Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | alegeri.md | avere.md
Sergiu Mocanu: Alzheimer a salvat Republica Moldova
|
|
De o jumătate de an, perversul manipulator, Tkaciuk, se confruntă cu un adversar de la care încă nimeni nu a câştigat vreo luptă.
De jumătate de an, adversarul cu pricina a pus stăpânire asupra obiectului activităţii politice a lui Tkaciuk — Vladimir Voronin.
Această istorie s-a început pe 26 septembrie trecut, în cadrul unui miting susţinut de urmaşii lui Che Guevara, în faţa clădirii Parlamentului. Voronin, în acea zi, a fost mânat ca vita la abator în faţa mulţimii exaltate şi a fost obligat să vorbească de la un microfon improvizat pe marginea unui subiect pe care dânsul îl evită cum poate de mai mult timp. Subiectul este delicat, pentru că Voronin este pus în situaţia de a face o alegere definitivă între Plahotniuk şi Che Guevara. Or, tocmai această decizie este una de viaţă şi de moarte pentru familia îmbătrânitului intrigant.
Concurentul lui Tkaciuk, cunoscut în toată lumea cu numele de Alios Alzheimer, a apărut public, în acea zi, cu şoapte la urechea lui Voronin, chiar în momentul când acesta îşi potrivea anevoios cuvintele pentru a satisface interesul mulţimii fără ca să-l supere, din întâmplare, pe Plahotniuk. Întrucât momentul a fost surprins de camerele de luat vederi, putem urmări oricând scena în care Voronin a plecat cu Alzheimer la plimbare. Promenada a durat doar câteva secunde, dar a fost suficient ca cinicul şi necruţătorul “berbant” de origine arian pur sânge, să-l seducă pe Voronin pentru tot restul vieţii.
De atunci, spre disperarea lui Tkaciuk dar şi a lui Oleg, Voronin petrece tot mai mult timp în compania oaspetelui nepoftit, iar în rarele clipe când rămâne singur, îi duce dorul.
Aventura lui Voronin s-a produs în cel mai nepotrivit moment pentru oamenii din jurului lui, care au sperat că le pică ceva din moştenirea de avere sau politică a acestuia. Dramatismul acestei situaţii se amplifică prin faptul că se apropie o campanie electorală complicată şi, fără Voronin, şansele PCRM-ului sunt minime, iar Tkaciuk, care n-a ştiut cum să-l partajeze pe ramolit cu Plahotniuk, acum, va trebui sa-l împartă cu Alzheimer.
Aici, a venit momentul să vă spun câte ceva despre Alios Alzheimer. De fapt, nici nu atât despre el, cât despre peripeţiile amicilor lui. Nimeni nu ştie conform căror principii îşi alege neamţul prietenii. Este ştiut doar că sunt eligibili oamenii cu vârstă foarte înaintată (apropo, mult mai înaintată ca a lui Voronin). De obicei, bătrânul care îi “cade tronc la inimă” lui Alzheimer, devine, în scurt timp, un om ciudat care “nu-şi mai găseşte cuvintele; nu-şi mai aminteşte lucruri simple din trecutul apropiat; nu mai recunoaşte feţe cunoscute sau se confruntă cu identificări eronate; nu mai poate lua decizii şi se orientează greu în spaţiu. În faza iniţială a unor atare tulburări, bătrânul poate dezvolta anumite strategii pentru a-şi disimula disfuncţiile, un anumit timp îşi păstrează o «faţadă» înşelătoare, declinul însă se agravează progresiv”.
Mai mulţi experţi, care au analizat tulburările de comportament ale lui Voronin, spun că acesta întruneşte toate condiţiile pentru a fi considerat un drumeţ din ce în ce mai vesel, plecat ferm pe drumul uitării de sine, neştirii pământeşti şi descoperirilor cosmice. Tot ei susţin că drumul acesta are un singur sens şi revenirea este imposibilă. Încercările furibunde ale fiului, bietului călător, şi ale lui Tkaciuk de a-i reduce din viteza mişcării spre neantul galactic al cunoaşterii transcendentale, este o acţiune nesăbuită şi poate produce stări de depresie colectivă a maselor populare, care ar putea pierde încrederea în viitorul luminos al omenirii, dacă l-ar vedea pe Voronin plimbându-se fericit la braţ cu Alzheimer.
Pornind de la aceste constatări, deja acum putem afirma cu certitudine că războiul de posesiune asupra lui Voronin şi moştenirii lui este pierdut definitiv, dar am greşi cu certitudine dacă am considera că singurii perdanţi ai acestei înfrângeri sunt doar Tkaciuk şi Oleg.
Filat, Plahotniuk şi chiar Ghimpu sunt victime directe ale acestei confruntări, pentru că ei au pierdut mult mai mult. Tkaciuk şi fiul Oleg au pierdut numai “haleva”, Filat, Plahotniuk şi Ghimpu au pierdut rostul pentru care moldovenii ar mai trebui să-i mai suporte în viaţa publică. Pentru că Voronin îşi pune în valiza de călătorie nu doar visul politic al lui Tkaciuk pentru un paradis velicorus şi visul lui Oleg pentru un rai pământesc cu bani, fete şi whisky, ci şi cea mai mare sperietoare a celei mai conştiente părţi a societăţii noastre, dar şi a partenerilor noştri occidentali — PERICOLUL COMUNIST.
Pericolul Comunist este cel care a hrănit Republica Moldova cu credite, granturi, proiecte europene de reabilitare instituţională, ecologică, educaţională şi de infrastructură, a apropiat-o de Uniunea Europeană, a dat perspectivă cetăţenilor ei de a beneficia de regim liberalizat de vize.
Pericolul Comunist a născut şi a protejat doi monştri cu apucături maniacale pentru toate materialităţile din jurul lor: bănci, hoteluri, întreprinderi de stat sau particulare, finanţe publice sau private, dar şi controlul generalizat asupra instituţiilor statului.
Plahotniuk şi Filat sunt preţul inacceptabil de mare, pe care l-au plătit cetăţenii moldoveni sub formă de tribut visului lor european, iar Ghimpu (un alt bastard al aceluiaşi pericol) este un fel de ciubuc sentimental plătit pe deasupra pentru dreptul unor moldoveni de a pretinde la un trecut disident şi cu scânteieri de demnitate naţională în gulaguri bolşevice.
Pericolul comunist a fost şi singurul motiv pentru care moldovenii trebuiau să se organizeze la viitoarele alegeri în colhozuri politice pentru a stârpi dăunătorii ideologici ai gogoaşelor noastre europene.
Alzheimer le-a rezolvat pe toate. Alzheimer a pus capăt istoriei. De mâine, moldovenii au şansa să-şi trăiască propria istorie — nu pe a călăilor lor!
Sursa: www.sergiumocanu.md
