ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20071015/index.shtml


e-journal, an. V, nr. 104, 1–15 octombrie 2007

Activitatea instituțiilor publice

Politici economice

Transnistria

Relații externe

Studii, analize, comentarii

Activitatea instituțiilor publice

Parlament

1.1. Numiri. Imunități

Parlamentul a luat act de cererea de demisie a deputatului Ion Ciontoloi, ales din partea Alianței "Moldova Noastră". Ciontoloi a demisionat în legătură cu alegerea sa în funcția de Președinte al raionului Căușeni. Anterior, la solicitarea Procuraturii Generale, majoritatea parlamentară a aprobat ridicarea imunității parlamentare și a încuviințat în prealabil trimiterea în judecată pe cauză penală a lui Ciontoloi, acuzat de comiterea unor abuzuri în administrarea proprietății cooperative. Soarta dosarului intentat nu a mai fost adusă la cunoștința opiniei publice.

Elena Pui a fost desemnată, pe un termen de 2 ani, în componența Consiliului de administrație al Comisiei Naționale a Pieței Financiare.

La propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, judecătoarea Nina Cernat a fost numită vicepreședinte al Colegiului economic al Curții Supreme de Justiție, pe un termen de 4 ani.

Deputatul Vladimir Filat a fost exclus din fracțiunea Partidului Democrat din Moldova, în legătură cu părăsirea partidului. Filat s-a declarat "deputat neafiliat".

1.2. Acte legislative

Legi pentru ratificarea unor acte internaționale:

Proiectul de lege cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice si a întreprinzătorilor individuali. Proiectul adoptat în prima lectură este elaborat întru implementarea Concepției sistemului informațional automatizat "Registrul de stat al unităților de drept" și întru executarea Programului legislativ pentru anii 2005–2009, avînd menirea de a înlocui actuala Lege nr.l265-XIV din 05.10.2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor și organizațiilor. Se propune o procedură de înregistrare și radiere mai simplificată decît cea existentă (termen de înregistrare mai redus, număr mai mic de documente, stipularea expresă a listei de acte necesare înregistrării, interzicerea solicitării de documente suplimentare, depunerea actelor pentru înregistrarea de stat în varianta electronică etc.)

Proiectul legii pentru modificarea unor acte legislative. Documentul votat în prima lectură este generat de lichidarea Departamentului administrativ-militar al Ministerului Apărării și preluarea de la această structură a atribuțiilor privind activitatea administrativ-militară (conducerea activității administrativ-militare în teritoriu, stabilirea și organizarea plății pensiilor și indemnizațiilor pensionarilor Forțelor Armate și membrilor familiilor lor, etc) de către Marele Stat Major al Armatei Naționale. Proiectul este condiționat și de optimizarea conducerii și activității administrativ-militare în conformitate cu prevederile Capitolului VI Etapei a II-a (2005–2008) din Concepția reformei militare, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.1315-XV din 26.07.2002.

Proiectul legii cu privire la modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova. Modificările au menirea de a înăspri răspunderea pentru săvîrșirea infracțiunilor împotriva copiilor (adopție ilegală, pornografie infantilă).

1.3. Control parlamentar. Declarații

Spicherul legislativului a declarat că de la finele lunii octombrie va începe controlul executării legilor, în plenul Parlamentului. Pînă la acel moment președinții de comisii trebuie să prezinte propunerile privind modalitatea de desfășurare a controlului și legile care urmează să fie supuse acestuia, conform unor priorități stabilite individual.

Audieri

Parlamentul a audiat și dezbătut în contradictoriu un Raport privind situația în agricultură și măsurile întreprinse de Guvern pentru depășirea urmărilor secetei din anul curent. Reprezentanții opoziției parlamentare au calificat măsurile întreprinse de autorități ca insuficiente și cu impact redus, iar apelarea după ajutor la comunitatea internațională constituind un pas prematur, care știrbește imaginea Moldovei.

Întrebări. Interpelări

Deputatul AMN Anatolie Onceanu a solicitat Procuraturii Generale, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției și Consiliul Coordonator al Audiovizualului informații referitoare la legalitatea acordării frecvenței de transmitere a rețelei a doua naționale de televiziune (deținută anterior de Societatea Româna de Televiziune). Într-o altă interpelare, Onceanu a cerut Guvernului să informeze în baza căror prevederi ale Regulamentului privind utilizarea mijloacelor Fondului de Rezervă a distribuit resurse financiare pentru desfășurarea "Caravelei culturii" în anii 2005–2007, iar Curții de Conturi i s-a cerut să verifice legalitatea și eficiența utilizării banilor publici, cheltuiți pentru desfășurarea proiectului în cauză.

Deputatul PPCD Ion Varta a cerut informații legate de luarea creditelor de la finanțatori internaționali, în condițiile cînd situația pe piața internă este una favorabilă și există excedent bugetar semnificativ. Varta solicită explicații, motivații, argumentări în favoarea luării respectivelor credite, despre condițiile de rambursare, rata dobînzii, mecanismul distribuirii, transparență, licitații, beneficiarii care vor profita. De asemenea, deputatul Ion Varta a solicitat Procurorului General și Prim-ministrului verificarea legalității acțiunii responsabililor pentru editarea Monitorului Oficial, care au refuzat să publice termen de o lună decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la confirmarea în funcția de președinte al Consiliului a domnului Vlad Țurcanu.

Deputatul Vladimir Filat a cerut Guvernului prezentarea informației despre situația studenților care au fost in Statele Unite în cadrul Programului "Work and Travel" și despre situația reluării exportului de vinuri în Federația Rusă.

Deputatul PCRM Victor Stepaniuc a solicitat Guvernului o poziție principială referitor la relațiile Moldovei cu România.

Declarații

Deputatul Vitalia Pavlcenco a dat citire unei declarații a PNL, întitulată "Privind afirmațiile iresponsabile ale Președintelui Vladimir Voronin după alegerile locale", în cuprinsul căreia își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu derapajele antidemocratice la care s-a dedat Președintele țării.


Guvern

2.1. Numiri. Remanieri

Guvernul i-a numit:

2.2. Hotărîri

Hotărîrea cu privire la activitatea Ministerului Economiei și Comerțului în anul 2006 și în semestrul I al anului 2007. Documentul constată îndeplinirea mai multor sarcini: implementarea și monitorizarea documentelor strategice; îmbunătățirea mediului de afaceri; reforma reglementărilor din sfera antreprenoriatului; cooperarea cu organismele financiare internaționale; crearea locurilor de muncă etc. Printre neajunsuri sînt indicate:

Hotărîrea cu privire la acceptarea cesiunii drepturilor și obligațiilor. Guvernul acceptă transmiterea în cesiune de către Compania "Redeco" L.T.D. către Compania "Valiexchimp" S.R.L. a tuturor drepturilor și obligațiilor ce decurg din Acordul de concesiune în vederea cercetării și exploatării resurselor de țiței și gaze în Republica Moldova din 6 iulie 1995. Drepturile și obligațiile Companiei "Valiexchimp" S.R.L. nu includ prospecțiunea și explorarea resurselor de țiței și gaze în Republica Moldova. Concomitent, se creează Comisia guvernamentală pentru monitorizarea transmiterii drepturilor și obligațiilor ce decurg din Acordul de concesiune.

Hotărîri pentru aprobarea unor proiecte de legi:

Hotărîri privind alocarea mijloacelor financiare:

2.3. Ședințe. Decizii. Declarații

300 mii de noi locuri de muncă și salariu de 300 dolari

Executivul a audiat raportul Ministerului Economiei și Comerțului despre realizarea Hotărîrii Guvernului nr. 1332 din 22.11.2006 cu privire la măsurile de realizare a obiectivelor privind crearea, către anul 2009, a 300 mii de locuri noi de muncă și majorarea salariului mediu lunar pe economie pînă la echivalentul a 300 dolari SUA. Conform informațiilor prezentate, în unele ramuri (tranaprot aerian, poștă, energetică, industria tutunului) salariul mediu deja a atins nivelul stabilit, iar pînă la finele anului 2008 și lucrărtorii din alate ramuri vor atinge respectivul nivel de remunerare. În același titmp, bugetarii ar putea realiza un salariu mediu de 300 dolari SUA doar pe la mijlocul anului 2009. Crearea noilor locuri de muncă are loc în tempou ridicat, în primele 6 luni ale anului 2007 apărînd 46,6 mii de locuri de muncă, mai bine de 66% din planul pe anul curent. Comparativ cu 2006, indicatorii au crescut de 3,8 ori, locurile noi de muncă fiind create în industrie, comerț, construcții, tranaport și telecomunicații. În prezent sînt înregistrați oficial circa 30 mii șomeri, iar oferta existentă constituie 35 mii locuri de muncă.

Combaterea migrației, traficului și a contrabandei

Prim-ministrul a prezidat o ședință de lucru privind combaterea migrației ilegale, traficului de persoane, contrabandei de mărfuri si valută. În cadrul ședinței Premierul a recunoscut că măsurile întreprinse în domeniile vizate, în pofida anumitor rezultate pozitive, sînt insuficiente pentru atingerea obiectivelor asumate. În vederea combaterii fenomenelor menționate, Vasile Tarlev a dispus autorităților responsabile să promoveze de urgență proiectele de acte legislative și normative necesare perfecționării cadrului normativ existent, precum și elaborarea și implementarea unor mecanisme realiste de executare a acestora după aprobare. MAI va întreprinde măsurile necesare pentru revigorarea activității Comitetului național pentru combaterea traficului de ființe umane, iar instituțiile guvernamentale responsabile vor intensifica colaborarea cu societatea civilă și mijloacele de informare în masă în scopul promovării unor campanii de informare, educare și instruire. De asemenea, urmează a fi întreprinse măsuri profilactico-practice în rîndul funcționarilor, activitatea cărora are tangență cu domeniul migrației și combaterii traficului de persoane, în scopul relevării și sancționării persoanelor care comit acte de corupție. MAI, SIS, CCCEC, serviciile vamale și de grăniceri vor trebui să intensifice activitatea în vederea relevării și documentării schemelor și căilor de contrabandă.

Atenție Reformei APC

Premierul a prezidat ședința Comisiei guvernamentale pentru reforma administrației publice centrale, în cadrul căreia a fost audiat raportul privind realizarea reformei de către Ministerul Sănătății, precum și examinate acțiunile prioritare din cadrul reformei pentru anul 2008. În baza raportului de evaluare, membrii comisiei au concluzionat că ministerul sănătății a realizat majoritatea acțiunilor prevăzute de Strategia de reformă. Pentru fortificarea activității, se propune crearea unor instituții în subordine pentru asigurarea implementării politicilor în domeniul bazei tehnico-materiale a instituțiilor medico-sanitare, precum și în domeniul managementului sanitar. Vasile Tarlev a remarcat că, la moment, Ministerul Sănătății este prima instituție al administrației publice centrale care a inițiat elaborarea unui asemenea Plan în scopul eficientizării structurii acestuia. În urma examinării proiectului planului de acțiuni privind realizarea Strategiei de reformă a APC în 2008, membrii Comisiei au susținut majoritatea măsurilor propuse, documentul urmînd a fi consultat suplimentar cu toate instituțiile implicate și prezentat spre aprobare pînă la finele anului.

