![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20071230/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
1.1. Numiri. Demisii
Dumitru Godoroja este declarat ales în calitate de deputat în Parlament. Godoroja a candidat în alegerile parlamentare pe listele Blocului electoral "Moldova Democrată", din partea Partidului Democrației Sociale.
Deputatul Gheorghe Musteață, ales în Parlament pe lista PCRM, a declarat că părăsește formațiunea din care făcea parte și aderă la Partidul "Patria-Moldova", recent constituit dar are nu a fost încă înregistrat la Ministerul Justiției. Mustață a declarat că excluderea sa din fracțiunea parlamentară și din partid, anunțată în primăvara anului curent, nu a fost legitimă și nu au existat decizii oficiale în acest sens. În scrisoarea deschisa adresata presedintelui Parlamentului si președintelui PCRM, deputatul Musteață explică decizia de a parasi PCRM prin dezacordul fata de noul program al formațiunii și atmosfera imposibilă din cadrul partidului pentru cei care își exprimă dezacordul față de politica actuală și schimbările de ideologie. Pînă la obținerea mandatului de deputat Musteață exercita funcția de prim-secretar al Comitetului Raional al PCRM din Șoldănești, raion în care partidul de guvernămînt a obținut peste 60 % din sufragii.
1.2. Acte legislative
Legea privind partidele politice. Documentul a suferit anumite modificări, comparativ cu varianta inițială, principalele novații vizînd: reducerea numărului de membri (de la 5 la 4 mii); stabilirea posibilității de dizolvare pentru neparticipare în alegeri; acordarea finanțării de la bugetul de stat (în mărime de 0,2%) numai după alegerile parlamentare din 2009. Mai detaliat referitor la noua lege și aspectele negative din cuprinsul proiectului a se vedea Comentariul "Legislația partidelor: Quo Vadis și în ce mod?".
Legea pentru aprobarea Strategiei (Planului) Național de Dezvoltare pentru anii 2008–2011. Prioritățile stabilite în document vizează:
Guvernul urmează să elaboreze și aprobe un plan de acțiuni, precum și sistemul de monitorizare a executării Strategiei. Deși anterior se anunța că noul document va unifica principale documente de politici, Parlamentul nu a decis abrogarea concomitentă a unor strategii, planuri, concepții și programe existente și aplicabile în prezent.
Legi pentru ratificarea unor acte internaționale:
Legea pentru modificarea Legii cu privire la colegiul disciplinar și la răspunderea disciplinară a judecătorilor. Legea modificată se ajustează la reglementările care anterior au stabilit crearea inspecției judiciare, avînd ca scop și delimitarea competențelor între organele care examinează petițiile cetățenilor în problemele ce țin de etica judiciară.
Legea privind aplicarea unei măsuri de salvgardare la importul de zahăr în Republica Moldova la importul de zahăr în Republica Moldova. Conform datelor prezentate de Uniunea Producătorilor de zahăr din Moldova, aplicarea taxei speciale de salvgardare prin Legea nr. 8-XV din 05.02.2004, a avut efect pozitiv asupra sectorului industriei de zahăr, în special asupra producerii interne, aceasta majorându-se cu 78,3% în 2007 față de 2003. Nivelul productivității s-a majorat de 2,4 ori în 2007 față de 2003. Taxa specială este necesară pentru asigurarea unui nivel rezonabil de protecție a pieței interne față de fluxurile externe de zahăr ieftin perioada de aplicare a taxei tehnice fiind extinsă pentru 4 ani consecutivi.
Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative (desemnarea SIS în calitate de executor unic al măsurilor tehnice de interceptare a convorbirilor telefonice și a altor comunicări efectuate prin rețelele de comunicații electronice). Serviciul de Informații și Securitate a va asigura astfel necesitățile subiecților activității operative de investigații și ale organelor de urmărire penală, considerîndu-se că astfel "va spori potențialul tuturor organelor de drept în contracararea infracțiunilor grave, cu resurse umane, tehnice și mijloace bugetare reduse".
Hotărîrea pentru aprobarea Regulamentul privind modul de utilizare a mijloacelor din fondul pentru subvenționarea producătorilor agricoli. În 2008, mijloacele fondului pentru subvenționarea producătorilor agricoli, în sumă de 270 de milioane de lei, se vor repartiza după două direcții de bază:
Hotărîrea privind modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului pentru aprobarea Strategiei naționale de prevenire și combatere a corupției. Documentul este adoptat cu scopul actualizării Planului de implementare a Strategiei. Mai multe modificări vizează implementarea recomandărilor GRECO identificate în cadrul ciclului II de evaluare, precum și micșorarea posibilităților actelor de corupție în domeniul construcțiilor, în zona de frontieră, în sectorul judiciar etc.
1.3. Control parlamentar. Declarații
Audieri
Viceministrul Justiției a informat despre situația dosarelor Moldovei la CEDO și tragerea la răspundere a peroanelor culpabile, afirmînd că Guvernul are doar obligația de a remite informația despre dosarele respective Procuraturii Generale care, facînd o analiză juridică a fiecărui caz în parte, decide daca se întrunesc condițiile necesare pentru înaintarea unei acțiuni în instanță. Legislația nu prevede răspunderea necondiționată, dar în cazurile în care se vor întruni condițiile prevăzute de lege, persoanele vinovate pentru condamnarea Republicii Moldova de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului vor fi obligate să plătească despăgubirile respective.
Directorul general al Agenției Construcții și Dezvoltare a Teritoriului a prezentat explicații privind emiterea ordinului ce interzice recepționarea construcțiilor în așa-numita "variantă albă". Ordinul a fost motivat de existența Legii calității în construcții și Regulamentul privind recepția finală a construcțiilor. Agenția a procedat la emiterea ordinului pentru a stopa încălcările în domeniu, pentru a nu admite reproiectări și schimbări cardinale ce afectează rezistența clădirilor. Comisia recepționează construcția în varianta alba, după care nici Inspecția de Stat în Construcții, nici organele publice locale, nici alte comisii nu mai au acces în apartamente sau blocuri și această situație va fi depășită prin recepționarea doar după finisarea generală.
Deputatul care a solicitat respectiva informație a considerat că argumentele legale nu au fost suficiente și a solicitat Procurorului General să verifice legalitatea ordinului emis de Agenția Construcții și Dezvoltare a Teritoriului referitor la interdicția recepționării construcțiilor în așa-numita "variantă albă".
Declarații
În discursul de încheiere a sesiunii de toamnă-iarnă, spicherul Marian Lupu a făcut totalurile perioadei de 3 luni de activitate:
În alocuțiunea de la încheierea sesiunii, liderul AMN Serafim Urechean, a declarat că deși în 2005–2006 s-au adoptat o serie de acte legislative noi, lăudate ca fiind mari succese pe calea democratizării, în decursul anului curent toată lumea s-a convins de efectele nule sau negative ale acelor pseudo-reforme. Până și puținele rezultate cu adevărat bune au fost anulate tocmai de cei, care le-au inițiat. Urechean a menționat că:
În alocuțiunea de la finalul sesiunii, liderul PPCD Iurie Roșca a declarat că:
Fracțiunea PDM consideră că lupta politică din 2008 va fi deosebit de grea și PCRM ar putea recurge la cele mai inadmisibile metode, dar anul 2008 va fi ultimul an în care un partid comunist mai guvernează undeva în Europa. Declarația aparține lui Oleg Serebrian, vicepreședintele fracțiunii unite a PDM și PSL. Serebrian a mai declarat că și în anul 2007 s-a păstrat tendința de declin în toate domeniile:
Serebrian a afirmat că anul 2007 a avut și cîteva semne încurajatoare: victoria democraților la alegerile locale din 3 iunie 2007, inclusiv victoria din Chișinău; constituirea majorităților democratice în cea mai mare parte a consiliilor raionale; lansarea cîtorva importante proiecte de fuziune politică pe segmentul de centru și centru-stînga.
Eugenia Ostapciuc, președintele fracțiunii parlamentare a PCRM a declarat că deputații fracțiunii majoritare își vor concentra atenția față de doleanțele alegătorilor. Pe parcursul anului o sarcină de primă importanță a fost păstrarea și dezvoltarea orientării sociale a politicii economice, ridicarea calității vieții populației. De aceea, au fost mobilizate toate resursele, au fost folosite alte posibilități pentru a asigura maximal continuitatea acestui curs. În centrul atenției deputaților a continuat să se afle asigurarea în țară a unei stabilități politice eficiente. În acest context se înscriu mai multe acte legislative, mai ales, legea partidelor politice și modificarea Codului electoral. Fracțiunea PCRM este profund interesată în asigurarea stabilității, dezvoltarea democratică a țării, îmbunătățirea activității institutelor democratice, dinamizarea forțelor social-politice în strictă corespundere cu normele de drept. Din aceste considerente, PCRM dorește ca și viitoarea campanie electorală să se desfășoare în mod corect și democratic, cu excluderea oricăror falsificări și încălcări.
2.1. Hotărîri
Hotărîrea cu privire la pagina oficială a Guvernului Republicii Moldova în rețeaua Internet. Se aprobă Concepția Paginii Oficiale a Guvernului și se desemnează Aparatul guvernului în calitate de administrator al conținutului informațional al paginii. Administrator tehnico-tehnologic va fi Întreprinderea de Stat "Centrul de Telecomunicații Speciale", care trebui să asigure modernizarea paginii conform Concepției aprobate, pînă la data de 31 decembrie 2007.
Hotărîri pentru aprobarea unor reglementări:
Hotărîrea privind aprobarea cotei de imigrare în anul 2008. Cota de imigrare în Republica Moldova pentru anul viitor va constitui 2068 de persoane, cu 22 de persoane mai puțin față cota stabilită pentru anul 2007. Potrivit autorităților în 2007 cota de imigrare a fost valorificată în doar 9 luni, datorită cererii foarte mari de specialiști de înaltă calificare în proiecte investiționale.
Hotărîri pentru aprobarea unor programe, concepții, strategii:
Hotărîre pentru aprobarea unui proiect de lege:
2.2. Ședințe. Decizii. Declarații
Interviu acordat Agenției Novosti Moldova
Primul ministru susține că scopul principal al Guvernului se realizează – se menține creșterea economică, atestată în ultimii ani. În opinia Premierului, anul a fost complicat, dar Guvernul a reușit să-și mobilizeze eforturile pentru depășirea consecințelor factorilor negativi (seceta, interdicția importului de vinuri moldovenești). Este promovată activ reforma regulatorie, au fost implementate mecanisme și proceduri pentru legalizarea capitalului. Cooperarea cu organismele financiare internaționale rămîne o direcție prioritară a activității, pentru a spori credibilitatea și atractitivitatea țării. Prioritățile principale ale Guvernului sînt: integrarea europeană, modernizarea economică și socială, reducerea nivelului sărăciei, integritatea teritorială, consolidarea statului de drept și a democrației, garantarea și dezvoltarea proprietății private, stimularea investițiilor și îmbunătățirea climatului investițional.
3.1. Decrete
Președintele Republicii Moldova a semnat decretul privind declararea anului 2008 An al Tineretului. În conformitate cu documentul semnat de șeful statului, pînă la 25 ianuarie 2008 Guvernul va crea Comisia națională pentru desfășurarea acțiunilor consacrate Anului Tineretului, care va elabora în termen de o lună, de comun acord cu autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și cu organizațiile neguvernamentale de tineret, Programul de acțiuni consacrate Anului Tineretului. Executivul urmează să identifice sursele de finanțare a acțiunilor consacrate Anului Tineretului și să întreprindă măsurile necesare pentru realizarea lor.
Prin decretul șefului statului, Valentin Dediu este eliberat din funcția de director adjunct al Serviciului de Informații și Securitate, fără motivație oficială.
3.2. Ședințe. Decizii. Declarații
Preocupări pentru sistemul finanțelor publice locale
Președintele Republicii Moldova a prezidat o ședința, în cursul căreia a fost pus în dezbateri proiectul legii cu privire la finanțele publice locale, elaborat în conformitate cu normele europene în domeniu și supus unei expertizări prealabile în cadrul structurilor europene. Vladimir Voronin a apreciat calitatea înaltă a documentului, menționînd totodată oportunitatea operării unor modificări, atît sub aspect redacțional, cît și de ordin conceptual. Președintele a pledat pentru perfecționarea proiectului legii, în scopul asigurării unui cadru legal optim al procesului de mobilizare și utilizare a resurselor bănești la nivelul unităților administrativ-teritoriale, în baza principiului autonomiei locale. Legea urmează să asigure un sistem transparent, echitabil și echilibrat al finanțelor publice locale, a accentuat șeful statului. De asemenea, participanții la consfătuire au abordat problema auditului intern al finanțelor publice locale, în acest sens fiind menționată importanța determinării exacte a procedurii de organizare și de efectuare a controlului intern. În cadrul ședinței, s-a convenit asupra definitivării de către Guvern, în decurs de o lună și jumătate, a proiectului legii cu privire la finanțele publice locale și expertizării acestuia de către experți ai structurilor europene.
Mecanisme de protecția mărcilor comerciale
Șeful statului a convocat o ședință la tema protecției mărcilor comerciale ale Moldovei, în cadrul căreia a fost efectuat un schimb de opinii privitor la acțiunile care urmează a fi întreprinse de către autoritățile moldovenești în scopul menținerii dreptului de proprietate a Republicii Moldova asupra mărcii comerciale "Belîi Aist". În prezent, o întreprindere din Federația Rusă pretinde drepturile asupra mărcii comerciale respective pe motivul că produsul în cauză nu este de 3 ani comercializat în Rusia. Vladimir Voronin a solicitat responsabililor din cadrului Guvernului întreprinderea unor măsuri operative, în conformitate cu normele și standardele internaționale în domeniu, în vederea protejării mărcii comerciale "Belîi Aist" și menținerii dreptului exclusiv al țării noastre asupra acesteia. Guvernului i s-a cerut elaborarea și punerea în aplicare a unui mecanism de asigurare a protecției mărcilor comerciale ale Republicii Moldova în ansamblu.
Susținere tinerilor specialiști de la sate
Vladimir Voronin a propus Guvernului să examineze posibilitățile de acordare a creditelor pentru tinerii specialiști care, după absolvire, vor accepta să lucreze la sate. Potrivit șefului statului, creditele ar urma să aibă o valoare de 200–300 mii lei, pentru construcția unei case, iar statul să acopere dobînzile bancare. Totodată, pentru aplanarea problemei demografice, s-a propus reducerea anumite cote procentuale a creditului la nașterea copiilor în familiile tinerilor specialiști. Voronin a mai spus că problemele demografice și de îmbunătățire a calității vieții pentru cetățenii Moldovei trebuie să fie puse pe prim plan și soluționate, mai ales, în condițiile în care pentru următorii ani se prognozează un deficit considerabil de brațe de muncă în toate domeniile (potrivit președintelui, în 2009 trebuie să fie atins salariul mediu pe economie de 300 USD, iar după 2009 – de 500 de euro).
Bilanțul activității Guvernului
Participînd la ultima ședință a Guvernului din anul curent, Vladimir Voronin a declarat că una dintre sarcinile primordiale pentru anul 2008 este restructurarea aparatului central, arătîndu-se astfel nemulțumit de tergiversarea implementării reformei administrației publice centrale. În altă ordine de idei, Vladimir Voronin s-a referit la necesitatea implementării în anul 2008 a pachetului de legi privind liberalizarea economiei pentru intensificarea activităților economice în țară și sporirea investițiilor în economia națională.
Interviuri și declarații pentru mass-media
În cadrul unui interviu acordat postului de televiziune "Euronews", Președintele țării a declarat că Relațiile stabile și interesele economice importante cu Federația Rusă nu contravin cursului de integrare europeană, pentru care optează Republica Moldova. În Interviu, Vladimir Voronin a mai declarat că Moldova nu are divergențe cu Federația Rusă în ceea ce privește vectorul european ales de Chișinău. Întrebat despre Planul de Acțiuni RM-UE, șeful statului a spus că cele mai mari eforturi pe care trebuie să le depună autoritățile moldovenești țin de reforma judiciară, drepturile omului și combaterea corupției. În același interviu, Voronin a mai spus că soluționarea conflictului transnistrean depinde și de rezultatul negocierilor între marile puteri, Federația Rusă și Statele Unite.
La conferința de presă din 19 decembrie, Președintele Republicii Moldova a abordat probleme de politică intern și externă, declarînd între altele:
Pe 28 decembrie, în apariția sa la postul televizat NIT (Emisiunea "Mai ai ceva de spus"), Vladimir Voronin a declarat că viitorul relațiilor dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană va fi discutat în cadrul unei întrevederi cu Președintele Comisiei Europene, pe 14 ianuarie 2008. Pe 22 ianuarie 2008, Președintele Moldovei va efectua o vizită la Moscova, unde se va întîlni cu Vladimir Putin și va discuta diferendul transnistrean. Poziția Republicii Moldova în relațiile cu România este susținută de Uniunea Europeană și de mai multe state, pe dimensiunea bilaterală. Totodată, Voronin consideră că relațiile dintre cele două state se vor îmbunătăți, astfel încît acestea vor deveni exemplare chiar și pentru țările europene. În context, Președintele Moldovei a optat pentru semnarea cît mai urgent posibil a documentelor ce stabilesc relațiile dintre România și Republica Moldova: Acordul de bază și Acordul de frontieră. "Nesemnarea acestor acte înseamnă, din toate punctele de vedere ale diplomației internaționale și ale altor norme juridice internaționale, că pînă în prezent România n-a recunoscut Republica Moldova ca țară suverană și independentă", a declarat șeful statului.
1. Inflația și prețurile
Problema veche cu inflația…
Inflația pentru 2007 pare scăpată total de sub control, creșterea prețurilor nereușind decît o firavă atenuare, la nivel anual, în luna iulie. Dinamica prețurilor locale și celor regionale ar putea sili banca centrală în următoarea perioadă să crească dobînda de politică monetară pentru a stopa întrucâtva creșterea inflației. Mai mult, estimările mai multor analiști nu exclud în primăvara lui 2008 o inflamare a inflației de pînă la 15% în valoare anuală.
Creșterea dobînzii de bază, urmată evident de cele de pe piața interbancară, ar putea induce fenomenul tranzacțiilor speculative pe piața locală, acesta creînd premise pentru o nouă apreciere nejustificată a leului. Exportatorii se vor vedea din nou loviți în operațiunile comerciale, în timp ce deficitul bugetar și cel comercial și de cont curent vor bate noi "recorduri", care vor putea fi aplanate într-un singur mod: prin deprecierea leului. Deci mai rău decît o eventuală inflație mărită, în anul 2008, și decît faptul că ne aflam în al patrulea an de derapaj inflaționist ar fi ca populația să-și piardă încrederea în moneda națională.
Remitențele ajută la creșterea expectațiilor inflaționiste…
În perioada ianuarie-octombrie 2007 cetățenii moldovenii aflați la muncă peste hotare au trimis în țară peste 972 milioane USD. Cu certitudine că remitențele au contribuit la creșterea expectațiilor inflaționiste și la aprecierea leului. Însă leul nu se poate aprecia mult timp, deoarece s-ar putea ca la un moment dat deficitele externe să-și spună cuvîntul și să avem o depreciere cu impact inflaționist. Volumul remitențelor valutare pentru această perioadă a depășit cu cca 14% valoarea acestora pentru anul 2006. Aproape 80% din remitențe sînt tranzacționate prin sistemele de transfer rapid. Sistemului Western Union, care este cel mai important operator, îi revin cca 50% din tranzacții. Cele mai mari sume au fost transferate de moldovenii angajați în Rusia.
Majorarea continuă a volumului de remitențe este o consecință a creșterii numărului de cetățeni ce muncesc peste hotare, legalizării acestora, dar și a majorării retribuțiilor încasate. Conform prognozei FMI, în 2007 volumul intrărilor de valută ar putea atinge 1,283 miliarde USD, iar în 2008 – 1,411 miliarde USD. Ponderea remitențelor în PIB constituie peste 36% și plasează Moldova pe primul loc în ultimul clasament al Băncii Mondiale.
