Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Barometrul de opinie publică: deja vu sau totuşi… schimbare?

|versiune pentru tipar||
Viorel Cibotaru / 28 noiembrie 2004
ADEPT logo
Începînd din anul 1998, Fundaţia Soros-Moldova a lansat un proiect de promovare a reflectării corecte şi transparente a vieţii social-politice şi economice, de acces la informaţie pentru societatea civilă prin intermediul Barometrului de opinie publică. Pînă în prezent, în cadrul acestui program au fost realizate unsprezece sondaje de opinie, ultimul în octombrie-noiembrie 2004. Tematica cercetărilor include: opţiuni politice, popularitatea principalelor partide şi personalităţi politice, standardele şi calitatea vieţii, politica economică şi socială a Guvernului, alte teme de interes major[1]. A devenit deja o tradiţie ca de două ori pe an, primăvara şi toamna, să fie date publicităţii rezultatele Barometrului. De obicei, acestea provoacă discuţii controversate în cercurile mediatice şi cele de analiză din Republica Moldova.

În vederea sporirii gradului de obiectivitate şi credibilitate al sondajului sînt respectate cîteva lucruri: 1) programul este supervizat de un grup de experţi independenţi cu renume care elaborează chestionarele şi validează conţinutul acestor cercetări sociologice; 2) corectitudinea rezultatelor sondajelor, realizate de cele mai credibile instituţii sociologice din Moldova, sînt verificate de o altă instituţie, ceea ce reduce substanţial prezentarea unor studii eronate sau contrafăcute; 3) fiecare sondaj nou conţine, în proporţie de 30–40%, aceleaşi întrebări de ordin general, lucru care permite evidenţierea şi analiza tendinţelor evoluţiei opiniei publice pe termen lung, în acelaşi timp, o atenţie deosebită acordîndu-se includerii unor blocuri noi de probleme, care apar în agenda politică, socială sau economică a societăţii în ansamblu sau care au devenit prioritare în atenţia opiniei publice; 4) de fiecare dată realizatorii sondajelor aplică tehnici, metodologii sau abordări noi, avînd în vedere consolidarea capacităţilor de folosire a rezultatelor cercetărilor opiniei publice în elaborarea politicilor publice.

După lansarea, la 16 noiembrie 2004, a rezultatelor ultimului sondaj, mass-media şi analiştii şi-au focalizat atenţia asupra unui eventual impact imediat, lăsînd, probabil, pentru mai apoi analiza tendinţelor din opinia publică sau a schimbărilor de profunzime. Or anume aceste schimbări ar putea trezi un interes aparte, avînd în vedere atît perspectiva alegerilor parlamentare din 2005 din Republica Moldova, cît şi recentele evenimente electorale din Ucraina, România, dar şi Federaţia Rusă, Statele Unite ale Americii, Belarus sau Georgia.

Sondajele realizate în cadrul Barometrului de opinie publică pe eşantioane naţionale reprezentative demonstrează atitudinea cetăţenilor faţă de direcţia dezvoltării ţării. Începînd cu februarie 1998, opiniile referitor la această chestiune au oscilat (Fig. 1). În anii 1998–2000, ponderea cetăţenilor care considerau că Republica Moldova urmează o cale greşită a crescut de la 52% pînă la 82% şi a scăzut în anul 2002 pînă la 46%.

Figura 1. Atitudinile privind calea de dezvoltare a ţării (1998–2004)

Atitudinile privind calea de dezvoltare a ţării (1998-2004)

În perioada transformărilor sociale majore, în centrul acestora se află valorile individuale, strîns legate de valorile sociale. Schimbările din domeniul cultural şi spiritual, deci şi transformările valorilor sînt generate de schimbările care se produc în domenii precum administraţia publică, economia, progresul tehnologic sau politica. În acest sens, sînt foarte concludente cercetările din cadrul programului Barometrul de opinie publică, cercetări consacrate încrederii în instituţiile publice şi private. Gradul de încredere faţă de institutele statului reflectă susţinerea realizării programelor interne, determinînd gradul de stabilitate politică din societate, precum şi gradul de dezvoltare a democraţiei în ţară. Încrederea în diferiţi subiecţi ai puterii de stat (guvern, parlament, preşedinte), de regulă, depinde de situaţia social-politică şi de arta manipulării opiniei publice.

Spre exemplu, în 1998, cercetarea a avut loc în luna martie, chiar în anul alegerilor parlamentare şi atunci încrederea faţă de Preşedinte era de 57%, faţă de Guvern de 30% şi considerabil mai mică faţă de Parlament de 16%. Situaţia s-a schimbat considerabil în 2001, în preajma alegerilor parlamentare, încrederea faţă de Preşedinte fiind de doar 15%, faţă de Guvern — 19%, faţă de Parlament de 10%. Fig. 2 arată cum a evoluat situaţia după anul 2001.

Figura 2. Încrederea în instituţii de stat (2001–2004)

Încrederea în instituţii de stat (2001-2004)

În 2004, dintre instituţiile de stat, de cea mai mare încredere se bucură Preşedintele ţării (56%) şi primăriile (54%), ambele înregistrând o creştere cu 6% faţă de mai 2004. Tot în creştere faţă de mai 2004 este şi încrederea faţă de mass-media, 62% au oarecare sau foarte multă încredere (a crescut cu 15%). Dar cea mai mare rată de încredere, în toţi aceşti ani (1998–2004), oamenii o acordă Bisericii (Fig. 3).

Figura 3. Încrederea în instituţiile societăţii civile (2001–2004)

Încrederea în instituţiile societăţii civile (2001-2004)

În condiţiile unor schimbări rapide şi fundamentale ale mediului social, politic, economic şi legislativ din Republica Moldova după proclamarea independenţei, se observă un proces de reorientare a atitudinilor şi valorilor populaţiei. Acest lucru se manifestă în schimbarea viziunilor, stilului de viaţă, normelor şi modului de comportament. În acest proces nu numai tinerii, ci şi oamenii de vîrstă medie şi înaintată încep a asimila “noi valori”, inclusiv datorită influenţei mass-media, publicităţii îndreptate spre propagarea valorilor “societăţii de consum” care vin din Occident. Aceste schimbări se manifestă în toate sferele vieţii. În prezent, 52% din populaţie nu sînt mulţumiţi de situaţia economică actuală a republicii. Este interesant că diferite categorii de respondenţi văd soluţiile de îmbunătăţire a situaţiei social-economice în mod diferit. În general, 38% consideră că acest lucru ar putea fi obţinut printr-o mai bună funcţionare a legilor, prin dezvoltarea întreprinderilor industriale — 36%, prin combaterea criminalităţii — 35%. Persoanele din mediul rural consideră că soluţia ar putea consta în sprijinirea micului întreprinzător din sectorul agrar — 38%. În acelaşi timp, 21% din tinerii cu vîrsta între 18–29 de ani consideră că soluţia este schimbarea conducerii ţării.

În altă ordine de idei, ţinînd cont de contextul preelectoral, ultimul sondaj a arătat că nivelul de interes faţă de politică este în creştere cu 10% faţă de luna mai 2004. Astfel, 28% dintre cei chestionaţi declară că politica îi interesează mult sau foarte mult. În acest sens, un interes mai ridicat se înregistrează în rîndul persoanelor din categoria de vîrstă 45–59 ani (pe 32% dintre acestea le interesează politica mult sau foarte mult) şi a celor din mediul urban — 31%.

Cît priveşte încrederea în personalităţi politice, faţă de mai 2004 sau faţă de aceeaşi perioadă a anului 2003, există o creştere în cazul unuia din liderii Blocului “Moldova Democrată” (BMD) — Dumitru Braghiş (21% au o oarecare sau foarte multă încredere, faţă de 19% în 2003 şi faţă de 12% mai 2004); liderul Partidului Democrat din Moldova (PDM), Dumitru Diacov (11% în prezent, faţă de 9% în 2003 şi faţă de 5% în mai 2004); unul din liderii Partidului Social-Democrat din Moldova (PSDM), Oazu Nantoi (în prezent 19%, faţă de 14% în 2003 şi faţă de13% în mai 2004); preşedintele Parlamentului, Eugenia Ostapciuc (în prezent 30%, faţă de 26% în 2003 şi faţă 23% în mai 2004); liderul Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD), Iurie Roşca (în prezent 17%, faţă de 14% în 2003 şi faţă 10% în mai 2004); liderul Partidului Social Liberal (PSL), Oleg Serebrian (în prezent 14%, faţă de 9% în 2003 şi faţă 8% în mai 2004). Doar pentru Vasile Tarlev se poate vorbi despre o diminuare a nivelului de încredere (33% în prezent, faţă de 44% în 2003 şi faţă de 43% în mai 2004). Vladimir Voronin rămîne constant personalitatea cu cel mai ridicat nivel de încredere acordat de populaţie — 59%.

Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri pentru Parlamentul Republicii Moldova, 62% dintre cei care au exprimat o opţiune electorală au declarat că vor vota cu Partidul Comuniştilor (PC). Persoanele care au declarat că intenţionează să voteze acest partid sînt mai degrabă persoane cu vîrsta de peste 45 de ani, persoane cu un nivel de trai scăzut sau mediu, persoane cu studii medii incomplete.

Este interesant că majoritatea de 86% consideră că Preşedintele Republicii Moldova ar trebui ales de toţi cetăţenii Republicii Moldova, 35% considerînd că după alegerile din 2005 Vladimir Voronin are cele mai mari şanse să fie desemnat ca Preşedinte.

Este de remarcat şi faptul că ultimul Barometru de opinie publică face o investigare mai profundă a grupurilor celor “indecişi”, precum şi a motivelor rezervelor cetăţenilor faţă de exprimarea simpatiilor politice. Tot mai mulţi respondenţi îşi rezervă dreptul de a lua decizia de a vota pentru un concurent electoral în perioada desfăşurării campaniei electorale sau chiar în ajunul alegerilor. De aici rezultă şi interesul deosebit faţă de sursele de informare care influenţează dramatic opţiunea de vot.

PCRM şi PPCD au cel mai constant grup de simpatizanţi şi potenţiali alegători. Capacitatea de atragere a unor noi simpatizanţi din rîndul celor “indecişi” sînt mai reduse pentru aceste formaţiuni, estimîndu-se la circa 25% din cei indecişi. În acelaşi timp, Blocul “Moldova Democrată” ar putea atrage de partea sa pînă la 50% din categoria celor indecişi.

Deşi mai mulţi analişti au înclinat spre o interpretare “deterministă” a opţiunilor electorale, recentul sondaj oferă un cîmp vast pentru pronosticurile legate de alegerile din 2005. În primul rînd, este clar că o influenţă cardinală o va avea atmosfera generală a procesului electoral şi respectarea “regulilor de joc”. Un exemplu elocvent este situaţia din Ucraina, unde populaţia nu mai acceptă compromisurile în abateri de la normele democratice. În al doilea rînd, devine tot mai evident decalajul dintre aşteptările electoratului care modulează mesajele electorale ale concurenţilor electorali şi capacitatea ulterioară a acestora de a-şi onora promisiunile. În al treilea rînd, deocamdată, nu poate fi estimat impactul influenţei factorul extern asupra viitoarelor alegeri din Republica Moldova. În al patrulea rînd, se observă tot mai pronunţat diferenţele “sezoniere” din opţiunile şi atitudinile respondenţilor. Rezultatele sondajelor de opinie realizate în Republica Moldova atestă o dependenţă de fluxurile şi afluxurile migraţionale. De aceea, rezultatele alegerilor pot depinde semnificativ de perioada desfăşurării scrutinului.

  1. Ultimul sondaj a fost efectuat în perioada 26 octombrie-10 noiembrie 2004, pe un eşantion de 1446 persoane din 81 localităţi, reprezentativ pentru populaţia adultă a Republicii Moldova (exclusiv teritoriile din stînga Nistrului), eroarea maximă de eşantionare fiind de ±2,6%
Legislaţia electorală şi contextul preelectoral din Republica Moldova Congresul al V-lea al Partidului Comuniştilor