![]() | Asociația pentru Democrație Participativă | Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md Originalul: /e-journal/20080331/index.shtml |
Activitatea instituțiilor publice
1.1. Numiri. Demisii
Pe 20 martie 2008 Parlamentul a adoptat o hotărîre prin care "a acceptat" demisia Guvernului.
Notă ADEPT: Deoarece legislația nu reglementează situații cînd demisia nu ar fi acceptată, actul Parlamentului nici nu este necesar, reprezintă doar o formalitate de ordin politic.
Pe 31 martie 2008, majoritatea parlamentară a acordat vot de încredere noii componențe a Guvernului și Programului de activitate al acestuia, numit "Progres și Integrare". Din componența executivului vor face parte:
Notă ADEPT: Respectiv, se poate constata că sînt acordate mandate noi la 12 din 16 membri ai cabinetului Tarlev, situație ce confirmă că declarațiile anterioare despre înnoirea esențială a executivului au fost formale, esența demisiei constînd în înlăturarea din funcții a premierului Vasile Tarlev și a cîtorva miniștri a căror imagine publică era mai serios afectată.
1.2. Acte legislative
Legea privind reglementarea valutară. Documentul are drept scop instituirea, la nivel de lege organică, a normelor juridice referitoare la efectuarea și raportarea operațiunilor valutare, licențierea și desfășurarea activității unităților de schimb valutar, precum și referitoare la controlul valutar, stabilite în scopul implementării politicii valutare a statului și asigurării stabilității pieței valutare interne. Legea este elaborată în conformitate cu reglementările comunitare, a primit Declarația de compatibilitate din partea centrului de armonizare a legislației.
Legea pentru modificarea Legii cu privire la Guvern. La inițiativa șefului statului, s-a decis formarea Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului, care va prelua competențele Agenției Construcții și Dezvoltare a Teritoriului" și ale Agenției "Apele Moldovei". Conform aceleiași modificări, Serviciul Standardizare și Metrologie se desființează, funcțiile acestuia urmînd a fi preluate de Ministerul Economiei și Comerțului.
Notă ADEPT: Autorii inițiativei afirmă că modificările au drept scop optimizarea instituțională și funcțională a autorităților administrației publice centrale, în contextul reformei administrației publice centrale. În același timp, planul de acțiuni privind realizarea Strategiei de reformă a administrației publice centrale în anul 2008 nu face referire la respectivele modificări, acestea fiind promovate ad-hoc, fără analize detaliate și profunde. Nota Informativă a proiectului de lege nu a conținut nici estimarea cheltuielilor, nici fundamentarea economico-financiară, analiza impactului etc., fiind astfel încălcate reglementările privind elaborarea actelor legislative și normative (Regulamentul Parlamentului, Legea Nr.780-XV din 27.12.2001 și HG Nr.1230 din 24.10.2006).
Legea privind protecția indicațiilor geografice, denumirilor de origine și a specialităților tradiționale garantate. Sînt stabilite normele ce țin de înregistrarea, protecția juridică și utilizarea denumirilor de origine, indicațiilor geografice și specialităților tradiționale garantate. Elaborarea a fost condiționată de necesitatea racordării normelor la standardele Uniunii Europene, prevăzute în Planul de Acțiuni RM-UE.
Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative (limitarea imunității judecătorilor). Modificările operate exclud necesitatea obținerii acordului CSM pentru începerea urmăririi penale împotriva judecătorului. Cauzele penale vor putea fi pornite de Procurorul general, doar cu informarea CSM.
Notă ADEPT: Anterior CSM[1], organizații neguvernamentale, exponenți din sistemul judiciar, opoziția parlamentară și instituții internaționale (CE) și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu intențiile de limitare a imunității judecătorilor, considerînd că respectivele măsuri pot afecta și independența magistraților. Autoritățile au motivat necesitatea modificărilor prin sporirea capacităților de combatere a corupției, fără a prezenta însă argumentarea corespunzătoare.
Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative (privind membrii Consiliului Superior al Magistraturii). Se prevede acordarea pentru Președintele CSM a dreptului la pașaport diplomatic, iar membrilor CSM – dreptul la pașapoarte de serviciu. De asemenea, este reglementată salarizarea Președintelui și unor membri ai CSM, detașați pe perioada exercitării funcțiilor în CSM.
Legi pentru ratificarea sau aderarea la acte internaționale:
Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative (în domeniul pensiilor de asigurări sociale de stat). Modificările prevăd acordarea dreptului la pensie persoanelor condamnate, plafonarea pensiei prin limitarea contribuțiilor, obligarea cetățenilor străini și apatrizilor să achite contribuțiile de asigurări sociale de stat.
Legea cu privire la modificarea și completarea Legii insolvabilității. Documentul prevede evitarea și soluționarea conflictelor de interese ce pot apare la administratorul procedurii de insolvabilitate. Respectiv, lichidarea sau valorificarea masei debitoriale va fi posibilă numai după acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor.
Legea pentru modificarea și completarea Legii privind actele legislative. Conform modificărilor, astfel de documente de politici ca "Concepția" și "Strategia" vor putea fi aprobate numai de către Parlament. Inițiator al modificărilor a fost Victor Stepaniuc, în perioada cînd era deputat în Parlament.
Notă ADEPT: Experți independenți consideră că modificările efectuate nu sînt suficient de argumentate, iar aplicarea strictă a legii ar putea genera tărăgănarea aprobării unor importante documente de politici, Parlamentul fiind mai puțin organizat și operativ în examinarea și aprobarea actelor.
Hotărîrea pentru aprobarea Regulamentului cu privire la Centrul pentru Drepturile Omului, a structurii, efectivului-limită și modului de finanțare a acestuia. Documentul prevede majorarea numărului avocaților parlamentari pînă la patru, unul din ei fiind specializat în protecția drepturilor copilului. În structura Centrului vor intra serviciile: de programe instructive, relații cu publicul; pentru protecția drepturilor copilului; recepționarea petițiilor și organizarea audienților; Serviciul investigații și monitorizare; Cancelaria, Serviciul administrativ și reprezentanțe teritoriale.
Proiectul legii privind birourile istoriilor de credit. Documentul are scopul de a crea condiții pentru formarea, prelucrarea, stocarea și prezentarea de către birourile istoriilor de credit a informației ce caracterizează respectarea de către debitori a obligațiunilor asumate, precum și de a spori gradul de protecție a creditorilor și debitorilor. Se reglementează noțiunea și componența istoriei de credit, temeiurile, modul de formare, păstrare și utilizare a istoriilor de credit, reglementează funcționarea birourilor istoriilor de credit, sînt stabilite particularitățile creării, lichidării și reorganizării birourilor.
Hotărîrea privind audierile pe cauzele pronunțării hotărîrilor CEDO în privința Republicii Moldova. Documentul constată că din 12.09.1997 CEDO a pronunțat în privința Republicii Moldova 111 hotărîri în care s-a constatat cel puțin o încălcare a unui drept garantat de Convenție, iar în 60 de cazuri cererile reclamanților au fost radiate de pe rol. Toate hotărîrile pronunțate în privința Republicii Moldova și intrate în vigoare au fost executate, în total fiind achitată suma de 1 492 639 Euro, 1000 dolari SUA și 489 377 lei. Suma care urmează a fi achitată în temeiul hotărîrilor CEDO în cazul în care acestea vor deveni definitive în baza articolului 44 din Convenție, constituie 3010427 Euro. În esență, constatările Curții au vizat încălcarea de către autoritățile naționale a următoarelor drepturi: la un proces echitabil; la libertate și siguranță; de a nu fi supus torturii; la un recurs efectiv; la libertatea de exprimare; de a sesiza Curtea; la protecția proprietății; la respectul vieții private și de familie; la libertatea de gândire, conștiință și religie; la libertatea de asociere. Cauzele principale ale condamnării Republicii Moldova sînt urmare a: neexecutării hotărârilor judecătorești sau duratei excesive a procedurilor judiciare; admiterii cererilor depuse în instanțe peste termen; casării neregulamentare a hotărîrilor judecătorești; emiterii de hotărâri vădit nefondate; arestului și deținerii în arest fără un mandat valabil sau motivat; maltratării reclamanților; aplicării torturii; condițiilor inadecvate de detenție; lipsirii de dreptul, la nivel național, de a cere compensații pentru violarea Convenției; examinării incorecte a cauzelor privind apărarea onoarei și demnității; neînregistrării unui cult religios. Deputații au mai constatat că:
Guvernului i se solicită să:
Procuratura Generală urmează să întreprindă măsuri de implementare eficientă a regresului și să asigure tragerea la răspundere a funcționarilor publici și a judecătorilor pentru orice abatere gravă care a dus la condamnarea Republicii Moldova de către CEDO. CSM va intensifica examinarea sesizărilor ce țin de etica și disciplina judecătorilor și va asigura în mod obiectiv și principial tragerea la răspundere a judecătorilor care au admis pronunțarea unor hotărîri eronate. Curții Supreme de Justiție i se propune să sistematizeze practica judiciară în scopul aplicării ei uniforme și în concordanță cu jurisprudența CEDO, precum și să adopte hotărîri explicative în contextul hotărîrilor pronunțate de CEDO în privința Republicii Moldova ce vizează deficiențe la examinarea cauzelor de către instanțele judecătorești naționale. Institutul Național de Justiție cu concursul Procuraturii Generale și al CSM va elabora programe de învățămînt și va organiza instruirea procurorilor, judecătorilor și altor persoane care contribuie la înfăptuirea justiției în domeniul apărării și garantării drepturilor omului și jurisprudenței CEDO. Parlamentul se obligă să asigure, în mod prioritar, examinarea și adoptarea proiectelor de lege ce țin de protejarea drepturilor și libertăților omului, de consolidarea și asigurarea independenței sistemului judecătoresc, precum și a altor acte legislative ce vor contribui la dezvoltarea instituțiilor democratice din țară.
1.3. Control parlamentar. Declarații
Audieri. Moțiuni
Fracțiunea majoritară a respins propunerea deputaților de opoziție de a transmite în direct ședințele la care a fost acceptată demisia Guvernului precum și propunerea de a invita la respectiva ședință pe Primul-ministru demisionat.
Deputații PDM, susținuți de cîțiva deputați neafiliați, au inițiat o moțiune simplă cu privire la politica energetică a Guvernului. Documentul abordează: – problema dependenței ANRE față de Guvern; – neinstalarea la hotarele țării a contoarelor care măsoară consumul de către Republica Moldova a gazelor furnizate și tranzitate de Concernul rus "Gazprom" prin teritoriul țării; construcția gazoductelor pe banii Guvernului și ai populației, fără ca rețelele astfel construite să fie luate la evidență.
Condamnarea Moldovei la CEDO
Pe 21 martie 2008, în Parlament au fost organizate audieri la tema dosarelor RM la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), la care au participat deputați, reprezentanți ai Guvernului și ai sectorului asociativ. Agentul guvernamental, reprezentant al Moldovei la CEDO, a informat că instanța europeană a condamnat republica în 111 dosare și a radiat de pe rol 66 de dosare. Ministrul Justiției, a declarat că adresarea cetățenilor la CEDO indică faptul că ei își cunosc bine drepturile, iar o comisie specială a Ministerului Justiției analizează fiecare hotărîre a CEDO, în vederea prevenirii de noi condamnări. Președintele CSM a afirmat că, la fiecare condamnare a Moldovei la CEDO, publicul crede că vinovat e sistemul judecătoresc, dar lacunele în domeniu nu au proporțiile despre care se crede și sînt determinate de mai multe motive obiective. Procurorul General a relevat că este elaborat un studiu în scopul reducerii riscurilor de condamnare a Moldovei la CEDO, iar Moldova este o țară cu risc sporit de condamnare pentru că încă din momentul aderării la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu a fost stabilit un mecanism de implementare a acesteia. Deputații de opoziție au lansat mai multe acuzații la adresa autorităților, inclusiv că nu sînt în stare să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor la nivel național și aceștia sînt nevoiți să-și caute dreptate la Strasbourg. În opinia lor, ca rezultat are de suferit imaginea Republicii Moldova. Și deputații din fracțiunea majoritară au fost de acord că situația legată de condamnările Moldovei la CEDO este îngrijorătoare.
Întrebări. Interpelări
Deputatul PNL Vitalia Pavlicenco a cerut Procuraturii Generale și MAI să examineze legalitatea acțiunilor poliției, care a reținut mai mulți tineri participanți la evenimentele organizate cu ocazia comemorării a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România.
Declarații
Deputatul Igor Klipii a prezentat o declarație prin care critică emisiunea "Povești cu măști" difuzată de postul de televiziune NIT. Klipii a solicitat ca în timpul difuzării emisiunii să fie indicată interdicția pentru vizionare copiilor sub 16 ani, pe motiv că limbajul și încărcătura intelectuală ale acesteia pot avea efecte degradante pentru psihicului unui copil.
Fracțiunea AMN a prezentat o declarație dedicată împlinirii a 90 de ani de la votarea Actului Unirii Basarabiei cu România, în cuprinsul căreia actul istoric din 27 martie 1918 este apreciat drept act de curaj din partea membrilor Sfatului Țării, a românității basarabenilor.
Liderul PPCD Iurie Roșca a dat citire unei noi declarații prin care se aduc acuzații liderului PLDM Vladimir Filat și se exprimă îngrijorarea în legătură cu degradarea relațiilor în cadrul majorităților postelectorale din consiliile raionale, situație ce ar fi determinată de coruperea mai multor aleși locali de către partidul condus de Filat.
Fracțiunile parlamentare și deputații de opoziție au declarat că nu votează noua componență și noul program al Guvernului. Reprezentanții AMN, PDM, PNL, PLDM și PSDM au criticat programul propus, pe care l-au calificat drept document politic, declarativ și formulat ambiguu. Liderul PPCD Iurie Roșca a declarat că fracțiunea sa nu votează noua garnitură a executivului, dar apreciază pozitiv membrii cabinetului de miniștri, pe care îi consideră tehnocrați, tineri, competenți și promițători.
2.1. Numiri. Demisii
La 19 martie Premierul Vasile Tarlev și-a anunțat demisia din funcție, situație ce a determinat demisionarea întregului Guvern.
Pe 31 martie, în legătură cu acordarea votului de încredere și depunerea jurămîntului de către noua componență a Guvernului, a expirat mandatul executivului condus de Vasile Tarlev.
2.2. Hotărîri
Hotărîrea privind indexarea prestațiilor de asigurări sociale și a unor prestații sociale de stat. Se stabilește coeficientul indexării prestațiilor în anul 2008 în mărime de 17%, reieșind din creșterea anuală a indicelui prețurilor de consum de 12,3% și creșterea anuală a salariului mediu pe țară în anul precedent de 21,7%. De la 1 aprilie 2008 cuantumul pensiei minime indexate constituie: 422,96 lei – mărimea pensiei pentru limită de vîrstă pentru lucrătorii din agricultură; 475,09 lei – mărimea pensiei pentru limită de vîrstă a celorlalți beneficiari de pensii pentru limită de vîrstă; 337,98 lei – mărimea pensiei de invaliditate de gradul I; 326,38 lei – mărimea pensiei de invaliditate de gradul II; 229,82 lei – mărimea pensiei de invaliditate de gradul III.
