Monitoring→Politica→Comentarii

---

Încă o tentativă de reanimare a CSI?

A devenit deja tradiţie că desfăşurarea summit-urilor CSI să fie însoţite de prognoze şi comentarii referitoare la necesitatea constatării decesului sau, dimpotrivă, necesitatea reanimării acestei structuri regionale. Recentul summit, desfăşurat la 26 august 2005 la Kazani, Federaţia Rusă, nu a fost o excepţie în acest sens. De obicei, observatori pesimişti afirmă că “pacientul — CSI” este mai mult mort decît viu, iar cei optimişti consideră că situaţia este inversă. Compromisul dintre pesimişti şi optimişti reducîndu-se la constatarea că, de fapt, CSI se află în comă. De aici vin şi permanentele iniţiative de reanimare a CSI-ului în întregime, sau de evitare a eliminării “necrozelor” prin lansarea unor iniţiative de integrare diferenţiată, graduală, cu “viteze diferite” a unor micro-comunităţi de state în cadrul CSI — Uniunea Rusia-Belarus (URB), Uniunea Euro-Asuiatică (UEA), Spaţiul Economic Comun (SEC). Însă şi aceste structuri rămîn, deocamdată, destul de efemere, în pofida potenţialului de care dispun.

Această situaţie se explică prin faptul că de la bun început CSI nu a avut un concept clar de dezvoltare. În prezent este vehiculată formula potrivit căreia principalul merit al CSI ar fi cel de “divorţ civilizat” al fostelor republici sovietice, lucru constatat recent chiar de Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Iniţial, nu era tocmai aşa, însă manifestarea extrem de slabă a potenţialului de integrare economică al CSI, în pofida zecilor de summit-uri şi sutelor de documente adoptate în cadrul acestora, a contribuit la acceptarea acestei viziuni. Cauza unei astfel de stări de fapt poate fi găsită în atitudinea iniţială a autorităţilor Rusiei faţă de CSI. Astfel, imediat după instituirea CSI, în mod explicit despre eventualul rol al acestei organizaţii a vorbit cel mai liberal ministru al Afacerilor Externe a Rusiei, Andrei Kozîrev, care afirma că spaţiul CSI are menirea de a fi o zonă a intereselor exclusive ale Rusiei, iar consilierul Preşedintelui Boris Elţin, Andranic Migranean, preciza acest gen de afirmaţii, adăugînd că Rusia trebuie să promoveze faţă de CSI o politică similară asemenea doctrinei Monroe. Ulterior, şi înalte oficialităţi şi experţi ruşi au făcut declaraţii referitoare la rolul CSI în menţinerea influenţei Rusiei în acest spaţiu, inclusiv prin intermediul unui imperialism liberal, cu conotaţii preponderent economice. Un rol specific în acest sens, îi revenea şi “centurii de siguranţă”, formate din enclave separatiste, menite să nu permită ieşirea unor state CSI din orbita de influenţă a Rusiei. Evident, în contrapondere, celelalte state CSI au pus accentul preponderent pe “consolidarea propriilor suveranităţi”, evitînd constituirea a orice fel de structuri supranaţionale în cadrul CSI şi acceptînd doar structuri de coordonare în diverse domenii de cooperare.

