Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Competiţia de idei pentru binele public

|versiune pentru tipar||
Igor Boţan / 11 aprilie 2004
ADEPT logo
În ultima vreme viaţa politică din RM este dominată de competiţia de idei a liderilor principalelor partide politice. Nu încape îndoială că drept imbold pentru competiţia de idei a servit efortul de coalizare a forţelor politice în vederea participării la alegerile parlamentare programate pentru 2005. Deocamdată, este greu de evaluat dacă ideile enunţate clarifică ofertele politice sau, dimpotrivă, complică şi mai mult lucrurile, care stau în felul următor:

Alianţa “Moldova Noastră”

Unul dintre liderii politici care a dat startul competiţiei de idei este Serafim Urechean, primarul de Chişinău, copreşedinte al “Alianţei «Moldova Noastră»” (AMN). El a publicat acum două luni pe paginile ziarului “Moldavskie vedomosti” (nr. 619) un articol programatic intitulat “Moldova trebuie să aibă neapărat un vis”, care ulterior ar trebui să se transforme într-o “idee naţională integratoare” cu denumirea de “Proiectul european”.

Serafim Urechean consideră că “cei trei ani de guvernare a Partidului Comuniştilor (PC) au fost ani pierduţi” pentru RM, el se întreabă retoric: “oare autorităţile nu înţeleg că prietenia cu Rusia nu este o derivată a conjuncturii politice sau economice, ci este o alegere istorică a Moldovei?”. Potrivit lui, scopul strategic “alfa şi omega mişcării noastre înainte — este integrarea europeană, aderarea RM la UE”. Pentru realizarea “visului Moldovei” autorităţile ar trebui să evite pendularea între Est şi Vest, acceptînd “calea de mijloc” a bunelor relaţii atît cu Vestul, cît şi cu Estul. Acest lucru i-ar permite RM să devină o “Elveţie a Balcanilor” prin valorificarea avantajelor oferite de amplasarea geografică a ţării. “Calea mijlocului de aur” semnifică în concepţia lui Urechean “integrarea organică a RM în spaţiul comerţului liber din Europa de Sud-Est”, precum şi în “spaţiul economic unic din CSI”, format de Rusia, Ucraina, Kazahstan şi Belarus.

Ceva mai tîrziu ştafeta iniţiativelor programatice a fost preluată de un alt copreşedinte al AMN, Dumitru Braghiş, care a publicat în revista “Săptămîna” (nr. 587) un articol intitulat “Sistemul”. Articolul se referă la faptul că înainte de a purcede la realizarea unei “idei naţionale integratoare” este necesară o diagnosticare a regimului politic din RM. În acest sens, el afirmă: “nu am conştientizat niciodată că sîntem ostaticii unui SISTEM”, care funcţionează după formula: bani, frică, minciună. “Partidele constituite de noi au fost din start incapabile să depăşească instinctul autoconservării, iar singurele valori pe care le recunoşteam erau banul şi frica”. Potrivit lui Braghiş chiar şi Preşedintele Vladimir Voronin este ostatic al Sistemului, funcţionarea căruia este asigurată de către aşa-zişii “soldaţi ai Sistemului”, scopul cărora este parazitarea pe corpul societăţii. Metodele “soldaţilor Sistemului” se reduc la coruperea instituţiilor statului.

Soluţia propusă de Braghiş se conţine în afirmaţia: “astăzi clasa politică trebuie să-şi regrupeze forţele, indiferent de locul aflării ei — pe dreapta, pe centru sau pe stînga eşichierului politic. Trebuie să elimine din rîndurile sale soldaţii Sistemului”. Aceste lucruri sînt enunţate de unul dintre cei mai eficienţi prim-miniştri ai RM, care a reuşit timp de aproximativ un an şi jumătate cît s-a aflat la guvernare (1999–2001), în lipsa unui suport stabil în Parlament, să obţină o creştere economică, prima după colapsul financiar din 1998 din Rusia, care a afectat grav economia RM. Tot Braghiş a reuşit în mare parte să soluţioneze problema arieratelor la plata pensiilor şi salariilor. Cu toate acestea, el foloseşte persoana a treia plural pentru a-şi exprima ideile, creînd impresia că articolul, publicat doar cu două săptămîni înainte de Paşti, este un îndemn la pocăinţă. Este interesant că doar peste două zile după apariţia articolului lui Braghiş a fost publicat articolul de pocăinţă “Criza liberalismului în Rusia” semnat de faimosul oligarh rus, Mihail Hodorkovski, întemniţat la Moscova. Curioasă coincidenţă, care poate fi un indicator că în spaţiul CSI elitele intră în “zodia pocăinţei”. Dacă e aşa, atunci liderii partidelor politice din RM au răspuns la îndemnul de pocăinţă prin lansarea chiar în ajunul sărbătorilor religioase a unor documente partinice ce vizează binele public.

