ADEPT: Asociația pentru Democrație Participativă    Asociația pentru
    Democrație
    Participativă
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.e-democracy.md
Originalul: /e-journal/20091231/index.shtml


e-journal, an.VII, nr. 150, 16–31 decembrie 2009

Activitatea instituțiilor publice

Relații externe

Studii, analize, comentarii

Activitatea instituțiilor publice

Parlament

1. Numiri. Demisii

Parlamentul a numit 6 membri ai Consiliului de Observatori al IPNA Compania "Teleradio-Moldova":

Legislativul a desemnat reprezentanți în Consiliul Superior al Procurorilor:

Marin Moloșag este numit prim-viceguvernator al BNM.

Victor Parlicov este numit șef al Consiliului de Administrație al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE).

Notă ADEPT: Numirea survine imediat după modificarea legislației în domeniu, care a transferat competențele de desemnare a conducerii ANRE de la Guvern la Parlament și au majorat numărul de membri ai Consiliului de Administrație al Agenției (la momentul numirii lui Parlicov, legea respectivă nu era publicată și respectiv, nu intrase în vigoare).

Parlamentul a luat act de cererea de demisie a deputatului Andrei Popov, ales din partea PDM și a declarat mandatul vacant.

Este aprobată componența nominală a delegațiilor Parlamentului RM la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și Comitetul Parlamentar de Cooperare RM-UE. În componența delegațiilor nu au fost incluși Vladimir Voronin și Grigore Petrenco, motiv care a generat protestele reprezentanților PCRM.

2. Acte legislative

Sînt adoptate definitiv principalele legi bugetare ale anului 2010:

Legea cu privire la gazele naturale și Legea cu privire la energia electrică. Legile creează cadrul necesar aplicării actelor comunitare în materie energetică și pentru ratificarea Tratatului de constituire a Comunității Energetice.

Legi pentru aderarea/ratificarea unor acte intenționale:

Legea pentru modificarea și completarea Legii cu privire la protecția socială specială a unor categorii de populație. Conform documentului, începînd cu 1 ianuarie 2010, compensații nominative pentru categoriile de populație prevăzute în respectiva lege nu se vor mai stabili, iar persoanelor cărora li s-a stabilit dreptul la compensații nominative pînă la 31 decembrie 2009 vor beneficia de acestea pînă la expirarea dreptului conform legislației, în modul stabilit de Guvern. Modificările sunt argumentate prin obiectivele Programului de stabilizare și relansare economică și Programul de eficientizare a sistemului de asistență socială, aprobat încă în anul 2007. Astfel, categoriile de persoane cărora li s-au stabilit compensații nominative, vor beneficia de acestea în continuare, pînă la încetarea dreptului, conform legislației, iar noii solicitanți vor putea aplica la ajutor social în condițiile Legii nr. 133-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social. Economiile preconizată prin respectivele modificări ar putea ajunge la circa 30 milioane lei anual.

Hotărîrea pentru aprobarea numărului de personal al Curții de Conturi. Este păstrat același număr de personal – 150 de unități, în pofida faptului că anterior se anunțase necesitatea unor optimizări serioase în cadrul organelor de control, iar activitatea Curții de Conturi este apreciată ca fiind puțin eficientă din aspectul sancționării celor culpabili și al prevenirii deturnării fondurilor publice.


Guvern

1. Numiri

Guvernul a desemnat 3 membri ai Comisiei de certificare de pe lîngă Ministerul Justiției:

Tudor BALIȚCHI este numit Director General al Serviciului Vamal.

Sergiu SÎTNIC este numit în funcția de director al Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației (ANRCETI). Sîtnic a mai exercitat funcția respectivă în perioada aprilie 2008 – august 20009, cînd a demisionat "la cerere".

Executivul a numit în funcții mai mulți viceminiștri, conducerea ministerelor și instituțiilor centrale subordonate executivului fiind practic, formată.

2. Hotărîri

Hotărîrea cu privire la crearea Consiliului Național pentru Participare. Este creat Consiliul, aprobată componența nominală a acestuia și Regulamentul de activitate.

Notă ADEPT: Consiliul are menirea să asiste Guvernul în procesul de elaborare, implementare și monitorizare a documentelor de politici, să asigure cooperarea între executiv și societatea civilă. O structură de acest gen a fost creată și în anul 2008, însă aceasta nu a funcționat, executivul renunțînd fără explicații la cooperarea în domeniu.

Hotărîrea cu privire la reorganizarea Direcției generale pază de stat a Ministerului Afacerilor Interne și secțiilor pază de stat teritoriale. În scopul eliberării MAI de funcții nespecifice ce nu sînt legate cu menținerea ordinii publice și apărarea drepturilor cetățenilor, subdiviziunea respectivă a Ministerului se reorganizează în întreprindere de stat.

Hotărîri pentru aprobarea unor regulamente:

Hotărîri privind alocarea mijloacelor financiare din Fondul de rezervă al Guvernului:

Hotărîrea pentru modificarea Hotărîrii Parlamentului cu privire la Comisia parlamentară de anchetă pentru elucidarea cauzelor și consecințelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009. În legătură cu necesitatea studierii unui volum mare de materiale, Parlamentul a decis prelungirea activității Comisiei pînă în luna aprilie 2010.

3. Ședințe. Decizii

Întîlnire cu membrii Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova (CNSM)

Discuția s-a axat pe problemele cu care se confruntă angajații din sectorul bugetar și cei din economia națională și pe necesitatea eficientizării dialogului dintre sindicate și Guvern. Primul-ministru a optat pentru instituirea unui parteneriat cu sindicatele și a salutat inițiativa CNSM de a redimensiona formatul tripartit de dialog (Sindicate, Patronate, Guvern) în scopul eficientizării acestuia. Referindu-se la majorarea salariilor angajaților din sectorul bugetar, Prim-ministrul a menționat că aceasta se va face în dependență de resursele bugetului de stat și de dezvoltarea economiei naționale. În același timp, Premierul a evidențiat necesitatea ameliorării sistemului de administrare fiscală și reformării sistemului de pensionare, măsuri care urmează a fi coordonate cu partenerii sindicali.

Întrevedere cu membrii Confederației Naționale a Patronatului

Participanții s-au referit la un șir de probleme cu care se confruntă reprezentanții sectorului real al economiei, inclusiv: coordonarea insuficientă între autoritățile responsabile de elaborarea și promovarea politicilor și patronate în procesul elaborării și adoptării bazei normative care reglementează activitatea întreprinderilor, imperfecțiunea sistemului fiscal și a politicii tarifare, protejarea pieței interne și lupta cu comerțul ilicit, necesitatea reglementării tehnice a produselor și mărfurilor, condițiile nefavorabile de creditare a sectorului real al economiei. Prim-ministrul a salutat inițiativa membrilor CNPM privind extinderea și aprofundarea colaborării între Guvern și Patronat, menționînd, totodată, că aceasta urmează să includă și reprezentanții organizațiilor sindicale, pentru a asigura echilibrul în realizarea obiectivelor comune. Prim-ministrul a propus convocarea unei ședințe comune cu participarea tuturor membrilor Executivului pentru a discuta problemele concrete și a prezenta propunerile respective întru depășirea lor.

Discuții cu Asociația Investitorilor Străini în Republica Moldova

Reprezentanții celor mai mari întreprinderi cu capital străin care activează în Republica Moldova au menționat faptul că, în ultima perioadă, se atestă o îmbunătățire vădită a situației în ceea ce privește condițiile investiționale, dar au semnalat unele probleme și impedimente birocratice în deschiderea și dezvoltarea afacerilor. Prim-ministrul Vlad Filat a subliniat importanța menținerii unui parteneriat eficient în procesul promovării investițiilor străine în Republica Moldova și a spus că menținerea taxei "zero" la impozitul pe venitul reinvestit pentru următorii doi ani vine să confirme intenția Guvernului de a facilita dezvoltarea businessului. Guvernul își va îndrepta eforturile spre înlăturarea tuturor factorilor care influențează negativ activitatea investitorilor străini în țara noastră. La propunerea Primului-ministru, participanții la întrevedere au convenit asupra convocării unor ședințe trimestriale, în cadrul cărora vor fi puse în discuție problemele existente, se va face evaluarea realizărilor și vor fi punctate obiectivele pentru perioada următoare.