Evenimentul de cotitură în soarta CSI s-a produs în cadrul summit-ului de la Ialta din septembrie 2003, cînd a fost proclamată intenţia constituirii de către Rusia, Ucraina, Belarus şi Kazahstan a SEC. După acel summit a devenit relativ clară strategia Rusiei în CSI, profilîndu-se trei domenii distincte de interese ale acesteia în spaţiul respectiv: a) economic şi comercial; b) militar şi de securitate; c) umanitar şi informaţional. Diferenţierea este destul de relevantă. Deşi, practic, toate statele CSI îşi doresc o cooperare economică strînsă, după summit-ul de la Ialta nu toate mai sînt admise pentru o astfel de cooperare. Spre exemplu, primele semnale de răcire dintre actualele autorităţi ale RM şi cele ale Rusiei s-au manifestat imediat după summit-ul de la Ialta, cînd RM nu a fost invitată în SEC. Pentru participarea în cadrul SEC au fost invitate doar statele cu cel mai impunător potenţial economic, PIB-ul cărora constituie 90% din PIB-ul CSI. În acest cvartet Rusia şi Kazahstan sînt relativ autosuficiente din punct de vedere economic datorită bogăţiilor naturale imense şi a exportului hidrocarburilor. Belarus şi Ucraina, deşi sînt mari importatori de hidrocarburi, sînt relativ dezvoltate din punct de vedere economic, avînd particularităţi extrem de atractive pentru Rusia. Astfel, regimul lui Lucaşenco supravieţuieşte preponderent datorită suportului Rusiei, ceea ce îl face să exceleze în materie de retorică integraţionistă în cadrul statului comun — URB. Ucraina este extrem de atractivă dat fiind ponderea ei economică, geostrategică şi istorică pentru Rusia.

Cooperarea şi integrarea economică fără o componentă militară pare a fi considerată riscantă de către Rusia pentru a-şi consolida influenţa în CSI. De aceea interesul economic pare să depindă de apartenenţa ţărilor CSI la Acordul privind Securitatea Comună (ASC). Probabil este vorba despre o logică general acceptată. Spre exemplu, extinderea UE asupra fostelor state comuniste din Europa de Est este precedată de integrarea acestora în NATO. Din statele CSI invitate în SEC doar Ucraina nu face parte din ASC, însă importanţa excepţională a Ucrainei pentru Rusia o face calificabilă pentru SEC.

Celelalte state din CSI cu o pondere economică mică, şi care ţin la suveranitatea lor, evitînd să facă parte din ASC nici nu pot spera să fie invitate în SEC. Pentru acestea ultimul argument de menţinere a lor în CSI este “centura de securitate” separatistă (Transnistria, Abhazia&Osetia de Sud, Karabahul de Munte). Astfel, grupul — Armenia, Azrbaidjan, Georgia şi Moldova nu pot să beneficieze, pe deplin, de avantajele economice în cadrul CSI şi nici nu pot părăsi această structură fără ca să evite eventuale mari complicaţii. Ceea ce poate face o parte din ele, în dependenţă de interese, este asocierea în structuri mai efemere chiar ca CSI, precum — GUAM.

Drept confirmare a noii strategii a Rusiei faţă de CSI servesc afirmaţiile din ajunul summit-ului de la Kazani a preşedintelui comitetului pentru relaţii externe a camerei superioare a Adunării Federale a Rusiei, Mihail Marghelov — “Schimbarea politicii externe a Rusiei, imprimarea unui pragmatism a acesteia, a început acum de cinci ani”, adică după accederea la guvernare a Preşedintelui Vladimir Putin. Agenda iniţială a summit-ului de la Kazani, ignorarea propunerilor Ucrainei, au confirmat, la fel ca şi anterior, acest lucru. Astfel, problemele economice au fost discutate în cadrul întîlnirii celor patru preşedinţi din SEC. Problemele cooperării militare au reprezentat interes pentru statele parte la ASC, iar “coşul comun” pentru toţi include, ca de obicei, probleme legate de festivităţi, comemorări şi probleme de ordin general, dar de interes pentru Rusia: Acordul privind cooperarea umanitară în spaţiul CSI; pregătirile pentru celebrarea celei de 60-a aniversări a constituirii ONU; adresarea către comunitatea internaţională cu privire la cea de a 20 aniversarea privind tragedia de la Cernobîl; combaterea pericolului terorismului, extremismului, traficului şi migraţiei ilegale.

