Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Gazul vine de la Est
|
|
Şocul gazelor
Despre majorarea de preţ a gazelor naturale se vorbeşte de mult, dar tema a trecut din planul retoricii pure în cel al acţiunilor practice. Astfel, dacă pînă acum Moldova a primit gazele naturale la un preţ de 80 de USD mia de metri cubi, apoi, începînd cu anul 2006, Gazpromul propune o majorare abruptă de pînă la 160 USD. Dacă acest scenariu va fi realizat, atît puterea de la Chişinău, cît şi consumatorii de rînd vor suferi un adevărat soc, bugetul de stat va începe să pîrîie din toate cusăturile şi nu va putea fi salvat nici chiar de veniturile suplimentare care sînt declarate în ultima perioadă. Şi partea cea mai proastă este că această preconizată creştere de preţ intervine exact în plină iarnă.Este clar de ce fiecare ţară încearcă să găsească o ieşire cît mai demnă din situaţia creată. Am putea spune franc că alternativa la gazele ruseşti nu prea se conturează. Ucraina a încercat să se înţeleagă cu Turkmenistanul, dar Gazpromul i-a luat-o înainte. Georgia ar fi ajuns, se pare la o formulă cu Kazahstanul, dar tranzitul gazelor oricum se face pe teritoriul Rusiei — aşa că şi aici Moscova şi-ar putea impune condiţiile, ca de altfel în cazul Moldovei cînd Chişinăul a încercat să obţină gaze naturale de la kazahi sau turkmeni.
Consecinţele
Întrebarea întrebărilor, care de fapt preocupă toată lumea, ţine de consecinţele scumpirii preţurilor la gaze asupra economiei Moldovei în general, şi a buzunarelor populaţiei în particular.În primul rînd, efectele scumpirii se vor răsfrînge asupra consumatorilor casnici, mai ales că pentru mulţi cheltuielile cotidiene destinate pentru plata serviciilor comunale sînt mari pe mai multe poziţii. În al doilea rînd, dacă luăm în calcul că se va scumpi nu numai gazul, dar şi multe alte servicii, servicii în care partea gazului este dominantă, apoi situaţia nu este deloc îmbucurătoare.
Spre exemplu, ponderea gazului pentru producerea energiei electrice la CET-1 este actualmente de 80%. În cazul în care preţul gazelor va creşte, cota parte a combustibilului în produsul final, adică a energiei electrice, va constitui cca 95%. Drept consecinţă, centralele termoelectrice (CET) vor trebui să-şi revizuiască grila de preţuri la energia furnizată tuturor consumatorilor. Dacă astăzi preţul 1 GK de căldură constituie cca 140 lei, iar a unui KW-oră — 0,44 lei, apoi în cazul dublării preţului la gaze respectivele tarife inevitabil vor creşte cu cel puţin 90%, sînt calculele unui simplu raţionament economic.
În plus, scumpirea gazelor ar putea extrem de rapid să năruie mitul despre “economia de succes” a Moldovei. Urmată de scumpirea energiei electrice, a celei termice, scumpirea gazelor naturale ar putea scoate inflaţia la un nivel de două cifre. Deficitul balanţei comerciale a ţării va avea încă un factor suplimentar de creştere. Cursul monedei naţionale va resimţi o presiune puternică. O povară în plus vor simţi producătorii şi transportatorii ca urmare a creşterii plăţilor pentru achiziţionarea de agenţi energetici, fapt ce va afecta negativ volumul producţiei şi a serviciilor prestate.
Condiţiile
Cum nimic nu este imposibil în ziua de astăzi, şi cum totul se poate rezolva — Gazpromul este capabil să dea înapoi, bineînţeles cu anumite condiţii. În cazul Moldovei, Gazprom nu prea pare să aibă interese economice concrete. Există însă altceva — problema gazelor naturale apare ca o pîrghie de presiune asupra Chişinăului în chestiunea transnistreană.Totuşi, cel mai important lucru pe care necesită să-l facă Chişinăul astăzi este modul şi argumentele cu care merge la negocieri. Mai multe agenţii de presă titrau faptul că oficialii moldoveni vor trebui să negocieze cu partea rusă o creştere treptată a preţurilor la gaze, adică într-o perioadă de 4–5 ani. Probabil, acesta a fost şi scopul vizitei delegaţiei moldoveneşti care a negociat săptămîna trecută cu Kremlinul preţul pentru gazul rusesc.
De fapt această creştere treptată ar atenua un potenţial şoc asupra consumatorilor. Pentru moment economia Moldovei nu ar putea efectiv suporta un preţ mai mare de 110–120 USD pe mia de metri cubi, deoarece nu are capacităţile, sau dacă vreţi tehnologiile necesare de a face faţă unui preţ de 160 USD pentru mia de metri cubi.
În plus, din cauza costurilor exorbitante de producere şi a echipamentului arhaic de la majoritatea întreprinderilor, acestea sînt principalii consumatori de gaze naturale şi principalii debitori ai companiei Moldova-Gaz, probabil că în servietele strategilor moldoveni există deja proiecte elaborate de restructurare a sistemului energetic care ar putea fi realizate într-un termen de 4–5 ani. Pe lîngă toate, Chişinăul va reuşi în acest răstimp să-şi modernizeze CET-urile şi infrastructura de transportare a energiei termice, reducînd sau anihilînd totalmente pierderile de reţea.
În cele din urmă, această creştere treptată ar putea fi mai uşor suportată de consumatorii casnici, şi, eventual, s-ar evita nişte revolte sociale. Nu este exclus ca guvernul să intervină în următorul proiect de buget cu majorări de salarii, subvenţii sau îndemnizaţii, majorări care ar atenua, cel puţin psihologic, creşterea preţurilor la gaze în rîndul populaţiei.
În acest context, remarcăm că Moldova nu are pînă în prezent pe teritoriul său contoare care ar indica consumul real de gaze naturale. Acestea însă sînt extrem de necesare pentru ca achitarea să nu se facă doar conform datelor prezentate de Ucraina. De fapt, aducerea tarifului pentru gaz la nivelul celor percepute de la ţările central-europene are şi un avantaj: Rusia va pierde orice posibilitate de a şantaja Moldova pe viitor.