Pentru început, vreau să ne amintim de celebra operă a lui Mihail Bulgakov — “Inimă de câine”. Vreau să retrăim, măcar pentru o clipă, sentimentele apăsătoare pe care le încercăm de fiecare dată când vedem în ce se preschimbă casa profesorului Preobrajenski, după experimentul lui ştiinţific de transformare a lui Şarik în Poligraf Poligrafovici Şarikov.

Spuneţi, vă rog, de când Plahotniuk a devenit politician, Republica Moldova nu vă aminteşte de casa profesorului Preobrajenski? Ieşirile patriotului Ghimpu în apărarea lui Plahotniuk de a-şi revendica drepturile sale asupra Republicii Moldova, nu vă amintesc de scula bolşevismului timpuriu — Şvonder? Nu v-aţi simţit niciodată pisică jupuită de o labă lipicioasă atunci când aflaţi că Plahotniuk a mai pus mâna unsuroasă pe un bun publik? Dacă nu aveţi această percepţie, poate mergeţi la medic să vedeţi dacă nu cumva în pieptul dumneavoastră anticomunist şi euroconform se zbate o inimă de câine.

Chiar din momentul “umanizării” politice a lui Plahotniuk, toate drâmbele lui propagandistice cântă aceeaşi ceastuşkă — “Cei care vorbesc despre crimele lui Plahotniuk nu fac altceva decât sa-i facă PR, să-i sporească popularitatea şi să-l prezinte ca pe un gigant invincibil.” Cel care deţine controlul deplin asupra sistemului judecătoresc, bancar şi economic, cel care întreţine din bani murdari o armată întreagă de procurori, poliţişti, bodyguarzi şi lustragii de imagine este un tip banal, lipsit de importanţă şi de influenţă — acest silogism este cel mai dulce somn anestezic “indus subtil” unei parţi bune din populaţia activă a societăţii moldoveneşti de o echipă mare de “profesionişti”, de la cea mai de lux puiniţă politologikă — Boţan şi până la cel mai nenorocit boschetar mediatic — Mihăieş.

Nimic nu mai putea fi la fel în casa profesorului Preobrajenski, după ce Şarik a căpătat înfăţişare de om: toate valorile civilizaţiei umane au devenit lucruri bune de profanat, manierele aristocrate au fost înghesuite de instinctele agresive primare, iar materialităţile din jur au fost imediat revendicate fără drept de apel de acesta.

Oricât de sălbatic şi lipsit de scrupule ar fi fost comunismul, mai ales în faza lui incipientă, de a se impune prin Dictatura Proletariatului, dar pragul casei profesorului Preobrajenscki nu l-a putut trece. Revoluţia bolşevică cu toată forţa ei diabolică s-a aşternut neputincioasă la picioarele unui munte intelectual cum era personajul lui Bulgakov, iar Şarik, datorită ataşamentului profesorului pentru ştiinţă, l-a dărâmat cu aceeaşi forţă diabolică, legitimându-l pe Şvonder să calce cu cizmele lui murdare pe duşumeaua profesorului şi să-l avertizeze că orice supliciu cauzat lui Polikarp Polikarpovici este un atentat asupra Internaţionalismului Proletar .

Nimic nu mai poate fi la fel în Republica Moldova, după ce creatura cea mai jalnică a criminalităţii organizate a anilor ‘90 a devenit actor politic cu unul dintre cele mai importante roluri ale vieţii publice. Nimic ce a avut o cât de mică valoare politică, materială sau morală — partide, instituţii şi bunuri ale statului, bănci, biserică sau intelectualitate — n-au rămas neatinse de banul stropit de lacrimi, sânge şi sudoare străină a acestuia. Ţinta predilectă a lui Vladik (aşa îl numeau, acum câţiva ani, victimele traficului de fiinţe umane pe actualul Prim-vicepreşedinte al Parlamentului) sunt intelectualii, ai căror maniere, pohte şi voluptăţi nu se deosebesc cu nimic de ale fetiţelor de adineaori, iar experienţa de proxenet s-a dovedit a fi cea mai extraordinară meserie pentru o carieră strălucită de politician şi om de stat. Căutaţi cu ochii sau cu imaginaţia în jur şi n-o să găsiţi nimic ce n-ar dori să aibă în posesie veşnică maniacul geopolitic Plahotniuk.

