Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Principalele evenimente din 2002

|versiune pentru tipar||
30 decembrie 2002
ADEPT logo
Cele mai importante evenimente ale anului 2002 par a fi: protestele de la începutul anului; lansarea proiectului OSCE privind federalizarea Republicii Moldova; summit-ul CSI din luna octombrie; decretul prezidenţial privind constituirea Comisiei Naţionale pentru Integrare Europeană (CNIE); iniţiativa PPCD privind desfăşurarea referendumului în vederea aderării Republicii Moldova la UE şi NATO; vizita oficială a Preşedintelui Vladimir Voronin la Washington.

Evenimentele menţionate mai sus sînt importante fiindcă marchează începutul unor procese politice cu impact major pentru Republica Moldova (RM). Astfel, protestele organizate la începutul lui 2002 de către PPCD s-au încheiat cu adoptarea rezoluţiilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) şi cu o monitorizarea foarte minuţioasă de către Consiliul Europei (CE) a evoluţiilor politice interne din RM. După toate aparenţele, pare a fi benefic faptul că Republicii Moldova îi revine preluarea preşedinţiei Comitetului de Miniştri al CE anume în perioada în care la guvernare se află comuniştii. Aceasta poate servi drept garanţie că nu se va admite un “derapaj antidemocratic” în interiorul ţării, cel puţin pentru perioada în care Republica Moldova va deţine preşedinţia.

Lansarea proiectului OSCE privind federalizarea Republicii Moldova va marca negocierile de mai departe privind soluţionarea conflictului transnistrean şi avea consecinţe foarte serioase. Vorba e că forţele politice din RM, au dorit foarte mult internaţionalizarea procedurii de soluţionare a conflictului, dar nu au fost în stare să propună un proiect de soluţionare a conflictului transnistrean care i-ar fi convenit RM. Or, este evident că maşinăria internaţională este foarte inertă în ceea ce priveşte examinarea unor probleme ce vizează ţările mici şi exotice precum Republica Moldova. În această situaţie conducerea de vîrf a ţării a preferat să accepte proiectul de federalizare propus de OSCE. Se pare însă că în ajunul summit-ului de la Porto din decembrie a.c. conducerea Moldovei si-a dat seama că este vorba despre o capcană. Rusia, Ucraina, OSCE şi Transnistria au încercat să-i impună RM semnarea unei declaraţii de intenţii privind constituirea unei “federaţii contractuale”. Reprezentantul RM nu a semnat-o, înţelegînd că “federaţia contractuală” este pasul intermediar, dar decisiv, spre independenţa Transnistriei. Din considerentele menţionate mai sus se poate trage concluzia că RM nu va putea evita federalizarea ţării. Unicul lucru care se poate întreprinde este încercarea de a obţine suportul pentru constituirea unei federaţii prin descentralizare. Adică să fie constituită o federaţie prin care Republica Moldova ar oferi un set de împuterniciri foarte largi Transnistriei, dar fără recunoaşterea suveranităţii şi dreptului la secesiune. Acest lucru ar putea fi obţinut doar cu suportul SUA, singura putere care poate depăşi orice fel de blocaje. Astfel, RM urmează să intre într-o fază lungă şi istovitoare de reorganizare a structurii puterii de stat în situaţia cînd se află într-o gravă criză economică. Această va dura destul de mult. În perioada respectivă mediatorii principali — Rusia şi Ucraina — vor ţine partea regimului de la Tiraspol. Din acest punct de vedere Preşedintele, Vladimir Voronin, a procedat în mod logic, apelînd la suportul SUA şi UE, deşi anterior era categoric împotriva implicării acestora. Însă aceasta poate submina coeziunea partidului de guvernămînt. Astfel, Vladimir Voronin va trebui să navigheze în condiţii extrem de dificile, mai ales că pentru a primi suportul UE şi SUA va trebui să promoveze şi reforme interne.

În acest sens declaraţia comună a preşedinţilor Bush şi Voronin, semnată în timpul vizitei la Washington, conţine un şir de stipulări extrem de importante, referitoare la reforme, climatul investiţional etc. De asemenea, a fost menţionată necesitatea asigurării în continuare a libertăţii mass-media şi a desfăşurării alegerilor libere. Probabil, menţionarea necesităţii asigurării alegerilor libere şi a libertăţii mass-media este un avertisment diplomatic după ce a devenit cunoscută experienţa alegerilor din Gagauz Yeri şi situaţia mass-media din RM.

Metamorfozele survenite în comportamentul şi orientarea politică a preşedintelui Voronin au devenit previzibile ceva mai înainte. Probabil, actualele autorităţi moldoveneşti au înţeles că CSI nu mai poate oferi nimic important. Ţările membre ale CSI au interese foarte diferite, iar Rusia nu dispune de resursele economice şi financiare necesare pentru a le menţine în exclusivitate pe orbita sa de atracţie. Spre exemplu, recent preşedintele Ucrainei, Leonid Kucima, a declarat că nu vedere vre-un sens ca ţara sa să devină membră a Uniunii Euroasiatice, atîta timp cît Rusia nu intenţionează să egaleze preţurile interne cu cele din comunitatea respectivă.

Din acest punct de vedere declaraţiile conducerii RM referitoare la compatibilitatea procesului de aderare la UE şi aflarea în continuare în cadrul CSI sînt mai degrabă măsuri de precauţie, menite să evite antagonizărea elitelor ruseşti. Atît politicienii, cît şi observatorii politici înţeleg că CSI-ul este un organism inoperabil care, dacă mai poate ceva, aceasta ţine doar de micşorarea personalului de funcţionari ai structurii respective. Din acest punct de vedere, este curios că chiar în ajunul summit-ului CSI de la Chişinău, Preşedintele Voronin a semnat decretul privind instituirea CNIE. Nouă ani care au trecut după summit-ul de la Copenhaga la care au fost adoptate criteriile şi standardele de extindere a UE au arătat ce progrese de ordin politic şi economic pot obţine ţările angajate în acest proces. Acest lucru nu a putut fi ignorat nici de actualii guvernanţi din RM.

În sfîrşit, un impact deosebit ar putea să-l aibă iniţiativa PPCD de a iniţia procedura consultării prin referendum o opţiunii integrării RM în UE. Este una dintre cele mai inspirate idei, deşi la prima vedere s-ar părea cu nu are vreo valoare prea mare, o dată ce practic toate partidele politice se pronunţă în favoarea integrării europene. Valoarea acestei idei este că doar referendumul poate scoate ideea integrării europene din albia speculaţiilor politice şi a bunăvoinţei actualilor guvernanţi şi o poate aduce într-o albie legală trasată de cetăţeni, chiar dacă este vorba despre un referendum consultativ. Opiniile politicienilor se schimbă foarte des în dependenţă de conjunctură.

Dar sub presiunea schimbării accentelor în politica internă şi externă va fi probabil ridicată cu insistenţă problema reformării partidului de guvernămînt. Necesitatea reformării Partidului Comuniştilor (PC) a fost discutată în cadrul Plenarii din luna mai, dar de atunci nu s-a întreprins nimic serios în acest sens. De aceea, a existat senzaţia unei discrepanţe dintre masajul Preşedintelui Voronin şi principiile fixate în documentele oficiale ale partidului. Abia recent ideologii PC s-au angajat într-o polemică cu partidele de orientare social-democratică. Sensul mesajului ideologilor PC este că social-democraţii moldoveni au profanat idea respectivă, în timp ce comuniştii, deşi nu doresc să-şi schimbe titulatura comunistă, foarte atractivă pentru populaţia RM pauperizată în proporţie de 80%, sînt de fapt adevăraţi social-democraţi.

Din cele menţionate mai sus se poate trage concluzia că cele mai importante evenimente din anul 2003 ar putea fi legate de: retragerea armamentului rusesc din Transnistria şi negocierile privind federalizarea RM; desfăşurarea alegerilor locale, programate pentru luna mai; iniţierea referendumului consultativ privind aderarea RM la NATO şi UE; elaborarea şi implementarea sub supravegherea WB şi FMI a strategiei pentru Dezvoltare Durabilă şi Reducerea Sărăciei; Elaborarea strategii pentru integrarea europeană; reformarea Partidului Comuniştilor. Toate aceste evenimente şi procese par a fie de o complexitate enormă, de aceea, relaţia dintre putere şi opoziţie pare, de asemenea, să fie una de importanţă majoră. Cel puţin, în anul 2002, această relaţie a fost generatoare de conflicte politice extrem de periculoase.

Referendumul privind integrarea în UE Anul electoral 2003