Monitoring→Politica→Comentarii

---

Recent Parlamentul a adoptat o serie de acte normative referitoare la forţele armate. Astfel, a fost adoptată decizia referitoare la trimiterea unui contingent de militari moldoveni în Irak, de asemenea s-au luat decizii referitoare la reducerea efectivului Armatei Naţionale şi a Serviciului de Informaţii şi Securitate, modificările respective fiind motivate prin reforma în domeniul militar şi necesitatea eficientizării utilizării resurselor alocate pentru aceste scopuri. Spre deosebire de perioada anterioară, în ultimii doi ani problema forţelor armate ale ţării nu a fost în centrul atenţiei opiniei publice, aceasta nu înseamnă însă că în cadrul sistemului nu s-au produs schimbări sau că el nu a fost în atenţia reprezentanţilor puterii.

Dimpotrivă, unii analişti au expus părerea că în prezent are loc o militarizare tot mai insistentă nu numai a structurilor de forţă, ci şi a unor organizaţii care tradiţional se considerau civile, prin promovarea în funcţii de conducere şi de administrare a unor persoane care au făcut carieră în armată, poliţie sau securitate. Explicaţia fenomenului derivă din însăşi esenţa sistemului militar — subordonare ordinelor superiorilor, iar funcţia militară supremă în stat este deţinută de Preşedintele ţării — Vladimir Voronin, general în rezervă, ex-ministru al afacerilor interne.

În continuare este prezentată o scurtă analiză retrospectivă a stării de lucruri în domeniul reformei militare, trecînd în revistă cadrul legislativ existent anterior şi cel aprobat recent, evidenţiindu-se o serie de fenomene caracteristice situaţiei în domeniu.

Crearea forţelor armate naţionale

La 3 septembrie 1991 Preşedintele Republicii Moldova dl Mircea Snegur a emis Decretul nr.193 cu privire la crearea Forţelor Armate ale Republicii Moldova, decretul respectiv fiind bazat pe Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova şi emis în scopul asigurării apărării suveranităţii republicii şi integrităţii ei teritoriale.

Ulterior, la 14 noiembrie 1991, Preşedintele RM emite Decretul Nr.234 cu privire la declararea drept proprietate a Republicii Moldova a armamentului, tehnicii militare, altor bunuri militare, care aparţin unităţilor militare ale Armatei Sovietice, dislocate pe teritoriul republicii. Prin acelaşi decret s-a interzis evacuarea de pe teritoriul Republicii Moldova a armamentului, tehnicii şi bunurilor militare. În perioada ce s-a scurs s-au făcut mai multe analize legate de faptul că între decretul privind crearea armatei naţionale şi cel de declarare a proprietăţii asupra armamentului şi tehnicii militare a fostei URSS a trecut o perioadă de mai bine de 2 luni şi majoritatea resurselor militare au fost fie evacuate în general, fie transferate în partea stîngă a Nistrului, în subordinea Armatei a 14-a a URSS (ulterior, contingent special al Federaţiei Ruse).

Tot la 14 noiembrie 1991 a fost emis şi Decretul Nr.235 cu privire la trecerea în jurisdicţia Republicii Moldova a unităţilor militare ale trupelor de interne ale Ministerului Afacerilor Interne al URSS., prin care a fost suspendat decretul emis anterior şi care permitea retragerea trupelor de interne ale Ministerului Afacerilor Interne al URSS de pe teritoriul Republicii Moldova.

La începutul anului 1992, în momentul cînd confruntarea cu autorităţile separatiste din stînga Nistrului a escaladat în conflict armat, se întreprind o serie de măsuri pentru crearea armatei naţionale şi în special pentru întoarcerea în Moldova în vederea satisfacerii în continuare a serviciului militar a ofiţerilor şi subofiţerilor, cetăţeni ai Republicii Moldova, precum şi a militarilor în termen, recrutaţi de pe teritoriul RM. Decretul emis în acest scop la 31 martie 1992 prevedea o serie de măsuri legate de transportarea în republică a militarilor, de creare a condiţiilor necesare pentru satisfacerea serviciului militar. Ulterior, mai mulţi militari şi-au exprimat regretul în legătură cu faptul că promisiunile Guvernului nu au fost realizate, condiţiile sociale şi de trai fiind sub orice nivel şi necorespunzînd aşteptărilor. O parte din cei invitaţi în Moldova au plecat la locurile vechi de serviciu, continuîndu-şi carierea în armata Federaţiei Ruse.