Figura 1. Valoarea anuală a transferurilor valutare
Sursa: BNM, 2007
2. Sectorul real
Industria trage PIB-ul în jos…
Industria moldovenească a înregistrat în ianuarie-noiembrie o scădere de cca 2% comparativ cu perioada similară din anul 2006. În această perioadă întreprinderile industriale de toate formele de proprietate au fabricat producție în valoare de cca 23,8 miliarde lei (peste 2 mlrd. USD), în prețuri curente. Diminuarea volumului producției industriale comparativ cu ianuarie-noiembrie 2006 a fost cauzată de reducerea volumului producției de vinuri cu aproape 31%, a zahărului – cu 52%, diminuarea fabricării băuturilor alcoolice distilate cu cca 28%, a produselor de tutun cu peste 10%. Volumul producției la întreprinderile industriei alimentare și a băuturilor în ansamblu s-a diminuat cu cca 10%.
Tendințele negative din sectorul industrial au influențat în mare parte evoluția PIB pentru primele trei trimestre. Acesta a cumulat o creștere de numai 3,3% după ce în primul trimestru înregistrase un avans de 8,2%. Indice este sub prognozele Guvernului, care anticipa un avans de 5 la sută în 2007. Totuși, creșterea a fost obținută datorită majorării cu cca 21% a impozitelor nete pe produs și import, cu peste 6% a consumului intermediar, în timp ce valoarea adăugată brută a avut o creștere mai lentă – cu doar 0,2%, iar volumul producției a crescut cu aproape 4%. Mai mulți analiști contestă chiar și această creștere economică considerînd că este "umflată aritmetic" și vine în contradicție cu reducerea producției industriale, stagnarea în agricultură, scăderea producției de vin, etc.
3. Comerțul extern
Au crescut într-o oarecare măsură exporturile de vin…
În perioada ianuarie-octombrie 2007 exporturile producției vinicole în statele CSI, cu excepția Rusiei, au sporit cu 35%, iar cele în statele UE, cu peste 14 la sută. În valoare monetară acestea au atins 82,72 milioane USD, comparativ cu 60, 65 milioane USD în aceeași perioadă a anului trecut. Cele mai mari exporturi au fost efectuate în Ucraina – 37,3 mln USD, Belarus – 27,5 milioane USD și Kazahstan – 14,3 milioane USD.
Exporturile în Uniunea Europeană s-au majorat cu 2,2 milioane USD. Polonia s-a situat pe primul loc cu o cifră de 4,4 milioane USD, urmată de Cehia – 1,67 milioane USD și Germania – cca 1,4 milioane USD. Totodată, ca urmare aderarii României și Bulgariei la UE și aplicării cerințelor comunitare la exportul de produse vinicole din Moldova, livrările în aceste state s-au diminuat semnificativ. În România cu cca 14 milioane USD și 1,16 mln USD în Bulgaria. Exporturile în țările din afara spațiului CSI și UE au crescut cu 11% și au însumat 2,23 milioane USD. Cantități importante de vin au fost exportate în SUA, Israel și Japonia.
4. Piața muncii
Evoluția salariilor…
În noiembrie 2007, salariul mediu pe economie a fost de 2 234 lei (197 USD). În sfera bugetară remunerarea medie a muncii în noiembrie a fost de 1 792 lei (158 USD), în timp ce în sectorul real salariul a înregistrat nivelul de 2 468 lei (218 USD). Agricultorii moldoveni au avut în noiembrie un salariu mediu de 1 339 lei (118 USD), în sfera didactică nivelul remunerării a fost de 1 545 lei (136 USD), iar angajații din sănătate și asistență socială au ridicat în luna de referință un salariu mediu de 1 791 lei (158 USD).
Președintele Vladimir Voronin a anunțat despre preconizata sa vizită la Moscova, programată pentru 22 ianuarie 2008. Conform șefului statului, deși agenda vizitei nu este definitivată, problema transnistreană, oricum, va fi cel mai important subiect. Diverse surse, competente au lăsat să se înțeleagă că de rezultatul vizitei Președintelui Voronin la Moscova va depinde dacă 2008 va deveni anul soluționării conflictului transnistrean, ori dacă găsirea unei soluții va fi în mod premeditat lăsată pentru perioada de după alegerile parlamentare din Republica Moldova, programate pentru martie 2009.
Pe 25 decembrie Transnistria a fost vizitată de mice-ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Andrei Veselovski, care s-a întilnit cu vice-președintele Transnistriei, Alexandr Koroliov. Oficialul ucrainean a subliniat că Transnistria înseamnă foarte mult pentru țara sa pe motiv că:
La rîndul său, Koroliov a subliniat ce așteaptă autoritățile transnistrene din partea Ucrainei:
Ulterior, liderul transnistrean, Igor Smirnov, a declarat că Ucraina nu va susține inițiativa Republicii Moldova de a organiza "blocada transportului".
La 20 decembrie Sovietul Suprem a adoptat în lectură finală bugetul regiunii transnistrene pentru anul 2008, însă Smirnov a amenințat cu impunerea veto-ului asupra unor articole. Nemulțumirea lui Smirnov este cauzată de reducerea alocațiilor pentru unele ministere; reducerea cu $ 0,8 milioane a alocațiilor pentru comitetul vamal, condus de fiul lui Smirnov. În consecință, va trebui găsit un compromis, sau veto-ul va trebuie depășit prin votul Sovietului Suprem.
În conformitate cu un decret semnat de Smirnov pe 13 septembrie 2007, începînd cu 1 ianuarie 2008, pentru locuitori din regiune vor fi mărite tarifele serviciilor comunale cu: 11% pentru energie electrică; 14% pentru gaze; 125% pentru apă. Pentru a atenua eventualele nemulțumiri ale cetățenilor, presa transnistreană le propune să compare cheltuielile pentru serviciile comunale ale deținătorilor garsonierelor în Transnistria, Republica Moldova și Ucraina: $30; 44$ și, respectiv, $56. Scumpirile sînt motivate prin efectele "blocadei economice" din partea Republicii Moldova. Pentru ajutorarea Transnistriei, Federația Rusă a decis să transfere acesteia aproximativ $27 milioane, evident, fără a consulta autoritățile constituționale ale Republicii Moldova.
Integrare europeană
PAUEM
Președintele Voronin ar fi declarat, potrivit Moldpres, la conferința de presă de bilanț al anului 2007 că "Moldova nu va rămîne cu restanțe în implementarea Planului de Acțiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană și nu va prelungi perioada de implementare a acestui document după luna februarie 2008, cînd expiră termenul". Convingerea că Moldova nu va avea restanțe denotă mult optimism, iar hotărîrea de a nu extinde perioada de implementare a PAUEM – lipsă de informare.
În prima zi de aflare a Președintelui Voronin la Bruxelles, pe 5 decembrie, Comisia Europeană a dat publicității o nouă comunicare care propune extinderea (roll-over) PAUEM pentru încă un an de zile. Deși la nivel de propunere, inițiativa Comisiei are mari șanse să fie încuviințată și de Consiliu, mai cu seamă că în domeniul PEV Comisia are competențe discreționare largi. În plus, propunerea Comisiei nu putea să apară în textul Comunicării fără ca aceasta să fie consultată cu funcționarii Consiliului sau comitetele specializate ale PE. De la 5 decembrie pînă pe 19 decembrie, timp de două săptămîni, Președintele ar fi trebuit să fie informat despre această propunere a Comisiei.
Proiect TWINNING
În 2008, Moldova va beneficia de un proiect TWINNING al UE care își propune drept scop realizarea unui transfer de experiență de la parlamentele Franței și Ungariei către Parlamentul de la Chișinău. Acest proiect de cooperare inter-instituțională va oferi legislativului moldovenesc asistență în patru domenii de bază: armonizarea legislației naționale la standardele europene, consolidarea funcției de control al Parlamentului, introducerea procedurii de evaluare a impactului legislației și optimizarea structurii și funcțiilor Aparatului Parlamentului.
Cooperare bilaterală
Republica Moldova – România
În perioada de referință, autoritățile moldovene au continuat criticile la adresa României. Mai întîi Președintele Vladimir Voronin în cadrul conferinței de presă de bilanț al anului 2007 a declarat că România prin nesemnarea tratatelor de bază și de frontieră demonstrează că nu recunoaște suveranitatea Republicii Moldova. În continuarea temei, Președintele moldovean a informat că "dosarul moldo-român este acum în curs de examinare în UE, aceasta fiind deja nu atît problema relațiilor Moldovei cu România, cît problema relațiilor României cu UE". Președintele Voronin nu a explicat însă de ce în acest caz numește dosarul "moldo-român", în situația în care acesta ține de problema României cu UE.
În al doilea rînd, MAEIE al Moldovei a calificat drept inamical gestul ministrului de Externe al României, Adrian Cioroianu, care, fiind în Chișinău pe 21 decembrie cu ocazia inaugurării noului sediu al consulatului român, nu ar fi solicitat nicio întrevedere cu autoritățile oficiale moldovenești. Gestul acesta, arată MAEIE, nu va contribui cu siguranță la ameliorarea situației actuale a relațiilor bilaterale dintre Moldova și România.
Pe de altă parte, este de remarcat că la evenimentul de inaugurare a noului sediu al Consulatului României din Chișinău nu a fost prezent niciun oficial moldovean, deși Ambasada României a adresat invitații în acest sens. De aici rezultă că pretenția MAEIE comportă, oarecum, o doză de ipocrizie.
Totodată, Adrian Cioroianu a declarat pentru presă pe 21 decembrie că el ar fi dispus să se întîlnescă cu omologul său moldovean Andrei Stratan. Dacă este într-adevăr așa, întrebarea care se impune este de ce domnia sa nu a solicitat o întrevedere cu șeful diplomației moldovene în vederea "doborârii zidului suspiciunii și a neîncrederii care a crescut în ultima perioadă" între cele două state? O pură formalitate nu ar fi dat temei MAEIE să blameze lipsa acesteia.
În pofida tensiunilor actuale din relațiile moldo-române, Cioroianu a dat asigurări că România rămîne interesată să simplifice accesul tinerilor din Moldova pe piața forței de muncă din România și UE, și să ofere posibilitatea celor care doresc să studieze în România.
