Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Monitoring→Economie→Situaţia socioeconomică

Informaţii generale despre economia Republicii Moldova

Republica Moldova are o economie mică şi deschisă către exterior. Produsul Intern Brut este de cca 3,3 miliarde USD (2006), iar comerţul internaţional reprezintă aproape 150% din PIB. Economia ţării depinde în mare măsură de sectorul agricol, sector care contribuie cu doar 15% la PIB, însă oferă ocupaţii pentru cca 40% din forţa de muncă disponibilă. Agricultura este specializată în culturi cerealiere, viţă-de-vie, tutun, floarea soarelui, sfeclă de zahăr etc. Industria este concentrată în special pe prelucrarea materiei prime agricole şi mai este reprezentată de industria uşoară, chimică, de prelucrare a lemnului, constructoare de maşini şi echipamente. Industria contribuie cu peste 20% la formarea PIB, iar sectorul serviciilor cu cca 53%. Republica Moldova dispune de puţine resurse minerale. Cca 97% din resursele energetice pe care le utilizează sînt importate. Pe teritoriul ţării sînt rezerve relativ mari de zăcăminte minerale utilizate pentru producţia materialelor de construcţie. Principala bogăţie naturală sînt solurile de tip cernoziom.

Evoluţia economiei moldoveneşti de la obţinerea independenţei în 1991 a fost marcată de apartenenţa acesteia pe durata cîtorva decenii la sistemul economic sovietic de comandă. Economia a suferit un veritabil şoc macroeconomic provocat de efectele comerciale şi financiare ale dezintegrării URSS. Întreprinderile industriale funcţionau la 25–40% din capacităţi, iar în 1994 s-a produs declinul cel mai grav al deceniului, PIB scăzînd cu 35%. Cu toate acestea, în perioada anilor 1991–1996 au fost adoptate primele programe guvernamentale şi parlamentare de reforme economice pentru perioada de tranziţie, programe care au fost asociate şi cu o relativă stabilizare macroeconomică. A fost desfăşurată prima etapa a privatizării prin intermediul bonurilor patrimoniale. După introducerea, la sf. anului 1993, în circulaţie a monedei naţionale, inflaţia a fost preluata sub un relativ control, iar cursul valutar leu-dolar s-a stabilizat la un nivel surprinzător de scăzut. În pofida progreselor realizate în domeniul politicilor macroeconomice, reformele structurale şi instituţionale au fost blocate de intemperiile politice ale perioadei.

În 1997 a fost înregistrată prima creştere economică. Cererea externă pentru exporturile moldoveneşti era în creştere, în timp ce leul era una din cele mai stabile valute în regiune. Între timp datoria publică internă lua turaţii ameninţătoare. Ca urmare a crizei financiare din Rusia din toamna anului 1998 economia Moldovei a fost afectată grav. Tendinţele de creştere a PIB din 1997 s-au inversat şi leul s-a depreciat cu 100% în termeni nominali. Exporturile moldoveneşti pe pieţele răsăritene au scăzut la jumătate din nivelul anului 1997, iar preţurile interne în acea perioadă au crescut cu peste 30%. Criza a arătat pentru prima dată cît de sensibile sînt preţurile interne la dinamica cursului valutar şi la şocurile externe.

Cu toate că reformele instituţionale şi structurale în Moldova au fost implementate cu jumătăţi de măsură, ele au avut un anumit rol şi efectele lor cumulate au condus la stabilizarea şi creşterea economică de pe parcursul ultimilor ani. Dezechilibrele financiare interne au fost parţial înlăturate prin acceptarea unor dezechilibre financiare externe. Anii 2000–2005 au fost marcaţi de o creştere a PIB care a variat între 2,1% şi 7,8% anual. Creşterea economică a fost generată de intensificarea cererii de consum, unul din principalii săi factori fiind veniturile remise în ţară de cetăţenii moldoveni care lucrează în afară, venituri care s-au ridicat în 2005 la peste 30% din PIB. Totuşi, Moldova a rămas dependentă de pieţele externe de desfacere, în special de cele din Est, iar blocajul acestor pieţe pentru producţia locală deseori a influenţat negativ creşterea şi dezvoltarea economică a ţării.

Moldova a aderat la FMI în luna august 1992. Datorită succeselor din faza iniţială a tranziţiei, Moldova a avut din start acces la Mecanismul FMI de implementare a Acordului Stand-By, conceput pentru ţări cu grad mediu de dezvoltare. Moldova a aderat la Banca Mondială (BM) în 1992, iar la Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) în 1994. Din momentul aderării la Banca Mondială, Moldova a beneficiat de finanţarea a 42 de operaţiuni, inclusiv 4 împrumuturi de ajustare din partea Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi credite de la AID (Agenţia Internaţională de Dezvoltare). În 1995 Moldova a devenit membră a Corporaţiei Financiare Internaţionale (CFI). Moldova este membru-fondator a Băncii pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre (BCDMN), care şi-a început activitatea în 1999.

În 2001 Republica Moldova a devenit membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului. În 2004 Republica Moldova a adoptat Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei care a fost salutată de Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială şi a favorizat reluarea relaţiilor financiare ale Republicii Moldova cu cele două instituţii financiare internaţionale. În 2005 Republica Moldova a semnat un Plan de Acţiuni cu Uniunea Europeană. Unul din scopurile prioritare ale Planului este soluţionarea problemelor socio-economice şi aprofundarea relaţiilor comerciale cu UE.