Mai mulţi observatori şi analişti au estimat rezultatele summit-ului CSI de la Kazani în termeni negativi pentru soarta acesteia, dat fiind faptul că doar problema comemorării celei de a 20-ea aniversări a tragediei de la Cernobîl a fost susţinută în unanimitate, iar Turkmenistanul a spart gheaţa primul şi şi-a anunţat sistarea calităţii de membru al CSI, preferînd calitatea de membru-asociat. Însă lucrurile nu trebuie exagerate. Spre exemplu, Ucraina nu a ratificat vreo aderare a sa la CSI şi se consideră, de asemenea, membru-asociat al CSI. Mai mult, preşedinţii Ucrainei şi Georgiei, principalii revoluţionari din CSI, au găsit şi cuvinte elogioase referitoare la lucrările summit-ului.

Pentru a dilua cumva impresia unei stagnări evidente din cadrul CSI, Rusia a propus “reformarea şi eficientizarea activităţii organelor de conducere” ale acesteia prin instituirea unui “consiliu al înţelepţilor” format din persoane publice şi personalităţi renumite în diverse domenii. Evident, propunerea este menită să confirme că, cel puţin deocamdată, CSI este doar un club de discuţii a celor mai înalte oficialităţi ale statelor CSI. Dar acest lucru confirmă şi caracterul tranzitoriu al summit-ului de la Kazani, după care ar putea urma evenimente cu adevărat spectaculoase pentru soarta CSI legate preponderent de noul context politic internaţional şi intern din ţările membre ale acestei structuri.

Contextul desfăşurării summit-ului CSI

Summit-ul de la Kazani s-a desfăşurat într-un context politic deosebit, care este favorabil fortificării esenţiale a influenţii Rusiei în spaţiul CSI:

1. problemele cu care se confruntă UE după extinderea din 2004 fac şi mai nebuloase perspectivele integrării europene a statelor CSI care şi-au declarat drept prioritate strategică integrarea în UE — ţările membre ale GUAM. Premierul, ucrainean, Iulia Timoşenco, a declarat recent că nu e tocmai oportun să se bată la poarta UE cînd aceasta se confruntă cu probleme. În acelaşi timp, administraţia de la Kiev s-a văzut nevoită să dezmintă afirmaţiile ministrului economiei, Serghei Terehin, privind eventuala ieşire a Ucrainei din SEC. Dimpotrivă, Kievul insistă asupra creării zonei de comerţ liber în SEC, fără crearea structurilor supranaţionale, lucru contrar dorinţei Rusiei şi Kazahstanului de a se limita la spaţiul vamal şi tarifar comun;

2. eforturile de evitare a unor potenţiale “revoluţii cromatice” influenţează semnificativ liderii statelor CSI cu regimuri autoritare să se apropie de Rusia, inclusiv, din punct de vedere militar. În pofida anumitor tensiuni dintre Rusia şi Kazahstan legate de decizia ultimului de acum doi ani de a-şi dota aeroporturile militare cu sisteme radar americane şi de insistenţa de a dizolva statul major al ASC, integrarea politico-militară în Asia Mijlocie are lor şi prin Organizaţia Cooperării de la Şanhai (OCŞ). Faptul că autorităţile ruse au dat undă verde susţinerii realegerii preşedintelui kazah, Nursultan Nazarbaiev, este o dovadă că disensiunile sînt estimate la o cotă mult mai mică decît pericolul “unei revoluţiei cromatice” în această ţară. Şi ultimele evoluţii din Uzbekistan sînt extrem de edificatoare pentru a înţelege trend-ul din această regiune.

3. în pofida multiplelor probleme, rolul Rusiei de partener strategic al UE şi SUA este în continuă creştere datorită resurselor energetice imense de care dispune, factor care devine, practic, determinant pe fundalul creşterii instabilităţii în regiunile exportatoare de petrol. Factorul energetic a devenit unul de şoc nu numai în relaţiile cu ţările CSI, ci şi în relaţiile cu statele UE. Preconizata semnare la 8 septembrie a.c. (cu zece zile înaintea alegerilor generale din Germania) de către preşedinţii Putin şi Schroder a acordului privind construirea unui gazoduct prin Marea Baltică poate avea un anumit impact asupra rezultatului alegerilor. În plus, implementarea acestui proiect ridică mari probleme privind securitatea energetică a Ucrainei şi Poloniei, în pofida preconizatei extinderi a conductei Odesa-Brody pentru transportarea petrolului din regiunea Mării Caspice în Polonia şi mai departe. O reacţie la proiectul germano-rus este intenţia anunţată a autorităţilor ucrainene de a dezvolta proiecte energetice bazate pe cărbune şi uraniu. Această decizie denotă nişte elemente de şantaj (în contextul tragediei de la Cernobîl), după ce Rusia a anunţat ridicarea de 2–3 ori a preţurilor la gaze, iar SUA s-au arătat nemulţumite de intenţia Ucrainei de a construi un gazoduct din Iran spre Ucraina şi Europa;

4. supraveniturile de pe urma creşterii exorbitante a preţurilor la hidrocarburi îi oferă Rusiei posibilităţi neaşteptate pentru revigorarea militară şi desfăşurarea unor programe umanitare în aşa-zisul spaţiu informaţional comun din CSI. Este curios că Rusia dă preferinţă beneficiilor economice celor umanitare. Conflictul dintre Rusia şi Turkmenistan de acum doi ani, cînd ultimul a decis să anuleze cetăţenia dublă pentru cetăţenii turkmeni, a fost aplanat imediat ce s-a ajuns la o înţelegere dintre cele două ţări privind exportul gazelor din Turkmenistan prin sistemul de gazoducte ruseşti. Interesele cetăţenilor ruşi cu cetăţenie turkmenă au fost, pur şi simplu, date uitării. De aceea, atît timp cît exportul gazelor din Turkmenistan se face prin sistemul gazoductelor ruseşti, renunţarea Turkmenistanului la calitatea de membru al CSI nu ameninţă interesele Rusiei. În schimb, statele CSI importatoare de agenţi energetici suportă consecinţele programelor umanitare şi a spaţiului informaţional comun prin implicarea în alegeri, cum a fost cazul alegerilor din Ucraina, RM etc;

5. “monetizarea” relaţiilor din cadrul CSI în dependenţă de loialitatea statelor membri faţă de Rusia poate deveni cea mai puternică pîrghie de influenţare asupra elitelor politice din aceste state. Demnitarii ruşi afirmă că “monetizarea relaţiilor în cadrul CSI este o dovadă a renunţării Rusiei la ambiţiile imperiale”. Este un argument fals. Pretenţiile că statele CSI aflate în conflict cu Rusia urează să achite preţuri mondiale pentru gazele livrate din Rusia, nu iau în calcul prejudiciul cauzat de separatismul susţinut de Rusia şi staţionarea trupelor ruseşti pe teritoriile statelor respective. Oricum, forţa economică şi militară rămîne a fi determinată în acest gen de dispute.

Posibile consecinţe pentru Moldova

Participarea Preşedintelui Vladimir Voronin la summit-ul de la Kazani cade în albia afirmaţiilor sale precum că “Moldova nu va deveni gropar al CSI”, adică Moldova nu va face declaraţii de ieşire din această structură. Atitudinea faţă de documentele supuse dezbaterilor s-a redus la formula “Moldova semnează doar documente care nu contravin clauzelor Planului de Acţiuni RM-UE”. Este o poziţie demnă de respect, însă în situaţia în care Ucraina a început să şovăie în ceea ce priveşte integrarea în structurile CSI, dar mai ales în preconizata securizare a hotarelor pe segmentul Transnistrean, RM rămîne oarecum marginalizată. Mai mult, RM suportă pierderi semnificative din cauza impedimentelor în ceea ce priveşte producţia agricolă moldovenească pe piaţa rusă. O eventuala majorare a preţurilor la gaze ar fi o lovitură extrem de grea pentru RM. Într-o perspectivă mai îndepărtată aceste lucruri ar putea avea un impact semnificativ asupra vieţii politice interne din RM, mai ales a revigorării opoziţiei pro-CSI-ste.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet