Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Alegerile pentru Adunarea Populară a Găgăuziei: perspectivele şi strategiile candidaţilor
|
|
Partea I. Prognoze preelectorale
Pregătirile de alegerile pentru Adunarea Populară a Găgăuziei (APG) au demarat cu mult timp înainte. În anul trecut, au pornit discuţiile privind data optimă a votării. Mandatul vechii componenţe a APG expira pe 17 decembrie, dar dad line stabilită de lege pentru organizarea alegerilor următoare le permitea deputaţilor să-şi mai deţină funcţiile timp de trei luni. Dorinţa aleşilor poporului de “a sta pînă în ultimul minut” nu a coincis cu dorinţa populaţiei ca data scrutinului să fie apropiată. Datorită acestei contradicţii, oponenţii deputaţilor în exerciţiu, în principal, liderii Mişcării Sociale “Edinaia Gagauzia” au reuşit să obţină sprijinul unei părţi din electorat. Un alt eveniment pe care observatorii locali înclinau să-l vadă în contextul a legerilor a fost retragerea demonstrativă a primarului mun. Comrat, Nicolai Dudoglo, din componenţa Executivului găgăuz.
Ar fi cazul să amintim aici că primarul de Comrat era principalul pretendent al postului de başcan al Găgăuziei, în ultimele alegeri, cedînd circa 7% în faţa lui Mihail Formuzal, în turul doi. Dar activitatea lui în cadrul guvernului găgăuz şi tendinţa başcanului de a evita conflictele cu oponenţii potenţiali au făcut ca antagonismul între cei doi lideri ai autonomiei să scadă. Lipsa unor divergenţe vizibile între Dudoglo şi Formuzal au favorizat atragerea alegătorilor de partea başcanului. Către toamna anului 2007, primarul de Comrat avea deja mult mai puţine temeiuri să pretindă rolul de figură politica la scara întregii autonomii, decît acum un an. Astfel, declaraţia lui Dudoglo de suspendare a activităţii în cadrul Executivului a reprezentat o metodă de separare de figura baş canului şi un fel de aducere aminte, în ajunul alegerilor pentru Adunarea Populară, despre intenţiile politice proprii de candidare pentru APG. Aşadar, care este configuraţia aproximativă a terenului electoral al Găgăuziei în ajunul scrutinului? S-a constituit o situaţie destul de clară: pentru mandatele de legislatore vor lupta candidaţi sprijiniţi de PCRM, adepţi ai başcanului şi ai Mişcării Sociale “Edinaia Gagauzia”, candidaţi care se orientează după liderul de Comrat, Nicolai Dudoglo. Fireşte, spectrul apartenenţei politice a candidaţilor este mult mai larg — în total 10 formaţiuni politice participă la alegeri. Dar, chiar dacă vor avea succes, candidaţii oricăruia dintre partidele concurente nu vor rămîne de o parte, ci vor adera la una din trei forţe politice.
Cît priveşte ponderea politică şi perspectivele relative ale fiecăruia dintre aceste grupuri concurente, rezultatele alegerilor pentru autorităţile locale, din vara anului 2007, au dezvăluit parţial acest subiect. Peste o jumătate din primarii şi membrii consiliilor locale ale Găgăuziei, nou-aleşi, sînt adepţii başcanului şi ai mişcării “Edinaia Gagauzia”. În aproximativ 20% din localităţi, puterea a revenit reprezentanţilor PCRM. Candidaţii care ]n contextul alegerilor pentru APG pot fi văzuţi ca aliaţii liderului de la Comrat, au primit mandate în circa 15% din localităţi. Potrivit rezultatelor ultimelor alegeri locale, acesta este coraportul convenţional dintre forţele politice din Găgăuzia. Convenţional pentru că sistemul electoral bazat pe circumscripţii uninominale poate opera anumite corectări la această situaţie.
Un rol enorm îl au preferinţele electorale ale locuitorilor din trei oraşe ale Găgăuziei, din care se aleg 10 din cei 35 de deputaţi din APG. Astfel, electoratul capitalei găgăuze, din care se aleg 4 legislatori locali, continuă să-şi prefere mai mult primarul şi este foarte probabil să-l aleagă ca deputat şi pe Dudoglo, şi pe 2–3 tovarăşi de idei ai acestuia. Alegătorii din Ceadîr-Lunga şi Vulcăneşti în majoritate sînt adepţii başcanului Găgăuziei. Astfel, din 6 deputaţi care reprezintă aceste oraşe în APG, cel puţin, patru ar putea fi din “Edinaia Gagauzia”.
Apreciind perspectivele PCRM în ajunul alegerilor care se apropie, putem menţiona că acesta are o resursă puţin numeroasă, dar destul de stabilă şi sigură — unele sate din raioanele Ceadîr-Lunga şi Comrat. Comuniştii pot avea o siguranţă relativă în privinţa a două sate mari, unde vor fi aleşi cîte doi deputaţi: Copceac, satul de baştină al fostului başcan comunist, Gheorghi Tabunşcic, şi satul Congaz. În cel din urmă, între alţi candidaţi la mandatul de deputat, se numără şi primarul comunist în exerciţiu. Avînd în vedere faptul că în ultimele alegeri locale acesta a fost susţinut de peste 80% din alegători, îl putem include cu siguranţă în componenţa viitoarei fracţiuni a PCRM în APG. În celelalte localităţi, condiţia decisivă este eficienţa activităţii cu electoratul “care nu s-a determinat”.
Toate aceste aspecte sugerează că, comuniştii vor avea de cheltuit multe puteri şi fonduri ca să se apropie, cel puţin, de cifra de 20%, pe care ei au obţinut-o în alegerile locale — 2007. Iar perspectiva de menţinere a celor 22 de mandate pe care ei le deţin în actuala APG devine cu totul iluzorie. “Recolta” reală a PCRM în Găgăuzia abia de va depăşi 7–8 mandate în APG.
Grupul ţintă al “Edinaia Gagauzia” (dacă luăm ca reper ultimele alegeri locale) reprezintă majoritatea alegătorilor din raionul Vulcăneşti, din majoritatea localităţilor din raionul Ceadîr-Lunga şi unele sate din raionul Comrat. Dacă “Edinaia Gagauzia” pînă la 16 martie va reuşi să menţină influenţa existentă, în noua componenţă a APG fracţiunea adepţilor ei poate include pînă la 20 de deputaţi.
Arealul de influenţă al primarului de Comrat este destul de limitat. În primul rînd, Nicolai Dudoglo nu întruneşte deocamdată criteriile de lider al întregii Găgăuzii. În al doilea rînd, chiar şi în mediul alegătorilor din satele raionului Comrat, nici o forţă politică, inclusiv adepţii lui Dudoglo, nu au un avantaj evident. Dacă luăm în calcul simpatiile stabile ale locuitorilor capitalei găgăuze, putem presupune că în componenţa APG, pe lîngă Nicolai Dudoglo, vor ajunge, cu siguranţă, şi 6–7 adepţi ai acestuia.
Este absolut cert că, candidaţii care se orientează după figura lui Dudoglo din start nu pot pretinde vreo majoritate în viitoarea componenţă a APG. “Dudogloviştii” ar putea influenţa mult activitatea legislativului numai dacă deputaţii din PCRM şi din “Edinaia Gagauzia” vor avea reprezentanţe comparabile în acesta. S-ar putea ca Dudoglo însuşi să-şi facă asemenea planuri, dar există o serie de motive pentru care eventualele aşteptări ale liderului de la Comrat ar putea să nu se îndreptăţească.
Primul, poate nu motiv, ci risc este probabilitatea mare ca în APG să se formeze o majoritate covîrşitoare din partea “Edinaia Gagauzia”, la care procesul de creare a legilor nu va depinde de poziţia lui Dudoglo. Al doilea aspect este existenţa unor contradicţii între “echipa Dudoglo” şi PCRM. De exemplu, şi Dudoglo însuşi, şi primarul-comunist de Congaz, Demian Caraseni, care candidează pentru mandatul de deputat, ochesc evident în fotoliul de preşedinte al APG. Astfel, după nivelul de contradicţii, relaţiile dintre Dudoglo şi comunişti pot să nu cedeze în faţa relaţiilor sale cu reprezentanţii “Edinaia Gagauzia”.
Partea II. Promisiunile candidaţilor şi nevoile electoratului
Forţele politice care “iau cu asalt” Adunarea Populară a Găgăuziei (APG) înţeleg, fireşte, că rezultatele finale depind de conţinutul şi de solicitarea mesajului politic pe care fiecare dintre ele îl trimite alegătorilor. Din agitaţia preelectorală a concurenţilor se vede că fiecare grup concurent are o viziune proprie cum trebuie edificat viitorul fericit al Găgăuziei.
Subiectul preferat al comuniştilor, principalul laitmotiv al campaniei lor electorale este teza despre “capacitatea de cooperare cu Chişinăul”. Comuniştii folosesc acest argument, practic, la fiecare alegeri, schimbîndu-i tonalitatea în funcţie de poziţiile pe care PCRM le deţine în structurile puterii din Găgăuzia. În actualele alegeri, gîndul sună cam aşa: “imediat cum vechiul başcan a plecat, Chişinăul a început să aloce mai puţini bani Găgăuziei. Dacă comuniştii vor pleca din Adunarea Populară, alocaţiile vor înceta totalmente”.
Este cert că o campanie electorală bazată pe asemenea idei poate stîrni reacţii controversate la locuitorii Găgăuziei. Pe de o parte, pentru unii locuitori, perspectivele enunţate, privind rămînerea fără cel mai mic ajutor financiar de la autorităţile centrale, sună ameninţător. În condiţiile în care populaţia are un nivel de viaţă scăzut, capacitatea forţelor de a “coopera cu Chişinăul” ar putea să aibă un rol decisiv atunci cînd cetăţenii îşi vor defini preferinţele politice. Totodată, nu se dă atenţie, de regulă, “condiţiilor contractului”. Pe de altă parte, aluziile privind eventuala sistare a asistenţei financiare de la autorităţile centrale va fi primită de o bună parte din electorat ca un şantaj, şi aceasta nu oferă un plus de autoritate comuniştilor locali.
Principalul subiect pe care agitatorii din “Edinaia Gagauzia” pun accentul atunci cînd discută cu populaţia este necesitatea obţinerii coeziunii la toate nivelurile puterii din autonomie. O majoritate de membri în Executiv, în autorităţile publice locale şi în APG, va oferi mişcării “Edinaia Gagauzia” undă verde pentru demararea mai multor iniţiative, stipulate în documentele de program, dar care au stat abandonate pînă acum, din cauza poziţiilor opuse ale deputaţilor în exerciţiu.
Toate iniţiativele pe care le promovează “Edinaia Gagauzia” (sporirea autonomiei locale, constituirea de partide politice regionale, extinderea dreptului la activităţi economice interne şi externe) sînt necesare Găgăuziei, de aceea beneficiază de sprijinul unui număr important de cetăţeni. Ar fi de menţionat în special poziţia mişcării privind reglementarea transnistreană, potrivit căreia, la constituirea statului reintegrat, Găgăuza va pretinde un statut similar celui al Transnistriei. Ideea este foarte populară la localnici şi este în măsură să asigure un suport bun mişcării “Edinaia Gagauzia”.
Totuşi, trebuie luate în calcul şi o serie de aspecte negative. În primul rînd, angajamentele de rambursare a creditelor contractate în anii trecuţi, împovărătoare pentru bugetul regional, efectele negative ale secetei din anul 2007. Aceşti factori, care frînează creşterea economiei regiunii şi încătuşează transformările sociale, afectează autoritatea conducerii Găgăuziei, prejudiciind şi imaginea candidaţilor din “Edinaia Gagauzia”.
Judecînd după discursurile lui Nicolai Dudoglo şi ale mai multor aliaţi ai săi, această echipă deocamdată nu este pregătită să le propună alegătorilor o viziune consistentă asupra viitorului Găgăuziei. Acum, discursurile lor au ca subiect principal criticele la adresa Executivului şi a başcanului Mihail Formuzal, personal. O atare abordare este în măsură să asigure simpatiile unei părţi din electorat. Dar o critică dură care nu este însoţită de propunerea vreunui program pozitiv nu este capabilă să asigure succesul. Mai ales că e vorba de alegerile pentru legislativ şi mulţi locuitori cred că o atenţie excesivă faţă de persoana lui Formuzal ar fi nepotrivită.
Alegerile din 16 martie vor arăta preferinţele reale ale electoratului găgăuz. Dacă însă, privim alegerile pentru APG prin prisma proiectelor politice, propuse alegătorilor, rezultatele scrutinului vor deveni un indiciu valoros asupra stării societăţii găgăuze şi a viziunii acesteia referitor la viitoarea organizare a întregii ţări. Alegerile vor dovedi cît de confortabil se simte poporul găgăuz în cadrul autonomiei sale şi ce trebuie întreprins pentru asigurarea acestui confort.