Partidul Democrat al lui Diacov, constituit altădată din “zagotoviteli”, directori de “Moldkoop” şi “Obşipit” învăţaţi să fure câte “oleakî” de la Statul Sovietic, încăput acum pe mâna lui Plahotniuk, seamănă cu gruparea criminală a lui Zelionîi pe timpul când proaspătul încoronat “Vor v zakone” Micu o “moderniza” în maniera “bespridelului” post-sovietic. “Şaşlîcarii” şi fetele de vârsta a treia cu miros de vanilină a lui Diacov sunt reduşi la consum de “pirajoace” reci de Kaviarii şi fete “freestyle” cu miros de parfumuri alese ale lui Plahotniuk. Partidul Democrat este în plin proces de reformare după ultimul “Congres al Operei albastre” şi aşa cum arată acum această grupare politico-mafiotă, aşa ar trebui să arate mâine toată ţara lui Vladik — Republica Moldova.

Partidul Liberal Democrat constituit din “Şaşlâcari”, “Caviari”, comunişti, unionişti, “euro-asiatici”, “euro-atlantici” sau pur şi simplu “amatori de Euro” este cel mai propice teren de vânătoare a lui Plahotniuk, urmând sa-i trieze pe aceştia în funcţie de inimioara ce li se zbate în patrioticele lor piepturi liberale şi democrate. Maidanezii politici vor completa rândurile raiderilor — vânători de feline, iar pisicile intelectuale vor fi jupuite după cum le este destinul încăput pe laba lui Şarik.

Filat? — Nu cred că Filat îşi găseşte loc între personajele lui Bulgakov… Dar dacă, totuşi, am face un efort de imaginaţie, ar trebui să ne închipuim că profesorul Preobrajenski l-a operat la cap nu numai pe dulăul Şarik, dar şi pe Juju, căţel tărcat din fabula lui Donici, or, această operă face subiectul unui alt articol despre Unde, Când şi în faţa Cui face aport Liderul contrabandist de ţigări, de fumuri, de aere şi de pupături fierbinţi.

Partidul Comuniştilor este acum “Opera de Aur” a lui Şarik. Anume această lucrare îl poate consacra pe Plahotniuk, pentru că aici câştigă oriunde ar lovi, peste tot — gheşeft: preia averile pe care altă dată ar fi trebuit să le cedeze familiei lui Voronin, recrutează noi căţei şi, cel mai important, i se iartă toate crimele săvârşite anterior şi cele pe care urmează să le săvârşească în numele Integrării Europene a Republicii Moldova. Pentru că Voronin, cu toată armata lui de troglodiţi intelectuali, nu a putut trece pragul “naţionalismului românesc din Basarabia”, Plahotniuk nu numai l-a păşit, el are loc permanent de trai aici. Iar dacă cumva “inteleghenţia” asta care se hrăneşte din palma lui Vladik îndrăzneşte, după cum îi este firea curvească, să dea înapoi, vine Şvonderul tuturor suferinţelor româneşti — Gimpu să le şteargă mucii ştiinţifici cu mâneca lui plină de aşi constituţionali, pentru că orice cuvânt de ocară spus împotriva lui Vladik este un atac asupra “civilizaţiei europene”, unde Plahotniuk integrează plenar Lumea maidanezilor lui Şarik.

A … b… â … r… v… a… l…! A… b… â… r… a… l…! A… b… â…r…v…a…l…!

Sursa: www.antimafie.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet