Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Necesitatea de noi investiţii
|
|
Asigurarea creşterii stabile a economiei este declarată drept prioritate de bază a Guvernului. Cu toate acestea, ar fi nechibzuit să afirmăm că în ţară există deja factori de dezvoltare durabilă. Există foarte multe semne de îngrijorare: datoria externă şi acutizarea problemei onorării obligaţiilor faţă de FMI în urma “îngheţării” relaţiilor cu acesta, lipsa investiţiilor interne şi externe, creşterea insuficienţei de noi locuri de muncă şi migraţia în masă a forţei de muncă active peste hotare etc. Conform estimărilor Ministerului Economiei pentru a asigura ritmurile planificate de creştere a PIB-ului cu 6–7% este necesar de majorat volumul investiţiilor interne cu 15–17% şi a atrage 80–90 de milioane de dolari SUA sub formă de investiţii străine.
Strategia investiţională a Republicii Moldova a fost adoptată la începutul anului 2002. Avînd în vedere termenul destul de redus, este prea devreme de pus în discuţie efectele acestei strategii, fapt care nu ne împiedică să analizăm procesul de implementare a ei.
La începutul anului 2003, în Moldova erau înregistrate 2670 de întreprinderi cu capital străin din care numai 1500 mii de întreprinderi sau 55% au raportat despre activitatea desfăşurată.
Capitalul statutar sumar al acestor întreprinderi din momentul înregistrării lor a constituit 671 de milioane de dolari SUA, din care 414 de milioane (62%) au fost investite de investitori străini din 87 ţări ale lumii. Mai mult, doar 14% de întreprinderi dispun de capital statutar în valoare mai mare de 500 mii de dolari. În fond, predomină întreprinderile (70%) cu capital statutar nu mai mare de 10 mii de dolari.
Deşi volumul investiţiilor străine directe în economie creşte sub aspect cantitativ şi conform informaţiei Băncii Naţionale volumul total al acestor investiţii a constituit circa 720 de milioane de dolari SUA la sfîrşitul anului 2002, Moldova rămîne una din ţările cu cel mai scăzut volum de investiţii per capita — 31 de dolari SUA.
Făcînd trimitere la datele unor expertize independente, în Raportul Mondial al Investiţiilor pentru anul 2002, pregătit de Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNSTAD), ponderea investiţiilor străine în volumul total al capitalului fix acumulat se utilizează ca unul din indicatorii rentabilităţii politicilor statelor în ceea ce priveşte atragerea investiţiilor străine. În general, acest indicator constituie 25% pentru ţările Europei Centrale şi de Sud-Est, iar pentru Moldova indicatorul respectiv depăşeşte 40%, fapt care necesită anumite explicaţii. Conform opiniei autorilor acestui raport, aşa-numitul “loc de lider” se explică prin nivelul PIB foarte scăzut per capita şi mărimea restrînsă a pieţei interne.
Alţi doi indicatori utilizaţi în acelaşi Raport UNSTAD: Indicele de Performanţă al Investiţiilor Străine Intrate (ponderea ţării în fluxurile mondiale de investiţii străine directe se compară cu ponderea ţării în PIB mondial) şi Indicele Potenţialului Investiţiilor Străine Intrate (bazat pe factori structurali — ritmurile de creştere a PIB-ului, PIB-ul per capita, ponderea exportului în PIB, numărul de telefoane la 1000 de locuitori, consumul energiei electrice per capita, ponderea cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare în venitul naţional global şi evaluarea riscurilor). Utilizarea acestor indicatori permite, pe de o parte, abstractizarea de mărimea pieţei interne (Indicele de Performanţă a Investiţiilor Străine Intrate) şi, pe de altă parte, alinierea ţărilor luînd ca bază potenţialul acestora în domeniul atragerii investiţiilor străine directe (Indicele Potenţialului Investiţiilor Străine Intrate).
După Indicele de Performanţă, Moldova se manifestă stabil ca o ţară cu indicele mare (mărimea indicelui nu s-a schimbat în perioada 1992–2001 şi a constituit 1,7). Aceasta înseamnă că volumul investiţiilor străine atrase este mai mare decît cel previzibil, bazîndu-se pe mărimea relativă a PIB.
După Indicele de Potenţial, din păcate, situaţia este mai puţin atractivă. În timp ce mărimea acestui indice a constituit 0,285 (locul 46 din 140 ţări) pentru perioadă anilor 1992–1994, pentru perioada 1998–2001 indicele a scăzut substanţial, coborînd la 0,194 şi, respectiv, pe locul 109.
Luînd în considerare aceşti doi indici, Moldova a fost în anii 1992–1994 una din ţările lideri — ţara “reformelor corecte”, însă datorită modificării potenţialului de investiţii în anii 1998–2001, Moldova a fost trecută în rîndul statelor “economii peste potenţial”, fapt care denotă că pentru atragerea cu succes a investiţiilor străine directe avem nevoie de reforme structurale ale economiei şi de dezvoltarea potenţialului de producţie.
Astfel, deoarece rezervele ordinare ale creşterii economice în Moldova s-au epuizat, o importanţă majoră îi revine acţiunilor practice, bine coordonate pentru modernizarea economiei noastre, şi nu prognozelor formal optimiste. Moldova este o ţară cu o economie deschisă insuficient. Apartenenţa la OMC, aderarea la organizaţiile europene sau regionale (Pŕctul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Comunitatea Economică Ĺuro-Asiatică etc.) facilitează accesul nu numai la noi pieţe de desfacere, dar şi la noi oportunităţi în domeniul realizării proiectelor de investiţii, în acelaşi timp crescînd cerinţele faţă de politicile economice şi de investiţii existente. După semnarea Declaraţiei privind atragerea investiţiilor în ţările Europei de Sud-Est în cadrul Pactului de Stabilitate în iulie 2002 Moldova şi-a asumat responsabilitatea colectivă pentru crearea şi dezvoltarea climatului investiţional favorabil în regiune.
