Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Alegeri locale — primele concluzii

|versiune pentru tipar||
28 mai 2003
ADEPT logo
Campania pentru alegerile locale generale, care a culminat la 25 mai a.c., pare să se deosebească în mod cardinal de toate celelalte 7 campanii electorale care s-au desfăşurat, începînd cu 1991, după declararea independenţei RM.

Întîi de toate trebuie menţionat faptul că este prima campanie desfăşurată sub o guvernare comunistă. În al doilea rînd, această campanie a fost apreciată de către experţi şi observatori drept cea mai obscură. În al treilea rînd, este pentru prima dată cînd un partid (coaliţie) aflat la guvernare obţine la alegerile locale mai puţine voturi decît luase la alegerile parlamentare ce le-au precedat pe cele locale.

Nu se poate afirma că între aceste trei caracteristici factologice ar exista vreo relaţie “cauză-efect” directă. Totuşi, nu poate fi ignorat faptul că gradul de participare a cetăţenilor la votare este un indicator extrem de sugestiv pentru estimarea atitudinii cetăţenilor faţă de guvernare. Nu încape îndoială că există o corelaţie dintre modalitatea de desfăşurarea a campaniei şi rata participării. Din experienţa mai multor state se cunoaşte că cu cît este mai obscură şi represivă o campanie, cu atît rata de participare este mai joasă. De aceea, nu este surprinzător că la urnele de vot s-au prezentat doar 57,8% din cetăţenii cu drept de vot, mai puţin decît la alegerile locale din 1999. Este un semnal negativ pentru actuala guvernare. Prezenţa alegătorilor la recentele alegeri locale ar fi trebuit să fie mult mai înaltă dacă pretenţiile guvernanţilor precum că revizuirea sistemului de administraţie publică locală este extrem de solicitată de către cetăţeni.

Aşadar, prezenţa joasă a cetăţenilor la urnele de vot ar putea fi interpretată drept un protest împotriva metodelor stigmatizante ale mass-media de stat îndreptate spre discreditarea concurenţilor electorali, precum şi denotă şi indiferenţa faţă de proiectul guvernării de edificare a “verticalei puterii”, care poate fi considerat mai degrabă costisitor şi inutil. Pentru comparaţie vom aminti că la alegerile locale din 1995 şi 1999 rata participării a fost de aproximativ 60%. Este adevărat că la alegerile locale participă aproximativ cu 15% de alegători mai puţin decît la alegerile parlamentare.

Pentru a estima semnificaţia rezultatelor recentelor alegeri locale, comparîndu-le cu cele precedente, ar trebui să luăm în calcul că după declararea independentei RM s-au desfăşurat doar trei cicluri electorale. Deci, nu se poate vorbi despre existenţa unei baze statistice dezvoltate. Totuşi, merită să aruncăm o privire în datele înregistrate în campaniile precedente. De asemenea, trebuie să luăm în calcul că există riscul de a comite erori atunci cînd se compara rezultatele alegerilor parlamentare cu cele locale la nivel judeţean sau raional.

Aşadar, în 1995 Partidul Democrat Agrar (PDA) — de guvernămînt — a acumulat la nivel raional un procentaj de voturi (50,1%) aproximativ cu 7% mai mare decît cel înregistrat la alegerile parlamentare din 1994 (43,2%). În acelaşi context observăm că elementele Alianţei pentru Democraţie si Reforme (ADR) — de guvernămînt — au acumulat împreună la nivel judeţean la alegerile locale din 1999 (48,7%), aproximativ cu 2% mai mult decît acumulase împreună la alegerile parlamentare din 1998 (46,4%). Deci, în linii mari se poate observa că la alegerile locale partidul sau coaliţia de guvernămînt obţinea un procentaj puţin mai înalt decît cel de la alegerile parlamentare. Cea mai plauzibilă explicaţie, în acest sens, ar putea fi faptul că după un an de guvernare viaţa politică din societate continuă să fie modulată şi predominată de aşteptările cetăţenilor formate în cadrul campaniei precedente pentru alegerile parlamentare. Cît priveşte partidele din opoziţie, trebuie menţionat că cele cu o pondere mai semnificativă la alegerile locale practic îşi menţineau procentajul obţinut în cadrul alegerilor parlamentare precedente.

Fără îndoială, acest lucru a fost observat atît de către reprezentanţii actualul partid de guvernămînt, cît şi de către opoziţie. În acest sens, nu este întîmplător faptul că Partidul Comuniştilor (PC) a dorit desfăşurarea alegerilor locale anticipate în 2002, exact la un an după alegerile parlamentare din 2001. Nu este întîmplător nici faptul că opoziţia s-a opus acestor tentative ale partidului de guvernămînt, insistînd ca alegerile locale să se desfăşoare regulamentar în 2003, după expirarea mandatului de 4 ani al aleşilor locali.

Dacă comparăm rezultatele preliminare ale recentelor alegeri locale, desfăşurate la 2 ani după alegerile parlamentare, observăm că după contabilizarea preliminară a rezultatelor votării PC înregistrează o uşoară descreştere a rezultatelor la nivel raional de aproximativ 2%. N-ar trebui supraapreciat acest uşor declin, deşi este un indicator foarte clar că PC poate intra într-o de stagnare, care ulterior ar putea fi urmată de o recesiune.