Abia la 6 octombrie 1995 Preşedintele Republicii Moldova emite Decretul nr.322 cu privire la aprobarea regulamentelor militare ale Forţelor Armate ale Republicii Moldova, prin care se anulează fostele regulamente ale armatei URSS şi se aprobă: Regulamentul serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova; Regulamentul serviciului în garnizoană şi de gardă al Forţelor Armate ale Republicii Moldova şi Regulamentul instrucţiei de front al Forţelor Armate ale Republicii Moldova.

Acţiunea regulamentelor militare ale Forţelor Armate ale Republicii Moldova se extinde asupra: militarilor şi trupelor de grăniceri ale Ministerului Securităţii Naţionale; trupelor de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne; militarilor Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale şi militarilor Serviciului de securitate a Preşedintelui Republicii Moldova.

Perioada iniţială de formare a armatei naţionale se caracterizează prin schimbarea frecventă a cadrelor militare de comandă şi se ajunge chiar şi la o confruntare deschisă între Ministrul Apărării (susţinut tacit de Guvern şi Parlament) şi Preşedintele Republicii Moldova, care emite un decret de eliberare din funcţie a Ministrului Apărării, decret ce nu este executat şi ulterior, fiind contestat în Curtea Constituţională, este declarat ca fiind în contradicţie cu dispoziţiile Legii Supreme.

Cadrul legislativ de pînă la 2001

Începînd cu formarea Armatei Naţionale este elaborat şi cadrul legislativ pentru funcţionarea instituţiilor din domeniu.

Paradoxal, dar primul dintre actele legislative adoptate în domeniul dat este Legea din 9 iulie 1991 cu privire la serviciul de alternativă, care stabileşte modul de înlocuire a serviciului militar cu serviciul de alternativă şi modul de satisfacere a serviciului de alternativă în scopul asigurării cadrului pentru manifestarea datoriei civice faţă de societate compatibil cu dreptul cetăţenilor la libertatea gîndirii, conştiinţei, religiei şi convingerilor.

La 12 decembrie 1991 este adoptată Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne, trupe destinate să asigure, împreună cu poliţia sau independent, ordinea publică, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, avutului proprietarului, prevenirea faptelor de încălcare a legii. Deoarece în armata regulată conducerea revenea în principal cadrelor fostei URSS şi ofiţerilor de alte naţionalităţi, anume trupele de interne au avut menirea de a constitui principalul efectiv militar care a participat la acţiunile de luptă pentru menţinerea integrităţii teritoriale a ţării din prima jumătate a anului 1992.

La 17 martie 1992 Parlamentul adoptă:

1. Legea cu privire la apărare, care stabileşte bazele organizării şi asigurării apărării Republicii, împuternicirile organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat, precum şi obligaţiile cetăţenilor, factorilor de decizie de la întreprinderi, instituţii şi organizaţii în vederea întăririi capacităţii de apărare a Moldovei.

2. Legea cu privire la Forţele Armate, care stabilea că aceste forţe sînt destinate apărării statului în caz de agresiune armată, asigurării inviolabilităţii frontierelor şi a spaţiului aerian al acestuia.

3. Legea despre obligaţiunea militară şi serviciul militar al cetăţenilor Republicii Moldova, care stabilea modul de realizare a datoriei constituţionale de pregătire pentru apărarea Patriei. Obligaţiunea militară stabilită prin lege prevedea:
   • trecerea cetăţenilor în evidenţa militară şi pregătirea lor pentru încorporare în serviciul militar în termen (pregătire militară obligatorie);
   • satisfacerea serviciului militar în termen (pregătire militară obligatorie) şi satisfacerea serviciului în rezerva Forţelor Armate;
   • respectarea regulilor de evidenţă militară.
   Pregătirea militară obligatorie (serviciul militar în termen) avea o durată de 18 luni.

4. Legea cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, care a stabilit normele de protecţie socială şi juridică a militarilor Forţelor Armate ale Republicii Moldova şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, inclusiv a efectivului rezervei chemat la concentrare şi a cetăţenilor care trec pregătirea militară obligatorie în centrele de instrucţie ale Ministerului Apărării.

Concepţia reformei militare

Odată intrat în funcţie, cel de-al doilea Preşedinte al Republicii Moldova iniţiază reforma forţelor armate, pornind de la numirea în funcţia de ministru al apărării pe unele persoane apropiate, fără experienţă în domeniul militar, dar devotate conducătorului.

La 3 aprilie 1997, prin Decretul Preşedintelui Nr.102, este constituită Comisia pentru elaborarea şi realizarea Concepţiei reformei Forţelor Armate, în fruntea căreia este desemnat însuşi comandantul Suprem al Forţelor Armate. Termenul de elaborare a Concepţiei a fost stabilit la 3 luni, însă în realitate elaborarea a durat cîţiva ani.

Abia la 26 iulie 2002 Parlamentul aprobă Concepţia reformei militare, stabilind că aceasta constituie un complex de idei, obiective, direcţii, principii, sarcini şi mecanisme de perfecţionare a sistemului de asigurare a securităţii militare a statului.

Reforma militară prevede un complex de măsuri politice, economice, juridice, propriu-zis militare, tehnico-militare, sociale şi de altă natură, direcţionate spre reorganizarea calitativă a sistemului organelor conducerii civile şi militare, a Forţelor Armate, a sistemelor de mobilizare şi de asigurare a infrastructurii militare în concordanţă cu condiţiile actuale şi perspectivele geopolitice, social-politice şi economice ale statului.

Factorii care au condiţionat reforma sînt următorii:

1. imperfecţiunea sistemului actual de asigurare a securităţii militare a statului;
2. adoptarea statutului de neutralitate permanentă şi promovarea unei politici externe adecvate;
3. situaţia geopolitică actuală şi necesitatea adaptării la noile realităţi, riscuri, ameninţări şi misiuni;
4. insuficienţa resurselor şi mijloacelor disponibile şi necesitatea corelării sistemului de asigurare a securităţii militare a statului cu posibilităţile actuale şi perspectivele dezvoltării economice a ţării;
5. starea calitativă relativ joasă a Forţelor Armate şi a potenţialului militar al ţării.

Insuficienţele sistemului de asigurare a securităţii militare a statului sînt consecinţele:

1. lipsei unor principii teoretice şi a experienţei practice în domeniul construcţiei militare şi al dirijării acestui sistem;
2. erorilor comise în procesul de constituire şi perfecţionare a sistemului în cauză;
3. ignorării valorilor naţionale, a rolului şi importanţei organismului militar, substituirii frecvente a valorilor civice şi a patriotismului prin opinii pacifiste eronate;
4. impactului negativ al crizelor economice, politice şi social-psihologice asupra organismului militar;
5. insuficienţei resurselor şi mijloacelor alocate.

La 23 decembrie 2002 Guvernul a aprobat un plan de activităţi pentru realizarea Concepţiei reformei armate, plan care prevede:

1. Asigurarea ştiinţifică a apărării naţionale.
2. Dezvoltarea şi perfecţionarea cadrului juridic al sistemului de asigurare a securităţii militare a statului.
3. Perfecţionarea sistemului de conducere în domeniul apărării.
4. Reforma Forţelor Armate (în special, se prevede că forţele cu capacitate permanentă de intervenţie vor fi trecute pe principii benevole în bază de contract abia începînd cu anul 2014.
5. Perfecţionarea sistemului de mobilizare.
6. Asigurarea economico-financiară a Forţelor Armate.
7. Dezvoltarea colaborării internaţionale în domeniul apărării.

Cadrul legislativ actual (adoptat recent)

În perioada 2001–2003 au fost adoptate un şir de acte legislative menite să realizeze etapele reformei militare, printre aceste acte numărîndu-se şi următoarele:

1. Hotărîrea Parlamentului Nr.247-XV din 15.06.2001 privind înfiinţarea unităţii disciplinare a Forţelor Armate.

2. Hotărîrea Parlamentului Nr.679-XV din 23.11.2001 pentru aprobarea structurii generale şi a efectivului Armatei Naţionale şi a instituţiilor Ministerului Apărării, prin care s-a stabilit efectivul de 7200 militari şi de 2400 persoane civile (în prezent reduse respectiv cu 200 şi 100 persoane).

3. Legea Nr.1192-XV din 04.07.2002 privind pregătirea de mobilizare şi mobilizarea, care determină conţinutul pregătirii de mobilizare şi al mobilizării în Republica Moldova, stabileşte atribuţiile şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice, instituţiilor publice şi ale agenţilor economici în acest domeniu.

4. Legea Nr.1244-XV din 18.07.2002 cu privire la rezerva Forţelor Armate, care stabileşte, în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei şi alte acte normative, destinaţia, formarea şi structura rezervei Forţelor Armate, formele de pregătire a rezerviştilor, modul de gestionare a rezervei Forţelor Armate, precum şi drepturile şi garanţiile cetăţenilor aflaţi în rezerva Forţelor Armate.

5. Legea Nr.1245-XV din 18.07.2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, care stabileşte formele, condiţiile şi modul de pregătire a cetăţenilor Republicii Moldova pentru apărarea Patriei (legea prevede termenul serviciului militar obligatoriu de 12 luni).

6. Legea Nr.1384-XV din 11.10.2002 cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public, care stabileşte măsurile excepţionale prin care autorităţile administraţiei publice împuternicite obligă instituţiile publice, agenţii economici, precum şi cetăţenii la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, precum şi măsurile excepţionale prin care anumite categorii de cetăţeni sînt chemate pentru îndeplinirea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în interes public şi de apărare a ţării.

7. Legea Nr.1477-XV din 22.11.2002 cu privire la răspunderea materială a militarilor, care stabileşte condiţiile şi limitele răspunderii materiale a militarilor în timpul îndeplinirii obligaţiilor serviciului militar şi a rezerviştilor concentraţi sau mobilizaţi pentru prejudiciul pe care l-au cauzat patrimoniului unităţii militare, precum şi modul de recuperare a prejudiciului cauzat.

Baza tehnico-materială şi financiară a forţelor armate

Întreţinerea unor forţe armate viabile şi eficiente ar genera cheltuieli enorme de la bugetul de stat şi acest lucru şi-l pot permite tot mai puţine state. Numai marile puteri sunt în stare să înnoiască periodic tehnica militară, să asigure condiţii adecvate de instruire şi perfecţionare a militarilor, statele mici preferînd să beneficieze de ajutor de la partenerii de alianţe militaro-politice, să-şi reducă contingentul militar şi să-şi concentreze eforturile pentru menţinerea unui contingent redus de forţe, necesare mai mult pentru menţinerea ordinii constituţionale decît pentru păstrarea capacităţii de apărare a ţării în caz de agresiune armată.

Nu face excepţie în acest sens şi armata naţională a Republicii Moldova, resursele alocate acestei structuri menţinînd-o în stare viabilă, dar nepermiţîndu-i să-şi amplifice potenţialul militar.

O scurtă analiză a resurselor alocate prin legile anuale ale bugetului în perioada 1996–2003 se propune atenţiei celor interesaţi:

ANUL   SUMA ALOCATĂ (mii lei)
1996   72 190
1997   69 500,0
1998   60 000,0
1999   50 000,0
2000   64 021,7
2001   87 743,8
2002   92 053,5
2003   148 234,4

De remarcat că în afară de sursele alocate direct, Forţele Armate beneficiază de o serie de ajutoare, granturi şi alte forme de asistenţă acordată în cadrul unor programe internaţionale.

Ministerul Apărării poate desfăşura şi anumite activităţi comerciale, în urma cărora se obţin anumite venituri a căror utilizare şi repartizare rămîne a fi însă netransparentă, fapt care a provocat mai multe scandaluri politice cu implicarea conducătorilor de prim rang (scandalul comercializării unui lot de avioane MIG-29, a unor instalaţii antiaeriene, prestarea serviciilor de transportare a armamentului în ţările africane antrenate în conflicte interne etc.).

Pentru a evita apariţia problemelor de acest gen, la 23 martie 1999 Parlamentul a aprobat un Regulament privind modul de comercializare a tehnicii militare, armamentului şi altor mijloace tehnice militare de care dispun Forţele Armate ale Republicii Moldova.

La 30 iulie 2001 a fost aprobată o listă a activelor Armatei Naţionale care au fost propuse spre comercializare, însă această Listă nu a fost dată publicităţii, cum nu au fost date publicităţii nici datele referitoare la comercializarea activelor respective.

Respectiv, nu este exclus că şi pe viitor vor ieşi la iveală diverse probleme legate de înstrăinarea patrimoniului militar şi iarăşi vor fi anchete interne, penale şi internaţionale, vor fi formate comisii parlamentare de anchetă care vor cerceta minuţios acţiunile foştilor colegi de partid sau de Parlament, Guvern, Preşedinţie sau minister, măsurile luate rămînînd a fi doar de constatare şi regret că bugetul de stat a fost prejudiciat de anumite dume de bani.

În încheiere am putea afirma că în realitate reforma militară nu se produce, deoarece schimbările legislative, normative şi administrative nu afectează esenţa sistemului, iar menţinerea serviciului militar obligatoriu şi reducerea periodică a termenului acestuia şi a efectivului militarilor nu sporeşte prin nimic capacitatea militară a ţării.

Instituirea serviciului militar pe bază benevolă, prin contract, deşi ar necesita cheltuieli considerabile, ar determina însă interesul real pentru dedicarea carierei militare şi ar permite crearea unor forţe mobile şi viabile, capabile să rezolve sarcinile imediate de menţinere a securităţii statului.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet