tur de scrutin – Nicolai Dudoglo, lansînd promisiuni electorale practic similare, nu a putut pretinde rolul de politician capabil să se opună eventualelor presiuni ale Chișinăului. În consecință, avînd după primul tur de scrutin practic același rating și o presupusă susținere a Chișinăului în cel de al doilea tur, Dudoglo nu a putut atrage majoritatea simpatiilor celor care în primul tur au votat pentru candidatul puterii. Astfel, se poate concluziona că persecutarea lui Formuzal s-a transformat din handicap într-un atu electoral. Este adevărat că pe viitor acest lucru ar putea să-i aducă mari dureri de cap în timpul exercitării mandatului de guvernator. Pe de altă parte, procedînd în continuarea de aceeași manieră, Chișinăul își va cultiva în permanență opozanți la Comrat, lucru inutil și chiar periculos.

2) Desfășurarea alegerilor în Găgăuzia concomitent cu cele din Transnistria, pentru alegerea "președintelui" regiunii separatiste, a fost o coincidență legată de termene prestabilite. Oricum, interesul pentru compararea celor două campanii a fost foarte mare, mai ales la Tiraspol. Vorba e că Planul ucrainean de reglementare a conflictului transnistrean, asupra căruia insistă în continuare autoritățile moldovenești și cele ucrainene, prevede că acest lucru ar urma să fie realizat prin democratizarea regiunii separatiste. Drept mecanism al declanșării procesului de democratizare a fost identificat – alegerile corecte, monitorizate de misiuni internaționale competente. Tiraspolul s-a opus Planului ucrainean, dar insistența Kievului și dependența de poziția acestuia a făcut ca liderii separatiști să se preocupe serios de anumiți factori de decor democratic: a) "constituirea societății civile" prin organizații controlabile de genul "Prorîv"; b) clonarea partidelor politice, care sînt, mai degrabă, "capetele aceluiași dragon" ce cresc din "trunchiul separatist"; c) adunarea unei vechi "clientele internaționale", fidele regimului separatist, cu pretenția de "misiune internațională de monitorizare a alegerilor" etc. Toate aceste eforturi organizatorice și financiare au fost deconspirate momentan și neașteptat de așa-zisul ministru de externe al Transnistriei, Valerii Lițcai, care din orgoliul de pretinsă originalitate a recunoscut un adevăr, expus în mod public – democrația transnistreană e o "democrație de război", adică una butaforică și foarte defectuoasă. Sinceritatea l-a costat scump pe Lițcai.

Din considerentele menționate, pentru liderii de la Tiraspol o eventuala prăbușire a alegerilor în Găgăuzia ar fi fost, sub mai multe aspecte, salvatoare. În afara atenuării efectelor sincerității lui Lițcai, prăbușirea alegerilor în Găgăuzia i-ar fi dat regimului separatist un important argument în lupta pentru recunoaștere internațională, susținută fățiș de Rusia. Vorba e că în excelentul studiu "Dezghețarea unui conflict înghețat: Aspecte legale ale crizei separatiste din Moldova", prezentat în iulie a.c. la Chișinău, profesorul Christofer Borgen de la The Association of the Bar of the City of New York (ABCNY) afirmă că practica internațională ia in considerație nivelele de democrație ale statelor recunoscute și regimurilor separatiste aflate în conflict cu ele, atunci cînd se decide recunoașterea sau nerecunoașterea ultimelor. Anume din această perspectivă pot fi înțelese eforturile Tiraspolului de a influența alegerile din Găgăuzia prin: a) organizarea unor pretinse sondaje de opinie de către instituții transnistrene; b) instituirea filialei "Prorîv" la Comrat; c) difuzarea unor informații imposibil de verificat privind organizarea în suburbiile Chișinăului a unui congres clandestin al găgăuzilor, alternativ celui organizat de autorități la Comrat; d) editarea la Comrat a unei publicații în suportul unuia din candidații la funcția de guvernator etc. Toate aceste acțiuni cu caracter provocator urmau, probabil, nu doar să influențeze rezultatele alegerilor, ci să provoace, eventual, contestarea acestora în eventualitatea înfrîngerii candidatului puterii. Acest lucru a fost aproape de realizare după primul tur de scrutin. Se pare că doar mesajele ambasadorilor străini și cele ale misiunilor instituțiilor internaționale acreditate la Chișinău au eliminat pericolul unui astfel de scenariu. S-ar putea ca Președintele Voronin să-i fi avut în vedere anume pe ambasadori, atunci cînd se referea recent la necesitatea "premierii" celor care au contribuit la realizarea unui proces electoral corect în Găgăuzia!?

