Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Modificarea legislaţiei electorale în ajunul alegerilor locale
|
|
La 9 aprilie 2015 Parlamentul a adoptat prin Legea Nr. 36 şi Legea Nr. 61 amendamente la Codul electoral şi la alte cinci coduri şi legi ce se referă la alegeri şi subiecţii electorali. Majoritatea amendamentelor sunt binevenite, însă cîteva sunt confuze şi inoportune. De asemenea, este de menţionat că amendamentele au fost efectuate deja după ce Parlamentul fixase, la 3 aprilie, data alegerilor locale generale. Instituţiile internaţionale de specialitate recomandă ca modificările legislaţiei electorale să aibă loc cu cel puţin o jumătate de an înaintea începerii campaniei electorale, astfel încît modificările legislative să nu afecteze planificarea campaniilor partidelor. Evident, se admit modificările ad-hoc dacă acestea îmbunătăţesc procesul electoral şi nu sunt contestate de către potenţialii concurenţi electorali. Modificările din 9 aprilie satisfac în linii mare aceste cereri, totuşi există şi aspecte negative, care merită menţionate.
Principalele amendamente introduse se referă la lărgirea competenţelor Comisiei Electorale Centrale (CEC) şi la finanţarea campaniilor electorale ale concurenţilor electorali. De fapt, lărgirea competenţelor CEC derivă din necesitatea detalierii finanţării campaniilor concurenţilor electorali şi din necesitatea unui control riguros asupra provenienţei resurselor financiare ale partidelor. Evident, trezeşte nedumeriri faptul că partidele de la guvernare şi acoliţii acesteia s-au apucat să facă ordine în problema respectivă abia după ce partidele de opoziţie emergente au demonstrat la parlamentarele din noiembrie 2014 şi la alegerile regionale recente din Găgăuzia că au acces la resurse financiare în cantităţi suficiente pentru a învinge “partidele bogate” de la guvernare, care pe lîngă resurse financiare exorbitante se mai bucură şi de avantaje de ordin administrativ şi mediatic. Aşadar, nu este deloc întîmplătoare intervenţia în legislaţia electorală chiar şi după anunţarea datei alegerilor.
Lărgirea competenţelor CEC în verificarea finanţării partidelor şi campaniilor electorale ale acestora este fără îndoială un lucru pozitiv, însă apare un şir de probleme de ordin conceptual. La momentul adoptării Codului electoral în 1997, prevederile acestuia împărţea membrii CEC în două categorii — trei membri permanenţi şi şase convocaţi în timpul campaniilor electorale. Cauza acelei abordări era lipsa de finanţare şi necesitatea economisirii banilor publici. În ultimii ani CEC a devenit o adevărată instituţie, cu finanţare suficientă de la buget şi cu resurse impunătoare din ajutoare internaţionale. În consecinţă, atît gradul de profesionalism al membrilor, cît şi structura internă a instituţiei a crescut şi s-a dezvoltat. Întrebarea legitimă, de ordin conceptual este — de ce nu se poate modifica legea astfel încît toţi cei nouă membri ai CEC să activeze permanent? Dacă CEC are 6 departamente şi cîteva subdiviziuni, de ce acestea nu pot fi conduse de membrii titulari ai CEC? Un calcul elementar arată că o astfel de abordare normală ar avea drept efect optimizarea activităţii CEC şi economisirea banilor publici. Nu ar exista nicio necesitate pentru majorarea cu 35% a salariilor membrilor nepermanenţi ai CEC în perioada electorală, nemaivorbind de disconfortul permanent cauzat acestei categorii a membrilor CEC de degrevările de la locul permanent de muncă.
În privinţa modificărilor referitoare la finanţarea campaniilor electorale este de menţionat că a fost revăzut substanţial capitolul patru a Codului electoral, care anterior se referea doar la asigurarea materială a campaniilor electorale. Principalele modificări se referă la:
finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale doar din resurse financiare “provenite din activitatea de muncă, de întreprinzător, ştiinţifică sau din cea de creaţie, desfăşurată pe teritoriul Republicii Moldova” (art. 38, (1)). Articolul 38, alineatul (3), litera c) precizează că “se interzice finanţarea ori susţinerea materială sub orice formă, directă şi/sau indirectă, a activităţii partidelor politice, a campaniilor electorale/ concurenţilor electorali de către… persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova din veniturile obţinute în afara ţării”. Adică, cei peste jumătate de milion de moldoveni care muncesc peste hotare nu-şi pot folosi resursele financiare cîştigate din activitatea legală peste hotare pentru a-şi finanţa eventual propria campanie, să zicem pentru funcţia de primar sau consilier local;
permisiunea de a colecta resurse financiare în numerar (art. 38, alin. (3), lit. h), lucru ce poate produce confuzii. Astfel, “donaţiile oferite în numerar de către persoanele fizice se însoţesc de un formular completat care se anexează la documentele contabile ale concurentului electoral susţinut. Modelul formularului privind donaţiile oferite în numerar se aprobă de Comisia Electorală Centrală”. Problema e că amendamentele nu sugerează în niciun fel ce pot face partidele cu donaţiile în numerar. Din textul legii reiese că donaţiile în numerar nu pot fi utilizate pentru campania electorală a concurenţilor, decât dacă acestea sunt transferate pe contul partidului iar ulterior în Fondul Electoral. Această concluzie poate fi făcută în baza articolului 38, alin. (4), care stipulează în mod expres că “Toate cheltuielile pentru campania electorală se efectuează din mijloacele de pe contul cu menţiunea «Fond electoral»”;
interzicerea pentru persoanele juridice de a face donaţii în numerar. Ele au dreptul doar de a “vira mijloace băneşti pe contul «Fond electoral» numai prin transfer, împreună cu o notă informativă despre inexistenţa cotei de stat, străine sau mixte în capitalul social şi cu o declaraţie pe propria răspundere privind lipsa restricţiilor prevăzute”. Aşadar, donaţii în numerar au dreptul să facă doar persoanele fizice;
plafonarea excesiv de înaltă a donaţiilor din partea persoanelor fizice şi juridice în contul “Fond electoral”. Pentru o campanie electorală donaţiile din partea persoanelor fizice şi juridice “constituie 200 şi, respectiv, 400 de salarii medii lunare pe economie stabilite pentru anul respectiv” (art. 38, alin. (2), lit. e). Este de remarcat că la etapa adoptării modificărilor de către Parlament, plafonarea a fost mărită de 10 ori faţă de nivelul fixat în proiectul legii. Un calcul elementar arată că în 2015 salariul mediu lunar pe economie este de aproximativ 2,415 lei, adică legislaţia electorală permite persoanelor fizice să susţină campaniile electorale ale concurenţelor cu sume băneşti de pînă la o jumătate de milion de lei, iar celor juridice — pînă la un milion de lei. În ţările cu democraţii consacrate se foloseşte acelaşi criteriu, destul de precis, pentru stabilirea cuantumului donaţiilor pentru partide şi alegeri, pornind de la mărimea salariului mediu. Numai că acolo donaţia este comensurabilă cu salariul mediu. Şi e clar de ce. Fiindcă eventuala finanţare a partidelor din bugetul public se calculează pornind de la acumulările private, care cresc datorită multitudinii de donatori şi nu a mărimii exorbitante a donaţiei. În Republica Moldova iată că se admite o discrepanţă de 200 de ori. Şi iarăşi e clar de ce. Partidele guvernante din Republica Moldova întocmesc rapoarte financiare în care indică că zeci de aderenţi partinici cu salarii anuale declarate de 20 mii lei fac în timpul campaniilor electorale donaţii partidelor iubite de 200 mii lei. Este evident că astfel se sfidează bunul simţ. Cu toate acestea, în loc să fie redresată această situaţie, dimpotrivă, se procedează invers, ea se agravează de dragul intereselor “mogulilor” din politica moldovenească. Este curios că finanţarea permisă a campaniilor electorale se măsoară în sute de salarii minime, iar pedepsele pentru eventualele încălcări a regulilor de finanţare se măsoară în sute de unităţi convenţionale, care sunt de zeci de ori mai mici. Deci, am putea spune că este vorba despre un fel de încurajare la fraudă;
crearea unor noi breşe pentru finanţarea aparent legală a campaniilor de către “mogulii” politicii moldoveneşti. Într-adevăr, la ce poate servi permiterea donaţiilor în numerar, descrisă mai sus, pentru finanţarea campaniilor electorale, dacă “concurentul electoral care nu-şi deschide un cont la bancă cu menţiunea «Fond electoral»… desfăşoară doar activităţi de campanie sau promovare electorală ce nu implică cheltuieli financiare” (art. 38, alin. (2), lit. c))? Este evident că banii primiţi de partide în numerar ar trebuie depuşi pe contul partidelor (în Fondul electoral), însă nu poate fi garantat că partidele aşa vor proceda. În asemenea condiţii, nu este clar care ar fi rostul donaţiilor în numerar, care atîta timp cît nu sunt depuse în Fondul electoral — nu pot fi plafonate. Aceasta este o mostră cum “mogulilor” politicii moldoveneşti li se creează breşe legale pentru a folosi în campaniile electorale milioane “provenite din muncă şi alte activităţi legale”;
modalitatea de raportare a cheltuielilor în campania electorală. Articolul 382 descrie în detalii procedura de raportare la CEC a finanţării de către concurenţii electorali a propriilor campanii. Este un lucru extrem de important şi binevenit.
Prin legea de modificare a Codului electoral au mai fost introduse modificări în Codul penal, Codul contravenţional, Codul audiovizualului, Legea Curţii de Conturi şi Legea privind partidele politice. Se poate constata că toate modificările la legile invocate sunt binevenite, cu excepţia celor referitoare la Legea privind partidele politice, care merită o examinare separată.