Investigaţiile KROLL prezintă Republica Moldova ca pe o zonă devastată de o calamitate de proporţiile unei catastrofe naturale şi poate declanşa un război interlop la scară regională

Furtul unui miliard de bani, în orice valută, nu poate trece nicăieri în lume pe neobservate, fără urmă sau nepedepsit. Nici în Republica Moldova nu va trece aşa cum au trecut crima din Pădure Domnească, atacurile raider sau frauda electorală din ultima campanie a alegerilor parlamentare. Nu va trece pentru că, de data asta, a fost depăşită orice limită, iar crima a afectat mult mai multe interese decât blestematele preocupări pentru ziua de mâine ale simplului cetăţean din ţara asta. Crima are caracter transnaţional şi va veni o zi când atât beneficiarii Plahotniuc şi Filat, cât şi executorii Leancă, Drăguţan şi Timofte vor fi fericiţi să-şi găsească adăpost în vreo puşcărie moldovenească doar pentru a scăpa de furia gangsterilor internaţionali, expuşi pericolului de fi descoperiţi în urma “trădării” şi a acţiunilor nesăbuite ale complicilor lor din Republica Moldova.

În acest articol mi-am propus să răspund, într-o formă pe cât este de posibil de accesibilă şi populară, mai multor întrebări, referitoare la furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar, la care cetăţenii Republicii Moldova nu pot găsi răspuns de mai multe luni. Acest articol nu este o analiză propriu-zisă, este mai degrabă o dezvăluire a unor a circumstanţe de fapt şi de drept ascunse de ochiul publicului despre o crimă financiară în desfăşurare, care nu poate fi deocamdată relevată din câteva cauze:

1. O întreagă industrie de manipulare prin televiziuni, radio şi presă scrisă a reuşit să ducă lumea pe făgaşul unui fatalism generalizat care îl conduce pe oricine la gândul că nimic nu se mai poate face, că totul este pierdut, că probele sunt nimicite şi deci ne putem resemna sau ne putem conforma unor forţe superioare cărora nu le putem face faţă. Ba mai mult, acest soi de propagandă a transformat furturile de mii şi milioane de lei din alte domenii ale vieţii economice sau administrative, în crime banale, de rutină, dacă vreţi, în raport cu un miliard de dolari.
2. Specialiştii în domeniu, chiar şi cei bine intenţionaţi, vorbesc în termeni sofisticaţi, iar declaraţiile lor publice seamănă mai mult cu bilanţuri contabile ce abundă de cifre, procente şi concluzii “de specialitate” ce nu au nicio legătură cu Codul penal sau cu înţelesul comun al noţiunilor de crimă şi pedeapsă.
3. Atât de mult s-a discutat, în ultimii câţiva ani, despre furturile din sistemul bancar şi atât de mult au bâlbâit organele de drept pe acest subiect, încât s-a produs o inflaţie catastrofală de cuvinte fără fapte. Inflaţia a devalorizat crima, opinia publică a pierdut interesul, victimele furtului — speranţa, iar criminalii — frica.

Aşadar, o luăm de la un capăt cu întrebări şi răspunsuri:

1. Cât şi cum au fost furaţi bani din sistemul bancar al Republicii Moldova?

Cantitatea banilor furaţi nu o poate calcula nimeni la ora actuală, nici măcar aproximativ, pentru că furtul banilor este doar o parte a unei crime transfrontaliere de spălare a unor sume enorme de bani care nu au existat niciodată în Republica Moldova şi care nu pot exista aici în principiu. Banii murdari provin în cea mai mare parte din Rusia, dar şi din unele ţari europene cum ar fi, Marea Britanie, România, Serbia, Croaţia, două dintre cele trei ţari baltice. Spălarea controlată a unor sume mari de bani prin Republica Moldova are loc de câţiva ani. În octombrie-noiembrie anul trecut, fluxuri uriaşe de bani străini au scăpat de sub control, au antrenat după ei şi banii deponenţilor moldoveni din câteva bănci şi s-au întors ireversibil către stăpânii lor (parte dintre ei moldoveni, rezidenţi ai acelor state prin persoane interpuse), nu numai curaţi dar şi cu profit.

Pentru comparaţie, fenomenul este asemănător cu deversarea unor cantităţi uriaşe de apă într-un lac mic cu acceptul stăpânului care speră că de la trecerea unui flux mare de apă prin lacul lui, va capta o parte din peştele antrenat de curent. În rezultat, se rup zăgazurile şi cel cu lacul rămâne fără apă, fără partea de peşte străin, care ar fi trebuit să-i revină din afacere, dar şi fără peştele lui care se duce cu viitura. Exact asta s-a întâmplat în toamna anului trecut în sistemul bancar din Republica Moldova! Asemenea metehne omeneşti cum sunt lăcomia, prostia şi iresponsabilitatea a antrenat primele persoane în stat într-o aventură de proporţii cu consecinţe imprevizibile pentru statul Republica Moldova dar şi pentru destinele celor, care au devenit parte a unei grupări criminale transfrontaliere.