Dacă Cioroianu a spus că România acordă prioritate dezvoltării relațiilor bilaterale cu Moldova în calitate de subiect al dreptului internațional, cu respectarea suveranității, independenței și integrității ei, declarațiile Președintelui român Traian Băsescu în cadrul unui program tv a lăsat loc pentru interpretări echivoce. Acesta, răspunzînd la acuzațiile aduse României de autoritățile de la Chișinău, a spus cîteva lucruri importante: agresivitatea autorităților moldovene nu va împiedica România să rămînă la fel de apropiată de "poporul român de dincolo de Prut"; inclusiv cetățenii moldoveni ce nu sînt de etnie română ar trebui să primească cetățenie din partea statului român în situația în care aceștia sînt cetățeni ai Moldovei "într-o mare de români"; comunismul nu a reușit nicăieri și nu va reuși nici în Republica Moldova; moldovenii "suportă o nedreptate a istoriei" comisă prin Pactul Ribbentrop-Molotov.
Unele afirmații ale Președintelui român vor fi invocate probabil drept demonstrații ale faptului că România are o viziune revizionistă și vrea să recupereze Basarabia, iar de aici vor fi construite noi "capuri de pod" pentru acuzații viitoare la adresa României. Cei care vor avea cel mai mult de suferit de pe urma escaladării acestei întreceri în declarații vor fi simplii cetățeni moldoveni, în special cei care se identifică a fi români. Adică, exact cei pe care Bucureștiul îi reasigură că va continua să-i sprijine.
Colaborare multilaterală
Republica Moldova – Consiliul Europei
Speakerul Marian Lupu a declarat în discursul său de bilanț al sesiunii de toamnă-iarnă 2007 a Parlamentului că Programul calendaristic al acțiunilor legislative asumate în conformitate cu angajamentele statelor membre ale Consiliului Europei a fost realizat. În opinia experților independenți însă, Moldova continuă să aibă un șir de restanțe în realizarea programului menționat. În special, este vorba despre neadoptarea noilor legi cu privire la statutul mun. Chișinău, consolidarea imunității parlamentare și a Codului de legi ale educației. De asemenea, nu au fost investigate motivele cazurilor de urmărire penală a liderilor opoziției la nivel național și local, și nu a fost "condamnat" principiul destituirii primarului de Comrat de către Adunarea Populară a Găgăuziei[1].
Anul politic 2007
Igor Boțan, 27 decembrie 2007
Principalele evenimente ale Anului politic 2007 au fost legate de pregătirea și desfășurarea alegerilor locale generale. Pierderea alegerilor de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) a avut drept efecte: renunțarea la "parteneriatului politic pentru integrare europeană" dintre putere și opoziție; antagonizarea relațiilor dintre puterea centrală și administrația publică locală; revizionismul ideologic al partidului de guvernămînt și regruparea forțelor opoziției; exacerbarea pericolului "agresiunii permanente" la adresa Republicii Moldova din partea "ultimului imperiu al Europei". În paralel, s-au produs evenimente cu impact major, legate de implementarea Planului de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova (PAUERM) și de soluționarea conflictului transnistrean.
I. Impactul alegerilor locale generale
Înfrîngerea partidului de guvernămînt și "victoria agregată" a opoziției la alegerile locale nu au "limpezit apele". Dimpotrivă, au anunțat apropierea unei destabilizări social-politice și a unor procese cu "efect întîrziat". Reacția partidului de guvernămînt la "victoria agregată" a opoziției a fost reducerea pe cale legislativă a potențialului acesteia, din perspectiva parlamentarelor 2009, prin: interzicerea deținerii funcțiilor publice de către posesorii cetățeniilor multiple; ridicarea pragului electoral; interzicerea blocurilor pre-electorale. Toate acestea sînt consecințele indirecte ale rezultatelor alegerilor din iunie 2007. Alegerile locale generale din iunie 2007 au fost marcate și de două evenimente cu caracter simbolic:
în satul de baștină al Președintelui Vladimir Voronin – Corjova, situat în zona de securitate de pe malul stîng al Nistrului, alegerea administrației publice locale a fost zădărnicită premeditat, în repetate rînduri, de către autoritățile transnistrene;
alegerile locale generale au rămas neterminate, din cauza incidentelor repetate din satul Buțeni.
În primul caz este vorba despre o provocare la adresa șefului statului, care acum șapte ani, înaintea intrării în posesia mandatului de Președinte, promitea soluționarea conflictului în cîteva luni de zile. De asemenea, alegerile la Corjova au pus în evidență un nou aspect al rolului pacificatorilor. Pe de o parte, prezența lor nu a putut împiedica intervenția în forță a autorităților transnistrene pentru zădărnicirea efectuării alegerilor organizate de către autoritățile constituționale ale Republicii Moldova. Pe de altă parte, prezența pacificatorilor ruși a servit drept principalul motiv pentru justificarea desfășurării de către autoritățile Federației Ruse a alegerilor în Duma de Stat în raioanele de est ale Republicii Moldova.
Cel de al doilea caz este pur și simplu unul edificator. Simplii locuitorii ai unui sat și-au confirmat constant și repetat potențialul de protest, învingînd, cel puțin din punct de vedere moral, autoritățile.
II. Implementarea PAUERM
Retorica oficială a continuat să insiste asupra scopului strategic primordial – integrarea europeană a Republicii Moldova. În conformitate cu o indicație din 13 septembrie a premierului Vasile Tarlev, pînă la 17 noiembrie 2007 urmau să fie încheiate toate activitățile stabilite pentru realizarea obiectivelor Planului de Acțiuni UE-RM. Orice estimare obiectivă a eforturilor autorităților moldovenești în acest sens ar recunoaște realizarea unor progrese semnificative în diverse domenii, succesele au fost reflectate pe larg de un întreg "media-holding", cuprinzînd vreo 8–9 unități electronice și tipărite, precum și alte cîteva afiliate. De aceea, concentrarea asupra problemelor nesoluționate se impune, în special, în domeniile de maximă sensibilitate, precum asigurarea: drepturilor omului; libertății mass-media; independenței justiției; combaterii corupției; climatului investițional favorabil. În aceste domenii stările de fapt nu au cunoscut progrese semnificative, ba dimpotrivă, au cunoscut anumite regrese. În cadrul Consiliului de Cooperare din iunie 2007 pentru majoritatea domeniilor în cauză Comisia Europeană a recomandat Republicii Moldova să-și dubleze eforturile. Jumătate de an mai tîrziu șeful statului a recunoscut, în cadrul vizitei sale la Bruxelles din 5–6 decembrie 2007, că Republica Moldova rămîne restanțieră în domeniile în care urma să-și dubleze eforturile.
În consecință, Comisia Europeană a propus la 5 decembrie 2007 extinderea perioadei de implementare a PAUERM pentru încă un an de zile. Decizia în cauză a fost precedată de îndemnuri tradiționale: de intensificare a eforturilor, țînînd cont de faptul că "nu există limite pentru perfecțiune"; de testare a gradului de implementare prin prisma reacțiilor cetățenilor la efectele generate. Cu toate acestea, nu se poate spune că Republica Moldova a primit vot de blam, dimpotrivă, la adresa ei au fost pronunțate cuvinte încurajatoare. Faptul că implementarea planurilor de acțiuni cu Ucraina și Israelul au fost, de asemenea, extinse pentru un an de zile, plasează Republica Moldova într-un context destul de favorabil. Ultimul factor face irelevantă referința la data de 17 noiembrie, salvînd-ul, probabil, pe premierul Tarlev de la primirea "cartonașului roșu", cu care-l amenința șeful statului încă un an în urmă.
Totuși, îndemnul de a testa calitatea și gradul de implementare a PAUERM prin intermediul reacțiilor cetățenilor dă o lovitură dramatică autorităților moldovenești. Cel mai elocvent studiu de caz în acest sens poate fi cel de la Buțeni, invocat deja. Astfel, în pofida hotărîrilor Judecătoriei de circumscripție, Curții de Apel și a Curții Supreme de Justiție, alegătorii din Buțeni s-au considerat lezați în drepturile lor electorale, atunci cînd instanțele judiciare respective au decis anularea rezultatelor alegerilor și organizarea alegerilor repetate fără participarea candidatului preferat, descalificat de justiția moldovenească pe motiv că a abuzat de "resurse administrative". Refuzul de a respecta deciziile judecătorești, manifestat prin blocarea secției de votare, pune în evidență gravitatea situației. Formal, acțiunile protestatarilor sînt ilegale, însă, de fapt, ele au un anumit grad de legitimitate:
În cazul satului Buțeni, problema "dreptului la revoltă în cazul guvernării inadecvate" nu este una de filozofie politică, ci una foarte practică. De o manieră elocventă ea pune în evidență percepția din partea cetățenilor a gradului de implementare a PAUERM.
III. Relațiile putere centrală – putere locală
Un fenomen demn de atenție este legat de degradarea dramatică în 2007 a relațiilor dintre puterea centrală și administrația publică locală. Imediat după alegerile locale, șeful statului a avertizat asupra eventualei discriminări de ordin financiar-bugetar a 2/3 din raioane în care a învins opoziția. Amenințările au fost însoțite de boicotarea reciprocă în procesul de alegere a organelor executive ale raioanelor. În cazul raionului Rezina, boicotul s-a soldat cu dizolvarea consiliului raional ales în iunie și organizarea unor alegeri noi în noiembrie. Deciziile ulterioare ale administrației centrale au fost îndreptate spre lezarea intereselor administrației locale: schimbarea subordonării conducătorilor instituțiilor medicale, inițiative de diminuare a influenței financiar-materiale a autorităților locale asupra poliției municipale, distribuirea resurselor bugetare pentru investiții capitale, reducerea acumulărilor în bugetele locale prin anularea impozitului pe venit în cadrul "reformei economice liberale" etc. Acest gen de acțiuni a confirmat cele mai proaste așteptări, că disputa politică dintre putere și opoziție va fi extinsă asupra relațiilor administrative dintre puterea centrală și cea locală.
Expresia concentrată a relațiilor putere centrală – putere locală este relevată prin prisma relațiilor dintre puterea centrală și primăria municipiului Chișinău. Greșelile comise de către primăria și Consiliul Municipal Chișinău, avîndu-i în frunte pe liderii Partidului Liberal – Dorin Chirtoacă și Mihai Ghimpu, i-au oferit partidului de guvernămînt temei pentru critici. Însă amenințările din partea puterii centrale la adresa celei municipale, secundate de tentativele procuraturii de a contesta legalitatea unor dispoziții ale primarului, nesupunerea ostentativă a conducerii poliției municipale, utilizarea presiunilor în disputa tarifelor prin stoparea furnizării agentului termic în blocurile locative din capitală de către o întreprindere gestionată de Guvern etc., au consolidat simpatiile pentru autoritățile municipale. Într-adevăr, contestarea verbală de către șeful statului a alegerii cetățenilor, precum și excesul de zel în contestarea competențelor autorităților chișinăuiene au avut drept efect creșterea rating-ului de încredere a cetățenilor în primarul capitalei, rating care spre sfîrșitul lui 2007 a tins să le egaleze pe cele ale prim-ministrului și președintelui Parlamentului. În acest context, merită menționate două lucruri, oarecum, favorabile primarului Dorin Chirtoacă: disputa dintre primăria Chișinăului și Guvern privind instalarea și inaugurarea Pomului de Crăciun a căpătat contururi simbolice, fiind consemnată de presa internațională ca reacție a forțelor "vechi" la manifestările celor "noi"; postul de televiziune pro-prezidențial, angajat în mod vădit în defăimarea primarului de Chișinău și a opoziției, printr-o emisiune pretins satirică, etalează, de fapt, frica autorilor și actorilor acestui show pentru ceea ce și cum fac, dar mai ales neîncrederea în perpetuarea la putere a celor pe care-i slujesc. Manifestarea neîncrederii subminează moralul. Acest gen de comportament nu este doar o manifestare a "curajului de a ataca opoziția", ci și o încălcare a drepturilor consumatorilor de producție audiovizuală.
IV. Modernizarea PCRM
Un eveniment de rezonanță s-a produs la plenara din 17 noiembrie 2007 a PCRM, cînd a fost dat publicității proiectul noului program politic al formațiunii[1]. Șeful statului, lider al PCRM, s-a adresat colegilor săi de partid, dar și tuturor celor interesați, să participe la dezbateri pe marginea documentului care urmează a fi adoptat în calitate de program oficial la congresul al VI-lea din 15 martie 2008. Vladimir Voronin a mai subliniat că programul nou este prevăzut pentru următoarea perioadă de 30 de ani.
Merită menționat faptul că proiectul noului program al PCRM este primul document care atestă clar intenția de modernizare a formațiunii, deși o decizie în acest sens a fost adoptată acum cinci ani și jumătate, la plenara din mai 2002. Proiectul fixează fără echivoc păstrarea vechii denumiri, deși esența ideologică este golită de conținut de o manieră foarte specială. Pe de o parte, se vorbește despre valorificarea "moștenirii comuniste", iar pe de altă parte, se profilează clar tendința, oarecum sfioasă, de renunțare la doctrina marxist-leninistă, fixată în actualul program, și care trebuia să stea la baza edificării socialismului și comunismului în Republica Moldova. Cu toate acestea, proiectul conține referințe respectuoase la adresa clasicilor marxism-leninismului, fiind condamnat doar socialismul de tip stalinist și brejnevist. Procedînd astfel, PCRM se declară "partid de stînga de tip nou", pentru care "problema proprietății își pierde sensul", lucru extrem de important care nu poate fi rupt din context. Astfel, PCRM își proclamă valorile fundamentale: egalitatea condițiilor, controlul democratic, transparența maximă a tuturor deciziilor iar, pe de altă parte, condamnă birocrația hrăpăreață și corupția.
Un comentariu la aceste inovații curajoase este necesar, dar el poate fi făcut după cîteva precizări. Simplii membri ai PCRM și toți cetățenii Republicii Moldova sînt în drept să se întrebe: de ce înainte de a declara că "problema proprietății și-a pierdut sensul" să nu fie demonstrată respectarea elementară a prevederilor Legii nr.1264-XV din 19.07.2002 privind declararea și controlul veniturilor și a proprietății demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de conducere? De ce în 2007 Comisia centrală de control, abilitată să facă publice datele despre averile demnitarilor de prim rang din Republica Moldova nu a făcut acest lucru? De ce au fost respinse propunerile modificării legii electorale, referitoare la declararea veniturilor și a membrilor familiilor candidaților la alegeri în funcții publice? La ce servesc tot felul de campanii împotriva corupției, dacă pentru controlul cetățenesc ar fi mult mai important să se cunoască estimarea proprietăților demnitarilor și familiilor lor, atunci cînd aceștia își încep exercitarea atribuțiilor, pentru a putea să se convingă ulterior că funcțiile lor publice nu au reprezentat surse de sporire disproporționată a averilor respectivilor? Răspunsurile la aceste întrebări ar fi o dovadă de conformare la standardele UE, în care PCRM afirmă că dorește să integreze Republica Moldova și ar lipsi PCRM de necesitatea de a face concesii ideologice, în situația în care ține cu tot dinadinsul să-și păstreze denumirea de partid comunist.
Tonul triumfalist referitor la "schimbarea nemaivăzut de dinamică" din perioada de guvernare a PCRM, desprins din nota de însoțire a proiectului programului merită o reacție și comentarii aparte.
În primul rînd, în proiect lipsește cu desăvîrșire analiza și estimarea gradului de realizare a sarcinilor fixate în actualul program al formațiunii, adoptat la 22 aprilie 2001, imediat după victoria electorală absolută.
În al doilea rînd, contribuția PCRM la dezvoltarea sistemului politic din Republicii Moldova în ultimii șapte ani nu este una fără echivoc. S-ar părea că nu e mare lucru să condamni stalinismul și socialismul brejnevist după ce toata lumea le-a condamnat încă acum 20 de ani. Totuși, în cazul PCRM, întîrzierea condamnării este explicabilă. Vorba e că PCRM a avut inteligența și capacitatea de a stoarce un profit maxim din nostalgiile cetățenilor moldoveni după o viață liniștită și relativ asigurată din perioada sovietică. Revenind la analiza realizărilor PCRM din ultimii 7 ani de aflare la guvernare, ea pare incompletă și distorsionată. În ce mod a mizat PCRM pe exploatarea nostalgiilor a fost relevat la 7 noiembrie 2001, cînd a dorit organizarea unui show de imitare a "belșugului socialist", prin vînzarea unor produse alimentare contra bani sovietici și la prețuri pe potrivă. Show-ul a trebuit însă întrerupt pentru evitarea unei eventuale tragedii din cauza îmbulzelii inimaginabile. Simbolic, am putea fixa data îmbrățișării de către PCRM a ideii privind necesitatea reformelor liberale – 7 noiembrie 2001. Schimbarea opțiunilor ideologice s-a profilat și în probleme de maximă principialitate. PCRM nu a mai dorit să revină la ideea interzicerii proprietății private asupra pămîntului, deținînd în perioada 2001–2005 o majoritate parlamentară constituțională. Doar trei ani înainte de obținerea majorității constituționale, cînd era în opoziție PCRM adunase jumătate de milion de semnături ale cetățenilor cu scopul exercitării presiunilor asupra guvernanților din perioada 1998–2001. În acest sens, PCRM este în drept să vorbească despre "schimbarea nemaivăzut de dinamică" – de la experimentul din 7 noiembrie 2001 și pînă la 11 aprilie 2007, cînd Președintele Voronin a proclamat "revoluția liberală", au trecut doar cinci ani și jumătate.
Mai trebuie menționat că și în alte state CSI nostalgiile oamenilor pentru perioada sovietică au fost mari, dar numai în Republica Moldova succesorul PCUS a putut învinge în alegeri. Astfel, la limita secolelor XX și XXI rating-urile partidelor comuniste din Rusia, Ucraina și Republica Moldova erau comparabile, dar au existat trei factori, dintre care doar unul a fost determinant, pentru ca în Republica Moldova comuniștii să învingă, iar în Rusia și Ucraina să se prăbușească: colapsul financiar din august din Rusia care a distrus economia Moldovei ce abia prinsese să crească; criza constituțională provocată de intenția Președintelui Lucinschi de a institui un regim prezidențial; și gradul relativ avansat al democrației moldovenești în comparație cu cel din alte state CSI, inclusiv Rusia și Ucraina. Ultimul factor a fost și cel determinant. Drept dovadă că PCRM a profitat de condiții optimale în alegerile din februarie 2001 ne servește raportul misiunii OSCE. Pentru contrast, vom menționa că politologii și sociologii ruși pînă în prezent discută despre calea pe care ar fi urmat-o Rusia dacă la alegerile din 1996 din această țară comuniștii ruși nu ar fi fost împiedicați să-și obțină victoria meritată în cadrul unor alegeri libere și corecte. Într-adevăr, sistemul semi-parlamentar moldovenesc a tratat PCRM ca pe orice alt partid, în timp ce "verticalele puterilor" prezidențiale din Rusia și Ucraina tratau partidele comuniste din aceste țări foarte dur, dar mult mai blînd decît cum a tratat PCRM partidele de opoziție după ce s-a instalat la guvernare în 2001.
În al treilea rînd, contribuția PCRM la stabilizarea și dezvoltarea economiei moldovenești, de asemenea, nu poate fi tratată univoc. Ea nu poate fi neglijată, dar nici nu trebuie exagerată. În primul rînd, PCRM a venit la guvernare cînd cele mai dureroase reforme, marcate de influența factorilor externi, lipsa de experiență și corupție elementară, fuseseră implementate deja, asigurînd inversia căderii în creștere economică. Merită menționat și faptul că, atunci cînd PCRM a acces la guvernare, Republica Moldova era pe poziția a doua în topul rușinos al celor mai sărace țări din Europa, iar în prezent, după 7 ani de guvernare, ea este pe primul loc în acest anti-top, distanța față de alte state europene sărace accentuîndu-se. La fel de important este să se sublinieze că creșterea PIB și a acumulărilor bugetare în ultimii 7 ani a fost direct proporțională cu creșterea volumului remitențelor cetățenilor moldoveni aflați la munci peste hotare.
Revenind la obiectivul principal formulat în noul program al PCRM, acesta este proclamat – modernizarea Republicii Moldova prin edificarea unei societăți postindustriale. În acest scop, PCRM țintește spre cinci sarcini majore: punerea bazelor unui stat social, avînd în avanscenă o clasă socială principial nouă – "proletariatul cunoștințelor"; crearea unui climat favorabil pentru afaceri în vederea afirmării unei economii deschise și inovatoare; instituirea unei "democrații eșalonate"; sporirea competitivității statului; adoptarea principiilor fundamentale ale securității, neutralității permanente și integrității teritoriale a Republicii Moldova.
Scopurile formulate au stîrnit diverse reacții. În mod previzibil, presa de opoziție a reacționat sarcastic față de ele, precum și față de proiect per ansamblu. Dimpotrivă, mass-media afiliată PCRM nu obosește să-i aducă elogii, bazate pe referințe la aprecierile unor savanți de renume din țară și de peste hotare. În această situație, cea mai corectă abordare este să fie urmărite reacțiile membrilor PCRM, care dintotdeauna au fost deprinși cu formulări clare a obiectivelor. Astfel, pe paginile ziarului "Comunistul" ei se întreabă – ce își dorește să edifice formațiunea în baza programului nou[2]? Tot ei încearcă să răspundă: comunismul – nu!; capitalismul – nu!; socialismul de tip sovietic – nu!; socialismul de tip chinezesc – nu, Europa nu ne va înțelege. Atunci ce? O propunere originală a fost să fie introdus drept scop final edificarea în Republica Moldova a noocrației[3] – societate guvernată de forța rațiunii. Astfel, reacțiile la proiectul programului developează intensitatea provocării în fața căreia se află PCRM. În acest sens, în proiect de subliniază că "Republica Moldova nu mai are dreptul să fie ca toți ceilalți. În cazul nostru să fim ca toți ceilalți înseamnă nu pur și simplu să rămînem în urmă pentru vecie, ci pieirea. Într-un anumit sens, Republica Moldova trebuie să fie, pentru cetățenii săi, cea mai bună țară dintre toate țările".
Luate împreună, exemplele de mai sus pun în evidență pretenția, oarecum curioasă, de contribuție teoretică la dezvoltarea doctrinelor de circulație mondială. În plus, proiectul programului PCRM pune în circulație noțiuni noi, precum: "proletariat al cunoștințelor" și "democrație eșalonată". Prima inovație este împrumutată de la diferite curente moderne de orientare stîngistă, reprezentînd o distorsionare a noțiunii afirmate deja în limbile moderne de "proletariat intelectual", sau mai pe înțelesul tuturor – "intelectuali salariați". După toate aparențele, noțiunea de "proletariat al cunoștințelor" a fost necesar de inserat în noul program al PCRM pentru a păstra o relație cu noțiunea clasică de proletariat. Este important că în tradiția marxistă proletariatul este întotdeauna cel exploatat, fiind obligat să-și vîndă forța de muncă. "Proletariatul cunoștințelor", probabil, își vinde abilitățile, iar pretenția PCRM este de a-i propune serviciile de apărare a intereselor. Și aceasta după ce "proletariatul cunoștințelor" din Moldova a preferat să se convertească în "proletariat muncitor" și să plece în masă la munci peste hotare. În acest context, liderii PCRM ar trebuie să răspundă la o întrebare de ordin general – la ce mai servește noțiunea de proletariat, fie el al cunoștințelor sau pur și simplu muncitor, dacă pentru PCRM "problema proprietății își pierde sensul"? Este lipsit de sens să se vorbească despre proletariatul în contextul inexistenței problemei proprietății private. Și noțiunea de "democrație eșalonată" a fost vehiculată de liberalii ruși la începutul anilor ’90, atunci cînd încercau să explice și să justifice imperfecțiunile regimului stabilit de Președintele Boris Elțin[4]. În topul valoric noțiunea de "democrație eșalonată" ar putea, probabil, fi pusă alături de noțiunea de "democrație suverană".
Cert este că inovațiile din proiectul noului program al PCRM au început să creeze probleme. Astfel, deputatul Parlamentului din partea PCRM, Gheorghe Mustață, a făcut o declarație publică privind părăsirea formațiunii și a fracțiunii parlamentare[5]. În declarație se spune direct că: a devenit extrem de dificil a discuta cu oamenii simpli care așteaptă explicații pe marginea discrepanțelor uluitoare dintre promisiunile făcute în 2001 și politica promovată de partidul de guvernămînt; proiectul noului program al PCRM conține prevederi absolut incompatibile cu ideile comuniste, bazate pe marxism. Merită menționat faptul că este pentru prima dată, în ultimii ani, cînd un membru al PCRM părăsește formațiunea din motive ideologice.
V. Frămîntările opoziției
Deși, în linii mari, au rămas dezorganizate și derutate, lucru confirmat fără putință de tăgadă în alegerile noi de la Rezina, forțele de opoziție au produs în 2007 un șir de evenimente demne de toată atenția. În special, a prezentat interes comportamentul noilor lideri politici, capabili să creeze noi trenduri.
Partidul Liberal (PL) este cel care a produs cea mai mare senzație politică în 2007. Victoria agregată a opoziției la alegerile locale din 2007 și erodarea PCRM nu a impresionat atît cît a impresionat victoria vicepreședintelui PL, Dorin Chirtoacă, în competiția pentru primăria municipiului Chișinău. În pofida multiplelor manifestări ale lipsei de experiență, ale absenței propriei echipe manageriale, ale greșelilor uluitoare în cooperarea cu partenerii politici și planificarea activității primăriei etc., sondajele de opinie au atestat o creștere foarte pronunțată, în special în mediul urban, a rating-ului de încredere în primarul Dorin Chirtoacă. Singura explicație poate fi cea legată de manifestarea curajului cu care rezistă atacurilor frontale și absolut disproporționate din partea puterii centrale. Aici trebuie clarificate cîteva lucruri. În mod normal, după terminarea alegerilor locale, relația dintre primăria municipiului Chișinău și Guvern ar fi trebuit să fie una de ordin preponderent administrativă, reglementată de competențele legale. Faptul că relațiile respective au ajuns să pună în pericol interesele cetățenilor de a beneficia de servicii normale, demonstrează că relațiile au fost politizate pînă după limita rațională sau a bunului simț. Proverbul spune că într-un conflict ce pune în pericol binele public cel mai deștept trebuie să cedeze. Dacă e așa, atunci pretenția membrilor PCRM de a construi noocrația (societate a rațiunii) în Republica Moldova este irealizabilă. După toate aparențele, de pe urma conflictului va avea de pierdut atît PL cît și PCRM. Pentru PL semnalele îngrijorătoare s-au profilat la alegerile noi din Rezina, unde formațiunea a pierdut mai mult de jumătate din simpatizanții săi și așa foarte puțini. De asemenea, PL a pierdut filiala sa teritorială cea mai puternică de la Cantemir. Per ansamblu pentru opoziție intransigența PL poate fi utilă. Astfel, dacă pentru locuitorii capitalei conflictul dintre primărie și Guvern va deveni unul intolerabil, ei vor avea cea mai apropiată oportunitate de a scăpa de această situație proastă peste un an și jumătate, la alegerile parlamentare din martie 2009, dînd vot de blam actualului partid de guvernămînt, evident, în proporția de vot ce-i revine capitalei la alegerile parlamentare. Ar fi straniu ca simplii cetățeni să accepte să sufere încă trei ani și jumătate, pînă la debarcarea PL de la conducerea primăriei. Eventualul vot de blam împotriva PCRM pentru a salva în 2009 capitala de conflictele permanente nu va însemna în mod necesar susținerea PL-ului. Alegătorii pot susține și o altă forță – calmă, competentă și promițătoare. Din această perspectivă, alternativa pentru Dorin Chirtoacă este – ori devine simbol și realizator al "schimbării" pe care a anunțat-o victoria sa în iunie 2007, ori va avea statutul "premergătorului", care a venit doar să anunțe și să pregătească "schimbarea" pe care o va realiza altcineva. În orice caz, cea mai importantă "armă secretă" a lui Dorin Chirtoacă care îi alimentează curajul este că acesta e invulnerabil față de "arma strategică" a principalului oponent – "fabricarea dosarelor".
Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) a (pro)filat în 2007 cea mai spectaculoasă intrare în viața politică din Republica Moldova. Orice explicații ar aduce liderii PLDM, impresia rămîne constantă: PLDM își propune să facă ceea ce ar fi trebuit să facă PL din 2005 și pînă în prezent – să încerce unificarea, măcar parțială, a forțelor politice de orientare liberală. Rezultatul electoral excepțional al vicepreședintelui PL, Dorin Chirtoacă, la municipalele succesive din 2005, convertit în victorie finală la alegerile ordinare din 2007, îl făcea pe Chirtoacă cea mai indicată persoană pentru calitatea unuia din liderii segmentului liberal. În prezent, lui Dorin Chirtoacă i se reproșează pe diferite căi că, în pofida, performanței sale electorale, el nu a putut deveni nici măcar lider al PL, nici vorbă să poată deveni un lider unificator al celorlalți liberali, pe care în loc să-i consolideze a reușit chiar să-i antagonizeze în timpul campaniei electorale, suportînd mai tîrziu efectele acestui comportament în Consiliul Municipal. Însă trendul format de Dorin Chirtoacă nu putea, în mod obiectiv, rămîne "neîncălecat". Cu o dexteritate demnă de invidiat acest lucru l-a făcut parlamentarul Vlad Filat, care și-a demonstrat calitățile de lider politic activ și competent exact în perioada 2005–2007. În anul 2007 activitatea lui Filat a fost fulminantă: implicarea la alegerile pentru funcția de primar de Chișinău cu cea mai expresivă și profesionistă campanie în care a realizat un rezultat destul de modest, dar promițător; solicitarea adresată primarului Dorin Chirtoacă de a-l susține pentru accederea în funcția de președinte al Consiliului Municipal, refuzată de primar; părăsirea Partidului Democrat, în care deținea o funcție de conducere și avea perspective de a prelua conducerea formațiunii într-un viitor previzibil; lansarea în septembrie a propriului proiect politic, avînd drept una din etape constituirea PLDM; organizarea la 8 decembrie a congresului de constituire a formațiunii, care a încununat activitatea de formare a branșelor teritoriale în toate unitățile administrativ-teritoriale, inclusiv prin atragerea de partea PLDM a aproximativ 100 de primari și 50 de consilieri raionali[6]. Dacă datele despre numărul de primari și consilieri sînt adevărate, atunci PLDM, fără să fi participat la alegeri, intră în topul primelor cinci partide din Republica Moldova. Pentru comparație, vom menționa că PL a obținut în urma alegerilor locale 12 primari și 22 consilieri raionali/municipali, o parte din care i-a pierdut deja în favoarea PLDM. În aceste circumstanțe, PLDM poate pretinde smulgerea flamurii "schimbării" de sorginte liberală din mîna PL-ului, lucru care se încadrează perfect în logica competiției politice. Cîteva ziare și posturi de televiziune private au promovat activ imaginea PLDM și atuurile acestuia: un lider relativ tînăr (37 ani), activ, foarte competent și la fel de prosper; un nucleu al formațiunii format de persoane pe potriva liderului; un start extrem de promițător, care îi va atrage noi aderenți. Pe de altă parte, un șir de lideri de formațiuni politice și presa afiliată acestora au adus critici foarte dure, adresate personal lui Vlad Filat, invocînd un șir de lucruri ce nu pot fi trecute cu vederea: incoerența în explicația motivelor părăsirii PD la scurt timp după anunțul că proiectul său este legat în exclusivitate de acest partid; afirmația că noul proiect este orientat spre cetățenii neimplicați, însă cei aproximativ 100 de primari și 50 de consilieri convertiți să adere la PLDM au fost chiar foarte implicați în vreo 5–6 partide; "cumpărarea" banală a liderilor unor filiale teritoriale ale Partidului Democrat, Partidului Social-Liberal, Partidului Național Liberal, Partidului Liberal, Partidului Popular Republican și atentarea la filialele Partidului Popular Creștin Democrat. Astfel, unificarea forțelor s-a făcut de o manieră foarte specială, peste segmentul liberal, printr-o "terapie de șoc" pentru liderii formațiunilor deposedate de un șir branșe. Probabil, acest lucru s-a întîmplat din lipsă de timp. Făcînd abstracție de veridicitatea acuzațiilor la adresa lui Filat, oricum, se poate afirma că PLDM a format un trend, aflat în deplină developare. Partea morală a lucrurilor va ieși la iveală la parlamentarele din 2009. Dacă formațiunea va obține un rezultat bun, atunci va fi evident că nu "convertirea prin cumpărare" a stat la baza consolidării formațiunii, ci "încălecarea" inteligentă a trendului "schimbării", developat de "premergătorul" – Dorin Chirtoacă. În cazul în care formațiunea s-ar prăbuși, toate acuzațiile vor fi tratate ca fiind demonstrate, cu toate consecințele aferente.
Mișcarea "Acțiunea Populară" (MAP) a avut cel mai original comportament în 2007. Liderul spiritual al formațiunii, Sergiu Mocanu, a știut să atragă atenția presei asupra proiectului său politic. Personalitate controversată, dar știutoare de a se impune, s-a remarcat prin limbajul extravagant, absolut justificat pentru atragerea tinerilor, care la congresul de constituire din 22 decembrie 2007 au constituit majoritatea absolută, reprezentanții lor fiind aleși în principalele posturi de conducere. În acest sens, s-a produs o contrapunere față de alte formațiuni politice, exprimată foarte inspirat – "toate formațiunile au aripi tinere și numai MAP va avea o aripă a pensionarilor". Miza MAP pe tineret i-a făcut pe unii observatori suspicioși să-l asocieze pe liderul spiritual al formațiunii, care în perioada 2003–2007 a deținut funcția de consilier prezidențial, cu Vasilii Yakimenco, lider spiritual al unei mișcări foarte populare din Rusia. Comparația este neîntemeiată, dat fiind faptul că mișcarea lui Yakimenco este pro-prezidențială, iar MAP se contrapune clar Președintelui Voronin. Miza pe contrastul maximal față de alte formațiuni se evidențiază și în formularea scopului strategic al MAP – decuparea problemei Transnistriei de problema integrării europene a Republicii Moldova și recuperarea ei ulterioare din perspectiva obținerii statutului de stat membru al UE. Exprimarea explicită a ceea la ce multe formațiunii cu viziuni pro-europene doar se gîndesc[7] poate fi interpretată ca un act de curaj, nu și ca unul de manifestare a realismului. Oricum, evidențierea MAP față de alte partide persistă. Jocul de-a paradoxurile se profilează și în alegerea logo-ului formațiunii – mărul, care în tradiția creștină e simbolul păcatului și ispitei. Totuși, curajul liderului spiritual al MAP nu poate fi numit debordant, chiar dacă a sfidat, oarecum, noua lege a partidelor, adoptată de Parlament pe 21 decembrie 2007, doar cu o zi înaintea congresului de constituire a MAP. Noua lege, spre deosebire de cea veche, nu se referă nici într-un fel la mișcările social-politice, doar la partide. Cu toate acestea, liderul spiritual a insistat asupra identității de mișcare social-politică, urmînd ca Ministerul Justiției să accepte acest lucru la înregistrare. Totuși, se pare că renunțarea la denumirea de "partid" în favoarea denumirii de "mișcare-social politică" este una cît se poate de banală – temerea de acronimul pentru Partidul "Acțiunea Populară" – PAP. De fapt, tinerii ar fi apreciat cît de "cool" este sugestia de a PAPa Mărul ispititor pentru a cunoaște "binele și răul". Și mai "cool" ar fi fost dacă în calitate de simbol ar fi fost ales "mărul mușcat", dar în acest caz, ar fi existat pericolul unor interpretări echivoce extrem de subtile.
VI. Problema transnistreană
Problema transnistreană a rămas nesoluționată și în 2007. Asta nu mai miră pe nimeni. În pofida discuțiilor intense din perioada februarie-mai pe marginea "inițiativelor la pachet" ale Președintelui Voronin, purtate cu vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Yuri Zubakov, urmate de inițiativele din octombrie, lucrurile au rămas vagi, atît în privința eventualei reluări a negocierilor în format "5+2", dar mai ales în vederea soluționării finale a conflictului. Summit-urile, adunările generale și tot felul de întruniri ale OSCE, ONU și altor organizații internaționale la care a fost dezbătută problema transnistreană nu au putut dezgheța cîtuși de puțin "conflictul înghețat".
În afara inițiativelor menționate, autoritățile moldovenești au încercat să inițieze acțiuni practice, care au fost calificate de liderii separatiști drept tentative de exercitare a presiunilor asupra Tiraspolului. Este vorba despre decizia Chișinăului de a introduce controlul asupra importului în regiunea transnistreană, deopotrivă cu exportul, precum și de intenția anunțată de a interzice circulația automobilelor cu numere de înregistrare în Transnistria peste hotarele țării, începînd cu 1 ianuarie 2008, iar pe malul drept al Nistrului – începînd cu 1 ianuarie 2009. În ambele cazuri, autoritățile moldovenești s-au văzut nevoite să renunțe la acțiunile anunțate. E dificil de imaginat ce poate produce o impresie mai proastă decît anunțarea în mod repetat a unor intenții pe care te vezi ulterior nevoit să le anulezi. Acest mod de comportament pune în evidență lipsa capacităților de proiectare și de calculare a eventualelor reacții.
Anul 2007, foarte dificil pentru liderii separatiști, dar și pentru locuitorii Transnistriei, se termină pe o notă, oarecum optimistă pentru aceștia – Rusia și-a reconfirmat dominația totală, sub toate aspectele, în regiune, organizînd alegeri pentru Duma de Stat în toată amploarea, ca pe propriul teritoriu, și reluînd suportul financiar al regimului separatist.
Este adevărat că și autoritățile moldovenești își mențin optimismul, exprimînu-și speranța că liderii transnistreni vor accepta să discute "pe marginea implementării inițiativelor din octombrie a Președintelui Voronin", aceasta mai cu seamă că șeful statului, în discursul sau la conferința de presă din 19 decembrie 2007, a declarat că "din punct de vedere moral-psihologic, problema este deja soluționată în minte de către toți actorii principali implicați". De fapt, problema a fost soluționată "în minte" încă acum 10 ani, la 7 mai 1997, cînd a fost semnat faimosul "Memorandum Primakov", care prevede egalitatea părților implicate în conflict, lucru asupra căruia insistă consecvent, fără abateri, Transnistria și Federația Rusă. Memorandumul în cauză a fost semnat și sub presiunea PCRM, în special a liderului său Vladimir Voronin.
VII. Politica externă
Anul 2007 a confirmat adevărul axiomatic că politica externă este o proiecție a politicii interne. În acest sens, putem constata că nici în al șaptelea an al guvernării sale, PCRM nu a putut elabora și adopta concepțiile noi ale politicii externe și de securitate, care să răspundă provocărilor timpului. Ultimele par a fi foarte presante, dacă au determinat PCRM să-și elaboreze un nou program, uitînd de onorarea prevederilor programului în vigoare. Lipsa concepțiilor clare a avut un impact de ordin practic asupra relațiilor Republicii Moldova cu cei mai importanți vecini și parteneri ai săi.
Autoritățile moldovenești susțin că în 2007 relațiile cu Federația Rusă au devenit excelente chiar în pofida faptului că țară respectivă a ignorat nota Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene în privința desfășurării alegerilor în Duma de Stat în raioanele de est ale Republicii Moldova. Și relațiile cu Ucraina au fost apreciate drept foarte bune, deși în 2007 nu a fost înregistrat vreun progres în soluționarea unor probleme presante și spinoase din relațiile bilaterale, referitoare la: hidrocentrala de la Dnestrovsk, portul de la Giurgiulești, proprietățile moldovenești din această țară etc. În general, folosirea superlativelor pentru descrierea relațiilor cu Rusia și Ucraina în situația cînd cea mai spinoasă problemă – separatismul transnistrean, persistă de 17 ani datorită suportului din partea acestor două state, seamănă cu substituirea realităților cu ce ar fi dezirabil. Cert este că dezvoltarea normală a Republicii Moldova depinde de bunăvoința acestor două state și este în interesul ei să aibă cele mai bune relații cu ele.
În schimb, relațiile cu România, hotarele căreia sînt și hotare ale UE cu Republicii Moldova, au degenerat dramatic. Cu certitudine, retorica oficialităților românești nu este fără cusur, dar exacerbarea de către autoritățile moldovenești a tensiunilor prin acuzații de "imperialism" și "agresiune permanentă" nu face decît să complice lucrurile și să destabilizeze situația internă prin polarizarea atitudinilor cetățenilor, lucru care, de fapt, se pare că se urmărește în mod conștient din considerente de ordin electoral. În acest sens, România este subiect ușor de atacat, fiindcă nu-și poate permite să răspundă de o manieră practicată de curînd de Rusia, care, spre exemplu, la "blocada economică a Transnistriei" a răspuns "asimetric și adecvat" prin embargou, sau de Ucraina, care la blocarea traficului pe porțiunea de cale ferată din Transnistria, s-a apucat să repare toate podurile care leagă Republica Moldova cu CSI (fostul ministru de Externe al Ucrainei, Boris Tarasiuk, a explicat cum a fost adoptată decizia respectivă). Măcar și din acest punct de vedere, relațiile Republicii Moldova cu România sînt privilegiate. Mai mult, calitatea României de membru al NATO și UE oferă autorităților moldovenești posibilitatea de a căuta arbitri supremi în relațiile bilaterale. În acest sens, Președintele Voronin a declarat recent că "dosarul moldo-român este acum în curs de examinare în Uniunea Europeană, aceasta fiind deja nu atît problema relațiilor Moldovei cu România, cît problema relațiilor României cu Uniunea Europeană".
Acum să admitem că UE se apucă să examineze "dosarul", care-i a nu știm cîta mie prioritate pe agendă. Ce fapte concrete și incontestabile va avea la dispoziție pentru a arbitra: a) din 2002 România, practic, nu mai acordă cetățenie locuitorilor Republicii Moldova, care o solicită intens; b) în 2007 România a introdus regimul de vize, care a devenit un coșmar pentru foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova, inclusiv din cauza refuzului autorităților moldovenești de a deschide noi consulate; c) Republica Moldova insistă asupra problemei celor două tratate, dar asta e o problemă a relațiilor bilaterale, mai cu seamă că Republica Moldova a renunțat la proiectul tratatului parafat de miniștrii de externe ale celor două țări în 2000, pe motiv că nu dorește "relații privilegiate"; d) există probleme cu caracter religios, dar ele trebuie să fie soluționate de clerici etc. În aceste circumstanțe, nu e greu de ghicit care ar putea fi eventuala rezoluție cu caracter de recomandare a instituțiilor UE – găsirea a unor soluții de compromis în spirit european, reciproc acceptabil pentru ambele părți. Dar ce ar mai putea să discute reprezentanții cele două părți? Problema interminabilă a identității lingvistice și etnice? La aceste întrebări răspund de o manieră originală chiar unii reprezentanți ai elitei PCRM: "Da, de origine și de limbă sîntem români. Însa după mentalitate și, ce e principalul, după autoidentificare, sîntem moldoveni, măcar învinuiți-ne de tîmpenie și de faptul că am uitat de "spiritul românismului"[8]? Unii uită alții – nu, e dreptul lor. Sau poate scandalul de spionaj care a izbucnit exact în perioada dezbaterilor parlamentare pe marginea interzicerii cetățeniei multiple? Dar dezvăluirile n-au mers mai departe de utilizarea unor date deschise, accesibile pe Internet, lucru care transformă tot scandalul într-un simplu prilej de justificare a interzicerii cetățeniei multiple etc. După toate cele întîmplate în 2007, este evident că actualele autorități de pe ambele maluri ale Prutului nu vor putea ajunge la un compromis. Deci, pentru normalizarea situației, cetățenii Republicii Moldova vor trebui să aștepte schimbarea guvernelor.
Ideea de a soluționa toate problemele delicate prin referendum, promovată cu insistență de unele medii ziaristice, nu e rea. Însă cei care vin cu astfel de propuneri ar trebui să se întrebe – de ce astfel de referendumuri nu au fost organizate pînă în prezent? S-ar putea ca răspunsul să fie cît se poate de simplu – persistă riscul deschiderii "cutiei Pandorei", întotdeauna existînd diverse grupări care mai au ceva de spus. În primul rînd, referendumurile nu se fac odată și pentru totdeauna. În aceeași chestiune, referendumurile pot fi repetate peste cel puțin doi ani, evident, cu condiția că cei interesați adună 200 mii de semnături. În al doilea rînd, la organizarea referendumurilor trebuie permisă în baze de egalitate propaganda pro și contra chestiunilor supuse votului, iar asta creează prilej pentru unificarea unor forțe dispersate și coșmarul celor aparent consolidate. În al treilea rînd, în dependență de evoluțiile social-economice, politice și de alt ordin, opțiunile cetățenilor se pot schimba dramatic. De aceea, din considerente de oportunitate, unii își pot aminti ceea ce li se părea că au uitat. Un exemplu concludent cît de repede se pot schimba opiniile "în perioada globalizării" ne-o demonstrează chiar noul proiect al programului PCRM: acum cinci ani membrii acestuia doreau să construiască socialismul și comunismul în baza doctrinei marxist-leniniste, iar în prezent ei aspiră deja la construirea noocrației. În acest sens, dacă autoritățile române ar lăsa la o parte retorica și ar valorifica potențialul României, profitînd de avantajele pe care și le poate crea în calitate de membru al UE, încă nu se știe cît de inspirată li s-ar părea, să zicem peste 10 ani, ideea referendumului chiar promotorilor acesteia. În general, se pare că în Republica Moldova nu au avut loc referendumuri în probleme foarte subtile, fiindcă persistă frica: pentru unii, că chestiunea încă nu s-a copt, iar pentru alții, că procesul de coacere poate developa un trend nedorit de ei.
VIII. Așteptări pentru 2008
În pofida perceperii cvaziunanime a anului 2008 drept an pre-electoral, de fapt, el va fi un an hiper-electoral, cel puțin în primul trimestru:
Pentru februarie 2008 este planificată fuzionarea Partidul Social Liberal cu Partidul Democrat. Consolidarea ultimului va fi, oarecum, o replică compensatorie la pierderile provocate de părăsirea formațiunii de către Vlad Filat și ravagiile pe care le-a făcut ultimul în structurile PD-ului din teritoriu. Partidul Democrat consolidat, alături de Partidul Social Democrat consolidat vor deveni, după toate probabilitățile, rivali electorali de temut ai PCRM pe segmentul de centru-stînga. Un șir de forțe politice de orientare pro-rusească și medii informaționale vor depune eforturi susținute pentru a inocula ideea precum că adoptarea de către PCRM a noului program politic la congresul al XI-lea din 15 martie 2008 nu este altceva decît renunțare la ideea comunistă. În aceste circumstanțe, este foarte probabil ca spațiul ocupat de PCRM pe aripa stîngă să se îngusteze în favoarea formațiunilor socialiste. Pe segmentul de centru-stînga PCRM se va confrunta cu PD și PSD consolidate. Liderii ultimelor au avantajul de a fi, practic, imuni la operațiunea de sterilizare prin aplicarea măsurilor de eliminare din competiție a deținătorilor multiplei cetățenii.
PCRM s-ar putea confrunta pînă și după congresul al VI-lea cu noi probleme de genul celor menționate mai sus. Pentru mulți membri devotați, adoptarea noului program ce anunță că "problema proprietății și-a pierdut sensul" poate fi șocantă. Zvonurile vehiculate de către o parte a presei și amplificate de interpelările unor parlamentari referitoare la eventualele proprietăți fabuloase, acumulate în ultimii ani de către familiile elitei PCRM, puteau fi tolerate atîta timp cît exista speranța că, după opt ani de guvernare, ultimul decret al șefului statului putea fi referitor la naționalizarea proprietăților menționate, punînd astfel temelia construirii pașnice, non-violente a socialismului și comunismului în baza doctrinei marxist-leniniste, așa cum prevede actualul program și statut al formațiunii. Aceasta ar fi într-adevăr o contribuție valoroasă de ordin practic la tezaurul marxism-leninismului. A propos, un decret prezidențial privind naționalizarea proprietăților familiilor elitei PCRM ar putea da și un impuls extraordinar rating-ului partidului în ajunul parlamentarelor din 2009.
În a doua jumătate a anului 2008, confruntările politice își vor atinge apogeul, însă este puțin probabil să existe interesul pentru destabilizarea periculoasă a situației politice. După toate aparențele, PCRM va pune accentele pe patriotism, serbarea celei de a 650 aniversări de la întemeierea statului moldovenesc, apărarea tradițiilor, pledarea pentru simbolurile autentice etc. Pe de altă parte, opoziția de toate culorile și liderii acesteia vor fi preponderent preocupați de găsirea mijloacelor pentru depășirea noilor bariere, legate de interzicerea blocurilor pre-electorale, ridicarea pragului electoral, renunțarea sau dosirea cetățeniei altor state. Însă cel mai atractiv lucru pentru alegători va fi probabil facerea bilanțului a opt ani de guvernare a PCRM și contestarea acestuia de către opoziție.
În pofida confruntărilor politice dintre formațiuni, în cîmpul de vedere a liderilor acestora va reveni norma constituțională care prevede dizolvarea Parlamentului în eventualitatea imposibilității de a alege șeful statului. Este puțin probabil să fie întreprinsă vreo inițiativă îndreptată spre eliminarea acestei prevederi. De aceea, confruntările politice vor fi, oarecum, marcate de necesitatea evitării "arderii punților", pentru a păstra posibilitatea ulterioară de negocieri în vederea eventualelor coaliții de guvernămînt, care, din cauza normei constituționale invocate va trebui să fie nu una a majorității simple, ci a unei majorități calificate de cel puțin 3/5.
La această ediție au contribuit:
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |