Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Portretul sociologic al noilor primari
|
|
În perioada estivală mass-media oficială a consacrat destul de mult spaţiu pentru reflectarea problemelor cu care se confruntă organele administraţiei publice locale formate după alegerile locale generale din 25 mai a.c. Majoritatea problemelor se manifestă ca efecte colaterale ale revizuirii sistemului administraţiei publice şi organizării administrative a teritoriului (instituirea a 33 de raioane în locul celor 10 judeţe). Este vorba, în primul rînd, despre blocarea conturilor unui şir de primării, insuficienţa cadrelor pentru îndeplinirea obligaţiunilor organelor administraţiei locale prevăzute de noua legislaţie în domeniu etc. Evident, aceste probleme au atras după sine un şir de alte probleme cum ar fi pregătirea localurilor pentru noul an de studii, pregătirea gospodăriilor comunale pentru sezonul rece, alte probleme cu caracter social.
Problemele respective nu par a fi temporare. Spre exemplu, primarii oraşelor Cahul şi Orhei, care sînt centre cu o pondere economică semnificativă, şi-au exprimat oarecum nedumerirea în privinţa normelor extrem de rigide referitoare la numărul de specialişti care pot fi angajaţi în statele primăriilor. Numărului inadecvat al funcţionarilor administraţiei publice locale poate afecta activitatea primăriilor pe parcursul întregului mandat. Este curios faptul că ambii primari care şi-au exprimat nedumerirea în public au fost aleşi din partea partidului de guvernămînt, care a asigurat opinia publică că a pregătit foarte bine revizuirea sistemului de administraţie publică locală.
După toate aparenţele, problema restricţiilor faţă de statele de personal este o expresie a eforturilor Guvernului de a evita criticele oponenţilor revizuirii sistemului de administraţie publică, care au argumentat că creşterea cu mai bine de 1/4 a numărului de primării şi de 3 ori a numărului de unităţi administrative de nivelul II (raioane) va contribui la creşterea semnificativă a numărului de funcţionari public şi, respectiv, la creşterea cheltuielilor pentru întreţinerea lor. Astfel, în conformitate cu deciziile Guvernului, statele de personal ale primăriilor satelor (comunelor) vor număra între 4 şi 13,5 unităţi; cele ale primăriilor oraşelor şi municipiilor, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi, între 8 şi 26,5 unităţi. Efectivul aparatului preşedintelui raionului şi subdiviziunilor acestuia — 7 la număr — se va constitui din 60,5–83 unităţi. Aceste cifre indică oricum o creştere a numărului de funcţionari publici, deşi, după cum am văzut, insuficientă pentru ca acestea să funcţioneze normal.
La întîlnirea pe care a avut-o vara trecută Preşedintele, Vladimir Voronin, cu reprezentanţii noii conduceri a raioanelor le-a solicitat acestora să respecte structura aparatelor de conducere a unităţilor administrativ-teritoriale. În acest sens, Parlamentul urmează să voteze proiectul amendamentelor la Codul contravenţiilor administrative, aprobat la 9 iulie de Cabinetul de miniştri, potrivit căruia se prevăd amenzi în mărime de la 70 pînă la 100 de salarii minime pentru instituţiile bugetare centrale şi locale care vor depăşi cotele regulamentare de personal.
O altă problemă cu care, după toate aparenţele, se vor confrunta primarii este acea a apartenenţei lor politice. Din păcate, imediat după alegeri, în cadrul emisiunii analitice “Argumente” de la postul naţional de televiziune s-a afirmat în mod explicit că primarii aleşi din partea altor formaţiuni decît a celei de guvernămînt ar putea să se confrunte cu probleme la formarea bugetelor localităţilor pe care le reprezintă. De fapt, aceasta nu pare a fi o practică pur locală, ea avînd un areal de răspîndire mult mai larg. Spre exemplu, recent postul de radio BBC a informat despre faptul că şi în România primarii aleşi din partea altor partide decît cel de guvernămînt sînt trataţi în mod discriminatoriu, exact în ceea ce priveşte transferurile bugetare.
Nu este exclus că problema aparenţei politice a primarilor va genera neînţelegeri şi în rîndurile asociaţiilor de primari din care aceştia fac parte. În prezent, în RM există cel puţin 7 asociaţii de primari: Liga Naţională a Asociaţiilor de Primari (LNAP), Federaţia Puterilor Locale şi Regionale (FPLR), Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale (APCL), Asociaţia Primarilor din Găgăuzia (APG), Asociaţia Femeilor Primari (AFP), recent a fost înregistrată organizaţia de primari ai Partidului Social-Liberal (PSL), iar Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) şi-a creat de mult subdiviziuni în conformitate cu domeniul de activitate profesională a membrilor săi.
De aceea nu este de mirare că adunarea generală a APCL de la 9 august a.c. la care au participat 310 primari a dat naştere unor anumite neînţelegeri. Organizatorii au afirmat că structura respectivă este una apolitică şi au argumentat că necesitatea întrunirii este “dictată de schimbările produse în legătură cu revenirea la sistemul de raioane”, subliniind totodată că “APCL a fost în permanenţă pe linia întîi în sprijinirea reformelor din domeniul administraţiei publice locale, utilizînd principiile echidistanţei politice, raţionalităţii şi menţinerii consensului social şi politic în societate”.
În replică, liderii altor două organizaţii ale primarilor (LNAR, FPLR) au lansat la 11 august a.c. o declaraţie în care au supus criticilor organizatorii întrunirii APCL, învinuindu-i pe aceştia că s-au erijat în postura de “unica asociaţie a puterilor locale din RM, care apără interesele primarilor”, de “manifestare de servilism şi secretomanie” pe motiv că “nu au binevoit să invite cel puţin dintr-o minimă decenţă reprezentanţii celorlalte organizaţii similare”. Semnatarii declaraţiei afirmă că APCL a fost “reînfiinţată de această dată prin intermediul executivelor raionale, la indicaţia directă a Guvernului central”. În opinia lor “nu poate o organizaţie înfiinţată recent de Guvern să pretindă că va apăra autonomia locală, pentru că apărarea efectivă şi reală a intereselor autorităţilor locale presupune, în mod necesar, un şir de condiţii indispensabile”.
Argumentele pe care le aduc semnatarii declaraţiei sînt destul de serioase. În primul rînd, ultima plenară a partidului de guvernămînt, consacrată rezultatelor recentelor alegeri locale, s-a desfăşurat sub genericul “verticala puterii este construită”, lucru care lasă să se înţeleagă că autorităţile administraţiei publice locale reprezintă o verigă subordonată în “verticala puterii”. Acest lucru se resimte prin: “presiunile administrative şi acţiunile politice, exercitate de către Guvernul central asupra autorităţilor locale; impunerea organigramei de funcţii, de sus în jos, contestate de primari şi aflate în contradicţie flagrantă cu prevederile art.6/1 al Cartei Europene a autonomiei locale, prin care primăriile sînt obligate să-şi reducă statele de personal şi numărul de servicii oferite; implicarea Guvernului în procesul de creare şi recreare a asociaţiilor aleşilor locali contrazice spiritul autonomiei locale şi, evident, contravine recomandărilor adresate autorităţilor centrale din ţara noastră de către Comisia Europeană şi Consiliul Europei etc.”
În această situaţie apare şi un alt şir de întrebări. Spre exemplu, cum poate pretinde APCL că este neafiliată politic dacă însăşi problema revizuirii administraţiei publice locale a fost în ultimii ani una dintre cele mai spinoase probleme politice? Cum poate pretinde APCL că “a fost în permanenţă pe linia întîi în sprijinirea reformelor din domeniul administraţiei publice locale” dacă reforma administraţiei publice locale din 1999, realizată cu suportul Consiliului Europei şi al unui şir de ţări donatoare, a fost de fapt anulată, revenindu-se la organizarea şi principiile de funcţionare vechi? Să se înţeleagă că APCL a susţinut şi reforma administraţiei publice locale din 1999 şi anularea acesteia în 2003 etc?
Din păcate, se poate presupune că toate aceste probleme vor avea un impact semnificativ în lupta politică din RM. Vorba e că unul din semnatarii declaraţiei, liderul FPLR, nu este altcineva decît primarul general de Chişinău, Serafim Urechean, care recent a devenit şi unul dintre copreşedinţii Alianţei “Moldova Noastră” (AMN), declarată în cadrul ultimei plenare a partidului de guvernămînt drept “principalul oponent politic” al acestuia. Deci s-ar putea ca lupta politică dintre cele două formaţiuni să se dea şi prin intermediul organizaţiilor de primari. Aici merită menţionat faptul că în conformitate cu datele sondajelor sociologice primăriile sînt organele administraţiei publice cu unul dintre cele mai înalte rating-uri de încredere din partea cetăţenilor, peste 50% fiind devansate doar de instituţia prezidenţială.