Hotărîri pentru aprobarea unor reglementări:
Hotărîri pentru aprobarea unor programe, concepții, strategii:
Hotărîri privind alocarea mijloacelor financiare:
2.3. Ședințe. Decizii. Declarații
Ceremonii de rămas-bun
În ultimele zile ale mandatului său, Primul-ministru Vasile Tarlev:
Noul program al Guvernului
Conform documentului aprobat de majoritatea parlamentară, bunăstarea poporului și progresul societății sînt rațiunea de a exista a Guvernului. Domeniile prioritare incluse în programul de guvernare:
Prioritățile de politici ale Guvernului pentru anii 2008–2009: educație; sănătate; protecție socială; cultură și turism; dezvoltarea regională; protecția mediul și utilizarea resurselor naturale.
Acțiunile Guvernului pe durata mandatului vor căpăta expresie în: – atingerea nivelului salariului mediu pe economie la echivalentul a cel puțin 300 dolari S.U.A; – pensiile și prestațiile sociale vor crește în medie cu peste 40%; – bursele și indemnizațiile vor înregistra o creștere cu circa 50%; – locurile finanțate de la bugetul de stat în instituțiile de învățămînt mediu de specialitate și superior se vor majora cu 30%; – creșterea PIB va constitui 7% anual; – investițiile străine directe se vor majora cu cel puțin 35% și vor depăși 2 miliarde dolari S.U.A.; – vor fi construite și reabilitate conform standardelor europene peste 200 km de drumuri; – vor fi construite peste 200 km de apeducte și circa 400 km de gazoducte de capacitate majoră; vor fi date în exploatare 40 de termocentrale, construite și echipate cu utilaj de randament înalt; – la dispoziția cetățenilor vor fi puse peste 50 de centre renovate de sănătate și centre de servicii de asistență socială, 80 de școli, grădinițe, centre de tineret și cultură, construite și reparate în scopul asigurării unui proces eficient de studii.
3.1. Decrete
Prin două decrete prezidențiale a fost acordată sau aprobată redobîndirea cetățeniei Republicii Moldova de către 12 persoane. Prin alte două decrte ale șefului statului, este aprobată renunțarea la cetățenia Republcii Moldova de către 289 persoane.
3.2. Ședințe. Decizii. Declarații
Îngrijorări privind activitatea catedrelor militare
Președintele Republicii Moldova a convocat ședință privind activitatea catedrelor militare din cadrul instituțiilor de învățămînt superior, în cadrul căreia s-a deiscutat despe modalitățile de eficientizare a activității respectivelor subdiviziuni le instituțiilor de învățămînt. La ședință s-au dat aprecieri conform cărora, activitatea desfășurată de structurile vizate nu corespunde întru totul obiectivelor de educare și pregătire a cadrelor militare în rezervă, motiv pentru care este necesară reevaluarea cadrului legislativ și instituirea, sub egida Institutului Militar al Forțelor Armate "Alexandru cel Bun", a unui sistem unic de pregătire în cadrul catedrelor militare cu excluderea oricăror taxe pentru studii. Vladimir Voronin a mai solicitat optimizarea numărului de catedre militare, conform necesităților reale.
O nouă discuție despre sediul teatrului "Eugen Ionesco"
La ședința convocată de șful statului a fost prezentat conceptul de realizare a proiectului de reconstrucție a sediului teatrului, care a fost apreciat pozitiv. Președintele RM a pledat pentru edificarea "unui teatru-model multifuncțional, care ar corespunde celor mai înalte cerințe în domeniu și care ar asigura întocmai necesitățile unui colectiv dramatic profesionist". Vladimir Voronin a erut Guvernului elaborarea în regim de urgență a unei hotărîri privind demararea procesului de edificare a noului sediu al Teatrului "Eugene Ionesco", conceptul reconstrucției urmînd a fi definitivat pînă la 1 iulie 2008.
1. Inflația și prețurile
Alimentele predomină în cheltuielile moldovenilor…
Statisticile oficiale arată că cele mai mari sume pe care le cheltuiesc moldovenii[1], dintr-un buget-etalon de 1.000 de lei, sînt alocate plăților pentru energie, gaze, termoficare, telefonie, canalizare și apă și salubritate. Iar hrana zilnică și băuturile continuă să predomine în clasamentul produselor din coșul de consum al populației.
Luna de luna, cheltuielile inevitabile cu întreținerea locuinței și asigurarea hranei devorează cele mai mari parți din bugetele familiilor. Fapt care rezidă și din analizele Biroului Național de Statistică (BNS), mai precis din evaluarea ponderii produselor și serviciilor din coșul de consum al populației, pe baza cărora se calculează inflația lunară. În general, dintr-o sumă fixă, etalon, de 1.000 lei, pentru mărfurile nealimentare se cheltuiesc, în Moldova, cca 35% din total, pentru alimente și băuturi sînt alocate aproape 45% din veniturile familiilor, iar pentru servicii – cca 20%.
Dincolo de natura obligatorie a cheltuielilor din categoria "cele mai mari", comportamentul de cumpărare a populației – reflectat în ponderea pe care o acordă cheltuielilor din bugetul-etalon trasat de BNS – arată că portofelele moldovenilor sînt în continuare afectate de costurile vieții. Motiv pentru care autoritățile ar trebui să-și revizuiască politica față de nivelul de trai al populației.
2. Sectorul real
Sănătatea economiei moldovenești…
Biroul Național de Statistică a publicat datele-sinteză ale anului trecut. Este vorba despre produsul intern brut (PIB), sectoarele care au contribuit la creșterea economică și respectiv evoluțiile anului 2007, în comparație cu cele din 2006. Cifrele statistice arată de fapt starea de sănătate a economiei moldovenești.
La nivel statistic, lucrurile sînt clare. Anul 2007, a avut două motoare care au propulsat creșterea economică: construcțiile și serviciile. Industria a înregistrat o sub-performanță (-2,7% față de anul 2006), iar agricultura a avut o scădere semnificativă, dar care a fost așteptată (-23,1% față de anul 2006). Ce se află în spatele cifrelor macroeconomice?
La nivel microeconomic, o creștere a PIB (cît de mică a fost aceasta) sau creșterea înregistrată de un sector economic înseamnă o producție mai mare. Și pentru ca stocurile nu au înregistrat creșteri semnificative, este clar ca o creștere a producției a însemnat și vînzări mai mari fie pe piața internă, fie la export. Vînzări mai mari ar însemna afaceri mai bune pentru companiile din sectorul economic respectiv. Veniturile mai mari ale companiilor ar trebui să se reflecte și în salariile angajaților din acel domeniu, pe alocuri însă nu este tocmai așa.
Vînzările de mărfuri cu amănuntul și investițiile în capital fix au constituit motorul creșterii din 2007. Construcțiile au avut o creștere cu cca 21% față de anul 2006, este o performanță care va fi egalată cu greu în anii care vin. Interesant este că sectorul construcțiilor a crescut fără ca aportul lucrărilor de infrastructură să fie semnificativ.
De aceea, pentru a se putea păstra creșterea din anul 2007, sectorul construcțiilor are nevoie de implementarea proiectelor de infrastructură. Paradoxal, creșterea construcțiilor nu a impulsionat și salariile. Companiile au crescut, fără însă să investească în forța de muncă, muncitorii moldoveni continuînd să plece în afara țării.
Serviciile (o creștere de 19% față de anul 2006) au avut o creștere așteptata care are două explicații: consumul și semne firave de maturizare a economiei naționale. Consumul a alimentat creșterile din comerț și din sectorul financiar. Rămîne un semn de întrebare în ce măsură creșterea sectorului financiar va continua și anul acesta, un an care a început sub amenințarea creșterii inflației, cu nervozitatea cursului de schimb și cu o serie de măsuri de inhibare a creditului.
Industria a fost sub nivelul de creștere al PIB (-2,7%) și un aport lipsit de consistență la creșterea economică, aceasta fiind punctul nevralgic al economiei moldovenești. În final, agricultura în scădere, nu face decît să confirme situația complicată în anul 2007. Seceta a redus producțiile agricole și a crescut prețul alimentelor.
3. Sistemul financiar-bancar
Valoarea totală a depozitelor din sistem a depășit 2 miliarde USD…
La sf. lunii februarie soldul depozitelor din sistemul bancar al Moldovei a înregistrat valoarea de 22 miliarde lei (peste 2 miliarde USD). Creșterea s-a produs ca urmare a majorării cu aproape 600 milioane lei a depunerilor în monedă națională, în timp ce depunerile în valută străină au scăzut cu 133 milioane lei.
La finele lunii februarie soldul depozitelor la termen în MDL a depășit 8,51 miliarde lei și s-a majorat cu 5,8% comparativ cu luna precedentă. Creșterea s-a produs ca rezultat al sporirii atît a soldului depunerilor persoanelor fizice, cît și a depozitelor agenților economici care au înregistrat creșteri de 6,2% și, respectiv, 3,9%. Totodată, soldul depozitelor la termen în valută străină a depășit echivalentul a 7,12 miliarde lei după ce pe parcursul lunii a înregistrat un spor de 2,4%.
Rata medie a dobînzii la depozitele la termen în MDL s-a redus cu cca 0,5 p.p. și a constituit 15,61% (12,86% pentru persoanele juridice și 16,33% pentru cele fizice). În scădere a fost rata medie a dobînzii la depozitele la termen în valută străină, insă nesemnificativă – cu doar 0,04%.
În Moldova interesul față de produsele financiare este unul din cel mai jos…
Potrivit unui sondaj realizat de BERD, moldovenii utilizează 81% din remitențe pentru consumul curent. experții BERD consideră că în Moldova este necesar de a îmbunătăți educația financiară a populației, care manifestă un interes destul de redus față de instrumentele financiare ca polițe de asigurare, depozite, credite pentru micul business și educație. Potrivit BERD-ului în Moldova interesul față de produsele financiare este mai jos decât în unele dintre cele mai sărace țări din America Latină – Haiti, Hoduras și Bolivia.
În legătură cu aceasta experții recomandă BERD și instituțiilor sale asociate să încurajeze guvernul și companiile private să ofere unele produse financiare de bază pentru populație. Aceste produse ar putea include depozite, polițe de asigurare ce ar asigura asistența medicală și ar acoperi cheltuielile funerare, credite de micro-finanțare mai mici de 3 mii USD pentru lansarea afacerii, precum și împrumuturi pentru educație, construcția sau reparația locuințelor. În opinia experților BERD, aceste produse de bază ar putea fi utilizate pentru a educa populația ce înseamnă valoarea creditelor și pentru a stabili relații bune cu instituțiile financiare.
În 2007 în Moldova de remitențe au beneficiat 21% din populați adultă sau 580 mii persoane. Majoritatea remitențelor provin din Rusia (41%), Italia (33%), Europa de Vest (14%). În medie un beneficiar de remitențe din Moldova a primit bani de peste hotare de 6 ori pe an. Sondajul mai relevă că 48% din remitențe au fost expediate prin intermediul băncilor, 21% – prin rude și cunoscuți, 16% – prin curier. Deși 60% din respondenți au declarat că au o atitudine pozitivă față de bănci, 84% din beneficiarii de remitențe din Moldova au declarat că nu au deschise conturi bancare.
Declarația Dumei de Stat a Rusiei privind enclavele separatiste și efectele ei
La 21 martie 2008, ca urmare a audierilor din 13 martie, Duma de Stat a Federației Ruse a adoptat Declarația "privind politica Rusiei față de Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria". În document se menționează că după ce Kosovo și-a declarat independența în mod unilateral, Rusia s-a văzut nevoită să-și corecteze politicile față de Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria, reieșind din voința exprimată de populația din aceste teritorii. Duma și-a exprimat suportul pentru politica externă, promovată de conducerea de vîrf în baza respectării normelor dreptului internațional. De asemenea, s-a menționat că Duma respectă suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei și Moldovei în hotarele recunoscute pe plan internațional, însă consideră că procesul de recunoaștere a independenței Kosovo contravine normelor dreptului internațional. Potrivit declarației, Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria, care în anii de independență de facto s-au constituit în state democratice cu toate atributele, au mult mai multe temeiuri de a le fi recunoscută independența. În declarație se face o delimitare clară a atitudinii Rusiei față de Republica Moldova și față de Georgia. Astfel, în declarație se menționează că Georgia poate decide asupra relațiilor sale cu NATO, însă și Rusia are dreptul să-și apere cetățenii și să respecte voința acestora, din care fac parte și marea majoritatea a locuitorilor Abhaziei și Osetiei de Sud. Legislativul rus a subliniat că direcția spre integrarea în NATO privează autoritățile georgiene de posibilitatea de a consolida teritoriile și populația care viețuiește în ele. În această ordine de idei, deputații ruși și-au exprimat convingerea că Guvernul trebuie să contracareze orice încercări de presiuni politice, economice și militare asupra celor trei enclave. Guvernului i s-a cerut să consolideze suportul cetățenilor ruși care locuiesc în zonele respective, prin deschiderea unor reprezentanțe ale Federației Ruse, activizarea cooperării și suportului economic, simplificarea procedurilor de trecere a hotarelor. Duma a insistat asupra necesității menținerii formatului de pacificare existent pînă la reglementarea conflictelor pe baze de acceptare reciprocă.
Declarația Dumei ruse i-a decepționat foarte mult pe liderii enclavelor separatiste. Nu e de mirare, dacă luăm în considerație amenințările anterioare ale oficialilor ruși vis-a-vis de consecințele iminente ale "precedentului Kosovo". Liderii Abhaziei și Osetiei de Sud nici nu au putut sa-și ascundă decepția, spre deosebire de cei din Transnistria, care au evitat să se pronunțe tranșant. Smirnov a declarat doar că a fost o omisiune a autorităților transnistrene că nu au lucrat cu alte state pentru a le convinge să susțină Transnistria (Smirnov dă dovadă de modestie falsă ori a uitat de "proiectul" din 2006, cînd așa-zisul Consiliu Internațional pentru Instituții Democratice și Suveranitatea de Stat (ICDISS) a publicat studiul "State soverenity of Pridnetrovskaia Moldovaskaia Respublica (Pridnestrovie) under international law", atribuindu-l prin înșelăciune unor experți de renume internațional). În schimb, unii deputați din Sovietul Suprem transnistrean, precum Piotr Pasat, nu s-au putut reține, menționînd că declarația Dumei este una "insipidă, vagă și lipsită de orice consistență". Cea mai echilibrată atitudine, bazată pe abordarea situației create ca fapt împlinit, a fost etalată de către speaker-ul transnistrean Evgheniy Șevciuk, care a răspuns întrebărilor ziariștilor, menționînd următoarele lucruri: actualmente, punctul de vedere al Federației Ruse este că soluționarea conflictului transnistrean poate fi atinsă în cadrul "statului comun"; încă nu au fost epuizat potențialul procesului de negocieri. Totuși, cel mai elocvent indicator al decepției și nemulțumirilor este atacul la adresa ministrului de externe transnistrean, Valerii Lițkai, căruia fostul speaker transnistrean, Grigoriy Marakuta, care în prezent este secretarul general al asambleei interparlamentare a comunității "Pentru democrație și drepturile popoarelor" (aceasta este constituita de Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria și mai e numită "internațională separatistă" sau "CSI-2") îi atribuie toată vina pentru atitudinile lipsite de relevanță a Dumei de Stat: insuccesul Transnistriei relevat în atitudinea Dumei de Stat e pe seama ministerului afacerilor externe și personal pe seama conducătorului acestuia, Valerii Lițkai, care bate cîmpii; din vina lui Lițkai Transnistria a fost înfrîntă diplomatic de către Republica Moldova; pe șeful diplomației de la Tiraspol nimeni nu-l mai ia în serios și nu-l mai primește. Este adevărat că Lițkai a avut un prilej pentru a se "reabilita" prin participarea în zilele imediat următoare de după adoptarea Declarației Dumei de Stat, la Kiev, la o consfătuire de experți pe problemele reglementării transnistrene. Lițkai a prezentat evenimentul drept o nouă tendință în politica Kievului care, potrivit lui, s-ar simți ofensat de atitudinea Chișinăului, care în procesul de apropiere de Rusia a început să ignore rolul Ucrainei în reglementarea transnistreană. De fapt, Lițkai a făcut aluzie la iritarea Kievului față de declarațiile Președintelui Voronin referitoare la o eventuală ieșire a Moldovei din GUAM.
Trei conferințe dedicate conflictului transnistrean
În perioada 26–28 martie 2008 s-au desfășurat trei conferințe dedicate conflictului transnistrean – una la Chișinău și două la Moscova.
Conferința internațională cu titlul "Reglementarea conflictului transnistrean în contextul europenizării Republicii Moldova" a fost organizată sub egida Asociației pentru Politică Externă (APE) din Republica Moldova. De fapt, a avut loc cea de a două ediție a conferinței din cadrul proiectului APE "Dialoguri transnistrene". În pofida faptului că înalții demnitari din Transnistria și Republica Moldova nu au dat curs invitației de a participa la lucrările conferinței pentru a elucida "progresul" din ultima vreme în soluționarea conflictului, totuși, dezbaterile din cadrul conferinței au fost foarte utile în clarificarea unui șir de lucruri importante:
La 27 martie 2008, în cadrul mesei rotunde "Spațiul post-sovietic: realități și perspective", organizate de Institutul de Economie a Academiei de Științe a Rusiei. În cadrul mesei rotunde a fost prezentat raportul speaker-ului transnistrean, Evgheniy Șevciuk. În conformitatea cu acesta:
Adunarea plenară a sindicaliștilor transnistreni
Federația sindicatelor din Transnsitria s-a întrunit în ședință plenară pe 26 martie 2008 pentru a discuta înrăutățire nivelului de trai din regiune. Sindicaliștii au atras atenție autorităților transnistrene asupra faptului că veniturile lucrătorilor nu mai fac față creșterii galopante a prețurilor din toate domeniile. În prezent, restanța totală la plata salariilor a atins cifra de 115 milioane de ruble transnistrene ($1 ~ 8,5 ruble). În opinia sindicaliștilor, procesul de privatizare din regiune, alături de politica fiscală și cea a remunerării muncii, a condus la înrăutățirea dramatică a situației angajaților, jumătate dintre care au ajuns în pragul sărăciei. Îngrijorarea sindicaliștilor este bazată pe date statistice; în 2007 salariul mediu în regiunea transnistreană a fost de 1625 ruble (~ $190), în creștere cu 28% față de 2006; salariul mediu al medicilor a fost de 2 ori mai mic decît media pe regiune, în timp ce salariul mediu al lucrătorilor medicali inferiori este de patru ori mai mic; salariul mediu al bugetarilor a fost de 1068 ruble (~$126); în ramura agricolă au fost de 830 ruble (~$98). În același timp, prețurile alimentelor și a serviciilor comunale au crescut în 2007 cu 30–35%. În aceste circumstanțe, sindicaliștii transnistreni își exprimă îngrijorarea în legătură cu creșterea ratei imigrației din regiune. Posibilitățile sindicatelor de influențare a situației se rezumă la utilizarea dreptului de inițiativă legislativă. În acest sens, în 2007 sindicaliștii transnistreni au examinat 480 proiecte de legi, propunînd amendamente la 18 dintre acestea. Situația se agravează și din cauza datoriei externe mereu în creștere a Transnistriei, care la începutul anului 2008 era de $1,855 miliarde, fiind în creștere cu $253 milioane numai în 2007.
Integrare europeană
Reuniunea Troicii COEST UE-Moldova
Pe data de 18 martie la Bruxelles, a avut loc Reuniunea Troicii COEST UE-Moldova, la care au participat reprezentanți ai Comisiei Europene, Secretariatului Consiliului UE, Președinției Slovene a UE, viitoarei Președinții Franceze a UE și Reprezentantul Special al UE pentru Moldova. Delegația moldovenească a fost condusă de Valeriu Ostalep, Viceministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene. În cadrul reuniunii, au fost abordate mai multe subiecte, precum: evoluțiile recente în problema transnistreană, activitatea Misiunii UE la frontiera moldo-ucraineană (EUBAM) și relațiile RM-UE. În special, oficialul moldovean a reiterat angajamentul autorităților moldovenești pentru aplicarea standardelor europene și dezvoltarea noilor dimensiuni de colaborare cu UE, apreciind recentele Concluzii ale Consiliului UE privind Republica Moldova, care deschid noi perspective pentru elaborarea și adoptarea unui nou acord juridic RM-UE în baza rezultatelor Raportului de Progres (care vor fi făcute publice în Aprilie 2008). În același timp, participanții la reuniune au subliniat importanța continuării procesului de reformare internă în conformitate cu standardele Consiliului Europei și OSCE, în spiritul rezultatelor înregistrate de Republica Moldova în procesul de implementare a Planului de Acțiuni RM-UE.
Conferință internațională
În perioada 26–27 martie, la Chișinău și-a desfășurat lucrările conferința "Reglementarea conflictului transnistrean în contextul europenizării Republicii Moldova" (vezi partea dedicată problemei transnistrene) la care au participat mai mulți oficiali europeni, printre care șeful Delegației Comisiei Europene la Chișinău Cesare de Montis, euro-parlamentara din Estonia Marianne Mikko, sub-secretarul Ministerului Afacerilor Externe al Lituaniei, ygimantas Pavilionis. În una din intervențiile sale, Cesare de Montis a subliniat că Comisia Europeană deja deține mandatul pentru începerea negocierilor privind elaborarea unui nou cadru legal cu Moldova. Însă conținutul noului acord va depinde de mai mulți factori, cum ar fi:
Republica Moldova-România
România negociază cu Republica Moldova un acord pentru reluarea micului trafic de frontieră.
Potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Afacerilor Externe al României, la 26 martie, România a transmis Republicii Moldova proiectul Convenției privind micul trafic la frontiera intre România si Republica Moldova[1]. Convenția pe care România dorește să o încheie cu Republica Moldova va permite cetățenilor din cele două țări, care locuiesc într-o zonă bine definită din apropierea graniței comune să circule, în zona respectivă din cele două țări, fără vize sau pașapoarte, numai pe baza unor permise speciale eliberate de autoritățile competente. România a propus ca zona de referință, atit în Republica Moldova cît și în România, să se întindă pînă la 50 de kilometri de frontiera comună, ceea ce constituie distanța maxima permisă de reglementările europene. Intrarea în vigoare a convenției respective va facilita circulația în România pentru un mai mare număr de cetățeni ai Republicii Moldova. Ministerul Afacerilor Externe al României a anunțat că proiectul unui acord similar privind micul trafic de frontieră va fi transmis în curînd și Ucrainei, pentru începerea negocierilor.
Republica Moldova – Slovenia
În perioada vizată, Vicepremierul Andrei Stratan, Ministul Afacerilor Externe și Integrării Europene a avut o întrevedere cu E.S. Primoz Seligo, Ambasadorul Republicii Slovenia în Republica Moldova cu sediul la Kiev. Principalele subiecte abordate au fost integrarea europeană a Moldovei și viitorul relațiilor cu UE, precum și conflictul transnistrean. Ministrul moldovean a subliniat importanța adoptării unui nou cadru juridic în relațiile dintre Moldova și UE și a solicitat sprijinul Sloveniei, care deține la moment președinția Uniunii Europene, în includerea subiectului viitoarelor relații moldo-comunitare pe agenda reuniunii Consiliului Afacerilor Generale și Relații Externe al Miniștrilor Afacerilor Externe ai UE din 28 aprilie 2008.
Republica Moldova – Italia
Tot în aceeași perioadă, Vicepremierul Andrei Stratan, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene a avut o întrevedere și cu E.S. Daniele Mancini, Ambasadorul Republicii Italiene în Republica Moldova, cu sediul la București, în cadrul căreia a solicitat sprijinul Italiei în examinarea viitoarelor relații ale Moldovei cu UE după finalizarea Planului de Acțiuni RM-UE, care se planifică a avea loc la reuniunea Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe al Miniștrilor Afacerilor Externe ai UE din 28 aprilie 2008.
Republica Moldova – Israel
Pe parcursul perioadei vizate Valeriu Ostalep, Viceministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene, a efectuat o vizită în Statul Israel. În cadrul vizitei, Valeriu Ostalep a discutat cu oficialii israelieni mai multe probleme de colaborare bilaterală, inclusiv deschiderea unei misiuni diplomatice a statului Israel la Chișinău, și a semnat Programul de cooperare în domeniul culturii, educației și științei între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Statului Israel pentru anii 2008–2011. Unul din avantajele acestui Program este includerea Moldovei în lista statelor care beneficiază din partea Israelului de burse de studii superioare, post-universitare și de cercetare științifică în instituțiile de profil.
Cooperarea multilaterală
Republica Moldova – Consiliul Europei
Decizii ale CEDO
În perioada de referință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat 3 hotărîri împotriva Moldovei, în cauzele: Dacia SRL c. Moldovei; Roșca, Secăreanu ș.a. c. Moldovei; Vacarencu c. Moldovei. În aceste cauze Moldova a fost condamnată pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil, dreptului la proprietate, dreptului la libera întrunire, și a dreptului la protecția proprietății. În cauza Dacia SRL c. Moldovei, reclamantul a cerut compensații de circa 2,3 mln. euro. CEDO nu s-a pronunțat încă pe marginea pretențiilor financiare și a recomandat părților să încerce să ajungă între timp la o soluție amiabilă. În cazul celorlalte 2 dosare, Moldova va trebui să plătească despăgubiri financiare în valoare de 16 950 euro (aprox. 275 950 lei).
Congresul al VI-lea al PCRM și primele lui consecințe
Igor Boțan
I. Centralismul democratic vs. comunismul liberal
Congresul al VI-lea al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) din 15 martie 2008 a lăsat impresii mixte. Pe de o parte, nu se poate nega că la congres s-au produs schimbări cardinale:
Pe de altă parte, în pofida lucrurilor menționate, persistă constant senzația că puțin ce s-a schimbat după congres. Toată schimbarea și modernizarea, se pare, s-a redus la formula – "alte măști, aceeași piesă". Asta mai cu seamă că regizorii și principalii actori au rămas aceiași – Președintele Vladimir Voronin și consilierul său principal Mark Tkaciuk. În acest sens, "schimbarea la față" a CPE are mai degrabă menirea să excludă orice întrebări incomode sau reproșurile către liderul PCRM privind evoluția de mai departe a formațiunii. Într-adevăr, cum ar putea persoanele foarte tinere și neexperimentate, care i-au înlocuit în CPE pe "monștrii sacri", fondatori ai formațiunii, să se îndoiască de corectitudinea noului curs al partidului? Dimpotrivă, ei pot avea doar "sentimentul gratitudinii" pentru promovarea atît de rapidă în ierarhia partinică. Și apoi, ce ar putea întreba membrii noii componențe a CPE cărora, dacă li s-ar organiza un examen la "comunismul științific", ar pica, probabil, cu toții, evident, cu excepția autorului noului program al partidului, exegetul – Mark Tkaciuk.
În privința deschiderii și transparenței de care s-a dat dovadă la congresul PCRM, se poate afirma că a fost, fără îndoială, o acțiune de PR reușită, un show foarte bine regizat, toate aranjamentele fiind făcute în avans. În astfel de condiții, ar fi fost straniu să nu se utilizeze tehnicile de lustruire a imaginii prin transmiterea lucrărilor congresului on-line "pentru prima oară în istoria Moldovei". Astfel, cei peste 10 mii de observatori au putut urmări on-line cum: toate rapoartele au fost de rutină, fără să dezbată în contradictoriu clauzele din raportul de bază; toate deciziile au fost votate în unanimitate; pentru funcția de președinte a partidului se înaintează o singură candidatură, care se votează în unanimitate. Exact ca la congresele PCUS. În același timp, nimeni nu poate nega faptul că lucrurile s-au schimbat dramatic față de Congresul al V-lea din decembrie 2004, cînd, sub povoara problemelor interne, lucrările congresului fuseseră secretizate la modul practic.
Principala impresie lăsată de congresul al VI-lea este nesinceritatea evaluării situației social-politice, făcută de liderii PCRM. E de înțeles, cînd se face propagandă pentru cei din afara partidului, dar atunci cînd se face propagandă în loc de analiză pentru proprii membri, iese la iveală neîncrederea în temeinicia convingerilor lor. Afirmînd că în raporturile cu opoziția "lupta se dă între negru și alb", că foștii guvernanți de pînă la 2001 au realizat doar lucruri proaste, iar comuniștii fac doar lucruri bune, liderul PCRM uită că propriii membri de partid țin bine minte cine: a boicotat toate reformele anilor 90; a inițiat referendum împotriva proprietății private asupra pămînului; a promis să construiască comunismul în Moldova în baza marxism-leninismului; a insistat asupra oferiri statutului de partea egală Tiraspolului în raporturile cu Chișinăul, amenințîndu-l pe fostul Președinte Lucinschi cu retragerea suportului dacă nu acceptă această abordare; a promis alipirea Republicii Moldova la Uniunea Rusia-Belarus etc.
Stigmatizînu-și oponenții și învinuindu-i că "ei nu au iertat nimic și nu au învățat nimic", liderii PCRM parcă ar fi vorbit de ei însăși. Un singur exemplu: înainte de a acuza fostele guvernări de deindustrializarea Republicii Moldova, ei ar fi putut face un sondaj între participanții la congres, pentru a afla: cîți din ei au în posesie televizoare, mașini de spălat și frigidere moldovenești sau produse în CSI, preferindu-le față de cele occidentale; cîți din ei au venit la congres cu automobile produse în CSI; ce computere au pe birourile lor, nu cumva produse, de asemenea, în țările CSI? Răspunsurile la aceste întrebări foarte simple ar fi contribuit la completarea părții analitice a raportului de bază, prezentat congresului, mai cu seamă că în el se menționează factorii obiectivi care au condus la prăbușirea comunismului în URSS. Înapoierea tehnologică a fost unul din factorii căderii comunismului, iar dacă e așa, de ce se varsă "lacrimi de crocodil" pe urma deindustrializării, mai cu seamă că anume PCRM, deplîngînd la acea etapă cu înverșunare "distrugerea Patriei socialiste", s-a opus reformelor în perioada cînd mai putea fi reformat și modernizat ceva.
În acest sens, este o mare scăpare că în raportul de bază, în alte rapoarte, precum și în noul program se evită a răspunde la întrebarea – de ce a renunțat PCRM la edificarea comunismului în Republica Moldova, așa cum prevedea programul în vigoare pînă la 15 martie 2008? Cine poartă răspundere pentru faptul că în programul precedent a fost fixat drept scop strategic un lucru irealizabil? Sau poate scopul irealizabil a fost doar o simplă momeală pentru o populație profund dezamăgită de reformele boicotate de PCRM, o unealtă pentru "psihoterapie socială" aducătoare de profit electoral?
Răspunzînd la întrebările formulate, se poate afirma că modernizarea PCRM este, de fapt, renunțarea tacită la niște obiective irealizabile și îmbrățișarea altora. Menționarea eclectismului noului program al PCRM a devenit deja un lucru comun, deși stabilirea, "pentru prima oară în istoria Moldovei", a scopului programatic de tranziție spre societatea postindustrială, este lăudabil. În linii mari, acest element de "inovație" nu este altceva decît o expunere adaptată a așa-numitei "Strategii de la Lisabona" a Consiliului European. Strategia respectivă fixa drept sarcină primordială pentru UE – să dețină către 2010 întîietatea în lume și calitatea "celei mai competitive și cea mai dinamice economii bazate pe cunoștințe". În acest context, Banca Mondială (BM) a recomandat statelor în curs de dezvoltare să se ralieze la obiectivele menționate pentru a evita aprofundarea rămînerii în urmă a țărilor în curs de dezvoltare față de cele avansate. Astfel, noul program al PCRM vine, de fapt, să răspundă pozitiv îndemnului Băncii Mondiale și să se ralieze obiectivelor UE. Cum PCRM și liderul acestuia promovează prin noul program politic abordările inovatoare, ar trebui totuși ca acest lucru să fie făcut cu o minimă doză de sinceritate și decență. Se are în vedere că atunci cînd liderii PCRM afirmă că formațiunea lor ar fi fost singura care a depășit faza retorică și "pentru prima oară" a oficializat obiectivul integrării europene în programul guvernare, spun neadevăruri. E ușor de verificat că pînă la PCRM două alte guverne – Ciubuc II și Sturza, au avut printre obiectivele programatice – integrarea în UE. În acele perioade, PCRM se opunea cu vehemență acestui obiectiv, pledînd pentru Uniunea Rusia-Belarus, cu care a și venit la guvernare în 2001. PCRM a îmbrățișat ideea pro-europeană abia după ce valurile de extindere ale UE au căpătat contururi dificil de contestat, iar Rusia își anunțase intenția de "monetizare a relațiilor" în spațiul CSI.
Astăzi majoritatea partidelor, de orice orientare doctrinară, subscriu scopului integrării europene și implicit, edificării societății postindustriale, pe care o promovează Strategia de la Lisabona a UE. PCRM nu e original întru totul nici în privința sarcinilor intermediare: a) promovarea politicii investițiilor sociale crescînde și edificarea unui stat social; b) crearea unui climat de afaceri favorabil și în afirmarea unei economii deschise, orientate spre inovare; c) formarea unei democrații multinivel; d) sporirea competitivității statului; e) adoptarea pe termen lung a principiilor fundamentale ale securității (neutralității permanente, integrității teritoriale și deschiderii pentru integrare). Cu excepția unor lucruri foarte specifice, majoritatea partidelor de orice orientare ar subscrie acestor sarcini. Ceea ce deosebește PCRM de alte partide din țară și din afară rezidă, probabil, în intenția declarată de a edifica democrația multinivel. E dificil a explica ce ar putea însemna aceasta, dar judecînd după moștenirea PCRM și după comportament, ar putea fi ceva foarte apropiat de "cercurile concentrice" ale "centralismul democratic". Dacă n-ar fi așa, atunci s-ar pierde cu desăvîrșire orice continuitate în evoluția PCRM. Pentru a face lumină în acest domeniu, liderii PCRM au invitat la congres savanți renumiți de la Moscova, care au avut și misiuni propagandistice. Unii dintre aceștia sînt tocmai specializați în studierea societății postindustriale. Ponderea autorității lor a trebuit, probabil, să înăbușe îndoielile "gărzii vechi" vis-a-vis de noul curs al formațiunii. Apropo, este o tactică care a mai fost utilizată de Președintele Voronin în 2001, după ce la plenara din iunie în rîndurile membrilor de partid au apărut nemulțumiri în privința abaterii de la cursul edificării comunismului. Atunci șeful statului a avut inspirația să-l convingă pe Președintele Chinei, Jiang Zemin, aflat în vizită la Kiev, să poposească pentru cîteva ore și la Chișinău. După vizita de pomină, camarazii Președintelui Voronin au trebuit să se lase convinși că liderul lor edifică în Moldova un socialism reformator de sorginte chineazească. Revenind la actualitate, s-ar putea afirma că oaspeții moscoviți au avut, probabil, misiunea să-i convingă pe "comuniștii ortodocșii" din Moldova că liderul lor, Vladimir Voronin, a pus bazele "comunismului liberal". Judecînd după aparențe, succesul a fost uluitor. Rămîne de explicat care este totuși diferența dintre "centralismul democratic" și "liberalismul comunist". Impresia este că, mai degrabă, e vorba de sinonime. Centralismul se potrivește cu comunismul, iar democratic cu liberal.
Un lucru a rămas neclarificat de către savanții moscoviți – dacă proletariatul cunoștințelor, care este excesiv de stratificat, are conștiință de sine și dacă acesta are nevoie de un partid cum e PCRM, care să fie în avangarda apărării intereselor lor. Deocamdată, însă PCRM rămîne partidul Președintelui Vladimir Voronin, oricare ar fi măsurile anunțate de reformare și modernizare și indiferent dacă își va schimba denumirea de Partidul Comuniștilor în, să zicem, partid hiperliberal sau mișcare anarho-sindicalistă etc.
II. Guvernul Tarlev – prima victimă a congresului modernizator
Un răspuns elocvent la întrebarea referitoare la modul în care s-a modernizat PCRM după cel de al VI-lea congres ni-l oferă modalitatea în care s-a văzut obligat să-și prezente demisia Premierul Tarlev. Oricît s-a străduit ex-premierul să-și ascundă mîhnirea pentru "decizia benevolă" (probabil a Președintelui Voronin) de a-și prezenta demisia, acest lucru nu i-a reușit. Nici nu merita să se căznească. Prea multe "accidente" s-au produs simultan pentru a crede că ele chiar au fost spontane: ex-premierul a decis spontan să-și prezinte demisia după ce doar trei zile mai înainte congresul partidului de guvernămînt, la care a participat și Tarlev în calitate de invitat, a remarcat succesele acestuia din ultimii șapte ani; la fel de spontan șeful statului a participat la ședința Guvernului în cadrul căreia Premierul a decis să-și anunțe demisia; în sfîrșit, în mod spontan șeful statului avea semnat decretul de decorare a ex-premierului cu cea mai înaltă distincție a statului – Ordinul Republicii. Toate aceste "accidente" ne fac să ne întrebăm – în ce constă totuși stilul nou, modern al PCRM dacă deciziile se iau, de fapt, în stilul "centralismului democratic"?
