Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Opinia publică din Moldova privind integrarea euro-atlantică
|
|
Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova — NATO
Anul trecut Republica Moldova a adoptat decizia politică cu privire la relansarea la un nivel calitativ nou a relaţiilor sale cu Alianţa Nord-Atlantică. În cadrul vizitei la Bruxelles, Preşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin a formulat poziţia oficială vis-a-vis de perspectivele relaţiilor cu NATO. Nicicînd anterior, autorităţile Republicii Moldova nu au beneficiat de un climat politic intern mai favorabil pentru impulsionarea relaţiilor cu Alianţa. Sprijinul partidelor politice şi al societăţi civile înregistrează o dinamică ascendentă care inspiră optimism în privinţa viitorului acestor relaţii. În aceste circumstanţe, conducerea politică a ţării şi-a fixat obiectivul de a lansa, începînd cu luna mai 2006, procesul de implementare a Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica Moldova — NATO.
Astfel, se poate constata că în scurt timp Republica Moldova a reuşit să stabilească formatul juridic necesar şi să instituie mecanismele administrative adecvate pentru elaborarea şi implementarea calitativă a IPAP. Procesul de elaborare şi implementare este monitorizat de către Preşedintele Vladimir Voronin şi Consiliul Suprem de Securitate, iar coordonarea este asigurată de către Comisia Naţională pentru Elaborarea şi Implementarea IPAP, constituită prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova din 5 august 2005.
La 14 martie 2006, în cadrul şedinţei Consiliului Suprem de Securitate a fost examinat şi aprobat proiectul Planului Individual de Acţiuni de Parteneriat (IPAP) Republica Moldova — NATO. Participanţii la această şedinţă au audiat raportul prezentat de către Preşedintele Comisiei Naţionale pentru elaborarea şi implementarea IPAP, Andrei Stratan, viceprim-ministru, ministrul afacerilor externe şi integrării europene. În raport a fost evidenţiată importanţa intensificării dialogului politic şi a cooperării cu Alianţa Nord-Atlantică. S-a subliniat că Planul de Acţiuni cu NATO este reciproc complementar cu Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS), cu Planul de Acţiuni RM-UE, cu programele de cooperare cu Consiliul Europei şi alte organizaţii internaţionale.
În acest context, Preşedintele Vladimir Voronin a menţionat faptul că Planul Individual de Acţiuni nu contravine principiului constituţional de neutralitate a statului şi că implementarea lui va contribui la intensificarea colaborării în cadrul Programului “Parteneriatul pentru pace” în diverse domenii, inclusiv, ştiinţific, ecologic, economic şi tehnologic. După aprobarea naţională a Proiectul IPAP, acesta a fost transmis Secretariatului Internaţional NATO pentru a fi distribuit celor 26 state membre ale Alianţei spre examinare. La mijlocul lunii aprilie acest proces s-a încheiat cu succes, iar autorităţile moldoveneşti şi NATO sînt gata să semneze şi să adopte documentul la o data stabilita de comun acord, eveniment aşteptat pe parcursul lunii mai 2006.
Aşadar, Republica Moldova a devenit a şasea ţară care aderă la acest mecanism de cooperare cu NATO (după Georgia care a semnat IPAP în octombrie 2004, Ucraina în aprilie 2005, Azerbaijan în mai 2005, Armenia în decembrie 2005, Kazahstan în februarie 2006). Ucraina şi Georgia declară ferm că vor folosi IPAP pentru a se pregăti de aderare la NATO, iar celelalte aderente la IPAP argumentează intensificarea relaţiilor cu Alianţa în contextul necesităţilor de reformare a forţelor armate.
Percepţia de către cetăţenii moldoveni a relaţiilor cu NATO
Pornind de la faptul că noua calitate a relaţiilor de parteneriat necesită o reevaluare a atitudinilor şi percepţiilor populaţiei faţă de problemele asigurării securităţii naţionale, că consolidarea şi extinderea nivelului de cooperare cu ţările membre ale NATO presupune formarea unui larg suport popular pentru acţiuni de reformare a sistemului naţional de securitate naţională şi apărare, autorii programului “Barometrul opiniei publice în Republica Moldova”, administrat din anul 2000 de Institutul de Politici Publice, şi-au propus în ediţia din aprilie 2006 să studieze aceste probleme într-un nou sondaj naţional de opinie.
În primul rînd, merită remarcat faptul, că mai mult de jumătate din populaţie percepe NATO ca o “alianţă militaro-politică paneuropeană şi transatlantică” (30%) sau o “umbrelă de securitate pentru ţările din Europa de Vest, Centrală şi de Est” (22%) şi doar 7,5% o consideră “organizaţie agresivă, un focar de instabilitate pentru ţara noastră” sau o “alianţă rivală a Federaţiei Ruse” (10%).
Aproape o jumătate din respondenţii sondajului înţeleg prevederea constituţională despre “neutralitatea permanentă” în sensul că Moldova “nu poate face parte din alianţe militare” (24%) sau că “nu poate participa în conflicte militare” (24%). În acelaşi timp, 15% consideră că Moldova “trebuie să menţină relaţii prietenoase cu toate statele, chiar cu riscul de a pierde independenţa, suveranitatea şi integritatea sa” sau că “Moldova nu poate adera nici la NATO, nici la Tratatul colectiv de securitate al CSI”.
Surprinzător, doar puţin peste 6% din populaţie se consideră foarte mult sau destul de mult informată despre Programul Parteneriatul pentru pace, lansat de NATO în 1994, 18% -satisfăcător, iar 34% — puţin. În acelaşi timp, 28% din populaţie nu este informată (nu cunoaşte nimic) despre Programul de parteneriat pentru pace. O treime din populaţie (32%) crede că decizia autorităţilor moldoveneşti de a extinde relaţiile cu NATO, prin adoptarea şi implementarea unui Plan Individual de Parteneriat, va consolida, în general, securitatea naţională a ţării, o altă treime (30%) — că nu, iar circa 39% nu au ştiut sau nu au vrut să răspundă la această întrebare. Aceiaşi partajare de opinii se constată şi atunci, cînd 33% din populaţie consideră că Republica Moldova ar trebui să urmeze calea celor 10 state care au aderat recent la Uniunea Europeană, aderînd la început la NATO (Polonia, Cehia, Ungaria etc.), iar 31% consideră că — nu, încă 37% nu şi-au format vreo opinie în această privinţă.
Cea mai mare parte a populaţiei (35%) crede că cea mai bună soluţie pentru asigurarea securităţii ţării este neutralitatea, 23% — aderarea la NATO, iar 15% — aderarea la Tratatul colectiv de securitate al CSI, în timp ce o treime din populaţie (27%) nu a exprimat vreo opinie. Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum cu privire la aderarea Republicii Moldova la NATO, 34% din populaţie ar vota pentru, iar 23% — contra, 10% nu ar participa la referendum, 28% nu ştiu sau nu au decis încă, 5% nu au dorit sau nu au putu să răspundă.
La prima examinare, rezultate de mai sus indică clar asupra existenţei unui segment al populaţiei (circa 30–35%) cu viziuni pro-NATO, şi pledoarie de aderare necondiţionată la Alianţă. Grupul respectiv este foarte receptiv faţă de procesele de transformare prin care trece această organizaţie politico-militară, gata să sprijine reformele interne necesare şi costurile aferente schimbărilor pentru a deveni eligibili pentru NATO. Un alt segment, mai restrîns, de circa 20–25%, exprimă opţiuni “conservatoare”, fie că pledează contra aderării Moldovei la NATO, fie că condiţionează această opţiune sau că nu crede în viabilitatea şi finalitatea procesului de integrare euro-atlantică. Al treilea segment de circa 15–25% din populaţie, este nehotărît, prost informat şi derutat în privinţa opţiunilor de securitate pentru Moldova.
Este semnificativ că opiniile acestor segmente ale populaţiei contrastează în mod evident cu opţiunile de integrare europeană. Aflîndu-se în continuă ascensiune în ultimii 2–3 ani, opţiunea de aderare la Uniunea Europeană a depăşit cota de 70% în datele Barometrului din aprilie 2006. 39% ar accepta sprijinul necondiţionat şi tot atîţia un sprijinul condiţionat al României pentru Republica Moldova în procesul de integrare în UE. În acelaşi timp, circa 47% din respondenţi consideră că anume România este statul care poate ajuta cel mai mult Republica Moldova într-un eventual proces de aderare. Cît priveşte relaţiile existente între Republica Moldova şi UE, în mod neaşteptat tocmai 68% din populaţie afirmă că sunt informaţi pe deplin sau parţial despre prevederile Planului de Acţiuni Republica Moldova — Uniunea Europeană, semnat la 22 februarie 2005 şi prevăzut a fi implementat în trei ani.
Revenind la problemele de securitate şi apărare, vom remarca că 58% din populaţie este împotriva participării unui mic contingent militar în operaţiunea internaţională de restabilire a Irakului (versus a 25% — pentru). Atitudinile negative prevalează în ceea ce priveşte participarea militarilor moldoveni la operaţiuni internaţionale de menţinere a păcii sub egida OSCE (30% — susţin şi 37% — nu) şi NATO (27% — susţin şi 40% — nu). În schimb, în cazurile UE şi ONU prevalează opţiunile pozitive (respectiv susţin — 42% şi 38%, nu susţin — 28% şi 33%). De fapt, aceste atitudini sînt comparabile cu atitudinile respondenţilor din ţări, precum Ţările Baltice (în special, Estonia), Slovacia, Cehia etc. , care sunt de acum membre ale NATO şi UE.
Concluzii
Rezultatele acestei sondări a atitudinilor şi percepţiilor populaţiei Republicii Moldova vis-a-vis de integrarea euro-atlantică, inclusiv prin prisma problemelor legate de securitatea naţională, sugerează în mod evident: necesitatea elaborării şi implementării unui program dedicat informării cetăţenilor despre esenţa problemelor respective; desfăşurarea dezbaterilor publice; conectării mesajului pro-Uniunea Europeană la mesajul pro-NATO, acestea fiind factori indispensabili formării unui sprijin popular masiv procesului integraţionist şi mobilizării eforturilor pentru atingerea scopurilor strategice declarate.