Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Vinurile moldoveneşti — între realitate şi statistici
|
|
Industria vinicolă din Republica Moldova este prin tradiţie cel mai puternic sector al economiei naţionale, şi indiscutabil este ramura cu care ţara şi-a obţinut un renume internaţional. Vinul a fost, chiar şi în perioada de tranziţie de la economia de comandă la o economie de piaţă, unul dintre foarte puţinele produse moldoveneşti care au înregistrat şi înregistrează de fapt o balanţă comercială excedentară, exportul vinului reprezentînd peste 30% din valoarea totală a exporturilor moldoveneşti. Suprafaţa plantaţiilor viticole din Moldova este evaluată la cca 150 mii ha, dintre care 45 mii hectare constituie plantaţiile din gospodăriile auxiliare. Acestea ocupă 6% din suprafaţa terenurilor agricole şi asigură cca 35% din valoarea producţiei obţinute în sectorul agroindustrial.
Exportul vinului din Moldova a înregistrat pe parcursul ultimilor ani o creştere de 24%, în timp ce creşterea exportului mondial al vinului constituie cca 8% anual. Mai mult ca atît, statistica mai spune că Moldova ocupă locul 11 în topul celor mai mari exportatori de vinuri din lume, iar ponderea vinurilor moldoveneşti în exportul mondial de vinuri este de 1,2%. Actualmente, fabricarea produselor vitivinicole este o ramură care asigură securitatea economică a ţării şi mijloace financiare pentru acumularea veniturilor la bugetul de stat. Potrivit statisticilor preliminare exporturile vinicole au înregistrat în 2005 o creştere cca 14%.
Spre deosebire de alte ţări, mari producători de struguri şi vinuri, Moldova comercializează pe piaţa internă doar 10–11% din volumul total destinat comercializării vinurilor, cea mai mare parte fiind destinată exportului. Pe de altă parte, trebuie să fim conştienţi de faptul că promovarea exportului se face dificilă din cauza mai multor bariere tarifare, a unor măsuri protecţioniste ce poartă de multe ori un caracter netarifar aplicate la import, sau cantităţile relativ mici de vinuri de calitate superioară competitive pe pieţele de desfacere.
Piaţa-ţintă, ca de altfel şi cea mai atractivă pentru exportul vinurilor moldoveneşti, rămîne a fi Federaţia Rusă cu o cotă de cca 70% din export. De fapt, această structură a exporturilor vădeşte o pronunţată dependenţă unilaterală faţă de piaţa din Rusia, făcînd ca aceasta din urmă, pe alocuri destul de frecvent, să ia atitudini destul de ostile dictînd de una singură regulile pieţei. Este cazul să ne amintim şi despre pretinsele “sancţiuni economice” ale autorităţilor ruseşti cu privire la importurile de vin din Moldova, care pînă la urmă au pus în evidenţă importanţa capitalului rusesc în întreprinderile vinicole moldoveneşti.
Deşi Moldova rămîne cel mai mare furnizor pe piaţa rusească de vin, vinurile moldoveneşti au pierdut din cota de piaţă de la 57% în 1999 la 45% în 2004. Constrîngerile legate de aprovizionare cu materie primă, probabil că ar fi o cauză; în 2002–2003, Moldova a importat vin neambalat din România în volum echivalent cu 10% din exporturile sale către Rusia. În acelaşi timp, problemele sînt şi mai profunde: piaţa rusească este supusă unor transformări radicale, în ceea ce priveşte structura cererii, preferinţele consumătorilor şi reacţiile concurenţilor. Probabil că consumatorii ruşi sînt tentaţi să încerce ceva diferit, exact ce ar putea oferi producătorii de vin cu gusturi din “Lumea nouă” cum ar fi cei din Chile sau Argentina.
Pe de altă parte, exportul către UE are o pondere foarte mică de doar 0,7% din valoarea totală a exportului de vinuri din Moldova. Volumul pieţei unice pentru importul produselor vinicole şi apropierea geografică a acestei pieţe, ar face din ea un spaţiu important de desfacere a vinului din Moldova. În plus, dacă Moldovei i se va acorda un regim preferenţial de comerţ asimetric cu UE, regim care ar elimina mai multe bariere tarifare la accesul pe această piaţă, apoi aceasta ar schimba radical situaţia.
Analiza practicilor ţărilor din regiune demonstrează că regimul preferenţial de comerţ cu UE se manifestă prin acordarea cotelor, în limita cărora nu se aplică taxe vamale. Spre exemplu, pentru România a fost stabilită cota de 300 mii hectolitri, iar pentru Bulgaria — 681,8 hectolitri. Dacă Republica Moldova ar beneficia de aceleaşi facilităţi, exportul vinurilor moldoveneşti pe piaţa UE ar putea creste exponenţial. Pentru comparaţie, în anul 2004 Republica Moldova a exportat 42,3 mii hectolitri de vinuri pe piaţa UE, cantitate ce constituie doar 14,1% din cota de care a beneficiat România. Dacă Moldova ar beneficia de o cotă similară, exportul vinurilor moldoveneşti pe piaţa UE ar putea creste de 7 ori în cazul utilizării complete a cotei de 300 mii hectolitri. Este absolut real de acoperit aceste cote, dat fiind faptul că Moldova este calificată ca un exportator mai important pe plan mondial decît România şi Bulgaria.
O piaţă, care este puţin valorificată însă extrem de importantă pentru vinurile moldoveneşti, este cea din România. Intrarea acesteia din urmă în Uniunea Europeană nu este cel mai fericit eveniment pentru producătorii vinicoli români. Preţurile se află în plin proces de creştere, pentru a se alinia la cele din UE, iar poziţia privilegiată a exportatorilor vinicoli, probabil, va dispărea încet, dar sigur. Costurile de operare ale multor companii vinicole care acum funcţionează în România vor fi net superioare celor din Moldova, iar exportatorii moldoveni — în cazul în care vor beneficia de un regim special în relaţiile comerciale cu România din momentul ce aceasta va fi deja în UE — vor avea numai de cîştigat. Pe de altă parte, aderarea României la UE va face din aceasta o piaţă strategică şi în acelaşi timp o cale sigură a vinurilor moldoveneşti spre Occident.
Potrivit statisticilor oficiale, anual românii consumă cca 37 litri de vin pe cap de locuitor. Pentru 2005 valoarea exportului de vin moldovenesc pe piaţa românească se estimează la peste 1,2 milioane USD. Mai mulţi experţi din România sînt de părerea că avantajele pieţei proprii se vor diminua în următorii ani, deoarece vinarii români au cheltuieli mari pentru a respecta cerinţele europenilor, lucru care se reflectă preponderent în preţuri. Nefiind obligaţi la astfel de cheltuieli, moldovenii vor putea miza tot mai mult pe preţuri mai mici pentru a-i tenta pe consumatorii români. În timp, probabil aceştia ar putea aprecia tot mai mult aroma vinului de peste Prut. Preţurile diferă şi acum pe cele două maluri ale Prutului, însă ecartul se va accentua, pe măsură ce data aderării României la UE se apropie.
Despre vinuri în cifre
- Cota de piaţă a vinurilor moldoveneşti în Federaţia Rusă e de cca 70%.
- Republica Moldova ocupă locul 11 în topul exportatorilor mondiali de vinuri.
- Exporturile medii de vin ale Moldovei se cifrează la cca 150 milioane litri pe an.
- În 2005 exporturile de vin moldovenesc în România se estimează la cca 1,2 milioane USD.
- Concentraţia de zahăr a vinurilor din Moldova este de 4 ori mai mare decît cea a vinurilor din România.
- Republica Moldova este singurul producător de vin din Europa de Est care a intrat in topul exportatorilor mondiali.
- Adaptate la piaţa rusă, vinurile moldoveneşti au o concentraţie alcoolică medie de 13%, faţă de media romanească, de 10%.
- Combinatul de vinuri “Cricova” are un depozit de calcar în care sînt păstrate la temperatură optimă cca 1 milion de sticle de vin, din 600 de sortimente.
- În localitatea Mileştii Mici din suburbia Chişinăului se află cea mai mare colecţie de vinuri din lume — peste 1,5 milioane sticle — care în 2005 a fost introdusă în Cartea Recordurilor Guinness.