Partidul Social-Democrat

Săptămîna trecută liderii Partidului Social-Democrat (PSD) au lansat “Manifestul social-democrat”. PSD respinge categoric retorica anticomunistă. Oferta lor este edificarea unui stat bazat pe doctrina socialismului democratic, care ar înlocui “capitalismul sălbatic promovat de toate guvernările” anterioare. Manifestul este menit să propună societăţii repere pentru identificarea unei “idei naţionale unificatoare”, altele decît cele ale AMN. Aluzia lor este clară — nu e nevoie de inventarea “căii de mijloc”, este suficient ca în RM să fie implementat modelul social-democrat care a fost unul de succes în Europa Occidentală.

Social-democraţii pun la îndoială originalitatea ideilor programatice ale celor doi copreşedinţi ai AMN: a) ideea lui Serafim Urechean privind transformarea RM într-o “Elveţie a Balcanilor” fusese lansată şi anterior, în toamna anului 2001, de către consilierii Preşedintelui Voronin. Este adevărat că ultimii intenţionau să facă acest lucru jucînd pe contradicţiile dintre Est şi Vest, în timp ce Urechean propune explorarea avantajelor unor bune relaţii cu unii şi cu alţii; b) propunerea de a urma “calea de mijloc” prin combinarea “alegerii istorice a RM — Rusia” cu “scopul strategic — aderarea la UE”, de asemenea, poate fi atribuită Preşedintelui Voronin, care a propus în octombrie 2002 integrarea CSI-ului în UE; c) că sîntem ostatici ai unui Sistem cunoaştem de mult — din lucrarea “Ostaticii” publicată mai bine de 10 ani în urmă de către fostul Preşedinte al RM, Petru Lucinschi; d) cunoaştem de mult şi formula de funcţionare a Sistemului, a cărui ostatici sîntem, chiar de la actualul şef al statului, Vladimir Voronin care, încă pe vremurile cînd Partidul Comuniştilor se afla în opoziţie, afirma că funcţionarea Sistemului era liber convertibilă după principiul: bani-putere-bani.

Din acest punct de vedere, contribuţia lui Dumitru Braghiş la descrierea Sistemului se reduce la precizarea faptului că după victoria PC în 2001 Sistemul se bazează nu doar pe “bani şi putere”, ci şi pe “frică şi minciună”.

Partidul Popular Creştin Democrat

Liderii PPCD continuă să insiste asupra constituirii unui singur bloc electoral de opoziţie anticomunist, deşi speră tot mai puţin că realizarea acestei opţiuni este posibilă. Săptămîna trecută creştin-democraţii au demonstrat că se caracterizează nu doar prin atitudini anticomuniste, cromatica viziunilor PPCD fiind mult mai diversă. Astfel, potrivit lor, “doctrinele moderne bazate pe tradiţia iudeo-creştină oferă o viziune organică asupra omului şi a lumii, care plasează persoana umană în centrul preocupărilor societăţii guvernate spiritualmente de Dumnezeu”. Această “concepţie umanistă oferă o relaţie de complementaritate şi unitate organică între bărbaţi şi femei”. Pentru a traduce în practică aceste idei PPCD a adoptat o decizie referitoare la promovarea în viitorul Parlament al RM pe listele sale electorale a 50% bărbaţi şi 50% femei, aceştia urmînd să fie înscrişi pe lista de candidaţi succesiv, unul după altul.

Eventuala formaţiune “Rusia Mare”

Acum cîteva săptămîni, redacţia revistei de limbă rusă “Kommersant Plus” s-a angajat benevol să devină centrul de coalizare a unei noi formaţiuni politice de orientare prorusească. Acţiunea este desfăşurată sub genericul “Rusia Mare”. Pentru aderarea la noua formaţiune au fost invitaţi: Partidul Socialist, Partidul Socialiştilor, Mişcarea social-politică “Ravnopravie”, Mişcarea obştească “Pro-Moldova”. De asemenea, au fost invitate formaţiuni neînregistrare de către Ministerul Justiţiei, precum filiala Partidului Naţional Bolşevic din Rusia, Noii Comsomolişti etc. Drept suport ideologic pentru eventuala formaţiune serveşte antiglobalismul. În acest sens, potenţialii aderenţi ai “Rusiei Mari” critică vehement relaţiile autorităţilor RM cu UE, SUA şi instituţiile finanţatoare internaţionale.

Ei pledează pentru independenţa şi suveranitatea RM, viitorul căreia este integrarea cu Estul. În opinia lor valorile occidentale nu sînt adecvate pentru RM, ele fiind prezentate drept pseudo-valori. Principala ţintă a atacurilor sînt liderii PC, care în opinia aderenţilor “Rusiei Mari” au revizuit ideile socialiste, comuniste şi cele de parteneriat strategic cu Rusia, vehicularea cărora în campania electorală din 2001 le-a asigurat victoria absolută, pe care PC a folosit-o pentru îmbogăţirea clanului aflat la guvernare şi a celor afiliate guvernării. Cel mai mare “păcat” al actualilor guvernanţi este considerat refuzul de a semna aşa-zisul “Memorandum Kozak” de soluţionare a conflictului transnistrean prin federalizarea RM.

Unul din scopurile pragmatice este atragerea votanţilor PC, mai ales a celor vorbitori de limbă rusă, de partea “Rusiei Mari”. Ei consideră drept realistă convertirea de partea lor a aproximativ 40% din electoratul PC.

Partidul Comuniştilor

Ca o replică la strădaniile liderilor partidelor de opoziţie de a propune soluţii de alternativă sau de a formula o “idee naţională integratoare”, pentru realizarea căreia cetăţenii le-ar oferi un mandat de exercitare a puterii de stat, sună titlul interviului exclusiv acordat de către şeful statului revistei “Mîsli” (vezi “Comunistul” nr.411): “Puterea nu se dă — puterea se cucereşte”. Fără îndoială, Preşedintele Vladimir Voronin nu are rivali în domeniul cunoaşterii “anatomiei puterii”. El lasă să se înţeleagă că formaţiunea pe care o conduce are nevoie de puterea de stat doar pentru a o transforma în “putere a poporului”. Potrivit lui, actualul program al partidului (în proces de revizuire), care este “sublimat” în lozinca: “Republica, Puterea poporului, Socialismul”, nu a fost realizat complet. Aceasta fiindcă în cei trei ani de guvernare a PC a fost nevoie de a construi “verticala puterii” fără de care puterea de stat nu poate fi transformată în “putere a poporului” prin intermediul sovietelor.

Totuşi şeful statului a ţinut să scoată în evidenţă realizările PC în cei trei ani de guvernare: “suveranitatea, independenţa, democratizarea politicii interne şi externe”. El se întreabă retoric: care partid a eliminat pericolul lunecării RM spre regimul prezidenţial autocratic, transformînd-o într-o republică parlamentară; care forţă politică a izbăvit Moldova de sistemul administrativ monstruos al judeţelor, revenind la raioane care apropie puterea de cetăţeni; dar care partid a iniţiat sistemul de măsuri pentru conceperea în ţara noastră a societăţii civile? Răspunsul ar trebui să fie evident.

Preşedintele Voronin a oferit şi un mecanism de realizare a “puterii poporului” prin plasarea în faţa primăriilor, după exemplul autorităţilor Romei Antice, a unor panouri pe care să fie înscrise promisiunile electorale. El s-a arătat încredinţat că dacă la alegerile pentru funcţia de primar de Chişinău din anul trecut ar fi învins candidatul PC, Vasile Zgardan, atunci în faţa primăriei din Chişinău neapărat ar fi fost instalat un astfel de panou.

Pentru că primăria este responsabilă de plasarea publicităţii, primarul de Chişinău, Serafim Urechean, considerat principalul oponent politic al PC, ar putea face un gest prietenos, împăciuitor, dînd ascultare sugestiei şefului statului şi instalînd un panou cu promisiunile sale electorale în faţa primăriei. Iar în semn de susţinere a ideii transmiterii puterii poporului prin intermediul “verticalei puterii” ar putea instala şi un panou similar cu promisiunile electorale ale PC în faţa Preşedinţiei. Dacă s-ar proceda aşa, atunci ar prinde contururi îndemnul lui Dumitru Braghiş de unire a tuturor forţelor de pe eşichierul politic moldovenesc în favoarea binelui public, rivalitatea dintre partide urmînd să aibă loc doar în competiţia de realizare a promisiunilor electorale. Iniţiativa respectivă ar putea fi susţinută de către societatea civilă, născută prin efortul şi iniţiativele Partidului Comuniştilor, după cum afirmă şeful statului. Acest lucru ar putea fi realizat chiar în cadrul Pactului Social, lansat de acum doi ani de către Preşedintele Voronin.

În loc de concluzii

Dintre partidele cu o anumită pondere la competiţia de idei pentru binele public nu au participat Partidul Democrat (PD) şi Partidul Social-Liberal (PSL), lucru care limitează posibilitatea tragerii unor concluzii pertinente. Totuşi se cunoaşte că aceste partide sînt angajate în negocieri cu AMN în vederea constituirii unui bloc electoral.

Din păcate, liderii PSL, care au faima unor buni polemişti şi specialişti în diagnosticarea viciilor sociale, s-au putut angaja doar în activităţi de desolidarizare de afirmaţiile unuia din vicepreşedinţii formaţiunii, Nicolae Dabija, care a publicat în revista “Literatura şi arta” (nr. 3057) articolul “Rusoacele-2”. Articolul cu pricina a fost calificat, practic, în unanimitate de către liderii politici din RM drept unul xenofob. Din acest punct de vedere, se poate afirma că, deocamdată, în RM unitatea viziunilor partidelor poate avea loc doar pentru negarea unor atitudini sau idei. Este trist să se constate că o astfel de oportunitate a fost oferită clasei politice moldoveneşti tocmai de către PSL, considerat la momentul constituirii sale în 2001 drept un partid al noilor speranţe şi un simbol al reînnoirii clasei politice moldoveneşti.

Foc asupra statelor-majore! Trei ani de la învestirea Guvernului Tarlev