Dezvoltarea infrastructurii de transport

La o ședință de lucru au fost examinate proiectele de dezvoltare a infrastructurii de transport din Moldova, evaluarea vizînd construcția și reabilitarea drumurilor naționale în următorii ani. ?n cadrul ședinței s-a convenit că în anul 2008 se va pune accentul pe modernizarea și reparația sectoarelor de drumuri cu trafic sporit: Chișinău-Bălți, Chișinău-Hîncești-Cimișlia-Comrat, Căușeni – Șrefan-Vodă, Orhei-Rezina. Premierul a mai cerut și urgentarea definitivării caietului de sarcini privind construcția autobanului Giurgiulești-Criva. Concomitent, a fost evidențiată importanța asigurării infrastructurii rutiere, inclusiv renovarea pavilioanelor de așteptare, informatizarea drumurilor, plantarea pomilor nucifer pe marginea traseelor.

Consiliul colegial al MAEIE

La ședință a fost examinată situația actuală și perspectivele reglementării conflictului transnistrean, în raport cu noile inițiative lansate de Președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Participanții la ședință examinat și activitatea misiunilor diplomatice ale Moldovei, tematica dialogului politic în cadrul instituțiilor europene, pe dimensiunile bilaterale și multilaterale. Cu titlu special, a fost accentuată importanța promovării unei cooperări comercial-economice dinamice în direcția asigurării mai largi a piețelor străine pentru mărfurile moldovenești. Misiunile diplomatice urmează să acorde o atenție sporită implementării prevederilor din Strategia de atragere a investițiilor și promovare a exportului. În vederea realizării mai eficiente a sarcinilor de bază ale misiunilor, diplomații au atras atenția asupra necesității sporirii responsabilității acestora, precum și a perfecționării mecanismului de comunicare între misiuni și Centrala MAEIE.

Grijă sporită pentru valorificrea asistenței inaternaționale

Conform unui comunicat al serviciului guvernamental de presă, executivul întreprinde acțiuni conjugate în vederea valorificării eficiente a asistenței externe în sumă de 1,2 mlrd. dolari, declarate în cadrul Grupului Consultativ al Donatorilor pentru Moldova din 12 decembrie 2006. După acea dată a fost lansat un proces continuu de valorificare a asistenței declarate, precum și atragere de noi surse în scopul dezvoltării social-economice a Moldovei. Aproximativ 800 mln. dol. SUA sînt contractate pentru proiecte în proces de implementare în domenii de importanță majoră: educație, dezvoltarea sectorului privat, dezvoltarea infrastructurii, ocrotirea sănătății, dezvoltarea sectorului agricol, etc. Au fost stabilite domeniile de asistență pentru majoritatea mijloacelor, identificate în comun cu toți partenerii. Demararea propriu-zisă a proiectelor este condiționată de procedurile standard de pre-lansare, cum ar fi definitivarea termenelor de referință si altor documente de proiect, procesul de negocieri, aprobarea finanțării proiectului de către donator, etc. În comunicat se mai precizează că toate deciziile privind utilizarea asistenței externe, precum și monitorizarea implementării proiectelor în derulare este asigurată de către Comitetul Național pentru Asistența Externă, creat prin Hotărîrea Guvernului nr. 322 din 28 martie 2006, din componența căruia fac parte membri ai Guvernului, administrației publice locale și societății civile.


Președinție

3.1. Decrete

3.2. Ședințe. Decizii. Declarații

Interes pentru activitatea Agenției "Apele Moldovei"

Președintele Republicii Moldova a convocat factori de decizie din cadrul Guvernului într-o ședință de lucru în problema asigurării cu apă și canalizării localităților, extinderii suprafețelor irigate. Șeful statului a fost informat despre încheierea procesului de reorganizare a Agenției "Apele Moldovei", directorul căreia, Veaceslav Iordan, a declarat că structura nou creată este pregătită de lansarea mai multor proiecte de reanimare și extindere a sistemelor existente sau de construcție a unor noi apeducte, în conformitate cu Strategia de asigurare cu apă și canalizare a localităților din republică. În context, Vladimir Voronin a accentuat necesitatea respectării întocmai a standardelor de calitate în procesul de modernizare și de exploatare a rețelelor de aprovizionare cu apă și canalizare, cu utilizarea tehnologiilor avansate, în special, în procesul de tratare a apei. Cu referire la problema irigării terenruilor agricole, Voronin s-a referit la oportunitatea elaborării de către raioane a programelor proprii cu privire la extinderea suprafețelor irigate și la necesitatea identificării surselor suplimentare de finanțare a proiectelor de irigare în cadrul unor diverse programe investiționale.

Noi idei și propuneri vizînd reglementarea conflictului transnistrean[2]

Pe parcursul ultimelor două săptămîni, Preșdintele Republicii Moldova a lansat în presă mai multe propuneri referitoare la problema transnistreană[3]. Acestea vizează:

Propunerile șefului statului au fost apreciate pozitiv de unii observatori naționali și internaționali, însă acestea au fost primite sceptic de administrația de la Tiraspol.

Întrevederi cu caracter politico-diplomatic

Preșdintele Republicii Moldova a avut cîteva întrevederi cu reprezentați ai unor state străine și ai organizațiilor internaționale, printre care:


1 Anterior, Compania respectivă a livrat automobile Cancelariei Guvernului și a figurat ca reclamant în proces judiciar intentat unei publicații independente de la Chișinău, calificat de observatori drept drept răfuială politico-financiară.

2 Mai detaliat al tema respectivă a se vedea comentariul ADEPT "Inițiativele Președintelui Voronin în vederea reglementării transnistrene".

3 Interviuri "exclusive" acordate publicațiilor "Komsomoliskaya pravda v Moldove" și "Izvestia".


Politici economice

1. Prețurile și inflația

2. Sectorul bancar

3. Comerț extern


Transnistria

În perioada de referință, Președintele Republicii Moldova a acordat două ample interviuri în care a lansat o serie de propuneri în vederea reglementării conflictului transnistrean[1]. La 8 octombrie 2007 Ministerul Reintegrării a transmis reprezentantului transnistrean la formatul de negocieri politice, Valeri Lițkai, o scrisoare în care propune începerea realizării inițiativelor înaintate de Președintele Voronin în cadrul interviului pentru "Komsomolskaia Pravda".

Șeful departamentului de externe de la Tiraspol, Valeri Lițkai, a respins propunerile Chișinăului, calificîndu-le drept "neinteresante, irealizabile și inoportune pentru momentul actual." Liderul transnistrean, Igor Smirnov, a emis un comunicat în care respinge per corpore propunerile Chișinăului constatînd "discrepanța dintre declarațiile și acțiunile Președintelui Moldovei", pe care îl acuză de intenții camuflate de a "anexa Transnistria". Pe de altă parte, șeful legislativului local, Evghenii Șevciuc, s-a arătat ceva mai deschis față de propunerile Chișinăului, salutînd caracterul pozitiv al ofertei parvenite din partea Chișinăului[2]. Potrivit lui Șevciuc, "atunci cînd retorica discursului nu este agresivă, este deja un lucru bun, care vorbește despre o schimbare a abordărilor", iar succesul negocierilor va fi asigurat doar în cazul "proiectării spre Transnistria a unor inițiative și declarații pozitive". Șevciuc a propus ratificarea de către legislativele de la Chișinău și Tiraspol a acordurilor semnate de Moldova și regiunea transnistreană și monitorizarea ulterioară a modului în care acestea sînt aplicate în practică. Acest lucru ar "îmbunătăți atmosfera politică" și ar crea cadrul "pentru semnarea unor noi documente". În plus, Șevciuc a cerut anularea de către Parlamentul RM a Legii cu privire la principiile de bază ale statutului raioanelor de est ale RM, care, potrivit lui Șevciuc, a fost un pas unilateral și inacceptabil pentru Tiraspol.

La 11 octombrie 2007, la Vienna, a avut loc o nouă rundă de consultări ale mediatorilor și observatorilor în reglementarea transnistreană. Potrivit unei declarații finale adoptate în urma rundei de consultări, mediatorii și observatorii au salutat inițiativele Președintelui Moldovei privind soluționarea unui șir de probleme între Chișinău și Tiraspol în sfera social-economică, precum și decizia Chișinăului de a prelungi termenul de înregistrare a întreprinderilor din Transnistria pînă la 31 decembrie 2008. De asemenea, a fost apreciată pozitiv decizia autorităților transnistrene de a anula impozitul de 100% perceput la mărfurile moldovenești și "taxa migrațională". Reprezentanții OSCE, Rusiei și Ucrainei, precum și observatorii din partea UE și SUA au propus organizarea unei runde de negocieri în format "5+2" pînă la Reuniunea Ministerială a OSCE de la sfărșitul lunii noiembrie, chemînd părțile să revină la masa tratativelor în mod necondiționat și neîntîrziat. Runda de consultări a fost precedată de vizita la Chișinău a Președintelui în Exercițiu al OSCE, ministrul spaniol de Externe, Miguel Ángel Moratinos. Acesta și-a reiterat sprijinul pentru identificarea unei soluții politice durabile pentru conflictul transnistrean, cu respectarea principiului integrității teritoriale și suveranității RM. Moratinos a pledat pentru identificarea unei poziții comune a statelor OSCE în problema transnistreană în cadrul Reuniunii Ministeriale a OSCE de la Madrid.


1 Interviul Președintelui Vladimir Voronin din 04.10.2007 pentru "Komsomolskaia Pravda" și interviul din 10.10.2007 pentru "Izvestia v Moldove". A se vedea referitor la tema dată comentariul ADEPT "Inițiativele Președintelui Voronin în vederea reglementării transnistrene".

2 Vezi declarațiile lui Evghenii Șevciuc făcute la acest subiect făcute în cadrul conferinței de presă din 11 octombrie (în rusă).


Relații externe

Integrare europeană

Reuniunea a X-a a Comitetului Parlamentar de Cooperare UE-Moldova

Între 1–2 octombrie 2007, la Chișinău, a avut loc reuniunea a X-a a Comitetului Parlamentar de Cooperare (CPC) UE-Moldova. Lucrările CPC au fost conduse de co-președinții acestuia Marianne Mikko, din partea Parlamentului European (PE), și Victor Stepaniuc, din partea Parlamentului RM. Reuniunea s-a încheiat cu aprobarea unei declarații și de recomandări făcute Consiliului de Cooperare UE-Moldova.

