Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Reactualizări

|versiune pentru tipar||
Sergiu Buşcaneanu / 23 octombrie 2001
ADEPT logo
Atentatele de la World Trade Center, Pentagon şi situaţia internaţională efervescentă creata după acestea au reactualizat: discuţii asupra terorismului internaţional şi metodelor de contracarare a lui, structurii globale de putere; sintagme şi profeţii. Reactualizarea lor se produce pe fondul unor metamorfoze profunde care probează capacitatea statelor lumii de a se adapta la configurarea noii conjuncturi internaţionale.

Schimbările tectonice în arhitectura de securitate au fost determinate de cel mai odios act terorist din istoria omenirii care a cauzat SUA pierderi omeneşti care sînt comparabile cu cele suferite de către acest stat în cel de-al II-lea Război Mondial.

Multiple publicaţii, mai mulţi oameni de ştiinţă şi cultură au numit ziua de 11 septembrie Ziua Judecăţii şi începutul celui de-al III-lea Război Mondial. În acest context Laureatul premiului Nobel pentru literatură, italianul Dario Foe vorbeşte despre începutul “războiului mondial al civilizaţiilor”, amintind cititorilor o expresie mai veche “ciocnirea civilizaţiilor” ce aparţine vestitului politolog american Samuel P. Huntington care a anticipat precipitarea relaţiilor internaţionale şi accentuarea clişeelor de natură etno-culturală. Reputatul politolog lasă să se înţeleagă că atrocităţile vor fi instigate pentru început de civilizaţia islamică care se află în situaţie de identificare şi consolidare.

Nu este greu să ne dăm seama că în condiţiile creşterii demografice şi migraţiei abundente, cel puţin pînă în 11 septembrie 2001, au fluctuat graniţele dintre arealele etno-culturale islamice şi nemusulmane, iar acestea alături de ideologia islamică, natura conflictelor din a doua jumătate a sec. al XX-lea explică temerile lui Samuel P. Huntington. Monocauzalitatea este unul din neajunsurile lucrării sale care este scos în evidenţă de mai mulţi gînditori contemporani, dar în mod paradoxal motivul de natură etno-culturală putea fi de primă importanţă în cazul atentatelor teroriste din New-York şi Washington. Altfel, cum putem explica faptul că purtătorul de cuvânt al organizaţiei teroriste Al-Queda n-a culpabilizat în mod direct Rusia, care face parte din alt areal civilizaţional, decât SUA, de sfidare a aspiraţiilor lumii musulmane şi n-a amintit de suferinţele cecenilor? Ori poate perpetuă frica provocată de conflictul sovieto-afgan?

Deşi profeţiile nu pot fi aplicate în cazul relaţiilor internaţionale ce sînt mult mai complexe, în ele, se pare, că în asemenea situaţii extraordinare, oamenii cred mai mult, decât în politicieni. Astfel, se poate înţelege apariţia pe paginile publicaţiilor din lume a prezicerilor lui Nostradamus, care au un grad relativ de fatalitate pentru că, scrie profetul, “multe ar putea fi evitate”.

Ultimele evenimente demonstrează iminenţa unor atacuri bacteriologice de proporţii care trebuiesc eludate nu prin demonstraţii de forţă şi de luptă cu terorismul internaţional, ci prin promovarea îngăduinţei, compromisului şi păcii. Sună prozaic, dar se pare că aceasta este una din puţinele soluţii reale. Omenirea nu este molipsită de terorism, acesta fiind doar o consecinţă, iar recurgerea doar la forţa armată în vederea combaterii lui poate fi comparată cu încercarea unui medic de a trata eczema provocată de antrax pe calea amputării unei părţi din organismul uman. Lumea este molipsită de cupiditate, minciună şi de dorinţa de a judeca pe toţi şi tot. De aici vin neînţelegerile care dau naştere intenţiilor de răzbunare şi de aici porneşte cercul vicios în care judecătorii devin judecaţi, iar sancţionaţii — cei care pronunţă verdictul şi îl duc la aplicare.

Observarea alegerilor prezidenţiale în Republica Belarus Un nou sistem electoral pentru Moldova!