Ironia sorții este că Președintele Voronin a procedat în cazul demiterii premierului Tarlev la fel ca și în cazul a zeci de miniștri din cabinetul acestuia. A devenit o tradiție că atunci, cînd realizează remanieri, îi demite pe miniștri fără ca aceștia să știe pentru ce și fără a fi consultați de Premier. Acest lucru a ieșit în evidență cînd unii dinte cei demiși aflau despre asta de la jurnaliști. Și asta în pofida faptului, că în conformitate cu articolul 98 alin.(6) din Constituție "în caz de remaniere guvernamentală … Președintele Republicii Moldova revocă și numește, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului". Și articolul 6 din Legea Guvernului prevede că demisia Guvernului se prezintă Parlamentului. Modalitatea în care s-au produs remanierile și demisia Guvernului indică asupra faptului că principul "centralismului democratic" a fost extins și asupra raporturilor Președinției cu Guvernul, deciziile fiind formalizate ulterior, în caz de necesitate, pentru a le conforma normelor constituționale. Aceste detalii puteau fi omise, dacă șeful statului nu ar fi insistat că prezentarea "benevolă" a demisiei ex-premierului Tarlev "este o inovație în viața politică moldovenească". Cum "diavolul e ascuns în detalii", iar șeful statului le evită, merită arătat că, și în acest caz, domnia sa nu are dreptate de două ori. În primul rînd, din exemplele de mai sus se vede clar că ex-premierul a fost convins să-și prezinte demisia. În al doilea rînd, primul care și-a prezentat "benevol" demisia a fost totuși ex-premierul Ion Ciubic. El a fost cel care la 30 ianuarie 1998 infirma în public zvonurile despre demisia sa, pentru ca peste două zile, la 1 februarie, să-și anunțe demisia într-o conferință de presă. Motivul invocat atunci a fost că nu mai poate conduce "Guvernul algoritmic" al Alianței pentru Democrație și Reforme (ADR). Curios, dar ADR-ul a sucombat după demisia ex-premierului Ciubuc.
Deși demisia Guvernului Tarlev i-a luat pe toți prin surprindere, pentru aceasta existau temeiuri:
Factorii de mai sus arată, oarecum, că Guvernul trebuia să cadă. Probabil, nu putea cădea imediat după alegerile locale și în perioada pregătirii congresului. Nu ar fi ieșit bine ca un raport plin de menționări a realizărilor să fie citit pe fundalul demiterii Guvernului. După congres, demiterea poate fi interpretată drept consecință directă a acestuia și un semnal că modernizarea este în curs de realizare.
III. Guvernul Greaceanîi – o acțiune reușită de imagine
Modul în care a fost selectată și instaurată noua componență a Guvernului indică asupra unei strategii reușite de imagine în vederea alegerilor parlamentare din 2009. Victoria oponenților PCRM la alegerile pentru funcția de Guvernator al Găgăuziei în decembrie 2006 și la alegerile pentru funcția de primar de Chișinău în iunie 2007 a pus în evidență necesitatea schimbării. Prin schimbarea Guvernului, PCRM a arătat că știe să răspundă prompt necesităților evidente. Mai mult, învățînd din experiența opoziției, conducerea PCRM și-a promovat propria strategie de "schimbare la față", cu elemente de originalitate. Nu s-a mers pe calea replicii simetrice opoziției, prin înaintarea la funcția de premier a unei persoane foarte tinere, deși, în noul Guvern, sînt miniștri în funcții cheie de vîrstă comparabilă cu cea a "simbolului schimbării" – primarul de Chișinău, Dorin Chirtoacă.
Instaurarea unui Guvern condus de o doamnă – Zinaida Greceanîi, este o inovație, care doar s-a accentuat, atunci cînd domnia sa a propus ca alte cinci doamne să facă parte din cabinetul de miniștri. Printre avantajele inovației este că ia în considerație necesitatea asigurării continuității în munca Guvernului, lucru extrem de important într-un an preelectoral. Mai mult, inovația are la bază meritocrația. Astfel, Premierul Zinaida Greceanîi posedă experiența necesară, fiind membru al Guvernului de șase ani, dintre care doi ani și jumătate în funcția de prim-vice-prim ministru. Ea a coordonat elaborarea a două documente strategice de ultimă oră, care sînt pe agenda Guvernului și se implementează deja – Strategia Națională de Dezvoltare (SND) pentru anii 2008 -2011 și Programul "Compact", menit să contribuie la reabilitarea unor elemente de infrastructură. Din aceste considerații, era evident că la baza noului programului de guvernare vor fi puse elaborările celor două documente menționate mai sus. În acest context, criticele aduse de către opoziție programului noului Guvern nu sînt tocmai relevante. SND elaborată sub conducerea noului premier timp de mai bune de un an, cu participarea unui șir de experți din Statele Baltice și cele din Grupul de la Vișegrad, are și un plan de acțiuni. Este curios că doar prin instaurarea Guvernului Greceaniî a fost deja atins unul dinte obiectivele SND – ridicarea ponderii femeilor în organele centrale de adoptare a deciziilor pînă la 30%.
Tot din arsenalul acțiunilor de imagine face parte și scoaterea din Guvern a două figuri foarte importante – ministrul de Interne, Gheorghe Papuc și ministrul Dezvoltării Informaționale, Vladimir Moldojen. Ambii au avut imaginea unor persoane devotate și foarte apropiate de Președintele Voronin. La fel, ambii au avut o imagine foarte proastă în mass-media. Ex-ministrul Papuc chiar a fost implicat în conflicte cu presa. Cel mai interesant lucru ține de soarta de mai departe a celor doi. De obicei, Președintele Voronin "nu-i lasă pe drumuri" pe foștii subalterni fideli, iar funcțiile ce vor fi oferite acestora vor permite să observăm dacă ei sînt trecuți în rezervă ori rămîn în primul eșalon, colaborînd "din umbră".
Figurile vice-premierilor vorbesc destul de elocvent despre ceea la ce ne putem aștepta. Blocul economic va fi condus de prim-viceprim-ministru, ministru al Economiei si Comertului, Igor Dodon, un alt responsabil pentru elaborarea SND. Acest bloc a fost întărit prin numirea în funcția de ministru al Finanțelor a Marianei Durleșteanu, fost vice-ministru în acest minister, iar apoi ambasador al Republicii Moldova la Londra, persoană de încredere a Premierului, dar și înalt apreciată de Voronin (cîțiva ani în urmă i-a conferit o distincție de stat).
Responsabil pentru blocul social și cel strategic al învățămîntului a rămas viceprim-ministrul Victor Stepaniuc. Acesta este o figură emblematică a "gărzii vechi" a PCRM, preocupată de educația patriotică. Probabil, Stepaniuc împreună cu noul ministru al Educației și Tineretului, Larisa Șavga, vor încerca să aducă la un sfîrșit elaborarea Codului Educației și să organizeze manifestările legate de "Anul Tineretului", decretat astfel de șeful statului. Opoziția îl suspectează pe Victor Stepaniuc că ar încerca să ideologizeze învățămîntul. Este interesant că persoane din mediul academic, afiliat ideologic lui Stepaniuc, au publicat recent articole extrem de denigratoare la adresa fostului ministru al Educației și Tineretului, Victor Țvircun, învinuind-l de promovarea în învățămînt a unor politici pro-românești.
Aceleași cercuri l-au atacat foarte dur și pe viceprim-ministrul, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Andrei Stratan, care a fost învinuit de promovarea unei politici externe anti-rusești, pentru ca a numit într-un context anume trupele ruse din Transnistria drept "trupe de ocupație", asupra retragerii cărora a insistat constant. Andrei Stratan a fost menținut în funcție, însă au existat speculații că el ar fi putut fi sacrificat de către Președintele Voronin sub presiunile "gărzii vechi" și în semn de reînnoire a relațiilor moldo-ruse.
IV. Concluzii
La această ediție au contribuit:
|
Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT" Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei | e-mail: [email protected] |