Declarație privind relațiile cu NIT

Guvernul a difuzat o declarație prin care se arată surprins de modul în care postul de televiziune NIT și anumite forțe politice prezintă situația creată ca urmare a expirării contractului de arendă dintre Direcția Generală Clădiri a Aparatului Guvernului (actualmente Cancelaria de Stat) și întreprinderea mixtă "Noile Idei Televizate". Conform documentului, afirmațiile precum că postul TV NIT va ajunge în stradă după expirarea contractului sînt total nefondate, deoarece anterior, NIT a privatizat în același edificiu 1732,2 metri pătrați la prețul de 3637 lei pe metru pătrat. În condițiile în care contractul n-a fost prelungit, NIT urma să-și soluționeze din timp problema de spațiu. Guvernul își exprimă regretul vizavi de faptul că o simplă relație contractuală a fost transformată absolut nejustificat într-o situație cu conotație politică și afirmă că nu atentează la dreptul postului TV NIT de a-și desfășura activitatea și îi va acorda un termen rezonabil de timp pentru a soluționa problema spațiului.

Primul-ministru a participat la un șir de manifestații cu caracter public:


Președinție

1. Decrete

Alexandru LUNCARI și Mihail BODEAN au fost eliberați din funcțiile de directori adjuncți ai Serviciului de Informații și Securitate.

A fost abrogat decretul Președintelui Republicii Moldova din 21 aprilie 2009 privind constituirea Comisiei de stat pentru elucidarea cauzelor, condițiilor și consecințelor evenimentelor din 7–8 aprilie 2009, în legătură cu formarea Comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea cauzelor și consecințelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009.

Președintele interimar al Republicii Moldova a emis cîteva decrete privind conferirea distincțiilor de stat.

Notă ADEPT: În perioada septembrie-decembrie 2009, Președintele interimar Mihai Ghimpu a conferit peste o sută de distincții de stat, printre care:

În perioada martie 2001 – august 2009, Președintele RM, Vladimir Voronin, a conferit în total circa 2000 distincții de stat, dintre care: peste 600 ordine, peste 1050 de medalii și mai mult de 320 titluri onorifice. Conform Legii nr.1123 din 30.07.1992 cu privire la distincțiile de stat ale Republicii Moldova, tipul distincției de stat se stabilește în funcție de meritele persoanelor fizice și juridice cărora urmează să li se confere, iar conferirea lor se efectuează prin decrete ale Președintelui Republicii Moldova, în conformitate cu regulamentul aprobat de șeful statului. Regulamentul respectiv prevede că demersul cu privire la decorare se face organului sau organizației ierarhic superioare, de regulă, de către colectivul de muncă în care lucrează persoana propusă pentru decorare, iar candidaturile se examinează la adunarea colectivului de muncă. Decorarea cu distincții de stat poate fi efectuată de asemenea la propunerea autorităților publice, ministerelor, departamentelor, organelor supreme ale organizațiilor obștești, uniunilor de creație. Demersurile privind decorarea cu distincții de stat se coordonează cu primăria orașului sau consiliul raional, cu autoritățile centrale, care le examinează de comun acord cu comitetele sindicale republicane și, după coordonarea cu comisia permanentă respectivă a Parlamentului Republicii Moldova, le prezintă Președinției Republicii Moldova.


Relații externe

1. Integrare europeană

Reuniunea Consiliului de Cooperare RM-UE

Reuniunea s-a desfășurat pe 21 decembrie la Bruxelles, delegația Republicii Moldova fiind condusă de prim-ministrul Vlad Filat și Iurie Leancă, viceprim-ministru, ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene. Potrivit unui comunicat MAEIE, în timpul reuniunii, părțile au trecut în revistă mai multe subiecte legate de cooperarea moldo-comunitară: situația în domeniul justiției, respectarea drepturilor omului, rezultatele colaborării economice și sectoriale etc. De asemenea, a fost discutată și problematica transnistreană. La sfîrșitul reuniunii, părțile au semnat o declarație comună, din care pot fi evidențiate următoarele:

Totodată, a fost semnat un Memorandum de înțelegere privind acordarea de către UE a asistenței consultative Guvernului Republicii Moldova. UE va delega un grup de consilieri de rang înalt în instituțiile-cheie ale Republicii Moldova, care vor ajuta autorităților moldovenești să avanseze în realizarea reformele democratice și economice necesare pentru integrarea sa europeană. Potrivit prim-ministrului Vlad Filat, această reuniune a consemnat deschiderea UE față de RM și disponibilitatea UE de a sprijini Moldova în procesul valorificării plenare a noilor posibilități de apropiere de obiectivul integrării europene.

Moldova – membră a Comunității Energetice Europene

La 18 decembrie 2009, în cadrul celei de-a VII-a Reuniuni a Consiliului Ministerial al Comunității Energetice, care a avut loc la Zagreb, Croația, a fost aprobată aderarea Republicii Moldova și a Ucrainei la Comunitatea Energetică Europeană. Aderarea va fi efectivă doar dacă Moldova și Ucraina vor depăși lacunele din legislația națională privind gazele naturale și vor ajusta prevederile acesteia la cerințele Acquis-ului comunitar. Potrivit Comisarului European pentru Energie, Andris Piebalgs, aderarea Moldovei și Ucrainei la Comunitatea Energetică va cataliza reformele din sectorul energetic al acestor țări și va spori securitatea lor energetică.

2. Cooperare bilaterală

Republica Moldova – România

Consumarea alegerilor prezidențiale din România și desemnarea noului guvern al României, a adus o mai mare claritate în relațiile moldo-române. La scurt timp, după desemnarea guvernului Boc, prim-ministrul moldovean Vlad Filat și ministrul afacerilor externe, Iurie Leancă au purtat discuții telefonice cu omologii săi români, respectiv prim-ministrul român Emil Boc și ministrul român de externe, Teodor Baconschi, despre prioritățile curente ale relațiilor bilaterale. Pe de altă parte, guvernul Republicii Moldova dispus pregătirea documentelor necesare pentru îndepărtarea gardului de sîrmă ghimpată de la hotarul cu România și a aprobat o hotărîre de deschidere a Consulatului General al R. Moldova în Iași.

Republica Moldova – Ucraina

La 17 decembrie, ministrul ucrainean de externe, Piotr Poroșenko a efectuat o vizită-fulger la Chișinău, unde s-a întîlnit cu omologul său moldovean, Iurie Leancă și prim-ministrul Vlad Filat. Pe agenda discuțiilor s-au aflat mai multe subiecte de interes comun în planul relațiilor bilaterale: demarcarea hotarului moldo-ucrainean, soluționarea conflictului transnistrean, cooperarea în cadrul GUAM, precum și în cadrul Parteneriatului Estic. În timpul întrevederii, miniștrii au făcut o trecere în revistă a relațiilor moldo-ucrainene și au convenit asupra începutului procesului de demarcare al hotarului moldo-ucrainean pe porțiunea transnistreană. Totodată, a fost semnată o adresare comună către dna Catherine Ashton, Vice-președinte al Comisiei Europene, Înalt Reprezentant pentru Relații Externe și Politica de Securitate, prin care este anunțată intenția părților de a crea euroregiunea "Nistru" și se solicită susținerea corespunzătoare financiară și tehnică în cadrul Parteneriatului Estic. În timpul vizitei a fost semnat și Acordul de colaborare pentru asigurarea drepturilor minorităților naționale, miniștri au discutat despre

Pe 28 decembrie, a început procesul de demarcare al hotarului moldo-ucrainean prin plasarea primului stîlp de hotar în prezența delegațiilor oficiale ale ambelor state, precum și a reprezentanților Uniunii Europene.