La alegerile primarilor, PC a obţinut cel mai bun scor în primul tur de scrutin. Mai mult de 25% din primăriile din Republica Moldova au fost cucerite de PC. Totuşi, în cel de al doilea tur de scrutin, PC ar putea avea probleme în promovarea candidaţilor la funcţia de primar. Cauza rezidă în comportamentul arogant al PC în recenta campanie electorală, lucru care a antagonizat potenţialii parteneri politici din aşa-numita Uniune de centru-stînga, lansată în luna februarie a.c. Astfel, PC s-a pomenit practic fără aliaţi politici în cel de al doilea tur de scrutin, care ar putea îndemna alegătorii să voteze pentru candidaţii PC la funcţia de primar în cel de al doilea tur de scrutin.

Nu este exclus însă că PC ar putea întreprinde acţiuni de reanimare a Uniunii de centru-stînga. Cel puţin o formaţiune din această Uniune — Partidul Democrat (PD) — a înregistrat un scor foarte onorabil de aproximativ 8%. Nu sînt de ignorat şi cele aproximativ 2% ale PDA, mai ales că în anumite raioane scorurile obţinute de PD şi PDA au fost neaşteptat de înalte.

După toate probabilităţile PD nu va face declaraţii publice în favoarea PC pentru a nu-şi limita ulterior cîmpul de manevrare. Cît priveşte PDA, se poate presupune că PC nici nu are nevoie de vreo declaraţie publică a liderilor acestora, percepţiile politice ale electoratului PDA fiind foarte apropiate de cele ale electoratului PC. O declaraţie publică a reprezentanţilor PDA în favoarea PC mai degrabă ar dăuna PC. Acest lucru s-a făcut vizibil în 1999 cînd PC şi PDA au format un parteneriat şi chiar un bloc electoral comun. Ulterior s-a observat că această coaliţie dăunează PC dat fiind faptul că în timpul guvernării PDA au fost acumulate peste 60% din datoria externă a RM, iar propaganda PC continuă să se bazeze în mare parte pe acuzaţiile aduse aşa-numitelor “guverne democratice”, care au îngenuncheat ţara în faţa creditorilor străini. De aceea, se poate aştepta ca procentajul final al primarilor aleşi din partea PC să fie într-o corelaţie cu procentajul consilierilor PC în consiliile raionale (48%), dar pentru PC este important să depăşească pragul simbolic de 50% de primari aleşi din partea formaţiunii.

Cît priveşte bătălia electorală din municipiul Chişinău, se poate observa că declinul suportului PC în capitala ţării este mai pronunţat aici decît pe republică în ansamblu. Faptul că Vasile Zgardan, candidatul PC, susţinut în mod personal de către preşedintele PC şi al RM, Vladimir Voronin, a fost interpretat de către ziarişti drept o înfrîngere personală a acestuia din urmă. Aceasta cu atît mai mult, cu cît practic toată mass-media de stat atît cea electronică, cît şi cea tipărită au fost angajate într-o campanie teribilă de denigrare a concurenţilor electorali, mai ales împotriva actualului primar de Chişinău, Serafim Urechean. Acest lucru şi-a găsit reflectarea în raportul preliminar al observatorilor OSCE şi ai Consiliului Europei.

Deşi candidatul independent, Serafim Urechean (44%), a ieşit învingătror în primul tur de scrutin în faţa candidatului comunist, Vasile Zgardan (41%) nu se pot face deocamdată pronosticuri cît de cît sigure referitoare la un posibil rezultat în cel de al doilea tur de scrutin.

Există un şir de factori care îl avantajează pe Serafim Urechean. În primul rînd, se poate constata că electoratul municipiului Chişinău este relativ educat şi alegătorii candidaţilor din partea formaţiunilor democratice, Vlad Cubreacov şi Viorel Ţopa, care au acumulat împreună peste 10% din sufragii, ar putea vota mai degrabă pentru Serafim Urechean.

În al doilea rînd, s-ar putea ca presingul mediatic exercitat de către mass media de stat electronică şi tipărită să scadă simţitor după ce misiunea de observare a OSCE şi Consiliului Europei şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu deteriorarea climatului electoral din RM. Misiunea de observatori urmează să monitorizeze şi cel de al doilea tur de scrutin.

În al treilea rînd, Serafim Urechean ar putea insista pe organizarea unor dezbateri publice cu participarea contracandidatului său, Vasile Zgardan, pentru a scoate în evidenţă faptul că cunoaşte mult mai bine problemele municipiului Chişinău. Sigur, Urechean ar putea avea un avantaj doar în cazul unei moderări echidistante. Un eventual refuz al lui Vasile Zgardan de a se angaja în dezbateri l-ar dezavantaja pe acesta, scoţind în evidenţă faptul că se teme de un dialog direct în faţa cetăţenilor.

Avantajele pe care le-ar putea avea Vasile Zgardan se pot rezuma la faptul că PC are un electorat extrem de disciplinat spre deosebire de electoratul formaţiunilor democratice, care ar putea pur şi simplu să ignoreze participarea la cel de al doilea tur de scrutin.

Este interesant că PC se arată nemulţumit de rezultatele alegerilor din municipiul Chişinău, fapt exprimat prin cerinţa confirmataă de o curte de justiţie pentru a repeta numărătoare manuală a tuturor buletinelor de vot. Dacă acestă procedură va confirma rezultatele deja anunţate acest lucru va fi încurajator pentru Serafim Urechean şi extrem de neplăcut pentru Vasile Zgardan. Dacă se vor depista abateri semnificative cel avantajat va fi Vasile Zgardan.

Militarii moldoveni sînt gata să intre în Irak Stilul politic