2. Cine sunt beneficiarii şi cum au operat?

Autori şi beneficiari principali ai acestei scheme de spălare de bani sunt Vladimir Plahotniuc şi Vladimir Filat, iar parteneri, beneficiari şi complice sunt clienţii lor din ţările menţionate. Banii murdari au fost depuşi pe conturi curente ale unor firme aflate sub controlul deplin al Centrului Naţional Anticorupţie sub formă de împrumuturi deosebit de mari şi peste limita oricăror prevederi legale, de la fondatorii acestor firme. Prin asta se explică faptul că Banca de Economii a livrat către Banca Socială şi Unibank sume de împrumut ce depăşesc cu mult cantitatea de lichidităţi deţinută de această bancă şi nici unul dintre clienţii BNM nu a depus vreo plângere pe faptul sustragerii banilor de pe conturile lor curente. Împreună cu aceşti bani s-au dus, aşa cum afirmam, şi banii persoanelor fizice. Pentru garantarea acestor bani a fost nevoie de Hotărârea secretă de Guvern şi intervenţia legitimă a Băncii Naţionale.

3. Care este rolul lui Leancă, Drăguţan şi Timofte în toată afacerea asta? Da, da — Timofte! Despre vreo implicare a acestuia în “furtul secolului” nu s-a vorbit niciodată pentru că s-a crezut că o asemenea implicare ar fi absurdă. Este absurdă, dar şi reală!

Acum am ajuns la cel mai important moment al acestei istorii! Am ajuns la momentul adevărului şi la momentul în care s-a săvârşit jaful propriu-zis — livrarea unui credit de la BNM (bancă unde statul este cel mai mare acţionar) spre două bănci moldoveneşti, de unde banii au luat calea “neantului”. Anume acest moment este trecut la adăpost de toate mijloacele mass-media aflate în slujba Mafiei. Anume despre acest moment tac molcum fostul Prim-ministru, Preşedintele Consiliului Suprem de Securitate şi Guvernatorul Băncii Naţionale. În toate declaraţiile lui, Leancă a pledat erou, salvator al depozitelor bancare ale cetăţenilor şi “oleacă de victimă” care a fost nevoit să îndeplinească cerinţele şefului lui de partid, Vlad Filat. Anume “leaca” asta mulţi cred, că lui Leancă i se poate ierta! Or această “indulgenţă” este cum l-ai decora pe cineva că i-a acordat primul ajutor medical victimei unui accident rutier, făcând, în mod deliberat, abstracţie de faptul că acel cineva este chiar persoana care a tamponat victima. Exact asta este “calitatea procesuală” a lui Leancă şi, apropo, nu numai a lui.

Viorel Bârcă este fostul director al BNM, scăpat fugar de către CNA în februarie curent. Actualmente, Bârcă stă la Moscova şi le trimite salutări fierbinţi celor care i-au forţat mâna să semneze transferurile de bani către Banca Socială şi Unibank. Mesajele lui au un suport documentat şi probat de semnăturile celor trei — Leancă, Drăguţan şi Timofte, pe nişte avize cu care Shor l-a convins pe Bârcă că operaţiunea este acoperită de primele persoane în stat şi că afacerea este în interesul strategic al statului Republica Moldova. Acele hârtii acum se plimbă ca nişte năluci prin SUA, Europa şi Rusia şi fac obiectul unui şantaj şi al unei frici de proporţii cosmice. În concluzie, vina lui Leancă şi a complicilor lui nu constă în acoperirea găurii financiare de la cele trei bănci, dar în crearea ei!

4. De ce Leancă, ştiind că mai devreme sau mai târziu complicitatea lui la crimă va ieşi la iveală, a chemat Comapania KROLL?

De frică! Atâta timp cât nu se fac investigaţii, singurii vinovaţi de furtul banilor sunt cei care au semnat avizele, or ce-i scris cu peniţa nu tai cu bărdiţa. Dacă nu poţi tăia, ai putea rupe şi împărţi vina cu Filat şi Plahotniuc, care l-au împins să aprobe afacerea. Acesta este resortul care l-a determinat pe Leancă să ceară o investigaţie independentă.

5. De ce Plahoniuc nu ar face, cu tot “Aghitprom”-ul lui, ţap ispăşitor din Leancă şi să pună punct pe istoria asta, dar, din contra, Plahotniuc îl sprijină în crearea unui partid?

Pentru că Plahotniuc nu are de câştigat nimic din moartea politică a lui Leancă. El are doar de profitat din promovarea unui Leancă şantajabil şi puşcăriabil, aşa cum a profitat de Filat.

6. Ce reprezintă raportul KROLL şi care ar putea fi consecinţele publicării lui, dar şi a continuării investigaţiilor?

Publicarea raportului KROLL şi continuarea investigaţiilor ar putea declanşa un război interlop între Plahotniuc, Filat pe deoparte şi clienţii lor din străinătate, pe de altă parte, care au spălat bani în Republica Moldova, pentru că afacerea încă nu este încheiată, nu sunt încă achitate toate notele de plată, dar şi pentru că scurgerile de informaţii i-ar putea pune în pericolul unor investigaţii penale internaţionale cu scopul identificării acestora şi tragerii la răspundere a celor care au “jucat cinstit” cu liderii politici de la Chişinău.

Sursa: www.antimafie.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet