Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 MonitoringPoliticaComentarii

Construcţia de partid în Transnistria: elemente noi sau vechi?

|versiune pentru tipar||
Maxim Kuzovlev / 18 martie 2007
ADEPT logo
Anul trecut în Transnistria a fost marcat de un boom în construcţii. Doar că activităţile de construcţie s-au realizat în fond în… domeniul partidelor politice. În anul de faţă preocupările pentru edificările de partid au scăzut simţitor. Poate iarna este de vină? Or poate numărul partidelor pe cap de locuitor este suficient?

Anul trecut au fost constituite:

  1. Partidul Popular Democrat “Prorîv!” (“progenitura” cunoscutei şi controversatei organizaţii obşteşti “Prorîv!”, ideologul căreia este nu mai puţin cunoscutul şi controversatul Dmitri Soin)
  2. Partidul Republican “Obnovlenie” (a apărut pe scheletul organizaţiei obşteşti “Obnovlenie”, constituită în 2000)
  3. “LDPR (ЛДПР — n.tr.) Transnistria” (în fapt, filiala cunoscutului LDPR din Rusia)
  4. Partidul Patriotic din Transnistria (cunoscut mai curînd pentru faptul că în fruntea lui se află unul din feciorii lui Igor Smirnov — Oleg Smirnov) şi
  5. “Voinţa Populară a Transnistriei”.

Pe lîngă partidele menţionate în regiune mai activează (6) Partidul Comuniştilor din Transnistria şi (7) Partidul Comunist din Transnistria. Dacă în prezent există doar două partide de această orientare ideologică, anterior numărul formaţiunilor adepte ale marxism-leninismului ajungea pînă la cinci. Acestea însă n-au avut niciodată o influenţă serioasă asupra vieţii politice din Transnistria, consumîndu-şi în general energiile în dispute reciproce, pentru a se arăta care dintre ele se apropia cu mai multă fidelitate de principiile comuniste.

În fond, constituirea în 2006 a acestui număr semnificativ de partide în Transnistria poate fi pus pe seama evoluţiilor societale din regiune.

Există şi opinia potrivit căreia constituirea în 2006 a mai multor formaţiuni politice este rezultatul apariţiei şi consolidării în regiune a mai multor grupuri financiar-economice, care prin intermediul partidelor ce le reprezintă încearcă să-şi satisfacă propriile interese (de pildă, formaţiunea “Obnovlenie”, care deţine majoritatea locurilor în organul legislativ din regiune şi care este condusă de “speaker-ul” acestuia, Evgheni Şevciuk, este în fapt proiecţia politică a firmei “Sheriff”).

Unii observatori apreciază acest proces ca pe o încercare a administraţiei lui Igor Smirnov de a demonstra comunităţii internaţionale (care nu acordă prea multă atenţie edificării instituţiilor democratice în Transnistria) că majoritatea populaţiei din regiune sprijină activitatea actualului “preşedinte” al acestei entităţi nerecunoscute şi actualul curs al politicii externe orientată spre apropierea/ alipirea de/ la Rusia.

Dincolo de acestea, mai există o opinie care ar putea fi formulată în felul următor. Aceste procese nu sînt altceva decît rezultatul influenţei atît a factorilor interni, cît şi a celor externi asupra instituţiilor quasistatale şi obşteşti din regiune.

La sfîrşitul lunii trecute a apărut un nou partid — Partidul Republican din Transnistria (PRT). Acesta este o emanaţie a uniunii social-politice republicane “Respublika” (“Republica” — n.tr.), care la rîndul ei a apărut în 2004 în pragul alegerilor parlamentare din regiune. PRT este practic o structură de stat, cu scopuri şi obiective pe măsură. “Respublika” este condusă de actualul “vicepreşedinte”, fostul “ministru al afacerilor interne” şi general-maiorul Alexandr Korolev, iar PRT — de directorul unei întreprinderi cu capital mixt Vladimir Rîleakov, care la începutul anilor 90’ ai secolului trecut s-a aflat în fruntea consiliului orăşenesc din Tiraspol, iar ulterior în diferite funcţii de răspundere avînd tangenţă cu activitatea economică externă a Transnistriei.

Un detaliu interesant. PRT propune modificarea legislaţiei electorale din regiune şi organizarea alegerilor pe liste de partid. În conformitate cu legislaţia actuală, alegerile se organizează în circumscripţii uninominale. Intenţia acestui partid aminteşte de tendinţele existente în procesul electoral din Rusia.

În Transnistria multe se fac după calapodul rusesc. Inclusiv în domeniul construcţiei de partid. Acum puţini şi-ar aminti de succesul, zarva şi scandalurile legate de apariţia şi activitatea “Edinstvo Pridnestrovia” (“Единство Приднестровья” — n.tr.), care avea drept siglă un urs de culoare brună, frate-geamăn cu cel de pe sigla formaţiunii ruse “Edinstvo”. Unde este acum “Edinstvo Pridnestrovia”, care deţinea majoritatea locurilor în organul legislativ din regiune de legislatura a treia (2000–2005)? S-a pierdut în timp şi nimeni nu-şi mai aminteşte de aceasta.

În materialele de promovare ale noilor formaţiuni se vorbeşte de regulă despre “amplificarea rolului şi consolidarea poziţiei partidelor în viaţa societăţii”, este amintită istoria mişcărilor obşteşti, sînt amintite alte partide care şi-au încheiat activitatea (“Partidul democrat din Transnistria” (1991), “Partidul libertăţii economice” (1992) ş.a.). Dar, nu se ştie de ce, nici vorbă de “Edinstvo Pridnestrovia”. Uitaţi. A fost şi s-a trecut. Acum sîntem într-o “nouă etapă a construcţiei de partid”.

Nici unul dintre partide nu-şi stabileşte printre obiectivele sale programatice — reintegrarea cu Moldova. Aceasta nici nu surprinde.

În conformitate cu legislaţia locală, în regiune nu pot activa filialele partidelor din străinătate. Această inconvenienţă însă se poate depăşi destul de lesne, înregistrînd practic filiala unui partid din străinătate şi ajustînd obiectivele sale statutare şi programatice la realităţile locale. Un exemplu concludent în acest sens este “LDPR Transnistria”.

Se bucură partidele de încrederea populaţiei? Este greu de spus. Susţinători fervenţi şi devotaţi ai partidelor, făcînd abstracţie de orientarea lor ideologică, sînt greu de întîlnit. Dacă o persoană face agitaţie, de pildă, pentru “Obnovlenie”, înseamnă că aceasta este remunerată destul de bine. Iar dacă acesteia i s-ar propune mai multe beneficii pentru munca sa asiduă pentru “a aprinde inimile oamenilor cu cuvîntul”, aceasta ar putea să-şi schimbe viziunile.

În fond, ca peste tot. Doar că, este adevărat, în versiune transnistreană…

Percepţia relaţiilor externe (Partea II) Alegerile locale 2007