Republica Moldova – China

Pe 17 decembrie, prim-ministrul Vlad Filat și Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Populare Chineze în R. Moldova, Shi Longzhuang au semnat un Acord privind cooperarea economică și tehnică dintre guvernele celor două țări. În baza acestui acord, Guvernul Chinei va oferi Republicii Moldova un grant nerambursabil în valoare de 20 milioane yuani (circa 3 mln dolari SUA) sub formă de asistență tehnică. Domeniile care vor beneficia de acest grant vor fi stabilite ulterior împreună cu partea chineză. Se preconizează că această asistență va fi direcționată spre acoperirea cheltuielilor de participare la expoziția mondială de la Shanghai din 2010 și pentru promovarea vinurilor moldovenești pe piața chineză. Totodată, continuă negocierile legate de semnarea Acordului de împrumut în valoare de 1 miliard de dolari SUA pentru Moldova din partea Guvernului Chinei.

Notă ADEPT: Eforturile Chinei de intensificare a relațiilor cu noul guvern de la Chișinău se încadrează în actuala strategie a Chinei de consolidare a relațiilor comerciale cu statele Europei Centrale și de Est. În același timp, grantul nerambursabil pe care-l oferă China Moldovei poate fi interpretat drept acțiune premergătoare pentru semnarea Acordului de împrumut de 1mld dolari SUA, care este o măsură ce se încadrează în actuala strategie a Chinei de diversificare a rezervelor sale valutare.


Studii, analize, comentarii

Anul politic 2009
Igor Boțan, 30 decembrie 2009


1. Cine începe cu farse, termină cu "inima zdrobită"?..

De obicei, evenimentele tragice au reverberații în formă de farse. Privite prin această optică, evenimentele din Republica Moldova au avut în anul 2009 o succesiune inversă. Anul a început cu o farsă, dar s-a terminat cu o constatare tragică – ex-președintele Vladimir Voronin și aderenții Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), pe care îl conduce, au ajuns la sfîrșit de an cu "inima zdrobită".

Așadar, primul eveniment de rezonanță, dar și de augur, al anului politic 2009 a avut loc la 15 ianuarie, imediat după terminarea sărbătorilor de iarnă. În acea zi de pomină Procurorul General, Valeriu Gurbulea și vice-ministrul Afacerilor Interne, Valentin Zubic, s-au produs în calitate de showmen, anunțînd opinia publică că ar fi în posesia unor probe, potrivit cărora, unul din liderii opoziției, Serafim Urechean, ar fi pus la cale asasinarea vice-președintelui Parlamentului, Iurie Roșca. Programat pentru ajunul demarării oficiale a campaniei electorale pentru alegerea Parlamentului, evenimentul în cauză trebuia, probabil, să zguduie opinia publică prin prezentarea opozanților PCRM drept neoameni, dar și drept netoți, pe care nici măcar nu-i duce capul să angajeze un killer capabil să-și îndeplinească misiunea pînă la capăt. Sub povara crimei pe care s-ar fi angajat s-o comită, "inima zdrobită" a killerului n-a rezistat, determinîndu-l să se pocăiască, lăsînd pinkerton-ilor moldoveni o scrisoare de mea culpa cu numele angajatorilor criminali.

Pînă la acel moment, practic, toți liderii partidelor politice cu un rating peste 2% aveau deschise cauze penale pentru tot felul de crime presupuse: Serafim Urechean – 4 cauze penale; Vlad Filat – 3; Dorin Chirtoacă – 3, etc., dar nici o cauză nu avea caracter de șoc. De acea, guvernanții au avut, probabil, nevoie de o abordare novatoare, care să dea o lovitură zdrobitoare opoziției. Așa a demarat campania pentru alegerea Parlamentului, campanie care trebuia să asigure cu orice preț triumful PCRM pentru ca acesta să nu aibă nevoie de suportul opoziției la design-ul noii puteri.

Ironia sorții a vrut însă ca la alegerile din 5 aprilie PCRM să nu-i ajungă doar aproximativ două sutimi de procente de voturi pentru obținerea celui de al 61-lea mandat din 101, necesar pentru a încheia procedura de renovare a guvernării PCRM. Hărțuirea și prezentarea de către propaganda PCRM a liderilor opoziției drept neoameni și criminali i-a determinat pe liderii opozanți să decline orice aranjamente politice cu PCRM în vederea alegerii șefului statului. În consecință, au fost provocate alegeri parlamentare anticipate, pe care PCRM le-a pierdut la 29 iulie, iar formațiunile din fosta opoziție au constituit Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), de guvernămînt.

Este important că cele două campanii electorale parlamentare au contribuit în mod determinant la redimensionarea spectrului politic. Noua configurație politică nu este nici pe departe stabilă, însă are doi piloni de rezistență noi – Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) și Partidul Democrat din Moldova (PDM). Ambele formațiuni sînt plasate foarte convenabil – pe centru-dreapta și centru-stînga, de aceea nu este de mirare că sondajele de opinie din toamna lui 2009 au arătat că ele î-și alimentează rapid bazinele electorale din contul vecinilor imediați de pe eșichierul politic.

Una dintre cele mai importante concluzii a anului politic 2009, valabilă pentru confruntările politice din 2010, este că cea mai bună strategie pentru a învinge este să fii onest, să urmezi regulile bunului simț și normele legale. Doar atunci poți conta atît pe victorii tactice, cît și pe cele strategice. Exemplul PCRM trebuie să fie de învățătură pentru toți. Formațiunea a obținut la cele două alegeri din 2009 cîte ~50% și ~45%, dar nici o altă formațiune, nici măcar un deputat din altă formațiune, nu au dorit să accepte o cooperare cu PCRM. La ce bun să obții astfel de victorii zdrobitoare? Ca finalmente să rămîi cu "inima zdrobită"?

2. Provocările mileniului?..

În primul an al mileniului III Republica Moldova a stabilit un record absolut – pentru prima oară în istoria omenirii un partid comunist a acces la putere prin intermediul unor alegeri libere și corecte, nu prin lovitură de stat. Anul 2009 va fi, probabil, de asemenea, remarcat în analele mileniului III prin faptul că Republica Moldova a devenit prima țară din lume, cetățenii căreia au dat foc Parlamentului și Președinției chiar în ziua cînd au expirat exact opt ani de guvernare a liderului comunist, Vladimir Voronin. Sinistru de simbolic.

Rezultatele alegerilor din 5 aprilie i-au surprins pe mulți din cei care așteptau schimbarea. Pentru ei era inimaginabil că PCRM mai poate învinge cu un scor categoric după înfrîngerea la alegerile locale din 2007. Modul în care a fost desfășurată campania electorală și înclinația guvernanților spre fabricarea dosarelor și planificarea farselor politice i-a determinat pe liderii politici de opoziție, dar și pe mulți tineri, să protesteze împotriva presupusei fraudări a alegerilor.

Către sfîrșitul anului 2009 nimeni nu poate indica asupra unor documente sistematizate și oficializate măcar cumva, care ar conține dovada fraudării alegerilor în ziua votării. Cu toate acestea, miile și zecile de mii de protestatari care au improvizat după alegeri funerarele democrației moldovenești au fost îndreptățiți să protesteze împotriva abuzurilor administrative și a farselor politice puse la cale de guvernanți cu scopul discreditării opoziției și menținerii la putere cu orice preț.

Enigma revoltei din 7 aprilie a rămas nedescifrată și va rămîne, probabil, așa încă pentru mult timp. A rămas neclarificat: cine a deturnat o parte din protestatarii pașnici spre atacuri violente asupra edificiilor Președinției și Parlamentului; cine au fost instigatorii; de ce poliția nu a fost în stare să riposteze proporțional și adecvat cu scopul exclusiv de descurajare a instigatorilor; cine și în baza la ce a dispus vînătoare de tineri după ce evenimentele legate de devastarea edificiilor Președinției și Parlamentului se consumase; de ce comisia de stat pentru investigarea evenimentelor din 7 aprilie nu și-a îndeplinit misiunea, etc.

Lipsa răspunsurilor la aceste întrebări și înclinația demonstrată a guvernaților spre fabricarea farselor politice i-a determinat pe mulți cetățeni moldoveni să creadă că deturnarea protestelor pașnice din 7 aprilie a fost o încercarea a unor cercuri de la guvernare de a discredita opoziția și a o nimici în cadrul unei campanii gen: "Să ne apărat Patria!" Numai că farsa s-a terminat cu o tragedie autentică. Au fost zdrobite sediile Parlamentului și Președinției realmente și nu metaforic, precum inimile celor care aveau sarcina să asigure buna guvernare și neadmiterea distrugerii bunurilor publice.

3. "Planeta Moldova" a rămas pe harta lumii

Inventatorii proiectului "Planeta Moldova" nici nu bănuiau, cît de reușit reflectă realitățile autohtone. Din păcate, anul 2009 a făcut, practic, inutil proiectul respectiv, devenind cu neputință să discerni între evenimentele reale și cele imaginare, inventate. Cît face numai programul-manifest al Guvernului Greceanîi, care și-a stabilit drept sarcină primordială – neadmiterea dispariției Moldovei de pe harta lumii. Și iată că spre sfîrșitul lui 2009 PCRM nu mai e la guvernare de aproape o jumătate de an, iar Moldova e prezentă pe harta lumii!? Dacă e așa, atunci orice cetățean moldovean este îndreptățit să se întrebe – la ce bun mai poate servi o eventuală revanșa a PCRM dacă Moldova rămîne pe harta lumii și fără vegherea acestuia? Totuși, liderii PCRM își mai leagă speranțele de faptul că fobiile pe care le-au cultivat cu multă sîrguință în societate ar trebui să le provoace cetățenilor crize de nevroze sau chiar de psihoză în noaptea de Revelion 2010, cînd către popor se va adresa cu un mesaj de felicitare Președintele interimar, Mihai Ghimpu, declarat român și unionist!

Pînă atunci, ticurile nervoase ale PCRM se manifestă prin cererea permanentă a demiterii lui Mihai Ghimpu din funcția de Președinte al Parlamentului, deci și din cea de Președinte interimar al Republicii Moldova. Numai că Mihai Ghimpu este politicianul cu ași în mînecă. Primul as cu care a bătut cartea PCRM este că declarîndu-se român și unionist, afirmă că partidul pe care îl conduce nu este unionist și nu are sarcini statutare în acest sens. Mișcarea e puternică, fiindcă și electoratul unionist este mulțumit, avînd propriul exponent în două funcții supreme în stat, dar și Republica Moldova rămîne pe harta lumii în calitate de stat suveran și independent. Nu e nimic, uimitor, întrucît chiar PCRM a demonstrat că românii unioniști nu reprezintă vreun pericol pentru suveranitatea și independența Republicii Moldova. Dacă ar fi altfel, atunci liderul Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD), formațiune succesoare a Frontului Popular din Moldova, nu ar fi fost numit de Vladimir Voronin în funcția de vice-prim ministru, responsabil pentru coordonarea activității structurilor de forță.

În general, nu are Moldova atîtea probleme cîți ași în mînecă are președintele interimar Mihai Ghimpu pentru depășirea lor. În acest sens, degeaba a încercat mașina propagandistică revanșardă a PCRM să-l prezinte pe președintele interimar, Mihai Ghimpu, într-o lumină nefavorabilă. Chipurile nu ar fi luat în serios de către șefii statelor CSI, aceștia declinînd invitația să meargă în beciurile de la Cricova, sau că ar pune soarta Moldovei în pericol pe motiv că nici măcar nu a auzit de existența agenției de rating Fitch etc. Sigur, deocamdată Mihai Ghimpu ar pierde o competiție de imagine cu ex-președintele Vladimir Voronin. De exemplu, este puțin probabil ca lui Mihai Ghimpu să-i ajungă curaj să-l invite pe Vladimir Putin la Chișinău, iar apoi să-l telefoneze și să-i spună să stea acasă căci s-a răsgîndit. Și în privința radicalismului deciziilor Ghimpu i-ar pierde lui Voronin. În acest sens, Voronin fiind lider al unui partid comunist a avut curajul să declare revoluție liberală, dar cine ar crede că liberalul Ghimpu este capabil să declare revoluție comunistă? Un alt exemplu – Voronin s-a arătat dispus să verse vinul moldovenesc în Nistru după impunerea embargoului rusesc, iar Ghimpu n-a avut abilitatea măcar să le toarne pe degeaba același vin liderilor din CSI. Probabil, șefii de state CSI au refuzat invitația președintelui interimar, Mihai Ghimpu, gîndindu-se că n-a mai rămas vin în Moldova după amenințarea ex-președintelui Voronin de a-l vărsa pe tot în Nistru, sau s-o fi gîndit la calitatea proastă, căci cine ar vărsa un vin bun.

Unde ar putea concura Ghimpu cu Voronin pe picior de egalitate este sferele înalte ale arte, culturii, a aprecierii meritelor producătorilor de valori morale și spirituale. În acest domeniu ei chiar se completează reciproc, cum zic rușii: два сапога – пара! Respectiv, unul e de dreapta iar altul e de stînga. Mașina propagandistică a PCRM și unii comentatori malițioși i-au imputat lui Ghimpu lipsa de finețe în abordarea unor probleme delicate cum ar fi punerea în evidență a meritelor cetățenilor, faptul că ar "oferi ordine și medalii cu găleata". Dar asta este o manifestate a virtuții de a fi generos. Și ex-președintele Voronin i-a făcut în 2008 cadou omologului său rus două tablouri din impulsuri de generozitate. Ceva mai tîrziu s-a stabilit că tablourile sînt false, contrafăcute, dar asta nu mai contează, contează că a dorit să fie generos. Este adevărat că după acel gest moldovenii i-au devansat pe ciukci în topurile bancurilor rusești, iar președintele ucrainean chiar a început să-i numească moldoveni pe unii colaboratori cu capacități deosebite.

Orice s-ar zice, dar după venirea lui Mihai Ghimpu la cîrma țării, în 2009, viața a devenit mai veselă. Chiar și visele neprihănitului președinte interimar sînt pe măsura să ne smulgă un zîmbet, el fiind înduioșător atunci cînd le împărtășea jurnaliștilor visul ca Moș Crăciun să-i aducă o singură țigară pe care s-o fumeze și apoi să nu mai vrea. Știindu-i caracterul glumeț, am putea presupune că se gîndea la vreun cosiaciok, după care să-i mulțumească Moșului, decorînd Pomul de Crăciun cu Ordinul Republicii, evident, pentru contribuție deosebită la debarcarea regimului comunist și instaurarea liberalilor la guvernare. Și ar avea dreptatea fiindcă rolul Pomul de Crăciun nu a fost de ignorat. Din păcate, epoca populismului conifer s-a epuizat odată cu schimbarea din 2009, dar oricum e vesel să viețuiești pe "Planeta Moldova", deși e mai dificil să supraviețuiești.