Acest lucru nu este întîmplător. Primarii reprezintă o categorie de elită a societăţii moldoveneşti. În primul rînd, primarii sînt singura categorie eligibilă de funcţionari, participînd la un act politic de importanţă crucială, cum sînt alegerile în circumscripţii uninominale, în mod direct, cu o majoritate absolută din sufragiile cetăţenilor. Aceasta îi deosebeşte pe primari de deputaţii în Parlament, consilierii organelor locale de toate nivelurile care sînt aleşi aproape în mod anonim, în baza listelor de partid, şi chiar de Preşedintele ţării care este ales în mod indirect. Aceleaşi sondaje de opinie atestă că majoritatea absolută a cetăţenilor se împotriveşte modalităţii de alegere a consilierilor, deputaţilor şi Preşedintelui ţării.
Deci se poate afirma că modalitatea alegerii primarilor probează calităţile lor personale. În acest sens există un şir de factori încurajatori, care inspiră încrederea că primarii şi organizaţiile de primari vor şti să facă faţă problemelor şi sfidărilor cu care să vor confrunta, evident cu condiţia că administraţia centrală va respecta principiile autonomiei locale.
Aşteptările pozitive sînt legate de portretul sociologic extrem de favorabil al primarilor aleşi în cadrul recentelor alegeri locale din mai-iunie a.c. În primul rînd, merită menţionat faptul că vîrsta medie a primarilor este 47,5 ani, ceea ce înseamnă că aceştia posedă destulă experienţă şi energie pentru a-şi realiza planurile. Limitele de vîrstă ale primarilor pe formaţiuni politice este de 43,5 ani pentru Blocul PSD-PSL şi, respectiv, 48 de ani pentru Partidul Comuniştilor (PC).
Nivelul de educaţie al primarilor este unul destul de înalt. Astfel, aproximativ 26% din primari au studii agro-zootehnice, 24% — pedagogice, 19% — inginereşti, 6% — economice, 5% — juridice, 4% — medicale. Există printre primarii aleşi persoane cu studii politologice, ziaristice, militare etc., însă aceştia sînt destul de puţini. Numărul primarilor care nu au studii superioare este sub limita de 9%, însă este neîndoielnic faptul că aceştia posedă calităţi de lideri, o dată ce au obţinut victorii într-o luptă electorală în care pentru un mandat au candidat în medie cîte 4 persoane.
Este interesant să observăm care a fost ocupaţia candidaţilor pînă a fi aleşi în funcţia de primari. În primul rînd, merită menţionat faptul că 290 din primarii au fost realeşi, ceea ce reprezintă 32,3%, adică aproximativ 1/3, din numărul total. Dacă luăm în consideraţie faptul că au mai fost aleşi 11 foşti primari interimari şi 14 viceprimari, vedem că în total 35% din primarii aleşi au experienţă în ceea ce priveşte conducerea primăriilor. Starea de lucruri este şi mai încurajatoare dacă luăm în consideraţie că în plus 109 persoane (12%) au fost funcţionari publici în organele administraţiei locale pînă a fi aleşi în funcţii de primari. Astfel, despre 47% din primarii aleşi, adică aproape jumătate, se poate afirma că au experienţa necesară pentru a-şi îndeplini cu succes obligaţiunile. Acest lucru este important fiindcă doar 1% din primarii aleşi au declarat că au studii speciale de bază în domeniul administraţiei publice locale.
Nu este mai puţin importantă nici experienţa celorlalţi primari. Astfel, 11% din primarii aleşi au deţinut funcţia de director, sau au activat în organele de conducere ale unor societăţi pe acţiuni şi în SRL-uri; 7% au fost angajaţi ai unor întreprinderi private; aproximativ 10% deţineau poziţii de conducători ai gospodăriilor ţărăneşti. Nu este de neglijat nici experienţa managerială a celor 5% de directori ai instituţiilor de învăţămînt; calităţile de comunicare a 6% de profesori. Poziţia socială a unei părţi din noii primari pînă la alegeri era: 7% — şomeri, 2% — medici, 2% — pensionari, 1,3% — poliţişti, 1% — activişti ai ONG-urilor etc.
Este interesant să observăm reprezentarea femeilor în funcţia de primar. În mod curios, procentajul femeilor alese în funcţie de primar practic coincide cu procentajul femeilor care deţin în prezent funcţia de deputat în Parlament — aproximativ 16% (imediat după alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 mandate de deputat au obţinut 10% de femei, ulterior această cifră s-a schimbat datorită candidaţilor supleanţi care i-au înlocuit pe cei care din anumite motive au părăsit funcţia de deputat). Reprezintă interes şi distribuţia femeilor primari în dependenţă de afilierea politică: Blocul PSD-PSL — 21%; Partidul Democrat (PD) — 19%; Uniunea Centristă (UC) — 18%; PC — 17%; candidaţi independenţi — 16%; PPCD — 10%.