Va fi oare anul 2003 un an de cotitură? Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem că ultimii doi ani n-au adus modificări esenţiale în politica investiţională din cauza circumstanţelor bine cunoscute. S-au introdus modificări în legislaţie, au fost înaintate iniţiative pentru a întări metodele de reglementare de stat în producţie, susţinerea socială a populaţiei în funcţie de posibilităţile restrînse ale bugetului de stat. Însă este evident că realizarea unor intenţii foarte importante, deşi complexe din punct de vedere politic, în domeniul reformelor structurale a fost tergiversată. Nu s-a reuşit ameliorarea cît de cît a climatului de afaceri, distanţarea băncilor de sectorul real şi reducerea economiei subterane. Administrarea nechibzuită a contribuit la înrăutăţirea relaţiilor cu investitori străini şi organismele internaţionale.
Anul curent însă se caracterizează prin activizarea dialogului între instituţiile statului şi societatea civilă, mai ales cu reprezentanţii cercurilor de afaceri autohtone şi străine: în ianuarie a avut loc forul moldo-bulgar, în aprilie — forul moldo-rus, în iunie — prima şedinţă a comisiei mixte moldo-americane pentru colaborare economică şi investiţională şi, în sfârşit, în iulie — forul moldo-israilean al oamenilor de afaceri.
Opinia comună a participanţilor la aceste reuniuni este că Moldova are multe avantaje care ar putea atrage investitori străini: poziţia geoeconomică — posibilitatea de a exporta atît în ţările CSI, ceea ce este important pentru investitorii din Occident, cît şi în ţările Europei Centrale şi de Vest, ceea ce e în interesul investitorilor din Orient; forţa de muncă bine instruită (81% din populaţia aptă de muncă are studii medii, în timp ce acest indicator pentru ţările cu nivel mediu şi redus de venituri este 50%), instruite şi concurente după preţ; bilingvism; Moldova se simte comod atît în arealul cultural oriental, cît şi cel occidental.
Totuşi, pînă la momentul actual, aceste avantaje nu sînt exploatate suficient. În acest context, Preşedintele V. Voronin menţiona că “aceste avantaje trebuiesc restabilite şi subvenţionate cu bani”.
Aşadar, apare din nou problema calităţii climatului investiţional drept criteriu al maturităţii reformelor de piaţă, al încrederii cercurilor oamenilor de afaceri în stabilitatea drepturilor de proprietate, sistemului judecătoresc etc.
Oricît de straniu s-ar părea, dar Republica Moldova este aproape unicul stat dintre ţările CSI care nu are o lege privind activitatea investiţională şi, prin urmare, politica de stat cu privire la atragerea investiţiilor interne nu este clar determinată pînă în prezent. Aceasta ar putea explica volumul mic al investiţiilor interne. Suma de un milion şi jumătate de lei (2002) nu o putem considera suficientă pentru creşterea stabilă a economiei. Conform datelor Departamentului de Statistică şi Sociologie în prima jumătate a anului 2003 din toate sursele de finanţare în ţară au fost absorbite 897,8 milioane lei (aproximativ 63 milioane USD), sumă care deşi a înregistrat o creştere de 30% comparativ cu rezultatele din prima jumătate a anului 2002, este totuşi insuficientă. Sursele investiţionale: mijloacele proprii ale întreprinderilor şi populaţiei — 75%, investiţii străine — 16% şi doar 5% din sursele bugetului de stat. Este bine cunoscut că investitorii străini nu vor investi într-o economie în care oamenii de afaceri autohtoni evită să investească.
Elaborarea legii cu privire la activitatea investiţională, care va egala în drepturi investitorii locali cu cei străini, a demarat în anul 2001, însă termenul de intrare în vigoare a legii nu este încă stabilit. Există însă o anumită experienţă în acest sens: Legea “Cu privire la investiţii şi activitatea de investiţii în UTA Găgăuzia” (2001). Spre deosebire de legea Republicii Moldova “Cu privire la investiţii străine”, lege recunoscută drept cea mai bună în comparaţie cu legile corespunzătoare din celelalte state ale CSI, legea Găgăuziei nu delimitează investitorii străini de cei locali. Pe teritoriul acestei unităţii teritoriale toţi subiecţii încadraţi în activitatea investiţională beneficiază de înlesnirile prevăzute în legislaţia Republicii Moldova, precum şi de înlesniri suplimentare conform prevederilor legii locale. Astfel, astăzi investitorii potenţiali pot considera Găgăuzia drept o oază în arealul investiţional al Republicii Moldova.
Antreprenorii locali, cît şi cei străini îşi doresc o piaţă transparentă cu reguli statornice. La aceasta s-a referit şi noul ministru al Economiei, Marian Lupu: “Atît donatorilor internaţionali, cît şi cercurilor de afaceri din Republica Moldova trebuie să le întărim încrederea în consecutivitatea şi previzibilitatea politicilor economice ale statului. În lipsa acestora nu va fi posibilă soluţionarea problemei de bază — atragerea unor investiţii serioase în economie.”