Comparînd alegerile din Găgăuzia și Transnistria mai este un lucru interesat de menționat – în alegerile din Transnistria candidatul opoziției a fost hărțuit pînă cînd devenise clar că PCRM nu va contesta înfrîngerea candidatului său. În orice caz, imediat după recunoașterea înfrîngerii candidatului puterii în Găgăuzia, autoritățile transnistrene au decis înregistrarea candidatului opoziției în alegerile de acolo, cu doar cîteva zile pînă la ziua scrutinului, adică fără ca acesta să fi putut face agitație electorală în favoarea sa. Evident, pe fundalul eventualei contestări de către candidatul puterii a rezultatelor alegerilor în Găgăuzia, neînregistrarea candidatului opoziției transnistrene ar fi fost un eveniment mai puțin important. N-a fost să fie, oricum corelația evenimentelor pare impresionantă.

3) Orice gen de alegeri focalizează spre sine liniile de comportament ale puterii, opoziției, instituțiilor publice abilitate, instituțiilor locale și internaționale de profil etc. Nici un fel de raport privind eventuale succese ale implementării Planului de Acțiuni UE – Republica Moldova nu ar fi avut credibilitate dacă alegerile din Găgăuzia ar fi fost calificate drept nedemocratice. În acest sens, atenția pe care au acordat-o alegerilor ambasadorii statelor UE, inclusiv ale celor în curs de aderare, ai SUA și Turciei, a avut un impact determinant asupra corectitudinii desfășurării lor. "Happy end"-ul alegerilor din Găgăuzia se datorează în mare parte clauzei din Planul de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova, care prevede în mod expres necesitatea asigurării desfășurării alegerilor libere și corecte. Anume acest lucru a fost invocat în adresările comune ale ambasadorilor și reprezentanților instituțiilor menționate. Efectul a fost cît se poate de pozitiv atît pentru opoziția găgăuză, cît și pentru imaginea Republicii Moldova. Nu poate exista, în principiu, o dovadă mai concludentă a unor alegeri libere și corecte, decît victoria candidatului opoziției într-o campanie acerbă, dar fără scandaluri majore. Din acest punct de vedere, Chișinăul a cîștigat "competiția pentru democrație" cu Tiraspolul. Într-adevăr, în autonomia găgăuză, într-o luptă electorală dură, a cîștigat opoziția, iar în Transnistria, în condițiile unei "democrații de război" alegerile au fost "cîștigate" a patra oară de aceeași persoană, iar pe de asupra, în calitate de "observatori internaționali" au figurat liderii celor mai șoviniste formațiuni politice din Rusia.

4) După alegeri în prim plan revin relațiile Chișinău – Comrat. Se poate afirma că autoritățile Republicii Moldova au o excelentă ocazie să-și îmbunătățească imaginea internațională de pe urma alegerilor din Găgăuzia, cîștigate de opoziție. Pentru aceasta, problema relațiilor de mai departe dintre Chișinău și Comrat trebuie tratată cu maximă prudență și inteligență. Pentru o astfel de abordare există speranțe fondate și premise. Există însă și mari riscuri.

În primul rînd, pierderea alegerilor în Găgăuzia nu atrage în mod iminent vreun pericol major pentru calitatea PCRM de partid dominant în Republica Moldova. În conformitate cu datele recentelor sondaje de opinie, tendințele de declin relativ al rating-ului PCRM nu sînt legate de efectele "sindromului găgăuz". PCRM n-are motive să se teamă prea tare de rezultatele alegerilor din Găgăuzia, care sînt doar o confirmare a unor tendințe stabilite încă în 2005. Tendința respectivă este specifică doar Găgăuziei și nu este caracteristică Republicii Moldova per ansamblu. Evident, "sindromul găgăuz" va fi folosit de opoziție în scopuri propagandistice, însă impactul va fi nesemnificativ.

În al doilea rînd, riscurile răbufnirii unui conflict separatist în Găgăuzia ca urmare a victoriei opoziției sînt exagerate de unii experți. În acest sens, platforma electorală și sloganurile lui Mihail Formuzal nu au conținut nimic ce ar fi putut trezi îngrijorarea Chișinăului. În aparență, cele mai provocatoare lucruri din platforma lui Formuzal nu au fost decît o reproducere fidelă a unor clauze din legile Republicii Moldova și, oarecum cu ironie, a unor promisiuni făcute de actualul partid de guvernămînt: modificarea Constituției cu inserarea în ea a clauzei referitoare la dreptul Găgăuziei la autodeterminarea externă în eventualitatea pierderii suveranității de către Republica Moldova; delimitarea mai clară a competențelor centrului și regiunii etc. În acest sens, este curios că contracandidatul lui Mihail Formuzal – Nicolai Dudoglo, mai agreat de PCRM în cel de al doilea tur de scrutin, a inserat în programul său electoral și clauza participării obligatorii a Găgăuziei la negocierile privind procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Invocarea faptului că Formuzal ar fi fost susținut de regimul separatist de la Tiraspol, pe motiv că acolo se tipărea ziarul "Gagauz Halcî", cale l-a susținut în alegeri, stîrnește un ușor zîmbet. Acest lucru poate fi tratat mai degrabă ca o glumă nevinovată la adresa PCRM, care pe cînd era în opoziție, de asemenea, își tipărea producția poligrafică în Transnistria. De fapt, la modul serios, nu există premise și nici posibilități reale pentru separatism în Găgăuzia: a) statutul regiunii este demult determinat, iar instituțiile democratice europene l-au calificat drept excesiv de generos din partea Chșinăului, problema ținînd, mai degrabă, de capacitatea Comratului și Chișinăului de aplica prevederile lui în mod adecvat; b) în Găgăuzia nu sînt dislocate trupe și depozite străine de muniții; c) potențialul economic al regiunii nu-i permite conducerii acesteia să provoace nefondat centrul, pe motiv de eventuale măsuri de represiune economică. Din acest punct de vedere, a fost absolut previzibilă declarația de după alegeri a lui Mihail Formuzal, care, în calitatea sa de învingător, s-a pronunțat în favoarea menținerii unor relații de cooperare dintre noile autorități de la Comrat și cele de la Chișinău. Acest lucru confirmă înțelegerea adecvată a situației și maturitatea lui politică. Dar, despre complexitatea condițiilor de guvernare a lui Mihal Formuzal se va putea vorbi abia peste un an. Astfel, în luna mai 2007 vor avea loc alegerile locale generale, în cadrul cărora vor fi aleși primarii și consiliile locale, inclusiv în autonomia găgăuză. Rezultatele acestor alegeri vor avea un impact hotărîtor asupra configurației Adunării Parlamentare a Găgăuziei, care va fi aleasă în august-septembrie 2007. Cu certitudine, PCRM va dori să-și ia revanșa în aceste instituții publice, iar Formuzal va intra în competiție cu puterea centrală întru asigurarea unor condiții pentru alegeri libere și corecte în regiune.

În general, o abordare pragmatică și binevoitoare a relațiilor Chișinăului cu Comratul ar putea aduce mare cîștig de imagine Republicii Moldova în Europa, Găgăuzia putînd fi tratată și prezentată ca un "condiment" al vieții politice moldovenești.

5) Deși ultimele declarații ale Președintelui Voronin, referitoare la rezultatele alegerilor din Găgăuzia, par a fi încurajatoare, experiența ultimilor ani lasă destule motive de îngrijorare. Lucrurile se vor clarifica puțin abia după ce Mihail Formuzal va fi investit în funcția de guvernator, fiind desemnat prin decret prezidențial și în funcția de membru al executivului Republicii Moldova, așa cum prevede Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) și cum s-a procedat anterior (tradițional, anterior Președintele țării a participat la toate ceremoniile de inaugurare în funcție a Guvernatorului ales al Găgăuziei). Dar și după aceasta nu vor dispare semnele de întrebare referitoare la relația Comrat – Chișinău. Vorba e că Mihail Formuzal este unul dintre liderii Partidului Popular Republican (PPR), formațiune promotoare a celei mai vehemente și acide critici la adresa PCRMRM și Președintelui Voronin. PPR acuză actuala guvernare din Republica Moldova nu de te miri ce, ci de uzurparea puterii de stat. Deocamdată, nu se știe cum se va simți Mihail Formuzal în dubla funcție, pe de o parte, de membru al Guvernului, iar, pe de altă parte, în cea a unuia dintre liderii PPR.

Din mai multe puncte de vedere, situația lui Mihail Formuzal ne amintește de cea de acum cîțiva ani a actualului lider al Partidului "Alianța Moldova Noastră" (AMN) – Serafim Urechean. Acesta a început să fie persecutat pe cînd era primar general al Chșinăului și membru din oficiu al Guvernului. Calitatea de membru al Guvernului i-a fost retrasă prin modificări legislative. După realegerea sa în funcția de primar de Chișinău în 2003, în pofida opunerii exprimate în mod public de către Președintele Voronin, Urechean nu a mai putut activa normal, fiind nevoit să-și părăsească în 2005 funcția, la jumătate de termen, în favoarea celei de deputat în Parlament. Pretenția lui Serafim Urechean de a prelua puterea în Republica Moldova, în calitate de lider al opoziției unite la alegerile parlamentare din 2005, a eșuat. Ulterior și rolul de lider al opoziției parlamentare a început să fie erodat.

Eventualele ambiții parlamentare ale lui Formuzal vor fi și ele testate în alegerile din 2009, precum va fi testată și trăinicia relației sale cu PPR. Dar pînă atunci, sau mai bine zis, chiar imediat, relațiile lui Formuzal cu guvernarea centrală vor trebui să treacă testul "cazului Burgudji". Aparent, Formuzal nu are nici o obligație față de Ivan Burgudji. Dar, lucrurile nu ne apar atît de simple, dacă ne amintim de relația fostului guvernator, Dmitri Croitor, cu Burgudji. După retragerea sa benevolă din funcția de guvernator, ca urmare a presiunilor centrului și acceptarea funcției de ambasador al Republicii Moldova la Geneva, Croitor și-a lezat dramatic imaginea în Găgăuzia pentru că nu s-a mai implicat în soarta lui Burgudji. Ultimul a fost condamnat la privațiune de libertate pentru zădărnicirea în februarie 2002 a desfășurării referendumului declarat de Adunarea Populară a Găgăuziei în vederea rechemării din funcția de guvernator a lui Dmitri Croitor. Esența problemei e că Burgudji, care îndeplinea funcția de șef al Direcției juridice a Adunării Populare, nu a făcut altceva decît să îndeplinească indicațiile date în scris de autoritățile regionale.

Revenind la Formuzal, merită menționat faptul că el a profitat, oarecum, în campania electorală de suportul ziarului "Gagauz Halkî", editat de Burgudji la Tiraspol, unde ultimul s-a stabilit de mai bine de un an, după ce și-a ispășit în 2004 pedeapsa penală. De atunci, Burgudji nu-și mai făcuse apariția în Găgăuzia decît în ziua desfășurării celui de al doilea tur de scrutin, cînd a și fost reținut de poliție. Deocamdată, în mod straniu, nu se fac publice motivele reținerii lui. Figura lui Burgudji este una extrem de controversată, la începutul anilor ’90, în perioada conflictului separatist, el a fost comandant al batalionului paramilitar "Bugeac", ulterior a mai figurat în cîteva conflicte cu caracter politic, dar după ispășirea pedepselor penale nu există motive pentru îngrădirea drepturilor lui constituționale. Or, tocmai acest lucru îngrijorează în cazul recentei lui rețineri. Speculațiile precum că Burgudji, care, orice s-ar spune despre el, este un om curajos, ar îndeplini o misiune de "cal Troian" al regimului separatist de la Tiraspol, rămîn speculații, atîta timp cît oficialitățile nu explică care sînt motivele reținerii lui Burgudji.

Ținînd cont de o tristă tradiție, încetățenită deja în Republica Moldova, cînd oponenții politici ai guvernării sînt reținuți sau timp îndelungat persecutați, ar fi extrem de important ca recentul "caz Burgudji" să fie cît mai curînd soluționat. Asta fiindcă, cazul respectiv va fi tratat prin prisma relațiilor puterii centrale cu autonomia. Altminteri, Mihail Formuzal, în calitatea lui de guvernator și țînînd cont de istoria lui Croitor, nu-și va putea permite să lase ca recenta lui victorie să fie pătată de lipsa curajului de a se expune deschis și tranșant în favoarea elucidării "cazului Burgudji". Ar fi contraproductiv și chiar dăunător ca Chișinăul să pună noi presiuni asupra lui Formuzal prin intermediul acestui caz. De asemenea, rămîne deschisă problema examinării și soluționării dosarelor împotriva lui Formuzal însăși, deoarece moratoriul instituit pe perioada campaniei electorale a expirat. Soluționarea rapidă a cazurilor menționate ar fi un semnal de bun augur.


Dilema creșterii economice
Iurie Gotișan

În articolul din ediția precedentă a publicației noastre reflectasem asupra creșterii PIB-ului în perioada ianuarie-septembrie 2006 și asupra celor "culese" de omul de rînd ca urmare a acestei creșteri. Cu îngăduința cititorilor noștri voi dezvolta subiectul și în acest material. Mai ales că la ultima ședință a Guvernului premierul a declarat că în pofida unui an destul de complicat s-a reușit o stabilitate și creștere economică. Totuși, depășirea celor mai optimiste previziuni în materie de creștere economică obținută în perioada scursă din acest an i-a îndemnat pe unii chiar să se întrebe asupra veridicității datelor statistice. Deocamdată, nu există nici un motiv serios de a pune statistica la îndoială. Cred că problema nu este asta. Problema este una calitativă: în ce constă de fapt creșterea înregistrată și, în dependență de acest conținut, ce se poate aștepta de la ea? Cine și cît îi va culege roadele?

Daca ne uităm la motoarele creșterii economice, vedem în principal consumul care a crescut cu cca 20% și într-o mai mică măsură investițiile. Teoretic, atît investițiile, cît și consumul au o contribuție importantă la PIB și, respectiv, ar trebui să ne așteptăm la o evoluție cel puțin similară și în perioada imediat următoare. Dar tot din punct de vedere teoretic, există și limite. Pe lîngă cele existente în sectorul extern, industrial și cel agricol, aceste limite mai sînt reprezentate și de o insuficiență de resurse financiare, umane și materiale. Deoarece creșterea economică nu a fost capabilă să țină pasul cu expansiunea cererii interne, efectele acesteia au creat presiuni puternice asupra prețurilor. Primele semne ale "creșterii economice" au început să apară în inflație, aceasta fiind deja de 12,7% în 11 luni. Inflația cred că va crește și în continuare deoarece presiunea exercitată de un consum exploziv ajunge prin salarii și costuri pînă la urmă în prețurile din economia reala. Însă de respectivele evoluții depinde nivelul dobînzilor, nivel ce ar putea crește, iar pentru orice investitor – autohton sau străin – acest lucru este mult mai important și trebuie să stea pe agenda oficialilor de la BNM.

De regulă, în această perioadă a anului ne gîndim mai mult la daruri. Eu îmi doresc de la BNM, în 2007, doar transparență. Un cadou mic, dar care ne-ar feri pe viitor de volatilitate crescută și de pierderi de creștere economică. Deci, prin implementarea scopului prioritar de țintire a inflației, banca centrala ar trebui să ofere atît transparență, cît și continuitate. Dar, din pacate, nu este așa. Aceasta a favorizat în ultima perioadă aprecierea leului prin procurări masive de valută. Deficitul de cont curent s-a adîncit accelerat pe baza stimulării importurilor. Însă acestea sînt numai efectele pe termen lung. Haideți să ne uităm la cauze. Semnalele contradictorii venite din partea BNM au dus la o volatilitate mai mare, au redus puterea de economisire și de investire a populației. Toate acestea cu riscul unor repercusiuni pentru creșterea economică pe termen lung, fiindcă populația consumă în loc să pună bani deoparte.

Ce stă în spatele acestei atitudini? Dobînzile mai mari înseamnă costuri de finanțare mai ridicate și deci investiții mai mici. Dobînzile mari mențin pe o durată mai lungă așteptările inflaționiste, care se traduc prin substituirea economisirii și a investițiilor cu consumul. Această atitudine indusă populației și firmelor pe termen scurt multiplică PIB-ul, dar pe termen lung va însemna doar prețuri mai mari și reforme mai dureroase. Ce ar trebui să facă BNM? Să comunice mai mult. În țările dezvoltate, membrii board-ului băncii centrale folosesc orice prilej pentru a oferi informații pieței pentru a o ghida să nu se ducă prea mult într-o direcție sau alta. Este nevoie să avem măcar un rezumat al discuțiilor din Consiliul de Administrație al BNM pentru a vedea care sînt îngrijorările primilor bancheri ai țării. În acest fel, BNM va mai oferi o informație referitoare la evoluția dobînzilor și va face mai ușoara viața celor care vor să economisească și să investească pe termen lung.

Cît privește investițiile (mă refer doar la cele străine) acestea sînt direcționate mai mult în distribuția de electricitate și gaze, telecomunicații, bănci, respectiv în sectoare cu profitabilitate maximă și sigură. Capitalul autohton a rămas în sectoare de rangul doi, unde oricum profitul se obține greu și, comparativ, cu eforturi investiționale mari. Fără îndoială că investițiile străine – care nu sînt prea puternice, dar influente în comparație cu investițiile pe care le pot realiza entitățile cu capital autohton – sînt totuși creatoare de creștere economică, dar cu o ocupare redusă de forță de muncă și cu o distribuție polarizată a roadelor ei. Cifrele statistice dovedesc ilustrativ acest lucru. Dovada cea mai grăitoare este că, pe de o parte, la o creștere economică în fond pronunțată, ocuparea forței de muncă stagnează, neproducîndu-se cum ar fi normal o sporire a numărului locurilor de muncă, iar, pe de altă parte, că de roadele acestei creșteri economice nu ajung să beneficieze decît o parte nesemnificativă din populație, majoritatea acesteia nealegîndu-se cu nimic. Creștere economică avem, mare sau mică așa cum este, păcat că aceasta nu e prea sănătoasă. Să sperăm ca anul 2007 va fi mai productiv, iar creșterea economică o vor simți-o și oamenii de rînd. La mulți ani!


Implicațiile aderării României la UE asupra relațiilor bilaterale moldo-române
Monica Sitaru

Așa cum s-a mai menționat, aderarea la Uniunea Europeană reprezintă pentru România un moment istoric. Dar momentul de euforie va trece și este normal să ne concentrăm pe aspectele concrete pe care România trebuie să le întreprindă atât pentru continuarea reformelor interne, cât și pentru a-și respecta angajamentele luate pe parcursul negocierilor cu UE. În acest context, se încadrează și valoarea adăugată pe care România poate să o aducă în politica externă a UE, dar și în relațiile cu vecinii.

Astfel, în calitate de membru al UE, România este interesată în consolidarea opțiunii europene a Republicii Moldova, deoarece își dorește o vecinătate stabilă, democratică, prosperă, conectată la circuitele europene. România a continuat să sprijine implementarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV), pe care o privește drept o oportunitate aparte de consolidare a relațiilor UE cu statele terțe. În mod deosebit, am exprimat disponibilitatea de a sprijini realizarea Planului de Acțiuni Republica Moldova-UE, pornind de la prioritățile imediate ale Chișinăului și de la modalitățile de sprijin pe care România îl poate oferi.

Pe de altă parte, dar nu mai puțin important, așa cum a spus-o și președintele României, Bucureștiul își dorește să convingă UE să preia Republica Moldova în pachetul pentru Balcanii de Vest.

În pofida unor fluctuații apărute în cadrul relațiilor bilaterale, Bucureștiul consideră că între România și R. Moldova relațiile nu pot fi decât de parteneriat privilegiat și cooperare și, o dată cu aderarea României la UE, sprijinul României pentru Republica Moldova ar putea dobândi o conotație aparte.

Totodată, România și-a exprimat, în repetate rânduri, totala disponibilitate de a împărtăși din experiența sa în domeniul integrării europene, în formele și modalitățile agreate de Republica Moldova. De altfel, autorități române de rang înalt au subliniat în repetate rânduri că acțiunile de politică externă ale României vizează și găsirea unei soluții europene pentru Republica Moldova, susținând fără rezerve procesul de integrare al Republicii Moldova în UE.

România este convinsă că populația Republicii Moldova are nevoie și merită un destin european. Din această convingere profundă rezultă angajamentul de a o sprijini, ca buni vecini, pentru a fi martorii succesului transformării acestei țări și al racordării ei la spațiul valorilor europene, în condițiile în care autoritățile de la Chișinău vor dori acest lucru.

Dar, pe lângă angajamentul politic, pe care România și-l asumă în vederea promovării cauzei europene a Republicii Moldova, există și domenii și contribuții concrete pe care România le va aduce în relația cu Republica Moldova o dată cu aderarea la UE.

Asistența financiară prin care UE a sprijinit procesul de tranziție spre democrație și economie de piață în R. Moldova (dar și în Ucraina) a fost acordată în cadrul programului TACIS începând din anii 1990. Acest program urmează a fi înlocuit din 2007 cu Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat (IEVP), a cărui asistență pentru perioada 2007–2010 se ridică la 209,7 milioane euro pentru R. Moldova pentru programele bilaterale UE-R. Moldova. La acestea se adaugă fondurile alocate pentru programele transfrontaliere ENPI-CBC 2007–2013, R. Moldova participând la două programe, ambele cu România. România va contribui semnificativ la bugetul programelor de cooperare transfrontalieră cu R. Moldova și Ucraina cu sume în valoare de 63 363 841 euro. De un interes deosebit pentru instrumentele care pot fi folosite în cooperare cu R. Moldova sunt cele de asistență tehnică care și-au dovedit eficiența în procesul de extindere, TAIEX și twinning.

Adițional, Republica Moldova, de altfel ca și alte state, beneficiază de instrumentele de asistență externă: Instrumentul de Asistență Macro-Financiară, Instrumentul de Asistență Umanitară, Instrumentul pentru Promovarea Drepturilor Omului și Democrației, Instrumentul pentru Cooperare pentru Dezvoltare (acesta numai pentru programe tematice vizând securitatea alimentară, mediul înconjurător, migrația etc.), Instrumentul pentru Siguranța Nucleară.

După aderare, România, ca stat membru al UE, va contribui la bugetele instrumentelor de mai sus (sumele încă nu au fost stabilite) și va fi eligibilă pentru participarea la programe/ proiecte finanțate prin toate aceste instrumente de mai sus prin instituțiile sale publice și agenții sectorului privat și ai societății civile înregistrați în România.

Asistența pentru dezvoltare

Aderarea României la UE va determina schimbarea statutului actual al României, considerată beneficiar de asistență pentru dezvoltare, cu statutul de donator internațional. În acest context, Republica Moldova va reprezenta unul din statele prioritare ale viitoarei asistențe bilaterale pentru dezvoltare oferită de România. De asemenea, România va acorda asistență Republicii Moldova și într-un cadru multilateral, în special prin contribuția la finanțarea instrumentelor de asistență externă ale UE, pe care România le va susține financiar, prin contribuția generală la bugetul comunitar.

Asistența bilaterală

România va asista Republica Moldova în vederea aplicării strategiilor individuale de dezvoltare și realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (MDGs). Pentru început, profilul de donator internațional al României va corespunde propriilor capacități de implicare tehnică, financiară și umană, ceea ce înseamnă că țara noastră va acționa, cu precădere, pe un număr limitat de domenii prioritare, unde experiența în domeniu va putea fi valorificată în comparație cu alte state donatoare. În 2007, România intenționează să acorde Republicii Moldova un volum financiar de 10 milioane euro ca asistență pentru dezvoltare.

Securizarea frontierelor

Utilizând instrumentele financiare ale UE, vor putea fi demarate proiecte în comun privind formarea personalului de specialitate, studiile de fezabilitate, schimburile de bune practici și echipamentele necesare unui control riguros la frontierele statelor vecine non-UE.

În acest cadru, cooperarea operațională ar putea fi dezvoltată, fapt ce ar putea aduce deopotrivă beneficii atât României și implicit UE, cât și statelor respective care sunt interesate de marcarea unor progrese în domeniul frontierelor și al combaterii infracționalității transfrontaliere în vederea facilitării liberei circulații în spațiul UE a propriilor cetățeni.

În acest scop, urmează ca, după data aderării, cadrul legislativ bilateral să fie revizuit și adaptat în conformitate cu noul statut al României și obiectivele propuse împreună cu statele vecine menționate alături de care vor fi efectuate demersuri la nivelul Comisiei Europene pentru acordarea unui sprijin politic și material tuturor partenerilor implicați în acest proces. Rezultatele unor astfel de activități vor trebui concretizate în realizarea unui control deosebit de riguros al frontierelor României în condițiile creșterii gradului de fluidizare a circulației persoanelor și mărfurilor.

În vederea consolidării cadrului juridic și instituțional din Republica Moldova, România participă cu experți în cadrul proiectului "Acordarea suportului informațional autorităților publice centrale de specialitate privind armonizarea legislației conform acquis-ului comunitar", finanțat de către Ambasada Marii Britanii la Chișinău și a exprimat deja disponibilitatea organizării, de către MAE român, a unor stagii de pregătire pentru diplomații din cadrul Departamentului Integrare Europeană al MAEIE din Republica Moldova.

De asemenea, s-a comunicat reprezentanților R. Moldova adresa unde pot accesa conținutul acquis-ului comunitar tradus în limba română, care poate fi folosit pentru inițiativele de armonizare a legislației moldovene cu cea europeană.

Fără îndoială că aderarea României la UE are un anumit efect în multe domenii, dar aș dori să amintesc că în cursul anului 2006 au fost adoptate două acte normative cu impact direct asupra circulației cetățenilor R. Moldova pe teritoriul României:

Un impact important al aderării României la UE asupra circulației cetățenilor Republicii Moldova îl va constitui introducerea regimului de vize. România a fost ultimul stat candidat al Uniunii Europene care a introdus regimul de vize cu Republica Moldova. Tratatul privind regimul de vize prevede un maxim de facilități, maxim permis de cerințele Schengen. E un regim de vize simplu și foarte flexibil, asimetric. Cetățenii Republicii Moldova călătoresc în România cu viză acordată în regim de gratuitate, gratuitate totală.

În vederea creșterii capacității de absorbție a cererilor de vize a fost modificată secția consulară a ambasadei în conformitate cu normele Schengen și s-au făcut diligențele necesare, pe lângă autoritățile R. Moldova, pentru deschiderea a două consulate generale, la Cahul și Bălți. Așteptăm de la MAEIE primirea acordului menționat, în funcție de care vom întreprinde măsurile de ordin logistic pentru ca cele două consulate să devină funcționale. Prin deschiderea celor două consulate ambasada vine în întâmpinarea cetățenilor din R. Moldova care se vor adresa consulatului aflat pe raza jurisdicției consulare în care își au domiciliul. Personalul, ca și dotările tehnice, vor fi stabilite în funcție de numărul de solicitări de viză.

Deschiderea rapidă a celor două consulate depinde și de o reacție promptă a autorităților Republicii Moldova.

Ambasada României de la Chișinău va introduce aplicația on-line pentru programarea depunerii cererilor de viză de către cetățenii R. Moldova și cetățenii străini cu permis de ședere în R. Moldova. Această facilitate vine în sprijinul solicitanților având ca principale avantaje:

Aderarea României la UE trebuie văzută ca o șansă pentru Republica Moldova care, devenind vecină a UE, va beneficia de o atenție sporită din partea acesteia, dar în același timp o șansă în sensul în care Republica Moldova va putea beneficia, dacă va dori, de întreg sprijinul și experiența României acumulate de-a lungul anilor în cadrul eforturilor întreprinse de România pentru a ajunge la standardele impuse de calitatea de membru al UE.


La această ediție au contribuit:


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]