Alegeri parlamentare în Moldova | 2019 | 2014 | 2010 | 29 iulie 2009 | 5 aprilie 2009 | 2005 | 2001 | 1998 | 1994
Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Cauzele eşecului referendumului
|
|
|
||
Indiferent de modul în care principalele formaţiuni politice vor prezenta cauzele eşecului referendumului, pot fi identificate un şir de cauze reale care să explice acest eşec. Cele mai importante dintre acestea sînt:
- campania pro-referendum desfăşurată de componentele AIE a fost anemică, probabil, considerîndu-se de la bun început că rezultatul final — pozitiv, este predeterminat. Anemia componentelor AIE a fost condiţionată de faptul că de-a lungul anilor sondajele de opinie au atestat în mod constant, că majoritatea covîrşitoare a cetăţenilor se pronunţă în favoare alegerii directe a şefului statului. Şi într-adevăr, cetăţenii care au participat la referendum au votat în proporţie de aproximativ 88% în favoarea opţiunii menţionate;
- comportamentul liderilor AIE a provocat confuzii în rîndul alegătorilor prin faptul că, de fapt, a substituit îndemnul de a participa la modificarea modalităţii de alegere a şefului statului printr-un îndemn anticipat şi inoportun de identificare a eventualului cîştigător al alegerilor directe a şefului statului;
- boicotul referendumului din partea PCRM a fost destul de eficient. PCRM a convins consiliile locale din aproximativ 20% din localităţile din ţară să îndemne cetăţenii să boicoteze referendumul, recurgînd la tot felul de artificii, dar mai ales exploatînd fobiile existente în societate privind intenţiile ascunse ale oponenţilor liberali de a submina suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova. În acest sens, referendumul de modificare a modalităţii de alegere a şefului statului a fost prezentat drept un preludiu şi un test, care, dacă s-ar fi soldat cu succes, să fie utilizat ulterior pentru atingerea unor scopuri din agenda ascunsă a formaţiunilor liberale;
- suprapunerea boicotului PCRM pe percepţia negativă din partea majorităţii absolute a cetăţenilor (potrivit sondajelor, mai mult de 60%) faţă de acţiunile şi declaraţiile preşedintelui ad-interim, Mihai Ghimpu, privind: ziua de 9 mai; condamnarea crimelor regimului comunist; decretarea “adevărului istoric”; relaţiile cu Rusia şi prezenţa militară a acesteia în raionale din stîga Nistrului;
- lipsa unii intrigi legate de desfăşurarea referendumului, întrucît se ştia că majoritatea covîrşitoare a cetăţenilor susţin ideea alegerii directe a şefului statului. Mulţi cetăţeni nu s-au prezentat la referendum pentru că erau convinşi de un rezultat pozitiv şi fără participarea lor, şi nu tocmai pentru că au dat ascultare îndemnului de boicot al PCRM;
- campania “anti-mafie” s-a pliat pe campania pro-referendum, producînd un profund dezgust multor alegători. Este de remarcat că lansarea campania “anti-mafie” a fost preconizată în mod special pentru ziua de 29 iulie, exact la împlinirea unui an de la alegerile parlamentare anticipate, care au adus la guvernarea AIE. Mesajul principal al campaniei “anti-mafie” a avut un potenţial de persuasiune devastator: în perioada guvernării PCRM (2001–2009) mafia era sub controlul puterii, iar după preluarea puterii de către AIE mafia a reuşit să ia sub control puterea politică prin intermediul numirii de către liderii unor componente ale AIE, aflaţi la întreţinerea mafiei, a conducătorilor principalelor instituţii de ocrotire a normelor de drept, etc.