4. "Gaponizarea" vieții publice

În 2009 au avut loc un șir de provocații cu caracter de incitare la ură etnică și religioasă, etc. Provocarea cu cea mai mare rezonanță a avut loc pe 13 decembrie, cînd un grup de enoriași ai unei biserici aparținînd Mitropoliei Moldovei au doborît și înlăturat dintr-un spațiu public Menora mozaică, instalată de comunitatea evreiască din Moldova cu ocazia sărbătorii Hanukka.

În legătură cu acest incident, două lucruri stîrnesc îngrijorare. Primul se referă la faptul că într-un stat laic, o acțiunea încuviințată de administrația publică locală și salutată de administrația centrală prin participarea unui reprezentant în rang de vice-ministru al Afacerilor Externe a fost contestată de o manieră sfidătoare și incalificabilă de un grup de creștin ortodocși, adepți declarați ai ocrotirii religiei creștine ortodoxe strămoșești de "jidovii mîrșavi care încearcă să ne spurce pe noi…".

Reacția autorităților a fost promptă. Ministrul Justiției a dat o calificare adecvată acestei provocări, iar Prim-ministrul, Vlad Filat, a declarat ceva mai tîrziu că "protestul a fost o provocare ordinară din partea unui partid politic, care va răspunde în fața legii… Cît despre extremism, vom reveni cu probe și acțiuni foarte concrete spre finele acestui an". Se poate presupune că este vorba despre partidul care și-a desfășurat activitatea pe parcursul lui 2009 sub lozinca "Să ne apăram Patria", întrucît sloganele creștinilor ortodocși se asemănau – "să ne apăram țara…" de tot soiul de dușmani. Cu certitudine, provocarea a țintit mai multe obiective, grupul protestatarilor purtînd drapele imperiale rusești din secolul XIX, dar și lozinca cu inscripția "Biserica Ortodoxă – mama poporului român", atribuită poetului Mihai Eminescu. E uimitor cît de selectivi au fost protestatarii, Mihai Eminescu fiind și autorul poeziei Împărat și proletar sau Viața, în care și-a exprimat atitudinea cetățenească față de cei care i-au folosit numele la protestul invocat.

În al doilea rînd, protestatarii declarați drept creștinii ortodocși și-au justificat acțiunile de pîngărire a Menorei pe motiv că aceasta ar reprezenta un simbol necunoscut și de aceea inacceptabil într-un spațiu public. Și aici lucrurile, de asemenea, par a fi mai mult decît curioase, întrucît Menora evreiască este copiată de pe imaginea Șfeșnicului pe care Dumnezeu, în mod imperativ, prin vorbire directă, i-a poruncit lui Moise să-l facă. În privința evreilor, nu altcineva decît cel mai genial dintre apostoli – Pavel, și-a expus viziunea în epistola adresată Romanilor: "A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci și eu sînt Israelit, din sămînța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte". Și atunci cine și ce are autoritate în ochii creștinilor ortodocși moldoveni? Apropo, apostolul Pavel a dezvoltat în continuarea ideea relației Israeliților cu alte Neamuri prin metafora privind altoirea crenguțelor de măslin sălbatic pe tulpina cu rădăcini dumnezeiești și i-a prevenit pe cei altoiți să nu fie îngîmfați. Cine le va explica creștinilor ortodocși protestatari cine e rădăcina și cine e crenguța altoită?

Reacția Mitropoliei Moldovei la manifestări de intoleranță și ură față de evrei s-a rezumat doar la exprimarea unor regrete și la dojană față de autorități, simțindu-se o anumită îngăduință față de protestatari: "Considerăm că acest neplăcut incident din centrul capitalei putea fi evitat dacă Menora iudaică ar fi fost instalată în preajma memorialului victimelor holocaustului. Apelăm pe această cale și la autoritățile municipale, care în momentul sancționării și coordonării manifestațiilor cu caracter confesional să ia în considerație părerea majorității covârșitoare, care împărtășește credința ortodoxă. Mitropolia Moldovei are o atitudine respectuoasă față de sentimentele și convingerile religioase ale membrilor cultelor înregistrate legal pe teritoriul Republicii Moldova și se așteaptă la același tratament din partea acestora".

Contextul de mai sus ne amintește de faptul că în iulie 2007, la mănăstirea de la Condrița, în prezența arhiereilor și preoților, ex-președintele Voronin afirma că "Iisus a fost primul comunist". Este puțin probabil ca "părerea majorității covîrșitoare, care împărtășește credința ortodoxă, să coincidă cu opinia domnului Voronin, însă nimeni din evlavioșii creștini ortodocși nu a protestat și nu l-a corectat pe "fiul rătăcitor".

În astfel de circumstanțe, țînînd cont de reacțiile extrem de negative ale ambasadei și a ministerului Afacerilor Externe a Israelului față de incidentul din 13 decembrie, la ce fel de tratament s-ar putea așteaptă reprezentanții Mitropoliei Moldovei, atunci, cînd de exemplu, vor dori să organizeze vreun pelerinaj prin locurile sfinte, biblice, de pe teritoriul Israelului? Sau ce fel de tratament ar aștepta o eventuală delegație a Mitropoliei în vederea menținerii tradiției aducerii Focului Haric de la Ierusalim? Vor fi oare îngăduitoare autoritățile israeliene cu perfectarea documentelor pentru delegațiile Mitropoliei Moldovei, care a fost, oarecum, reticentă în condamnarea actelor de barbarism și manifestare a intoleranței? Nu li se va explica cumva enoriașilor că eventualele complicații privind aducerea Focului Haric de la Ierusalim se datorează noilor autorități din AIE? În această ordine este legitimă întrebarea – oare "Atacul asupra Moldovei" și "Atacul asupra credinței ortodoxe strămoșești" nu fac cumva parte din același proiect politic?

6. Reglementarea transnistreană

În 2009 reglementarea transnistreană a stagnat, precum și era de așteptat într-un an electoral. Mai mult, s-au adeverit presupunerile că pentru a obține un suport electoral din partea Rusiei, autoritățile moldovenești vor face cedări, lucru care s-a materializat prin semnarea la 18 martie a Declarației de la Barviha, potrivit căreia, autoritățile moldovene, practic, nu mai insistă asupra îndeplinirii deciziilor summit-ului OSCE de la Istanbul din 1999 privind retragerea prezenței militare ruse din raioanele de est ale Republicii Moldova.

Merită menționat faptul că în 2009, la împlinirea a opt ani de guvernare a PCRM, procesul de negocieri privind reglementarea transnistreană a rămas blocat al treilea an consecutiv. În 2001, cînd PCRM a preluat guvernarea, cel puțin exista și se derula un proces de negocieri, iar promisiunea electorală a formațiuni a fost – soluționarea definitivă a conflictului. Este adevărat că formatul "5+2" stabilit în 2005, dar înghețat în martie 2006, comportă un imens potențial pentru soluționarea conflictului, însă acest potențial se datorează extinderii UE către hotarele Republicii Moldova.

După preluarea guvernării, la 25 septembrie 2009, guvernarea AIE a decis lichidarea Ministerului Reintegrării, lucru care nu a trezit nemulțumirea, dar nici aprobarea autorităților transnistrene. Șeful diplomației de la Tiraspol, Vladimir Yastrebceak, a menționat că lichidarea Ministerului Reintegrării nu comportă nici o semnificație, întrucît autoritățile de la Tiraspol nu au colaborat vreodată cu acest minister. Contactele dintre cele două părți implicate în conflict au avut loc întotdeauna la nivel de reprezentanți ai Republicii Moldova și Transnistriei. În 2009, cel puțin, a fost eliminat un obstacol esențial în reglementarea transnistreană – animozitatea personală dintre ex-președintele moldovean Vladimir Voronin și liderul transnistrean Igor Smirnov. În continuare, urmează că noua guvernare să încerce relansarea procesului de negocieri în format "5+2", în cadrul căruia să fie dibuite soluții pentru apropierea pozițiilor, iar ulterior și variante de soluționare definitivă.

Cel mai probabil, conflictul va rămîne înghețat încă pentru o perioadă semnificativă de timp. În primul rînd, soluțiile de avansare rapidă sînt practic imposibile în situația de criză și incertitudine pe care o traversează Republica Moldova și care va mai dura cel puțin încă aproximativ 1–2 ani, perioadă în care vor trebui păstrate și dezvoltate contactele și consultările în format "5+2". În al doilea rînd, trebuie să se ia în considerație că, de fapt, cel mai important fenomen cu referire la Transnistria, care s-a produs în 2009, este că pentru prima oară de la existența regimului de la Tiraspol, intensitatea animozităților interne, dintre grupările politice din stînga Nistrului, a depășit intensitatea animozităților dintre Chișinău și Tiraspol. Acest fapt comportă un mare potențial pentru autoritățile de la Chișinău, dacă acestea vor ști să convingă prim măsuri de consolidarea a încrederii simplilor cetățeni din stîngă Nistrului că unificarea țării este cea mai oportună cale de depășire a problemelor existente.

Procesul de stabilizare și relansare a economiei Republicii Moldova ar trebui să fie însoțit de o activitatea externă susținută, pentru a încerca eventual inserarea dosarului transnistrean în procesul de resetare a relațiilor dintre Rusia și SUA, precum și a celor dintre Rusia și UE. Probabil, aceasta este cea mai importantă șansă pentru soluționarea conflictului transnistrean, evitînd antagonizarea inutilă a Rusiei.

7. Politica externă

Relațiile externe ale Republicii Moldova au avut în 2009 un impact crucial asupra evoluțiilor interne. Este vorba, în primul rînd, de contribuția structurilor și emisarilor europeni în menținerea unui nivel minim de calm în viața politică internă de după evenimentele post electorale. Într-un interval de o lună de la evenimentele din 7 aprilie, Parlamentul European (PE) a adoptat o Rezoluție privind situația din Moldova, în care a dat o apreciere adecvată evenimentelor, condamnînd campania de hărțuiri, gravele încălcări ale drepturilor omului și toate celelalte acțiuni ilegale ale guvernului moldovean în perioada post-electorală și îndeamnă autoritățile moldovenești să înceteze orice arestări ilegale și să onoreze angajamentele și obligațiile internaționale asumate privind democrația, statul de drept și drepturile omului. În prezent, la sfîrșitul anului 2009, este interesant de menționat că președintele de atunci al Comisiei de cooperare parlamentară UE-Moldova, Grigore Petrenco, calificase Rezoluția PE drept o insultă la adresa poporului moldovean, deoarece aduce acuzații grave și nefondate autorităților constituționale din Republica Moldova. În același timp, un alt membru al fracțiunii PCRM de atunci, prim-vicepreședintele Parlamentului, Vladimir Țurcan, declarase că Rezoluția Consiliului Europei și cea a Parlamentului European privind Moldova sînt documente de bază pentru negocierile autorităților cu opoziția.

În general, după evenimentele din 7 aprilie, cînd autoritățile moldovene au încălcat brutal drepturile omului, lansînd vînătoarea de tineri, relațiile Republicii Moldova cu UE intraseră în impas și pe motiv că autoritățile de la Chișinău, în primul rînd ex-președintele Vladimir Voronin, dezaprobase în public noua strategia a UE – Parteneriatul Estic, numind această inițiativă drept o tentativă de creare a celei de a doua CSI. În plus la 9 aprilie, printr-o hotărîre de Guvern fusese introdus regimul de vize între Republica Moldova și România. Hotărîrea era ilegală fiindcă nu fusese adoptat nici un alt act, politic sau juridic, care să stabilească și să probeze pericolul pe care îl aducea libera intrare în Republica Moldova a cetățenilor unui stat al Uniunii Europene, cum este România, iar printr-o lege specială, cu începere de la 1 ianuarie 2007, fusese abolit regimul de vize pentru cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene etc.

Totuși, pe 15 iunie, în cadrul reuniunii Consiliului pentru Afaceri Generale și Relații Externe al UE (CAGRE) fuseseră adoptate concluziile privind Republica Moldova, care veneau să confirme angajamentul UE pentru consolidarea relațiilor, inclusiv prin adoptarea mandatului de negociere a noului acord UE-RM în schimbul Acordului de Parteneriat și Cooperare (PCA). Concluziile CAGRE se rezumau la confirmarea angajamentului de a consolida relațiile cu Moldova, în baza valorilor și principiilor comune, inclusiv în cadrul Parteneriatului Estic și adoptă mandatul de negociere a noului acord moldo-comunitar. Negocierile urmau să înceapă după ce Republica Moldova ar fi acceptat să asigure un tratament egal tuturor cetățenilor UE, inclusiv ai României, și să respecte principiul relațiilor de bună vecinătate.

Abia după preluarea guvernării de către AIE și eliminarea regimului de vize cu România a fost posibilă relansarea relațiilor cu UE. Către sfîrșitul lui 2009 relațiile externe ale Republicii Moldova au început să revină rapid la normalitate. Este fără îndoială meritul premierului Vlad Filat, a ministrului Iurie Leancă, altor membri ai Guvernului AIE, care, după un șir de turnee peste hotare și primirea la Chișinău a unor oficiali străini au reușit să atragă multă simpatie din partea partenerilor externi ai Republicii Moldova – obținerea promisiunii FMI pentru finanțarea Republicii Moldova, susținerea financiară din partea SUA a programului "Compact", semnarea Acordului privind micul trafic la frontieră cu România, normalizarea relațiilor comerciale cu Rusia, dinamizarea contactelor cu Ucraina, etc. Totuși, cel mai important succes se referă la decizia UE, confirmată în cadrul Consiliului de Cooperare de la sfîrșitul lunii decembrie, de a începe la 12 ianuarie 2010 negocierile privind Acord de Asociere cu UE, care să prevadă o cooperare politică și integrare economică mai strînsă cu Republica Moldova.

În general, caracterul eterogen al componentelor AIE are un apreciabil potențial pentru promovarea unei politici externe echilibrate, astfel încît Republica Moldova să evite unele acțiuni inutile de frondă politică, precum declarații de ieșire din CSI, etc. În relațiile cu NATO Republica Moldova are de realizat un șir foarte important de sarcini prevăzute de IPAP, semnat cu NATO de guvernarea PCRM. Valorificarea plenară pe plan extern a obiectivelor strategice în limitele documentelor semnate de guvernarea comunistă ar lipsi PCRM-ul de posibilități propagandistice împotriva componentele AIE.

Cel mai important capital obținut pe plan extern – simpatia și suportul principalilor parteneri externi ai Republicii Moldova, ar trebui convertit în 2010 într-un suport politic, economic și financiar pentru a depăși efectelor crizei economico-financiare și politice.


Economia: retrospective 2009 vs. pronosticuri 2010
Iurie Gotișan, 31 decembrie 2009


Efectele crizei economice…

Cu certitudine că în 2009 criza economică a avut efecte mai mult sau mai puțin devastatoare pentru Republica Moldova. În linii mari, nu putem vorbi despre un specific aparte al crizei moldovenești. Este de fapt o criză aferentă unei economii cvasi-dependentă de factorii din exterior, pentru că creșterea economică din ultima perioadă s-a datorat în mare parte banilor migranților moldoveni care muncesc în afara țării, deci este o economie preponderent bazată pe consum. Fără îndoială că evenimentele politice, în particular pe durata celor două campanii parlamentare, au afectat mai mult sau mai puțin și ritmul proceselor economice din țară, dar cred că nu în acea măsură precum a fost afectată economia urmare a crizei mondiale. Pe de altă parte, nerecunoașterea oficială și neimplicarea guvernului precedent prin aplicarea unor acțiuni concrete de înlăturare, măcar și parțială, a unor probleme ne-a făcut "captivii" unei recesiuni de amploare. Astfel, pentru primele nouă luni ale lui 2009 PIB a înregistrat o scădere de 7,7%, iar pentru întreg anul aceasta s-ar putea cifra între 8–9% chiar.

Totuși, dacă privim din punct de vedere evolutiv, Republica Moldova în cea mai mare parte a fost într-o criză economică prelungită. Chiar dacă sectorul productiv a avut parte și de urcușuri, și de coborîșuri, acesta nu a fost în stare să mențină economia pe linia de plutire. Sectoarele care au fost afectate de criză nu sînt în măsură să ofere sustenabilitate economiei moldovene, pentru că după cum am menționat anterior, economia moldoveană în mare parte s-a bazat pe banii muncitorilor moldoveni aflați peste hotare, adică am avut și avem o economie de consum. Spre exemplu, agricultura. Situația din acest sector nu diferă mult de situația de pînă la criză. Am rămas cu aceeași agricultură extensivă, înapoiată și prost tehnologizată. Nu avem o industrie în înțelesul bun al cuvîntului precum în țările din regiune ca în România sau Ucraina, perturbarea activității căreia ar face probleme mari economiei. Nu avem, dacă vreți, pînă la urmă, o piață de capital suficient de dezvoltată, aidoma celor din Vest sau comparabilă la o adică chiar cu cea din România, fapt pentru care ar periclita puternic sistemul financiar-bancar.

Pe de altă parte, nu poate fi altfel cînd structura economiei așa a fost gîndită. Asta este realitatea pînă la urmă. Spre exemplu, în sectorul agricol este antrenată cca 35% din forța de muncă economic activă, pe cînd ponderea agriculturii la formarea PIB variază între 18–20%. În plus, rentabilitatea în agricultură este mai mult dependentă de condițiile climaterice decît de politicile statului în acest sector. Totodată, ceea ce a afectat cel mai mult criza este sectorul construcțiilor, care a cunoscut o perioadă înfloritoare în ultima vreme dar care în mare parte, finanțarea cărora nu a fost de durată și programatică, ci sporadică, depinzînd de piața internațională a muncii, adică din banii moldovenilor plecați la muncă în străinătate. Un alt sector care a fost destul de grav afectat este sectorul transporturilor cu o scădere de peste 50%, cauzată de prăbușirea atît a exporturilor, cît și a importurilor. Avem cîteva sute de companii care efectuau operațiuni de export-import, buna funcționare a cărora a fost periclitată de restrîngerea cererii și ofertei atît pe plan intern, cît și pe cel extern. Toate acestea luate împreună au resuscitat creșterea șomajului, pentru că o bună parte din întreprinderi și firme și-a disponibilizat personalul. Datele oficiale arata că pentru 2009 șomajul ar putea fi de peste 7% (www.statistica.md).

Deci, într-un final anul economic 2009 se va finaliza ca unul cu o perspectivă sumbră asupra mai multor sectoare de activitate, dar în primul rînd unul în care și noi toți "am dat piept" cu temuta criză financiară și economică. Acesta poate fi caracterizat ca un an al contrastelor, al șocurilor politice și anul în care s-a declanșat criza. Datele preliminare pentru 2009 indică, deja, un deficit bugetar de aproape 9% din PIB, în condițiile unei recesiuni economice așteptate între 8–9%, și venituri de 14 miliarde de lei, cu cca 4,5 miliarde mai puțin decît prognoza bugetară. Pentru 2010 s-a propus un deficit bugetar de 6,4% din PIB, prin reducerea drastica a cheltuielilor. Totuși, unii economiști prognozează, însă, un deficit chiar de 7% urmat de o criza fiscală este de fapt o mare provocare pentru guvern. Criza fiscală implică ajustări dureroase, mai ales acolo unde potențialul de creștere economică este redus.

Programul Guvernului și prioritățile enunțate…

Totuși instaurarea noului guvern, în care populația și-a pus speranțe și care deja a luat măsuri destul de revoluționare, pare să remedieze situația, insă efectele trebuie sa recunoaștem că nu vor fi imediate. Programul guvernului de Stabilizare și relansare economică pentru 2009–2011 țintește, în primul rînd, relansarea sectorului real al economiei, optimizarea finanțelor publice și acordă o mare importanță aspectelor sociale. Sînt de fapt trei provocări majore la care va trebui să facă față Guvernul. Din cîte se știe deja au fost întreprinse mai multe acțiuni menite să sprijine agenții economici în aceste vremuri grele. Au fost anulate deja mai multe restricții la export impuse producătorilor locali, precum și unele formalități de înregistrare a întreprinderilor, de obținere a licențelor de activitate, etc., măsuri care ar putea oferi un respiro companiilor pentru a-și reveni mai ușor urmare a efectelor crizei economice.

Pe de altă parte, persistă problema calității, a productivității și conformității produselor moldovenești. Deocamdată calitatea încă redusă a unor grupe de produse moldovenești nu permite reorientarea masivă a exporturilor spre piețele din Occident. Probabil că managerii locali prea puțin investesc pe segmentul de marketing și promovare a mărfurilor, ceea ce este foarte important. Spre exemplu, în România marea majoritate a companiilor alocă pentru promovarea produselor între 5–10% din cifra de afaceri (CA), la noi însă, potrivit unor sondaje pentru aceste măsuri se direcționează între 1–3% max. din CA. Incompatibilitatea standardelor de calitate, de certificare, standardizare și conformitate cu cele din țările UE, sînt bariere ce îngreunează mai mult sau mai puțin pătrunderea mărfurilor moldovenești în West.

Înclin să presupun în acest sens, că dacă întreprinderile moldovenești și pe viitor nu se vor preocupa de creșterea productivității și calității (sarcină care cade direct în activitatea managerilor de întreprinderi și mai puțin în cea a structurilor de stat), ele se vor confrunta cu probleme serioase. Creșterea productivității și calității trebuie sa fie una dintre prioritățile strategice ale Moldovei în perioada imediat următoare pentru ca atunci cînd se va merge la negocieri cu Occidentul cu privire la acordarea unui sistem comercial mai avantajos decît cel existent spre exemplu, oficialii de la Chișinău vor trebui să aibă exemple concrete.

Finanțele publice și Bugetul pentru 2010…

Proiectul bugetului pentru anul 2010 este unul auster, ceea ce înseamnă reducerea cheltuielilor în paralel cu majorarea unor categorii de venituri iar scopul final ar fi reducerea deficitului bugetar. Un buget auster ar mai însemna că vom avea un deficit bugetar mare, ținînd cont de angajamentul ferm asumat în cadrul relațiilor cu Fondul Monetar Internațional. De fapt, criza economică și miopia celor care au îngrijit bugetul public în ultimii ani ne-a dus într-un impas, după ce în perioada de creștere economică s-au promovat fervent investițiile în sectorul imobiliar, sistîndu-se practic producția de bunuri. Probabil că deja la nivel de Guvern s-a conturat o voință politică clară privind readucerea finanțelor publice în albia normalității.

Cît privește politica fiscală, vedeți, în situație de criză autoritățile încearcă orice posibilitate de a majora veniturile fiscale, acestea contribuind și la majorarea veniturilor la buget. De mai mult timp în Moldova se vorbește despre greaua "povară" fiscală (veniturile anuale la buget raportate la PIB). În realitate, Moldova are una dintre cele mai relaxate fiscalități din Europa. Spre exemplu, pe ansamblul UE-27, "rețeta fiscală" reprezenta în 2008 cam peste 43% din PIB, în Moldova aceasta abia dacă ajunge la 30%. În "rata fiscalității" sînt luate în calcul totalul impozitelor și cotizațiilor sociale obligatorii.

Prin urmare, aplicarea unor taxe și accize mai mari, mai ales că majorările se vor răsfrînge asupra unor produse de lux și pentru care cererea este una elastică – țigări, băuturi alcoolice etc., cu alte cuvinte, populația nu va pătimi de pe urma unei asemenea majorări a accizelor. Aplicarea unor taxe și accize mai mari nu neapărat va genera efecte negative (asta de fapt va mobiliza companiile să nu risipească resurse, să activeze cu randament mai mare și să-și crească productivitatea), cel puțin pe termen lung. Bineînțeles că scumpirea carburanților va influența și scumpirea unor servicii și produse în care ponderea acestora în costul de producție este destul de semnificativă, mai ales ca prețul carburanților este reflectat în multe dintre prețurile de consum. Totuși, scumpirea acestora nu ar trebui privită ca o amenințare serioasă, per ansamblu. Pentru bugetul de stat, un preț mai mare al carburanților nu este neapărat o veste proastă, care la rîndul său va putea aduce încasări mai mari din accize, venituri mai mari la buget fapt pentru care autoritățile ar putea face față unor provocări sociale.

Finanțarea socialului…

Programul (economic) de guvernare conține o serie de măsuri de protecție socială care sînt adresate categoriilor cu adevărat sărace din țară, cum ar fi majorarea mai multor îndemnizații sociale pentru copii, bătrini, etc. Sau susținerea angajării în cîmpul muncii a șomerilor și emigranților reveniți în țară, prioritate de altfel fixată în premieră. Toate acestea vor depinde însă de stabilizarea și optimizarea finanțelor publice, una din prioritățile de bază ale actualului program. Mult va depinde cum va implementa acest program guvernul, de capacitățile, perseverența și inteligența acestuia, de punerea în aplicare a celor propuse, și nu în ultimul rînd de modalitatea în care va explica Guvernul populației necesitățile acest program, mai ales ca partea socială are o pondere destul de grea în acesta.

Autoritățile ar trebui să chibzuiască asupra celor care își vor pierde locul de muncă, și din aceștia vor fi mulți. Bineînțeles că nu poți elibera forța de muncă cu ochii închiși, mai ales cînd în economia privată nu creează locuri de muncă. Însă ar fi firesc spre exemplu să se meargă pe scurtarea timpului de lucru ca formulă de solidaritate socială dacă vreți. În prezent, această măsură e aplicată în mai multe țări europene. Spun asta din simplul motiv că ar trebui să se înțeleagă că rate de creștere economică de 6–8%, de care au existat în anii trecuți, nu vom mai avea, că mediul internațional este altul, mult mai dificil. Cu certitudine că aceste constatări nu pot fi agreate de cetățeni, însă semnificația lor merită să consolideze mesajele de politică economică promovate de autorități.

Totuși cred că dacă vom reveni la o creștere economică în anii 2010–11, va fi mai ușor. Un avantaj considerabil l-ar aduce o absorbție masivă de fonduri din străinătate. Reluarea negocierilor cu FMI, cît și cu alți parteneri de dezvoltare constituie un avantaj considerabil pe care l-a obținut Moldova în 2009. Comunitatea donatorilor (mă refer aici la FMI, BM, UE Corporația Provocările Mileniului etc.) deja s-a arătat extrem de deschisă pentru colaborare și creditare, iar asta ar compensa din volumul de ajustare necesară a cheltuielilor bugetare pentru 2010, precum și a demarării mai multor proiecte sociale și de infrastructură care ar putea da tonul unei relansări economice.

Ce ne așteaptă în 2010….

Înclin să presupun că în Q4’09 va fi atins punctul de jos al crizei și s-ar putea să fie ultimul trimestru de scădere economică, urmînd ca economia să-și reia creșterea nominală începînd cu 2010, în cel mai rău caz în trimestrul doi al anului. Probabil că oamenii de afaceri, exportatorii, producătorii moldoveni sînt în așteptarea unor semnale de revigorare de pe piețele regionale. Cu toate că deja există semnale de relansare sau de depășire a acelui punct critic pe piețele internaționale, iar Fondul Monetar Internațional a confirmat acest lucru.

De fapt, în 2010 Moldova are avantaj care îi poate garanta o revenire relativ rapidă, și anume că sistemul financiar (în particular bancar) nu a fost afectat – nu au falimentat bănci (cazul Investprivatbank este ceva distinct) și nu a fost nevoie de intervenția statului ca în alte țări. Chiar dacă ai recesiune, însă merge sistemul financiar, poți ieși mai ușor din ea. Cu certitudine că sistemul bancar se va confrunta în 2010 cu problema creditelor neperformante care potrivit datelor oficiale sînt estimate la peste 15% din total credite, ceea ce înseamnă că băncile vor continua să fie mult mai restrictive la creditare și foarte atente la costuri.

În 2010 am putea asista la potențiale diminuări ale prețurilor pe piața imobiliară, însă cel mai înțelept ar fi ca cei care își doresc o casă să aștepte și să urmărească evoluțiile pieței imobiliare. Nu trebuie să uităm că anul 2010 ar fi putea fi iarăși un an electoral, respectiv cursul reformelor economice sau potențialelor schimbări ar putea să sufere unele modificări. Politica fiscală și bugetul aferent anului 2010 sînt de o manieră austeră și restrictivă, însă altfel nu se putea în actualele condiții de criză. De fapt, datoria internă și externă, politica fiscală și bugetul pentru 2010 vor fi marile provocări ale anului. Politica salarială, rata de schimb și evoluția prețurilor vor reprezenta punctele centrale ale discuțiilor pe care le vor purta autoritățile cu organizațiile financiar-internaționale, în special cu FMI.

În 2010, poate mai mult decît în anii precedenți, inflația va fi ținta-țintelor. În dependență de comportamentul acesteia se vor comporta și ceilalți indicatori macroeconomici cu impact pentru publicul larg. Deocamdată se poate spune cu o anumită probabilitate că rata anuală a inflației nu va depăși limita de 5% stabilită în proiectul de buget pentru 2010, dar cu șanse mari să iasă din prognoze avînd în vedere o eventuală creștere a prețurilor la importul de hidrocarburi și agenți energetici, fapt declarat și de autorități. Fără îndoială că inflația va rămîne indicatorul cu cel mai mare impact în economie.

Probabil BNM va practica și în 2010 un regim valutar dirijat mai ales pentru a ține în frîu inflația. Dar va depinde și de evoluțiile pe piețele regionale și internaționale. Relația extrem de bună care a fost închegată între autorități și organismele financiare internaționale, în particular cu FMI și BM, va fi în 2010 un semnal foarte bun pentru investitorii instituționali și de altă talie. În plus, s-au îmbunătățit relațiile Guvernului cu Comisia Europeană, aceasta din urma disbursînd o serie de finanțări de mai multe zeci de milioane de euro. Nu putem să nu amintim și despre colaborarea productivă a Guvernului cu Corporația Provocările Mileniului (CPM), fapt pentru care deja la începutul anului 2010 Programul Compact va fi semnat.

Cu siguranță, nu vom avea un an ușor, ținînd cont de conjuctura economică plus potențiala îndatorare care ar putea crește atît pe plan intern, precum și pe cel extern, dar cu multă muncă, răbdare și nazuință, dificultățile pot fi depășite, fie și parțial.


La această ediție au contribuit:


Copyright © 2001-2015 Asociația pentru Democrație Participativă "ADEPT"
Reproducerea materialelor se permite doar cu menționarea obligatorie a sursei
   e-mail: [email protected]