Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Alegerile prezidenţiale în Transnistria

|versiune pentru tipar||
11 decembrie 2001
ADEPT logo
După cum era de aşteptat la alegerile prezidenţiale din Transnistria a învins Igor Smirnov. În conformitate cu rezultatele prealabile el a acumulat 85 la sută din voturi. Preşedintele RM, Vladimir Voronin a declarat cu cîteva săptămîni înainte de aceste alegeri că ele sunt nelegitime. După ce anul trecut Smirnov a iniţiat procedura de schimbare a constituţiei regiunii separatiste a devenit clar că el se vrea preşedinte pe viaţă.

Este interesant să observăm cum s-au desfăşurat principalele evenimente care au precedat alegerea lui Smirnov. Exact un an în urmă, în timpul alegerilor prezidenţiale desfăşurate în Parlamentul Republicii Moldova, liderul fracţiunii comuniste de atunci şi actualul preşedinte al ţării, Vladimir Voronin, după o vizită fulger la Moscova, anunţa că deţine cheia soluţionării conflictului transnistrean şi că soluţionarea se va produce prin schimbarea conducerii separatiste.

După alegerea lui Vladimir Voronin în calitate de preşedinte al RM el a emis un decret prin care a trasat principalele obiective a căror atingere urma să apropie soluţionarea definitivă a conflictului.

În acea perioadă, evenimentele se desfăşurau vertiginos, obţinîndu-se eliberarea din detenţie a lui Ilie Ilaşcu. Detaliile privind eliberarea lui Ilaşcu, făcute publice de către fostul ministru al afacerilor externe, Nicolae Cernomaz, se rezumau la efectul unui simplu sunet de telefon de la Moscova, făcut la rugămintea preşedintelui Voronin. Se crede că ulterior, Cernomaz a trebuit să părăsească postul său pentru accesul de sinceritate.

Smirnov s-a supus atunci, însă a lăsat să se înţeleagă că nu-i convine să execute mecanic ordinele Moscovei, sugerate de către preşedintele Voronin. El a întreprins paşi concreţi pentru a produce o răsturnare a situaţiei în favoarea sa, blocînd dialogul cu preşedintele Voronin. Bararea accesului preşedintelui la mănăstirea Noul Neamţ şi introducerea paşapoartelor transnistrene au fost suficiente pentru ca Vladimir Voronin să declare că Smirnov este un obstrucţionist şi că are la dispoziţie un şir de instrumente pentru a-l determina să negocieze productiv.

Preconizatele alegeri prezidenţiale din regiune îi ofereau lui Smirnov o minunată posibilitate pentru a demonstra că se bucură de suportul populaţiei din regiune. În condiţiile în care informaţiile despre afacerile dubioase ale conducerii din regiune şi ale familiei sale deveneau tot mai accesibile populaţiei, unica posibilitate pentru a-şi întoarce încrederea era să exploateze mentalitatea acesteia deprinse să asocieze situaţia din regiune cu cea a unei cetăţi asediate de către răuvoitorii de la Chişinău.

Introducerea noilor ştampile vamale la 1 septembrie a.c., a fost calificată de către Smirnov drept blocadă economică. El a întreprins eforturi diplomatice menite să alimenteze speranţele cetăţenilor din Transnistria că este posibil suportul extern şi că sub conducerea sa se poate ieşi eroic din blocada impusă de autorităţile de la Chişinău. Planul lui Smirnov a reuşit parţial. El a ştiut să sincronizeze cîteva acţiuni. În primul rînd liderii de la Comrat au iniţiat un presing din interior asupra Chişinăului, ameninţîndu-l cu revenirea la acţiuni separatiste în cazul ignorării de către el a revendicărilor de federalizare sau chiar de confederalizare a Moldovei. Acţiunea respectivă a avut menirea să demonstreze cetăţenilor din Transnistria că acordurile cu Moldova nu aduc nimic bun, perpetuînd starea de conflict. În al doilea rînd, Smirnov a reuşit să fie primit de preşedintele Belarus, Lucaşenco, şi de preşedintele ucrainean Kucima, speculînd astfel recunoaşterea de facto pe plan internaţional de către fraţii slavi. Kucima chiar a contribuit la anihilarea preconizatelor efecte de pe urma introducerii ştampilelor vamale. Preşedintelui Voronin i-a reuşit în schimb să preîntîmpine susţinerea deschisă a lui Smirnov de către autorităţile de la Moscova. Dimpotrivă, este evident că semnarea Tratatului de bază de către preşedinţii Putin şi Voronin, precum şi difuzarea unor emisiuni anti-Smirnov de către televiziunea de stat din Rusia în ajunul alegerilor, trebuiau să demonstreze suportul pentru Voronin în conflictul cu Smirnov. Analiştii politici ruşi n-au ascuns preţul pe care-l va avea de plătit RM pentru această susţinere. Este vorba despre acceptarea federalizării RM în baza a trei subiecţi egali: Moldova, Transnistria şi Găgăuzia şi a protectoratului din partea Rusiei.

Acum apare întrebarea: este oare preţul pe care e gata să-l plătească Chişinăul unul adecvat beneficiilor la care se aşteaptă? După victoria lui Smirnov acesta va invoca imposibilitatea hotărîrii soartei aşa numitului popor transnistrean din care fac parte şi cei peste 60.000 de cetăţeni ai Rusiei fără a lua în consideraţie opinia acestuia. Strategia lui Voronin de a face o delimitare între Smirnov şi cetăţenii din regiune nu are sens după ce 80% l-au votat. Cu o săptămînă înainte de desfăşurarea alegerilor, ambasadorul rus la Chişinău a reiterat, de fapt, spusele preşedintelui Putin care declarase că soluţia pentru acest conflict poate fi găsită doar în formatul negocierilor celor 5 părţi — Chişiunău, Tiraspol, Moscova, Kiev şi OSCE.

Aşa că după toate aparenţele, preşedintele Voronin va trebui să-şi calce pe inimă şi să negocieze cu Smirnov, deşi după spusele Preşedintelui Moldovei negocierile cu respectivul sunt un nonsens.

Un nou sistem electoral pentru Moldova! Alegeri locale 2002