CPC UE-Moldova a salutat eforturile întreprinse de Moldova în vederea implementării Planului de Acțiuni UE-Moldova (PAUEM); a reiterat necesitatea redublării eforturilor pe care le întreprind autoritățile Moldovei pentru realizarea reformelor democratice într-un șir de domenii, precum respectarea drepturilor omului, libertatea mass-media, respectarea supremației legi; a accentuat că perspectivele de aderare a Moldovei la UE rămîn deschise; a chemat Comisia Europeană să asigure intrarea în vigoare simultană a Acordurilor dintre UE și Moldova privind facilitarea eliberării vizelor și readmisia persoanelor cu ședere ilegală, pînă la 1 ianuarie 2008; a îndemnat la reluarea negocierilor în problema transnistreană în formatul "5+2"; a respins orice paralele între Transnistria și Kosovo etc.

Solicitată de presă la încheierea vizitei, Marianne Mikko a apreciat că Moldova mai are multe de făcut pentru îndeplinirea PAUEM și că aceasta face Moldova să fie destul de departe de UE.

Semnarea acordurilor UE-Moldova privind facilitarea eliberării vizelor și readmisia

La 10 octombrie a.c., la Bruxelles, UE și Moldova au semnat Acordurile privind facilitarea eliberării vizelor și readmisia. La ceremonia de semnare a documentelor au participat, din partea UE, Franco Frattini, vicepreședinte al Comisiei Europene, și Manuel Lobo Antunes, secretar de stat pentru Afaceri Europene al Portugaliei, țară care deține Președinția Consiliului, iar din partea Moldovei – Andrei Stratan, viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene.

Acordurile menționate au fost parafate pe 25 aprilie 2007, o dată cu inaugurarea Centrului Comun de Vize (CCV) la Chișinău.

Potrivit unui comunicat de presă comun al instituțiilor UE, Acordul de facilitare a eliberării vizelor menține pentru cetățenii moldoveni costul de 35 euro pentru o viză în spațiul Schengen, în loc de 60 euro, și chiar exclude costurile de viză pentru unele categorii de aplicanți. De asemenea, pentru unele categorii de persoane, de exemplu oameni de afaceri, studenți, jurnaliști ș.a., documentele necesare pentru solicitarea vizei vor fi simplificate. Pentru unele categorii de persoane care călătoresc frecvent în statele UE este prevăzută posibilitatea acordării de vize cu multe intrări, valabile pentru o perioadă mai îndelungată. Nu în ultimul rînd, posesorii de pașapoarte diplomatice sînt absolviți de obligația de a avea viză la intrarea în statele UE. Se cere de specificat că Acordul de facilitare a eliberării vizelor nu se va aplica în cazul Marii Britanii și Irlandei, care nu sînt parte a zonei Schengen.

Acordul privind readmisia reglementează procesul de gestionare a migrației ilegale. Documentul obligă părțile să-și readmită reciproc cetățenii care se află ilegal pe teritoriul lor. Mai mult, acesta obligă UE și Moldova să readmită și cetățenii unor terțe părți, care în drumul lor spre UE sau Moldova au tranzitat teritoriul uneia sau alteia.

Așeptîndu-se acum opinia PE asupra acestor două acorduri, se speră că acestea vor putea intra în vigoare cel tîrziu la 1 ianuarie 2008. Între timp, pe 14 octombrie, Franco Frattini, vicepreședinte al Comisiei Europene, a înmînat, la Chișinău, Președintelui Vladimir Voronin cele două acorduri semnate de UE și Moldova.

Dincolo de dimensiunea formală a procedurii de înmînare a acordurilor, care puteau ajunge la Chișinău și cu poșta diplomatică, vizita lui Frattini se constituie într-un mesaj de susținere politică a Moldovei din partea UE. Moldovei i s-a dat încă o dată de înțeles că problemele sale cad și în sfera de preocupări ale UE și că ultima este dispusă sprijine și pe mai departe Moldova, daca aceasta își va onora suficient obligațiile asumate.

CNIE

În mod, devenit din 13 septembrie 2007, tradițional, Comisia Națională pentru Integrare Europeană (CNIE) s-a reunit în perioada vizată în două ședințe pe 4 și 12 octombrie.

La ședința din 4 octombrie, președintele CNIE Vasile Tarlev a cerut mai multe eforturi din partea instituțiilor publice pentru crearea unui spațiu informațional amplu privind rezultatele implementării PAUEM.

În cadrul reuniunilor au fost audiate rapoartele făcute de Ministerul Reintegrării (MR), Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Ministerul Dezvoltării Informaționale (MDI), Serviciul de Informații și Securitate (SIS), Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (CCCEC), Serviciul de Grăniceri (SG). Vasile Tarlev a cerut MAI, SG și CCCEC lichidarea pînă la 16 octombrie curent a restanțelor semnalate și executarea integrală a caietelor de sarcini convenite în contextul realizării PAUEM.

CCV

Daniele Mancini, Ambasador al Italiei în Moldova, a comunicat că țara sa a decis să se alăture, din 1 ianuarie 2008, Centrului Comun de Vize (CCV) din incinta Ambasadei Ungariei la Chișinău.

Cooperare bilaterală

Republica Moldova – România

Relațiile dintre Moldova și România s-au redus în perioada de referință la incidente pentru care nu există explicații plauzibile. Unor delegații de funcționari români, invitate să ia parte la festivitățile prilejuite de Hramul mun. Chișinău, le-a fost refuzată intrarea, la 12 octombrie, pe teritoriul Moldovei. Grănicerii moldoveni au invocat pentru a-și justifica refuzul lipsa invitațiilor în original.

În reacție, Adrian Cioroianu, ministrul de Externe al României, a adus la cunoștința Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe al UE, reunit pe 15 octombrie, la Luxemburg, incidentul produs la punctul de frontieră Leușeni. Problema a fost ridicată în contextul examinării poziției comune a UE pentru al VIII-lea Comitet de Cooperare UE-Moldova, care va avea loc la 25 octombrie a.c.

Amintim că potrivit reglementărilor existente, începînd cu 1 ianuarie 2007, cetățenii UE pot intra pe teritoriul R. Moldova fără vize și alte documente care ar justifica aflarea lor pe teritoriul Moldovei.

Republica Moldova – Rusia

În cadrul summit-ului șefilor de stat din CSI, Președintele moldovean Vladimir Voronin s-a întîlnit cu omologul său rus Vladimir Putin. Președinții au discutat pe marginea relațiilor economice bilaterale, în special problema reluării exportului de vinuri în Federația Rusă, și chestiuni legate de reglementarea transnistreană.

La puțin timp de la summit-ul CSI din Dușanbe, Agenția "Moldova-vin" a anunțat că producători din Moldova "au reluat" exporturile de vinuri în Federația Rusă. Nicolae Casîm, director al Centrului național de evidență a circulației alcoolului, a precizat pentru "BASA-press" că întreprinderile Vismos și DK-Intertrade au procurat deja mărci comerciale pentru exportul de vin în Rusia, în timp ce Migdal-P, Călărași-Divin și Lion-Gri au depus cereri pentru eliberarea mărcilor.

Cooperare multilaterală

Republica Moldova – Consiliul Europei

Sesiunea APCE

În perioada de referință, a avut loc sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). Delegația parlamentarilor moldoveni la sesiunea forului de la Strasbourg a fost condusă de președintele Parlamentului Marian Lupu.

În cadrul sesiunii APCE a fost aprobat Raportul privind onorarea obligațiunilor și angajamentelor Moldovei față de Consiliul Europei (CoE). Acesta arată că de la adoptarea ultimului raport de monitorizare în 2005, Moldova a avansat semnificativ pe calea reformelor democratice și că pînă în prezent Moldova a semnat 63 de Convenții ale CoE. Totodată, Raportul subliniază că îmbunătățiri suplimentare trebuiesc aduse legislației privind justiția, procuratura, partidele politice, autoadministrarea locală, precum și legislației și practicilor electorale.

Oficiali ai CoE au dat de înțeles că în cazul în care Moldova va continua să înregistreze progrese importante, ar putea fi examinată posibilitatea trecerii de la etapa de monitorizare la cea de postmonitorizare a Moldovei.

Decizii ale CEDO

În perioada vizată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat trei hotărîri împotriva Moldovei, în cauzele: Clionov c. Moldovei, Grivneac c. Moldovei și Curăraru c. Moldovei. În toate aceste cauze CEDO a constatat încălcarea drepturilor la un proces echitabil și la protecția proprietății.

În prima cauză Moldova a fost obligată să plătească reclamantului 300 euro cu titlu de daune materiale și 2700 euro cu titlu de daune morale. În cea de-a doua Guvernul Moldovei a fost obligat să acorde reclamantului 1500 euro cu titlu de daune morale, iar în cea de-a treia autoritățile moldovene au fost obligate să plătească reclamanților 4000 euro cu titlu de daune morale și 70 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Republica Moldova – CSI

Președintele Vladimir Voronin a participat la summit-ul șefilor de stat din Comunitatea Statelor Independente (CSI), din Dușanbe, Tadjikistan. În cadrul lucrărilor summit-ului, Moldova a semnat, cu anumite rezerve, decizia cu privire la Concepția dezvoltării CSI și Planul acțiunilor de bază privind implementarea acesteia. Cu rezerve au fost semnate și Programul interstatal al măsurilor comune de combatere a criminalității pentru 2008–2010; Programul de colaborare a statelor-membre ale CSI în domeniul combaterii circulației ilicite a substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor pentru 2008–2010; Programul de colaborare a statelor-membre ale CSI în combaterea terorismului și altor manifestări violente de extremism pentru 2008–2010.

Pe lîngă acestea, Moldova a subscris "Declarației cu privire la pregătirea pentru sărbătorirea celei de-a 65-a aniversări a Victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei"; Declarației Consiliului Asociației Internaționale a Academiilor de Științe și Hotărîrii cu privire la elaborarea propunerilor privind cooperarea în domeniul politicii coordonate de transport a statelor-membre ale CSI.

Moldova a acceptat și numirea lui Serghei Lebedev în funcția de președinte al Comitetului Executiv, Secretar Executiv al CSI.


Studii, analize, comentarii

Inițiativele Președintelui Voronin în vederea reglementării transnistrene
Igor Boțan

I. O abordare principial nouă

Două interviuri oferite de către Președintele Vladimir Voronin la 4 și 10 octombrie 2007 ziarelor moscovite "Komsomolskaya Pravda" (ediția din Republica Moldova) și, respectiv, "Izvestia" marchează o abordare cu elemente de noutate a problemelor legate de soluționarea conflictului transnistrean. Principial nou este că se propune ca:

  1. mediatorii și observatorii formatului "5+2" să se preocupe de găsirea soluției pentru statutul Transnistriei;
  2. autoritățile de la Chișinău și Tiraspol să promoveze măsuri de restabilire a încrederii între cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului prin soluționarea de comun acord a problemelor de ordin umanitar, economic și infrastructural;
  3. să fie demilitarizat teritoriul Republicii Moldova, inclusiv Transnistria, prin casarea armamentului greu;
  4. să fie constituită o armată unică, antrenată în exercitarea misiunilor pacificatoare la cererea organizațiilor internaționale abilitate în acest sens;
  5. demilitarizarea și reforma armatei să fie acceptată și susținută financiar de mediatorii și observatorii în procesul de negocieri.

Șeful statului a reiterat și un șir de lucruri principiale, la care Republica Moldova nu va renunța în procesul de reglementare a conflictului transnistrean. Din cele ce urmează vom vedea că de această dată argumentele șefului statului au fost pregătite bine, cel puțin, ele elimină necesitatea convingerii comunității internaționale, a diplomațiilor străini că el își iubește țara la fel de mult ca președinții statelor reprezentate de corpul diplomatic acreditat la Chișinău, lucru care s-a întîmplat la sfîrșitul lunii iunie a.c., cînd Președintele Voronin s-a văzut nevoit să convoace diplomații străini pentru a le explica esența "pachetului de propuneri" adresate Federației Ruse în vederea restabilirii relațiilor bilaterale și soluționării problemei transnistrene.

După toate aparențele noile inițiative ale șefului statului vor avea impact, deși nu imediat.

II. Contextul în care au fost făcute propunerile

1) Evoluția recentă a relațiilor bilaterale cu Rusia

Președintele Voronin a plasat inițiativele sale în contextul îmbunătățirii relațiilor bilaterale cu Federația Rusă. Înainte de a-și expune propunerile propriu-zise, el a ținut să remarce că:

  1. deficitul înțelegerii reciproce între Chișinău și Moscova a fost depășit;
  2. contractul din decembrie 2006 cu GAZPROM a soluționat problemele aprovizionării Republicii Moldova cu gaze;
  3. au fost reluate exporturile producției agricole.

Remarcile respective au fost făcute pentru a demonstra abordarea pragmatică a problemelor existente în relațiile bilaterale, în afara lozincilor referitoare la "prietenia eternă". În confirmarea temeiului pentru optimism Președintele Voronin a subliniat că Rusia reiterează în permanență necesitatea soluționării problemei transnistrene în baza unității teritoriale a Republicii Moldova, abordării transparente a problemelor existente și sprijinirii garante din partea tuturor participanților la procesul de negocieri.

2) Evoluția recentă a relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol

Optimismul etalat de Președintele Voronin este fundamentat și de factor interni, legați de realizarea în ultima vreme a măsurilor de încredere reciprocă, atît în domeniul umanitar, cît și în cel economic:

  1. întreprinderile din Transnistria au căpătat acces preferențial pe piața UE datorită statutului pe care îl are Republica Moldova în relațiile cu UE;
  2. prin intermediul Moldovei centrala electrică de la Cuciurgan a obținut posibilitatea de a exporta energie electrică către Balcani.
  3. Chișinăul a acordat ajutor dezinteresat asociațiilor de invalizi din Transnistria (cărucioare, ochelari etc.).

Pe de altă parte, menționează că pași de apropiere au fost întreprinși de autoritățile transnistrene:

  1. școlile moldovenești din regiune au început să funcționeze într-un regim, mai mult sau mai puțin, normal;
  2. a fost anunțată disponibilitatea renunțării la taxa migrațională pentru cetățenii RM;
  3. a fost anunțată anularea taxei de 100% pentru mărfurile moldovenești pe piața transnistreană;
  4. în linii mari, a fost soluționată problema utilizării terenurilor agricole în raionul Dubăsari.

Și exemplele de conlucrare reciprocă au fost puse în evidență – realizarea de comun acord a proiectelor susținute de instituțiile internaționale, precum programe îndreptate spre combaterea tuberculozei și a Sindromului Imuno – Deficitar Achiziționat, acestea avînd menirea să demonstreze utilitatea conjugării eforturilor în soluționarea problemelor umanitare și că "Moldova nu intenționează să alipească Transnistria cu forța".

III. Principiile la care Moldova nu va renunța în procesul reglementării transnistrene

Pentru a da pondere inițiativelor sale, Președintele Voronin a reiterat un șir de lucruri principiale la care Republica Moldova nu va renunța în procesul de reglementare a problemei transnistrene. Aceste principii marchează contextul politic intern și extern de soluționare a conflictului:

  1. Republica Moldova nu va renunța nici sub un pretext la statutul de neutralitate. Pentru actualul
  2. partid de guvernămînt statutul de neutralitate este un postulat, o piatră unghiulară a securității naționale, plasată în afara oricăror discuții;
  3. Republica Moldova nu va renunța la ideea că militarii ruși, antrenați în misiunea de pacificare, trebuie să plece. Ei și-au îndeplinit misiunea și urmează a fi înlocuiți cu observatori civili. Moldova nu intenționează să substituie pacificatorii ruși cu unități NATO. Aceste lucruri au fost confirmate în septembrie curent de către ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, în alocuțiunea sa din cadrul celei de a 62-a Adunări Generale a ONU;
  4. Republica Moldova nu va renunța la misiunea EUBAM de monitorizare a segmentului transnistrean al hotarului moldo-ucrainean. Business-ul din Transnistria apreciază pozitiv noul mecanism de export.

Insistînd asupra principiilor evidențiate, Președintele Voronin s-a arătat încrezut că în situația creată în prezent "nimeni nu va admite întoarcerea la pescuitul în apele tulburi de la începutul anilor ’90, nici Moldova, nici Ucraina, nici UE și nici Rusia. Pe transnistreni nu-i mai interesează schemele economice criminale, ci legalizarea proprietăților de la frizerii și pînă la marile întreprinderi în spațiul legal recunoscut".

Un singur lucru principial, de mare interes, nu l-a menționat Președintele Voronin – atitudinea față de "Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului (Transnistria)", adoptată la 22 iulie 2005. De fapt, la întîlnirea cu corpul diplomatic de la sfîrșitul lunii iunie 2007, șeful statului a subliniat că "pachetul de propuneri" adresat Federației Ruse nu prevede renunțarea la legea menționată, ea rămînînd piatră unghiulară în procesul de reglementare. Nu este clar dacă în cadrul noilor inițiative Președintele Voronin și-a schimbat atitudinea față de această lege, asta mai cu seamă că problema găsirii soluției pentru statutul Transnistriei a fost lăsat pe seama mediatorilor și observatorilor procesului de negocieri.

IV. Esența propunerilor Președintelui Voronin în domeniile umanitar și infrastructural

Fundamentîndu-și propunerile, șeful statului a menționat că "există probleme legate de statutul Transnistriei pe care nu le putem soluționa în afara procesul de negocieri existent. Oricît de mari ar fi piedicile în abordarea problemei transnistrene, marile puteri vor reveni la soluționarea acesteia". Republica Moldova trebuie să "influențeze eventualele soluții" concentrîndu-se asupra problemelor "pe care le putem soluționa fără intermediari, în interesul cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului":

  1. lichidarea posturilor pseudo-vamale, de frontieră și a celor polițienești, care nu îndeplinesc nici o funcție deosebită, doar îngreunează fluxul de oameni și mărfuri. "Toată această armată de funcționari în epoleți ar putea sa se ocupe de alte probleme";
  2. soluționarea problemelor de ordin infrastructural poate începe prin restabilirea coridorului internațional de transport Leușeni-Chișinău-Dubăsari-Ucraina;
  3. deschiderea podului peste Nistru din localitatea Gura Bîcului, reconstruit acum 5 ani cu contribuția UE (2 milioane euro);
  4. restabilirea proprietății statului asupra căilor ferate și distribuirea proporțională a veniturilor de pe urma exploatării căilor ferate, care urmează a fi electrificate;
  5. instituirea unui post TV comun care să nu se afle sub controlul autorităților de la Chișinău sau Tiraspol, ci să fie sub administrarea societății civile;
  6. acreditarea de către Ministerul Educației al Republicii Moldova a Universității din Tiraspol, pentru ca diplomele eliberate de această instituție de învățămînt sa fie recunoscute și în afara Transnistriei;
  7. distribuirea proporțională a ajutorului umanitar;
  8. implementarea unor măsuri de încredere reciprocă care ar putea evolua pînă la eliminarea limitărilor de circulație impuse oficialilor transnistreni. Moldova ar putea înainta o astfel de inițiativă către UE și SUA.

Eventualul succes al acestor propuneri este fundament de către Președintele Voronin prin încrederea că "toți așteaptă stabilitate și predictibilitate în soluționarea conflictului. De această dată dialogul Chișinăului și Tiraspolului ar putea justifica așteptările cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Chișinăul este pregătit pentru soluționarea acestor probleme".

V. Esența propunerilor Președintelui Voronin în domeniul demilitarizării și dezarmării

1) La ce servește Armata Națională?

Șeful statului și-a fundamentat propunerile referitoare la demilitarizare și dezarmare învocînd statutul de neutralitate al Republicii Moldova. El s-a întrebat retoric care poate fi rolul forțelor armate ale Moldovei în acest context, pentru a-și crea prilejul de a răspunde, după cum urmează:

  1. în pofida reformării, Armata Națională este mai degrabă un atribut formal al statalității moldovenești. Ea poate fi și în continuare instruită, echipată cu armament modern etc., dar Moldova nu intenționează să lupte cu cineva;
  2. în această parte a Europei nu există vreo țară din partea căreia ar veni vreun pericol militar pentru Moldova;
  3. ipoteza necesității menținerii armatei moldovenești ca mijloc de neutralizare a armatei transnistrene nu mai ține. Nu există premise pentru repetarea coșmarului din 1992.

Concluzia Președintelui Voronin este că "pe teritoriul Moldovei, inclusiv în Transnistria, există două armate absolut inutile".

2) Cum trebuie realizată dezarmarea și demilitarizarea?

Președintele Voronin consideră că "pînă mediatorii și observatorii discută despre formatul operațiunii de menținere a păcii în regiune, Moldova și Transnistria ar putea trece la dezarmare și demilitarizare". Astfel, după o "analiză complexă s-a ajuns la înțelegerea demilitarizării", după cum urmează:

  1. într-un viitor previzibil (o jumătate de an), Chișinăul și Tiraspolul ar trebui să lichideze toată tehnica militară grea, toate sistemele de lansare a focoaselor. Această tehnică urmînd să fie topită la Uzina Metalurgică Moldovenească (Rîbnița);
  2. Chișinăul îi propune Tiraspolului edificarea unor forțe armate sub comandament unic, completarea unităților militare urmînd să se facă după principiul teritorial. Forțele militare unificate nu trebuie să fie folosite pentru asigurarea ordinii și securității publice;
  3. lichidarea forțelor armate nu trebuie să afecteze statutul social și starea materială a militarilor. Obiectivul respectiv va fi dificil de atins fiindcă armata: oferă locuri de muncă pentru mii de militari profesioniști de pe ambele maluri ale Nistrului; este un institut social, o școală a vieții pentru tineret, mai cu seamă pentru cel rural, care poate însuși o profesie în armată;
  4. forțele armate comune trebuie să aibă o calitate principial nouă. Unitățile militare trebuie transformate în centre militare de instruire unde să muncească pe baze contractuale ofițeri instructori.
  5. nu vor mai exista soldați care să-și exercite serviciul în termen. În schimb, în mod obligatoriu, vor fi recrutați tinerii pentru o perioadă de o jumătate de an cu scopul de lua cunoștință de meseria militară. La scurgerea acestei perioade doar cei care doresc să facă carieră militară își vor continua serviciul pe baze contractuale în unul din centrele militare. Aceasta este formula reducerii efectivului militar și economisirii resurselor bugetare;
  6. trebuie convinsă Transnistria, cetățenii care locuiesc acolo, că această cale de demilitarizare este una optimală, fără scopuri colaterale ascunse.
3) Care trebuie să fie specializarea armatei unite?

Conform propunerilor Președintelui Voronin, pregătirea militarilor în cadrul eventualei armate unite va fi direcționată spre obținerea "profesiei de pacificator", care va trebui însușită la cel mai înalt nivel. Adică va trebui însușită nu doar arta militară, ci și arta preîntîmpinării conflictelor, a opririi acestora prin atingerea unor acorduri. Drept exemplu demn de urmat a fost invocată experiența pacificatoare a statelor neutre, precum Suedia, Finlanda și Irlanda.

Propunerile Președintelui Voronin au depășit cadrul Republicii Moldova, oferind soluții la nivel internațional. Astfel, argumentînd că armata Moldovei unificate are sens doar în calitate de armată pacificatoare, pregătită pentru a interveni la rugămintea organismelor internaționale în vederea manifestării solidarității cu alte țări și popoare, el a mai propus ca, în general, organizațiile internaționale să ofere dreptul de a desfășura misiuni pacificatoare doar statelor neutre. Acesta ar fi chezășia unor misiuni de pacificare sincere, fără eventuala urmărire a altor scopuri obscure.

VI. Așteptările față de mediatorii și observatorii procesului de negocieri

Pentru realizarea inițiativelor sale, Președintele Voronin afirmă că e necesar un suport internațional substanțial, inclusiv unul financiar. Astfel, pentru ca nici un militar să nu se simtă victima modificărilor propuse va fi nevoie de:

  1. finanțarea programelor de reabilitare socială a militarilor;
  2. crearea condițiilor pentru recalificarea militarilor prin însușirea unor profesii civile;
  3. transformarea unităților militare în centre militare de instruire.

Șeful statului s-a arătat încrezător că "a venit timpul acțiunilor, dar fără suport din partea comunității internaționale aceste proiecte vor rămîne doar bune intenții". Mai mult, el și-a etalat certitudinea că "partenerii externi ai Moldovei – SUA, statele membre NATO, Ucraina și Rusia, sînt cointeresați într-o astfel de transformare a armatei moldovenești. Doar cu suportul lor consolidat ne vom isprăvi cu problemele menționate".

VII. Reacțiile la propunerile Președintelui Voronin

1) Reacțiile interne

Reacțiile interne la noile inițiative ale Președintelui Voronin au fost, în general, pozitive. Atît reprezentanții formațiunilor politice, cît și comentatorii au subliniat argumentarea, în general, satisfăcătoare, îndreptată spre întărirea măsurilor de încredere a cetățenilor din stînga Nistrului față de intențiile de reglementare a conflictului de către Chișinăul oficial. Noua abordare se deosebește substanțial de cea din primăvara anului curent, cînd se propuneau acțiuni imposibil de realizat în lipsa unei soluții de principiu a problemei statutul juridic al Transnistriei în cadrul unei Moldove reîntregite, cum ar fi alegerile anticipate într-un parlament al statului comun.

S-a remarcat că multe din propunerile recente ale șefului statului au tangență sau reiterează, de fapt, elemente ale:

  1. așa-zisului Pact de Stabilitate pentru Republica Moldova, lansat de Președintele Voronin la 1 iunie 2004 cu scopul de a obține garanții internaționale din partea mediatorilor, în vederea unei soluționări juste și durabile a conflictului, care să fie susținute de marile puteri și vecinii Republicii Moldova;
  2. propunerilor misiunii OSCE de înlăturare a neîncrederii reciproce dintre cele două maluri ale Nistrului, inclusiv cele referitoare la demilitarizarea Republicii Moldova și a Transnistriei. Ultima propunere se conține și în faimosul "Memorandum Kozak" pe care Președintele Voronin a acceptat, iar apoi a refuzat să-l semneze în noiembrie 2003;
  3. unui șir de organizații nonguvernamentale, care în perioada 2005–2007 au elaborat și implementat un șir de studii și proiecte privind depășirea neîncrederii dintre cele două maluri ale Nistrului etc.

Exemplele de mai sus arată că, în general, ultimele inițiative ale șefului statului au fost conforme unor așteptări și merită tot suportul. În același timp, au fost exprimate rezerve față de posibilitatea de a le realiza. În primul rînd, s-a invocat caracterul cu tentă preelectorală a inițiativelor. De asemenea, s-a făcut referire la dorința șefului statului de a atenua eventualele reacții ale Rusiei la recunoașterea de către Occident a independenței Kosovo. Prin aceasta s-a încercat explicarea politicii de apropiere a Republicii Moldova de Rusia în detrimentul bunelor relații cu România și a refuzuli de participare la evenimentele legate de calitatea de membru al GUAM. Doar formațiunile de stînga, care pledează în mod radical pentru apropierea de Rusia și CSI, precum Partidul "Patria-Moldova" și Mișcarea "Ravnopravie", au calificat inițiativele Președintelui Voronin ca neavînd sorți de izbîndă din cauza lipsei credibilității față de acesta în Transnistria.

2) Reacțiile din Transnistria

Reacțiile oficialităților transnistrene față de inițiativele Președintelui Voronin au fost previzibile. Pe alocuri ironice, chiar sarcastice, pe alocuri mai binevoitoare, atitudinile au fost exprimate, neputînd, cel puțin, fi ignorate, așa cum a fost în cazul "pachetului de propuneri" față de Rusia din vara trecută. Atunci oficialitățile transnsitrene au afirmat, pur și simplu, că nu au auzit nimic despre organizarea deja în luna noiembrie a.c. a alegerilor parlamentare anticipate cu participarea Transnistriei și despre oferirea de înalte posturi guvernamentale reprezentanților acesteia.

Liderul transnistrean, Igor Smirnov, a ținut să sublinieze că recentele inițiative ale Președintelui Voronin țin de domeniul pur propagandistic (PR – public relations). Potrivit lui, practic, pentru toate inițiativele referitoare la domeniul umanitar și economic există documente semnate de către Președintele Vladimir Voronin și el, la 16 mai 2001:

  1. Protocolul privind armonizarea legislației fiscale și vamale;
  2. Protocolul privind atragerea și garantarea reciprocă a investițiilor străine;
  3. Protocolul privind recunoașterea reciprocă pe teritoriul Republicii Moldova și Transnistriei a documentelor eliberate de organele abilitate ale celor două părți;
  4. Protocolul privind facilitarea activității nestingherite a instituțiilor media pe teritoriul Republicii Moldova și Transnistriei, răspîndirii presei tipărite și a programelor televizate.

În privința propunerilor de demilitarizare și dezarmare liderii transnistreni au fost foarte succinți – Președintele Voronin nu este credibil după ce, în noiembrie 2003, a acceptat, iar apoi a refuzat semnarea "Memorandumului Kozak", care prevedea dezarmarea și demilitarizarea Republicii Moldova și Transnsitriei.

Reacțiile președintelui Sovietului Suprem, Evgheny Șevciuk, au fost mai diplomatice. El a salutat, în principiu, inițiativele ca un gest de manifestare a bunăvoinței din partea Chișinăului. Însă a cerut garanții că este vorba de intenții serioase și nu de acțiuni propagandistice. Pentru confirmarea bunelor intenții, Șevciuk a propus ca Parlamentul de la Chișinău să ratifice acordurile deja semnate de părți, inclusiv protocoalele invocate de Smirnov. De asemenea, Șevciuk a cerut anularea de către Parlamentul de la Chișinău a "Legii cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stînga Nistrului (Transnistria)".

Fostul președinte al Sovietului Suprem, unul din părinții fondatori ai regimului din stînga Nistrului, Grigore Maracuța, care în prezent este reprezentant special al Sovietului Suprem pentru relațiile interparlamentare, a salutat inițiativele Președintelui Voronin condiționînd acceptarea lor prin răspîndirea influenței Rusiei de pe teritoriul îngust al Transnistriei pe întregul teritoriu al Republicii Moldova. Numai în astfel de circumstanțe Transnistria s-ar așeza alături de Rusia și Republica Moldova la masa de tratative pentru a soluționa problemele în interesul Rusiei.

Cel mai scurt comentariu referitor la inițiativele Președintelui Voronin le-a făcut ministrul afacerilor externe al Transnistriei, Valery Lițkai: "neinteresante, nerealizabile și inoportune". Probabil, Lițkai s-a simțit ofensat de tonalitatea Ministerului Reintegrării al Republicii Moldova, care i-a propus "să creeze un grup de lucru comun ce ar permite elaborarea unui orar al ședințelor grupurilor de experți comune, precum, si a tematicilor acestora, cu scopul soluționării problemelor ce țin de realizarea practică a propunerilor inițiate de Președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin, expuse în interviul acordat ziarului Komsomolskaya pravda".

VIII. Reverberațiile cu caracter electoral ale noilor inițiative

Cu certitudine, reacțiile față de noile inițiative ale Președintelui Voronin nu se vor consuma repede, dimpotrivă, ele vor constitui un decor constant al pregătirilor de alegerile parlamentare, programate pentru martie 2009. La această etapă, cel puțin două grupuri de inițiativă și-au anunțat intenția de a institui partide politice în vederea participării la alegerile din 2009, făcînd propuneri de rezonanță referitoare la problematica transnistreană.

În primul caz, inițiativele șefului statului au fost anticipate cu o săptămînă prin lansarea de către fostul său consilier (demisionat la sfîrșitul lunii iunie a.c.) a unui document intitulat "O strategie pentru Republica Moldova". Fostul consilier al Președintelui Voronin, Sergiu Mocanu, a lansat la 26 septembrie 2007, în numele grupului de inițiativă – Acțiunea Populară, "o amplă campanie de promovare a inițiativei – în Uniunea Europeană cu teritoriul pe care îl controlăm". Din start trebuie menționat faptul că inițiativa fostului consilier este total contrară celei prezidențiale, provocînd doar reverberații după ce propunerile Președintelui Voronin le-au eclipsat pe cele ale fostului său subaltern. Interesul pentru ultimul vine de la stîrnirea unor suspiciuni și speculații pe marginea unei eventuale înțelegeri a celor doi foști subiecți ai raporturilor de muncă și subordonare că lansînd, practic concomitent, inițiative cu caracter opus ar fi urmărit crearea unui contrast extrem de favorabil inițiativelor șefului statului.

Categoric, speculațiile de acest gen nu au însă nimic comun cu realitățile, de aceea cea mai corectă abordare a problemei în cauză ar fi supoziția lansată de presă că prevederile "strategiei" fostului consilier prezidențial reprezintă doar o invitație la un "exercițiu intelectual". Acceptînd "exercițiul intelectual" este important să vedem care sînt premisele și cum își argumentează fostul consilier prezidențial oferta:

  1. pentru ca Republica Moldova să poată prinde ultimul "tren balcanic" spre UE este necesar ca autoritățile de la Chișinău să-și schimbe radical modul de gestionare a crizei transnistrene;
  2. pe termen scurt și mediu, criza transnistreană nu are soluții. Un termen lung de rezolvare a problemei ar putea însemna o perioadă indefinită de insecuritate, sărăcie și izolare de comunitatea europeană;
  3. Transnistria aparține de jure Republicii Moldova. În realitate, acest teritoriu este de mai bine de 17 ani o zonă de protectorat politic, economic și militar al Federației Ruse.

În consecință, soluția – "în Uniunea Europeană cu teritoriul pe care îl controlăm" – propusă de fostul consilier prezidențial prevede:

  1. instituirea, de-a lungul malului drept al Nistrului, pe segmental transnistrean, a unui hotar cu toate atribuțiile de rigoare;
  2. decuparea problemei transnistrene de procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, ci nu decuplarea propriu-zisă a Transnistriei de Republica Moldova;
  3. evidențierea priorității integrării europene a Republicii Moldova față de problema reintegrării țării;
  4. recuperarea în timp a Transnistriei prin transformarea Republicii Moldova într-un model atractiv pentru populația din stînga Nistrului.

Astfel, condițiile preliminare ale "exercițiului intelectual" par a fi clare, la fel ca și soluțiile propuse. Ceea ce a rămas neclar se referă la faptul că soluțiile sînt, de fapt, lucrurile aparent dorite de către fostul consilier prezidențial și nu rezultatele unor concluzii fundamentate din punct de vedere logic și metodologic. Nu e clar de ce, pentru a face prioritară problema integrării europene față de cea a reintegrării țării, este nevoie de hotar cu toate atribuțiile de rigoare pe Nistru.

În primul rînd, dacă e vorba de "rigori", se pare că fostul consilier prezidențial nu și-a dat osteneala să citească legile Republicii Moldova privind frontiera de stat și despre Serviciul de grăniceri, pentru a vedea ce implică "rigorile" la care face apel. El este foarte aproximativ în privința trasării hotarului pe malul drept al Nistrului, făcînd abstracție de existența zonei de securitate, precum și de aflarea pe malul stîng al Nistrului a unor localități aflate sub jurisdicția Chișinăului, iar pe malul drept a municipiului Bender, aflat, de facto, sub jurisdicția regimului separatist. Nu e clar cum va intra în zona de securitate pentru instaurarea "riguroasă" a hotarului.

În al doilea rînd, nu e clar la ce va servi eventualul hotar pe Nistru. Prioritatea de aderare a Republicii Moldova nu pare să fie afectată în prezent de lipsa hotarului pe Nistru, ci de calitatea guvernării. Raporturile economice între cele două maluri ale Nistrului, practic, lipsesc cu desăvîrșire. Toată infrastructura a fost separată demult. Regimul transnistrean nu împiedică în nici un fel edificarea unor instituții democratice autentice și euroconforme pe malul drept al Nistrului. Va îmbunătăți hotarul pe Nistru calitatea justiției moldovenești sau va face mai liberă mass-media? Mai mult, instituțiile europene ne semnalează în mod explicit că justificările legate de influența conflictului nesoluționat asupra funcționării adecvate a instituțiilor democratice nu se mai acceptă.

În al treilea rînd, este o iluzie că izolîndu-se de malul stîng, cel drept ar putea deveni cu timpul atractiv pentru primul. Chiar autorul "strategiei" menționează că Transnistria este "o zonă de protectorat politic, economic și militar al Federației Ruse". Va permite Rusia ca protectoratul său industrializat să aibă o condiție materială mult mai proastă ca pe malul drept? Deocamdată, ne-am convins că orice pretenții ale Chișinăului de a crea o situație mai bună pe malul drept au fost prompt contracarate de Moscova, atît din punct de vedere politic, cît și economic – organizarea de referendumuri de independență și aderare la Rusia, embargouri pentru Republica Moldova, diferențierea prețurilor la gaze și exigența față de achitări pentru malul drept și cel stîng etc. Toate aceste lucruri au fost întreprinse de Moscova pentru egalarea condițiilor celor două părți implicate în conflict și în așa-zisul proces de negocieri. În prezent, ținînd cont de ascensiunea politică și economică a Rusiei, pretenția de a izola Transnistria pentru ca malul drept să devină atractiv pentru cel stîng este cu atît mai iluzorie. Rusia este ca un "termostat" care poate menține constantă "temperatura Transnistriei", indiferent de eventualele oscilații ale temperaturii la Chișinău. Este un fapt demonstrat. Iar, intenția declarată de izolare a Transnistriei va fi indiscutabil calificată drept tentativă de antagonizare a relațiilor moldo-ruse, cu toate consecințele previzibile. Oare Rusia nu ne-a deprins cu răspunsuri prompte, "asimetrice", dar eficiente? Amenințările autorului "strategiei" cu ruperea relațiile diplomatice cu statele care ar împiedica-o să se realizeze nu par decît simple manifestări de "curaj patriotic".

În al patrulea rînd, fostul consilier prezidențial lansează supoziții referitoare la integrarea europeană, neștiind cum le va percepe UE. El face abstracție de efortul de ani de zile al autorităților moldovenești, îndreptat spre internaționalizarea soluționării conflictului, inclusiv prin atragerea UE în calitate de observator al procesului de negocieri și de monitor al segmentului transnistrean al hotarului moldo-ucrainean prin intermediul EUBAM. Planul de Acțiuni UE – RM, ca document actualizat de implementare a APC-ului, prevede în mod expres, drept unul din scopurile majore – soluționarea prin negocieri a conflictului transnistrean. Mai mult, o clauză similară, evidențiată chiar în sumarul documentului, persistă și în Planul de Acțiuni UE – Ucraina. Știm ce inerție uriașă au deciziile UE, cît timp și ce efort necesită convingerea UE din partea unor țări ca Moldova ca astfel de decizii să fie adoptate. În aceste circumstanțe, ce impact ar putea avea tragerea "riguroasă" a hotarului pe Nistru fără acordul prealabil al UE? Nu va fi inițiativa respectivă interpretată ca un prilej de invocarea a pericolului unei eventuale "catastrofe umanitare" în Transnistria, pentru ca Rusia să învinuiască UE de co-participare prin misiunea EUBAM? Cu certitudine, cei 100 mii de cetățeni ai Rusiei și 65 mii cetățeni ai Ucrainei, locuitori ai Transnistriei, îndemnați de liderii separatiști, vor invoca acest argument, cerînd implicarea statelor respective în soarta lor. Este o iluzie să se creadă că ei vor aștepta cuminți momentul aderării la UE a Republicii Moldova și devenirea acesteia atractivă pentru ei. Ce ar putea reține Rusia și Ucraina să se implice în soluționarea sorții cetățenilor lor, amenințați cu izolarea? Poate tot frica de amenințarea ruperii relațiilor diplomatice din partea Moldovei?

În al cincilea rînd, "strategia", se pare, nu se îngrijește nici de soarta celor 300 mii de cetățeni ai Republicii Moldova, locuitori ai Transnistriei, atunci cînd autorul acesteia argumentează necesitatea tragerii "riguroase" a hotarului pe Nistru prin faptul că autoritățile moldovenești nu pot verifica cazierele judiciare "în alb", prezentate la solicitarea pașapoartelor pentru străinătate. Înseamnă acesta că "strategia" îndeamnă la refuzul de eliberare a pașapoartelor pentru străinătate cetățenilor moldoveni din Transnitria? Nu e clar.

În al șaselea rînd, autorul "strategiei" se pare că nu-și imaginează ce argumente dă autorităților transnistrene pentru acțiuni "asimetrice" de răspuns, de exemplu, prin anunțarea introducerii regimului de vize cu Republica Moldova, după trasarea "riguroasă" a hotarului de către aceasta. Evident, aceasta dacă Transnistria ar obține mai întîi suportul deschis al Rusiei și Ucrainei, precum și finalizarea pașaportizării Transnistriei de către cele două state.

În general, s-ar putea afirma că cea mai importantă carență a "strategiei" a fostului consilier prezidențial este că nu s-a îngrijit deloc să estimeze cam care ar putea fi reacțiile și acțiunile de răspuns ale Rusiei, Ucrainei, UE și ale regimului separatist la eventuala implementare a acesteia. Este un lucru demonstrat și recunoscut că, în cazul Republicii Moldova, influența factorilor externi o depășește cu mult pe cea a factorilor interni. Poate cineva crede că cei din jur vor rămîne încremeniți de fascinația "strategiei"? Exclus, din simplul motiv că nu poate un fost consilier al Președintelui Republicii Moldova să nu cunoască toate aceste lucruri. Cu certitudine, le cunoaște și le înțelege.

De aceea, așa cum "strategia" pretinde că scopurile declarate ale Republicii Moldova trebuie formulate și atinse în ordinea priorităților: mai întîi – integrarea în UE, iar apoi – reintegrarea țării, tot așa "exercițiul intelectual" trebuie să facă lumină în prioritățile grupului de inițiativă. Concluzia este că prioritar pentru grupul de inițiativă este relansarea în politică a fostului consilier prezidențial prin crearea propriului partid politic în vederea participării la parlamentarele din 2009. Problema transnistreană este fundalul pe care se lansează noul partid, iar propunerea trasării "riguroase" a hotarului pe Nistru este principalul punct de atracție, menirea căruia e să creeze unda de șoc. Din acest punct de vedere, "strategia" cadrează destul de bine cu percepțiile cetățenilor scoase la iveală de sondajul din septembrie a.c. al CBS AXA. Astfel, 44,5% vs. 26,3% din cetățeni s-ar opune recunoașterii independenței Transnistriei, dacă acesta ar fi prețul pentru continuarea procesului de integrare europeană. Pe de altă parte, 53% vs. 22,8 s-ar opune renunțării la obiectivul integrării europene, dacă acest lucru ar fi dorit de Transnistria. Datele sondajului arată că, deocamdată, păstrarea status quo-ului în privința priorităților integrării europene și reintegrării țării este soluția optimă.

Nu se știe dacă autorul "strategiei" a luat în calcul datele sondajului, însă oferta lui vine să polarizeze atitudinile, evitînd însă trecerea peste limita preferințelor majorității cetățenilor. Fără această contrapunere a obiectivelor de integrare europeană și de reîntregire a țării "strategia" n-ar aduce nici o valoare adăugată la situația de status quo, așa însă invită, cel puțin, la un "exercițiu intelectual", iar, cel mult, la o "acțiune populară" pentru constituirea unui partid politic nou. De fapt, este normal ca autorul "strategiei" să-și dorească mai întîi accederea în Parlament pentru a putea să-și promoveze inițiativele. Ulterior se vor găsi argumente pentru justificarea imposibilității atingerii promisiunilor.

"Strategia" fostului consilier prezidențial a generat reverberații și în mediul grupului de inițiativă al viitorului Partid Liberal Democrat din Moldova (PLDM), care la lansarea sa din 1 octombrie 2007 a invocat necesitatea desfășurării unui referendum național în problema transnistreană, evitînd să dea careva detalii legate de formularea întrebărilor sau aria desfășurării eventualului referendum.

IX. Concluzii

  1. Circumstanțele invocate de Președintele Vladimir Voronin drept favorabile pentru lansarea recentelor sale inițiative nu sînt complete, omițînd un șir de factori importanți. Federația Rusă a întrat în campania electorală pentru alegeri parlamentare, după care va urma campania prezidențială. Apoi va urma perioada constituirii noii configurații a întregii puteri de stat din Rusia. Acest proces va dura, probabil, pînă prin luna mai 2008. Evident, în următoarea jumătate de an evenimentele menționate vor eclipsa orice alte evenimente politice, mai cu seamă pe cele externe. De aceea, este puțin probabil ca pînă în vara lui 2008 autoritățile ruse să se preocupe de reglementarea transnistreană. Este mult mai probabil să le intereseze menținerea status quo-ului.

  2. Dacă supoziția de mai sus este adevărată, atunci noua administrație (sau cea parțial reînnoită) a Rusiei va reveni în forță la soluționarea problemelor cu implicarea acesteia, precum este și cea transnistreană, abia atunci, cînd Președintele Vladimir Voronin va fi deja un veritabil "lame duck", adică "lider politic pe ducă", preocupat de propriile probleme de succesiune la guvernare, cu care nimeni nu mai discută proiecte de perspectivă la modul serios. Din acest punct de vedere, probabilitatea că inițiativele Președintelui Voronin vor avea vreun impact imediat asupra soluționării problemei transnistrene, adică pînă la alegerile parlamentare din 2009, este minimală.

  3. Micșorează dramatic șansele realizării inițiativelor Președintelui Voronin și atitudinile liderilor de la Tiraspol, care și-au etalat atitudinea negativă nu atît față de propuneri, cît față de credibilitatea Președintelui Voronin. Într-adevăr, animozitățile de ordin personal între liderii celor două maluri ale Nistrului au devenit proverbiale, iar comunicarea lor prin intermediul interviurilor oferite presei din Federația Rusă este o dovadă în plus că progresele în soluționarea conflictului, în perioada guvernării concomitente a garniturilor existente pe cele două maluri ale Nistrului, sînt practic excluse. Modalitatea în care Ministerul Reintegrării de la Chișinău i-a propus Tiraspolului să ia măsuri de realizare a inițiativelor Președintelui Voronin, îndemnîndu-i pe oficialii transnistreni să citească interviul din Komsomolskaya Pravda, denotă că Chișinăul, de fapt, și-a dorit un răspuns de refuz, probabil, pentru a putea învinui Tiraspolul de intransigență.

  4. Președintele Voronin a avut temei să-și lanseze acum, în octombrie 2007, cele mai "umaniste și pacificatoare" inițiative ale sale, referitoare la reglementarea transnistreană. Vorba e că una din principalele promisiuni ale sale la preluarea puterii, practic nelimitate, în februarie 2001, a fost soluționarea rapidă a conflictului transnistrean. Au trecut mai bine de șase ani, iar problema nu a fost rezolvată, existînd temei, așa cum s-a arătat, că nici pînă la expirarea celui de al doilea mandat prezidențial al lui Vladimir Voronin, acesta nu va fi soluționată. De fapt, perioada guvernării președintelui Voronin a însemnat parcurgerea completă a cercului vicios, acesta ajungînd să propună lucruri coordonate deja cu administrația transnistreană, la care a renunțat acum șase ani. Cu toate acestea, în perioada respectivă a fost "internaționalizată" căutarea soluției și identificată, practic, singura pîrghie prin care Chișinăul mai poate influența situația din Transnsitria – cooperarea cu UE și instituirea EUBAM. În situația creată, Președintele Voronin poate doar lăsă "moștenire" viitorului Președinte al Republicii Moldova un set de principii care să stabilească punctele de reper în soluționarea conflictului transnistrean. Interviurile oferite de Vladimir Voronin au avut tocmai menirea să formuleze aceste puncte de reper, lăsînd impresia unui "testament politic". Mai mult, șeful statului a amenințat, că eventuala trecere în opoziție a partidului pe care îl conduce, nu înseamnă că acesta va renunța la respectivele principii. Dimpotrivă, Partidul Comuniștilor va lupta pentru menținerea lor.

  5. În situația creată, avantajele inițiativelor Președintelui Voronin sînt evidente, putînd atenua cumva criticile că nu a reușit să realizeze una din principalele promisiuni electorale. În primul rînd, propunerile vor fi acceptate și chiar lăudate de negociatorii și observatorii procesului de negocieri "5+2", evident cu excepția Transnistriei. Dar argumentele liderilor transnistreni legate de lipsa de credibilitate față de Președintele Voronin sînt mai slabe decît argumentele în favoarea soluționării imediate a problemelor cetățenilor din stînga Nistrului, atîta timp cît mediatorii și observatorii caută soluții pentru statutul Transnistriei în formatul "3+2", adică fără Moldova și Transnistria. În al doilea rînd, propunerile Președintelui Voronin sînt mai elaborate, realiste și acceptabile pentru participanții formatului "3+2", decît propunerile opoziției, care ori lipsesc, ori vizează lucruri dificil de realizat. În al treilea rînd, inițiativele Președintelui Voronin vor fi necesare în eventualitatea recunoașterii independenței Kosovo de către Occident pentru a ajuta Rusia să nu-și aplice, ca măsură de răspuns, amenințările de recunoaștere a independenței Transnistriei. Este puțin probabil ca Rusiei să-i convină realizarea propriilor amenințări. În definitiv, Rusia ar putea accepta argumentul că situația din Transnistria și ofertele de soluționare lansate de autoritățile Republicii Moldova se deosebesc de cele din Kosovo.

  6. Clasa politică moldovenească ar trebui de pe acum să reconsidere foarte atent "moștenirea" pe care va lăsa-o Președintele Voronin nu doar în problema transnistreană. Modalitatea de abordare a problemelor – de la acceptare și semnare neașteptată a unor documente de principiu pînă la renunțarea la fel de neașteptată de a-și onora promisiunile, ar trebui evitată cu desăvîrșire. Exemplele referitoare la: a) semnarea protocoalelor cu Transnistria și renunțarea ulterioară la acestea; b) implicarea unor actori internaționali extrem de importanți la un efort comun de elaborare a documentelor de principiu și apelarea în paralel, "pe la spatele Europei", la serviciile separate ale unuia din ei, cum a fost în cazul cu "Memorandumul Kozak"; c) apelarea, în momente de criză, la suportul organizațiilor regionale și chiar propunerea reanimării acestora prin organizarea unor summit-uri, cum s-a întîmplat în ajunul alegerilor din martie 2005 cu GUAM, iar apoi, renunțarea subită, fără explicații, de a mai participa la lucrările a astfel de summit-uri (probabil, pentru a redobîndi credibilitatea ruinată în relațiile ?u Federația Rusă). Toate acestea nu pot avea alt efect decît acutizarea problemei credibilității Republicii Moldova.

  7. Pentru condiția și potențialul țării noastre, cea mai bună strategie este promovarea unei politici principiale, predictibile, transparente și coordonate, chiar și în detalii, cu principalii parteneri strategici, în primul rînd, cu UE. Aceasta mai cu seamă că, practic, întreaga clasă politică a subsemnat "Declarația cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene".


Restricțiile pentru deținerea dublei cetățenii: grijă pentru interesele publice ori frică față de propriii cetățeni
Sergiu Grosu

La 4 octombrie 2007, după dezbateri îndelungate și contradictorii, majoritatea parlamentară a adoptat în prima lectură proiectul de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative, scopul căruia rezidă în "introducerea restricțiilor deținerii de către cetățenii Republicii Moldova a cetățeniei altor state în perioada deținerii unor funcții publice". Sînt vizate peste 20 de legi organice, acoperind, practic, întregul spectru al funcțiilor publice din Republica Moldova. Guvernul, în calitate de autor al inițiativei, recunoaște că excluderea din Constituție și ulterior din Legea cetățeniei a interdicției privind deținerea cetățeniei altor state a constituit un pas esențial pentru "democratizarea institutului cetățeniei și unul important în respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". În același timp, inițiatorii consideră că "tendința de a dobîndi cetățenia altor state de către cetățenii Republicii Moldova este generată de dorința acestora de a obține unele înlesniri ce țin de călătoriile libere în spațiul european, obținerea indemnizațiilor de asigurări sociale, integrarea familiei, angajarea necondiționată în cîmpul muncii, înmatricularea la studii" etc., iar situația respectivă "conduce la apariția unor obligații politico-juridice față de statele respective, aspect care poate genera un conflict de interese în situațiile în care vor exista obligații față de ambele state".

Inițiativa respectivă este criticată de reprezentanții opoziției parlamentare și extraparlamentare, de experți în sfera politică și juridică, care o califică drept document ce contribuie la dezbinare socială, în stare să pună premisele unor trieri de cadre pe criterii politice, sociale și chiar naționale[1].

I. Geneza inițiativei

Proiectul a fost elaborat și înregistrat în calitate de inițiativă legislativă la începutul anului 2007, la puțin timp după aderarea României la UE și mai mulți observatori consideră că anume agitația provocată de acest eveniment, manifestată prin remiterea către autoritățile României a circa 800 mii cereri ale moldovenilor de înregistrare pentru depunerea actelor în scopul dobîndirii cetățeniei[2], a generat "reacția normativă" a autorităților de la Chișinău. Inițial, Guvernul a reacționat neadecvat, prin încercări stîngace de blocare a depunerii cererilor, apoi prin declarații neînțelese despre posibilitățile circulației în spațul UE[3], dar aceste zbuciumări au generat doar reacții inverse din partea populației. Chiar dacă Nota Informativă la proiectul de lege nu conține referință directă la situația relațiilor moldo-române, contextul și utilizarea formulărilor "tendința de a dobîndi cetățenia altor state de către cetățenii Republicii Moldova este generată de dorința acestora de a obține unele înlesniri ce țin de călătoriile libere în spațiul european, obținerea indemnizațiilor de asigurări sociale, angajarea în cîmpul muncii, înmatricularea la studii…", "în scopul soluționării situației create în republică" permite a se presupune cu maximă siguranță ce anume a stat la baza promovării interdicțiilor.

Un argument decisiv, care demonstrează că intervenția legislativă are un caracter spontan, este acela că art.II din Legea Nr.232/05.06.2003 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei Republicii Moldova (adoptată pentru asigurarea conformității cu normele constituționale modificate prin Legea Nr.1469/2002) a stabilit că Guvernul, în termen de 3 luni, urma să aducă actele sale normative în concordanță și să prezinte Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în concordanță cu respectiva lege. După acel moment, Legea cetățeniei a fost modificată și completată încă de patru ori și în perioada respectivă, Guvernul a rămas același, susținut de aceeași majoritate parlamentară. Respectiv, dacă era vorba de o politică de stat consecventă și principială, de o grijă adevărată față de interesele publice, modificarea s-ar fi produs cu mult timp în urmă și cu siguranță că ar fi fost apreciată adecvat, chiar pozitiv, deoarece situațiile de fapt și reglementările juridice ar fi evoluat concomitent. Dacă, la acea etapă, Guvernul nu a considerat necesar să introducă careva restricții, rezultă că a acceptat situația și a permis oricui să aibă pluralitate de cetățenii, nu era intenționat să stabilească în general careva restricții.

II. Conținutul și fundamentarea proiectului

Modificările și completările propuse se rezumă la stabilirea obligației deținerii de către candidatul sau titularul unor funcții publice "exclusiv a cetățeniei Republicii Moldova". În unele cazuri, această condiție mai este complementată prin obligația "domiciliului în țară"[4].

În opinia juriștilor, chiar din punct de vedere formal, proiectul înaintat nu corespunde cerințelor tehnicii legislative[5]:

La momentul permiterii pluralității de cetățenii, restricțiile nu au fost prestabilite și implementarea ulterioară a normelor restrictive ar putea afecta principii importante ale legiferării: consecutivitatea, stabilitatea și predictibilitatea.

Conflictele de interese, prezumate de autorii proiectului, nu sînt estimate sau evidențiate clar, nu se poate stabili dacă ar fi vorba de:

Că motivul nu este obiectiv o demonstrează și lipsa în proiect a reglementărilor care ar soluționa respectivele conflicte de interese, posibile în cazul persoanelor ce dețin funcții publice corespunzătoare pînă la intrarea în vigoare a legii.

Deși asigurarea compatibilității cu legislația comunitară este o condiție obligatorie a elaborării actelor legislative, în textul proiectului și în Nota informativă lipsesc referințe la reglementările corespondente ale legislației comunitare, nu este estimat nivelul compatibilității proiectului de act legislativ cu reglementările comunitare. Guvernul face trimitere la prevederile Convenției europene 06.11.1997 cu privire la cetățenie, cu mențiunea că prevederile acesteia se respectă în cadrul juridic național. Analiza mai profundă permite însă a presupune că interdicția deținerii cetățeniei multiple de către angajații în cele mai diverse funcții publice constituie o încălcare a prevederilor art.17 din Convenție (Drepturile și obligațiunile ce decurg din cetățenia multiplă), care stabilește că: "1) Cetățenii Statului Parte care posedă o altă cetățenie au, pe teritoriul acestui Stat Parte unde trăiesc, aceleași drepturi și obligațiuni ca și cetățenii acestui stat.". Interdicțiile propuse în proiectul de lege nu se justifică prin aplicarea art.17 alin.2) al Convenției, limitarea accesului la o funcție publică nu are justificare corespunzătoare.

Faptul că Guvernul nu a solicitat expertiza prealabilă a CE asupra proiectului și respingerea de către majoritatea parlamentară a propunerii de expertizare alimentează anumite suspiciuni, pare să scoată la iveală temerile autorităților că intențiile lor nu ar fi susținute sau chiar vor fi criticate de forurile europene.

III. Aspectele juridice, politice și morale ale modificărilor

1. Proiectul nu corespunde întru totul reglementărilor legislației naționale[6]:

  1. Condiționarea accesului la funcțiile publice de exclusivitatea cetățeniei Republicii Moldova ar putea fi interpretată drept contrară prevederilor Constituției, deoarece, art.16 și art.19 din Legea Supremă stipulează că toți cetățenii Republicii Moldova sînt egali în fața legii și a autorităților publice fără deosebire, iar cetățenii străini și apatrizii au aceleași drepturi și îndatoriri ca și cetățenii Republicii Moldova, cu excepțiile stabilite de lege. Constituția face diferență între cetățenii străini și apatrizi și cetățenii proprii, însă nu face o diferență dintre persoanele cu dublă sau multiplă cetățenie și cetățenii "exclusiv" ai Republicii Moldova. Statul își protejează cetățenii, însă conform proiectului, drepturile cetățenilor proprii vor fi diminuate la nivelul drepturilor cetățenilor străini și a apatrizilor, persoanele cu cetățenie multiplă vor deveni o categorie intermediară între străini și cetățeni, norma legală respectivă putînd fi interpretată ca o măsură represivă față de propriii cetățeni.

  2. Art. 39 din Constituție stabilește că cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum și prin reprezentanții lor și că "Oricărui cetățean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcție publică". Corespunderea restricțiilor cu respectiva normă constituțională nu este asigurată deplin.

  3. Art.54 din Constituție stabilește că, în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului, iar exercițiul drepturilor și libertăților "nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sînt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției". Restrîngerea trebuie să fie "proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății". Din Nota Informativă și din însăși textul proiectului nu se poate deduce că restrîngerile propuse ar fi proporționale, justificate și conforme criteriilor enunțate.

  4. Modificarea propusă la art.13 din Legea serviciului public presupune extinderea restricției asupra tuturor persoanelor care cad sub incidența respectivei legi, ceea ce presupune un spectru foarte larg de funcții: a se vedea în acest sens Anexa nr.1 la Legea serviciului public și Clasificatorul unic al funcțiilor publice (HG nr. 151 din 23.02.2001). În același timp, anumite legi care stabilesc statutul unor importanți deținători de funcții publice nu se propun spre modificare: Legea nr. 768-XIV din 02.02.2000 privind statutul alesului local, Legea Nr.344-XIII din 23.12.94 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri); Legea nr.333-XVI din 10.11.2006 privind statutul ofițerului de urmărire penală; Legea nr. 162-XVI din 22.07.2005 cu privire la statutul militarilor; Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale Nr.93/05.04.2007; Legea nr.108-XIII din 17.05.94 privind frontiera de stat a Republicii Moldova (referitor la personalul trupelor de grăniceri) etc.

2. Omisiunea principală a proiectului este lipsa prevederilor referitoare la mecanismul de verificare a candidaților la funcții publice. Și mai gravă este omisiunea garantării drepturilor titularilor de funcții care deja dețin alte cetățenii. În virtutea principiului neretroactivității legii, respectivele persoane nu ar trebui să fie verificate sau restricționate, dar nu există o garanție legală expresă în acest sens. Dacă însă garanția va fi introdusă, va apărea o situație de tratament inegal între subiecți de drept, pentru tratament diferit fiind aplicabil doar criteriul timp (în dependență de momentul cînd a fost dobîndită altă cetățenie).

3. Imperfecțiunea reglementărilor ar putea aduce mai multe prejudicii intereselor publice și private:

IV. Concluzii

  1. Modalitatea de promovare a interdicțiilor, generalitatea motivării oficiale, lipsa argumentelor concludente și pe deplin convingătoare despre "pericolul" lipsei restricțiilor, impun concluzia că principalul scop al modificărilor ar putea fi crearea unor posibilități de triere a candidaților și a funcționarilor (pe criterii politice, administrative sau chiar naționale), iar omiterea includerii unor norme complete și legate intrinsec ar putea favoriza aplicare tendențioasă, selectivă, a noilor reglementări.

  2. Promovarea defectuoasă a modificărilor denotă o anumită frică a autorităților față de propriii cetățeni, o neîncredere față de efectul politicii promovate la nivel guvernamental și asupra faptului că aceasta ar fi împărtășită și susținută, plenar și constant, de toți exponenții domeniului public. Guvernarea vrea astfel parcă să impună persoanelor o anumită frică și să le pună în dilemă: ar pierde posibilități de afirmare în țară, dacă va avea o garanție în plus din partea altui stat.

  3. Reglementările propuse nu au conținut desăvîrșit și cu legătură intrinsecă: – nu este reglementată clar situația actualilor deținători de cetățenie multiplă; – nu sînt stabilite mecanisme de verificare și de aplicare a sancțiunii corespunzătoare în cazul stabilirii necorespunderii restricțiilor. Aplicarea noilor prevederi asupra persoanelor care au dobîndit anterior cetățenia altui stat poate determina situații de instabilitate, ar afecta încrederea respectivilor cetățeni în statul Republica Moldova.

  4. Restricțiile nu vor determina cetățenii să-și iubească mai mult Patria, nu vor contribui la creșterea numărului de persoane care doresc să dobîndească cetățenia Republicii Moldova pentru a o servi cu credință deosebită. În ultimă instanță, aceste încercări stîngaci nu vor determina nicidecum scăderea numărului celor care părăsesc Moldova în căutarea unei vieți și guvernări mai bune. Dimpotrivă, numărul celor care pleacă va fi suplinit de potențialii sau chiar actualii funcționari, care vor pleca cu tot cu cunoștințele, deprinderile, aptitudinile lor, lăsînd în Patrie dragostea cetățenească "exclusivă".


1 A se vedea și alocuțiunile din ședința plenară ale reprezentanților fracțiunilor parlamentare AMN, PPCD, PDM, deputați neafiliați etc.

2 Declarația Președintelui României, în cadrul interviului din 31.01.2007 pentru postul "Realitatea TV", www.presidency.ro.

3 Declarația MAEIE privind circulația în spațiul Shengen, publicată pe www.mfa.md.

4 Această ultimă formulă deja provoacă bancuri, cuvîntul "Țară" fiind adesea utilizat ca sinonim pentru "România".

5 Raport nr.228 din 05.06.2007 de expertiză a coruptibilității proiectului, www.capc.md.

6 A se vedea în acest sens și Raportul de expertiză, www.capc.md.


La această ediție au contribuit:


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]