Este curios că portretul sociologic al primarilor aleşi din partea actualului partid de guvernămînt practic nu se deosebeşte de cel al partidelor de opoziţie. Din acest punct de vedere se poate admite că problema PC legată de lipsa cadrelor competente a fost soluţionată cel puţin la nivel local. În acest sens, PC şi-a îndeplinit sarcina de a promova în organele administraţiei publice locale persoane cu autoritate fără a lua în consideraţie faptul dacă aceştia împărtăşesc viziunile comuniste sau nu. Totuşi există indicatori care demonstrează că atractivitatea PC nu este cea mai impunătoare. Această concluzie poate fi trasă dacă observăm comportamentul a 1/3 din cei 290 de primari realeşi, care şi-au schimbat apartenenţa politică după exercitarea mandatului precedent. S-ar părea că PC a avut cele mai mari posibilităţi pentru convertirea foştilor primari. Statistica ne demonstrează însă că a excelat pe acest tărîm mai ales AMN. În afara de primarii care au făcut parte din formaţiunile constituente ale AMN, aceasta a mai atras de partea sa 1/3 din toţi primarii convertiţi sau 1/6 din numărul total al primarilor realeşi. PC a reuşit să convertească practic acelaşi număr de primari, dar procentual AMN a fost de două ori mai eficientă decît PC în domeniul respectiv. Evident, metodele de convertire au fost diferite. Cel mai uşor s-au lăsat convertiţi foştii primari independenţi (aleşi în 1999), fiind urmaţi de primarii fostei Alianţe Centriste (AC), Convenţiei Democrate (CD), Partidului Forţelor Democrate (PFD), PPCD. Curiozitatea a reprezentat-o faptul că 2 foşti primari din partea PFD sau au trecut după ultimele alegeri locale în tabăra antagonistă a PC.
Este interesant şi cazul primarului de Ungheni, Vitalie Vrabie, care a devenit recent preşedinte al APCL. El şi-a obţinut mandatul precedent în calitate de candidat independent, iar actualul din partea PC. Curiozitatea constă în faptul că înaintea campaniei electorale Curtea de Conturi i-a verificat activitatea financiară, dînd publicităţii în Monitorul oficial a rezultatului controlului şi neregulile constatate, deja după realegerea sa. Evident acest lucru a stîrnit speculaţii pe marginea metodelor pe care PC le-a utilizat pentru convertirea unor figuri importante. Speculaţiile respective pot avea totuşi o anumită credibilitate dacă luăm în consideraţie metodele abuzive ale PC descrise în raportul final al misiunii OSCE de observare a alegerilor, făcut public la 14 august a.c.
De asemenea, reprezintă o curiozitate faptul că în cele 256 de primării noi procentajul de mandate obţinut de concurenţii electorali nu se deosebeşte prea mult de cel mediu pe ţară. Astfel, devine evident că iniţiativa PC de a mări numărul primăriilor cu 1/4 practic nu i-a adus acestuia vreun beneficiu semnificativ. Formal, cel mai mult a avut de beneficiat de pe urma măriri cu 1/4 a numărului de primării formaţiunea care s-a opus în modul cel mai activ acestei iniţiative — PPCD. Spre exemplu, PC a acumulat în noile primării 36% din numărul total de mandate, iar PPCD — 55%. Este interesant şi faptul că AMN a obţinut mandate în 18% din noile primării, ceea ce este cu aproximativ 3% mai puţin decît rezultatul de ansamblu pe ţară. Acest rezultat este important pentru AMN deoarece el demonstrează că influenţa lui Serafim Urechean în calitatea de lider al FPLR şi a Alianţei Independenţilor (AI) nu a fost decisivă în obţinerea rezultatului foarte bun. Aceasta din simplul motiv că în aceste localităţi nu existau primari care fi putut fi afiliaţi şi deci influenţai prin intermediul FPLR şi AI.
Datele statistice de mai sus ne sugerează că noul corp de primari ar fi capabil să-şi îndeplinească cu succes funcţiile dacă administraţia centrală ar respecta autonomia celei locale. Însă recenta altercaţie publică dintre cele mai puternice organizaţii de primari din Republica Moldova lasă puţin loc pentru optimism în această privinţă.