Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 PartideDeclaraţiiPCRM

Propunere de demitere a Preşedintelui Republicii Moldova, dlui Nicolae Timofti

|versiune pentru tipar||
PCRM / 24 iunie 2014
Partidul Comuniştilor din Republica Moldova
Biroul Permanent al Parlamentului,
Domnului Igor Corman,
Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova,

Domnului Nicolae Timofti,
Preşedinte al Republicii Moldova

Subsemnaţii, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, membri ai fracţiunii PCRM, în conformitate cu art. 89 din Constituţia Republicii Moldova, înaintăm prezenta propunere privind demiterea dlui Nicolae TIMOFTI din funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

Motivarea

La data de 16 martie 2012 Parlamentul Republicii Moldova, prin sfidarea normelor constituţionale şi încălcarea legislaţiei naţionale l-a ales pe cetăţeanul Nicolae Tomofti în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, la 23 martie 2012 dumnealui a intrat în exercitarea funcţiei. Această numire a fost produsul ruşinos al unor intrigi politice, rezultatul coruperii unor deputaţi, a tîrgului politic dintre partidele de la guvernare.

Din acel moment şi pînă în prezent el nu şi-a dat seama unde a nimerit şi ce responsabilitate şi-a asumat. Neglijarea Constituţiei, a caracterului suveran şi independent al statului, a neutralităţii statului, precum şi încercările neconstituţionale insistente de a promova la funcţia de Prim-ministru a persoanei care a fost demisă din această funcţie pentru corupţie, sunt cele mai elocvente dovezi al incompetenţei actualului Preşedinte şi ale discreditării instituţiei prezidenţiale în faţa poporului şi a întregii comunităţi internaţionale.

Legea Fundamentală a Republicii Moldova stipulează în mod imperativ că suveranitatea naţională aparţine poporului. Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Din aceste considerente cele mai importante probleme ale societăţii şi ale statului trebuie obligatoriu supuse referendumului, pentru a le conferi legitimitate. Este dreptul poporului de a hotărî necondiţionat asupra intereselor sale şi de a le promova şi realiza în mod nestingherit.

Faptul că în ultimii cinci ani guvernanţii “pro-europeni” au substituit reformele interne şi modernizarea ţării, realizate anterior, cu politica de impunere a protectoratului străin asupra Republicii Moldova, cu o suveranitate limitată, o economie falimentată forţat, o agricultură şi o gospodărie sătească distrusă şi o politică antirusească agresivă, a dus la diminuarea dramatică a încrederii cetăţenilor într-un viitor sigur al Moldovei ca stat independent, suveran, neutru şi indivizibil. Mai mult, această situaţie a fost şi este dictată de impunerea forţată a Acordului de asociere cu UE, despre disponibilitatea de semnare a căruia s-a anunţat pentru 27 iunie. Acest acord s-ar potrivi mai degrabă unei colonii decît unui stat independent. Acordul impune producătorii moldoveni să renunţe la pieţele statelor-membre ale CSI.

Acordul încalcă flagrant neutralitatea constituţională a ţării şi transferă suveranitatea poporului către un anumit Comitet de Asociere. Graba cu care se încearcă semnarea Acordului de Asociere în condiţiile în care majoritatea regiunilor ţării, inclusiv Transnistreana şi Găgăuzia, nu acceptă condiţiile impuse în document, simbolizează pierderea suveranităţii.

Este ştiut faptul că toate aceste decizii radicale nu sînt luate de către popor.

În aceste condiţii, dlui Timofti i s-a solicitat să vină cu o iniţiativă de a organiza un referendum naţional cu privire la semnarea Acordului sus-numit. Doar un plebiscit naţional este în drept să decidă soarta ţării în astfel de probleme riscante, doar Vocea Poporului poate decide vectorul extern al ţării.

Dl Timofti a avut posibilitatea de a se distanţa de circumstanţele dubioase în care a fost ales preşedinte de ţară. Consultarea poporului, ascultarea opiniei oamenilor ar fi permis dumnealui să se ridice deasupra intereselor de partid. Or, datoria sefului de stat este de a identifica interesul naţional şi de a-l promova.

Acum constatăm contrariul — dl Timofti nu a dorit să consulte propriul popor. Iar cauzele acestei abordări — frica, rating-ul propriu mic (în limita erorii statistice), ura faţă de comunişti sau fobiile legate de trecutul său sovietic, cînd trimitea în spitale psihiatrice pe cei ce criticau guvernarea — nu mai au importanţă. Totul deja e clar. Preşedintele s-a eschivat de la exercitarea obligaţiunilor constituţionale, a preferat să stea ascuns în întuneric.

Dl Timofti impune necesitatea aderării Republicii Moldova la blocul militar NATO, contrar prevederilor art. 11 din Legea Supremă. La data de 24.04.2014, într-un interviu acordat în studioul postului Europa Liberă, el declară: “… dacă va depinde de mine, ca decizia mea să fie definitivă, eu aş vota pentru aderarea la NATO”.

În acelaşi context, la 16 mai 2014 dl. Timofti, prin purtătorul sau de cuvînt, a afirmat că, autorităţile anilor 90 au săvîrşit o greşeală cînd au stabilit neutralitatea ţării.

Nu este nevoie de multă analiză pentru a constata încălcarea Constituţiei de către dl Timofti pe parcursul a celor 2 ani de conducere a statului nostru. Dacă la început această cale era însoţită de abateri,devieri de la normele constituţionale, apoi s-a ajuns la sabotarea permanentă şi neglijarea totală a Legii Fundamentale şi, în particular, a unor norme ale ei, iar pe alocuri sunt învinuiţi autorii că nu ar fi scris o Constituţie corectă, pe placul actualului şef de stat.

Domnul Preşedinte, probabil, a uitat că anume domnia sa este garantul Constituţiei Republicii Moldova, care este Legea Supremă. În speţă, potrivit art. 77 din Constituţie, “Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului, reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării”. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică. În acest sens, orice opinie separată contrară normelor constituţionale, mai cu seamă a şefului statului, nu are putere juridică. Şeful statului este persoana care trebuie să asigure stabilitatea, pacea şi medierea dintre ramurile puterii, iar uneori — dintre guvernare şi popor — suveranul absolut al statului. În pofida acestor imperative, ascunzîndu-se în spatele imunităţii, clădirii şi pazei, el generează haos, instabilitate şi orientează ţara pe calea nihilismului constituţional, juridic, a nesiguranţei şi dezmăţului şi astfel a întreţinut procesul de alterare a statului democratic.

Art. 11 al Constituţiei foarte clar stipulează că Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă. Acest lucru înseamnă că Republica Moldova nu poate adera la careva blocuri militare, militaro-politice sau de altă natură.

În acelaşi context amintim că dl. Timofti a mai depus şi jurămîntul cu următorul conţinut:

“Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea propăşirii Republicii Moldova, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a Moldovei”.

În opinia noastră dl Timofti a încălcat acest jurămînt şi este pasibil de atragere la răspundere penală.

Sfidarea obraznică de către şeful statului — garantul suveranităţii, independenţei naţionale, a unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării — a prevederilor constituţionale enunţate, inclusiv prin negarea principiului neutralităţii permanente a statului, reprezintă o crimă împotriva propriului popor, indiferent de motivele care stau la baza ei. Încălcarea jurămîntului depus în faţa Parlamentului, iar, de fapt, în faţa întregului popor, se asimilează cu Trădarea de Patrie, a intereselor propriului popor şi a fiecărui cetăţean în parte. Aceste acţiuni ale dlui Timofti pot avea repercusiuni foarte grave pentru independenţa şi suveranitatea statului nostru, mai ales în condiţiile şi conjunctura geopolitică actuală. Ca cetăţean de rînd dl Timofti poate să adere la orice structură doreşte, să facă declaraţii pe propria răspundere şi după bunul plac, dar în calitate de Preşedinte de ţară este obligat să respecte cu stricteţe prevederile constituţionale, garant al căreia este, precum şi să “reprezinte statul”.

“Preşedintele nu este un simplu demnitar de stat, el reprezintă un simbol al naţiunii şi trebuie să servească drept exemplu pentru toţi membrii societăţii” (Constituţia RM. Comentarii. 14.08.2012.Curtea Constituţională).

Încă o dovadă a atitudinii jenante şi vădit dispreţuitoare a şefului statului faţă de Constituţia Republicii Moldova sunt multiplele declaraţii privind limba oficială a statului. În pofida faptului că art. 13 din Legea Supremă (“Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi”), univoc prescrie că, “Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine”, dl. Timofti, în repetate rînduri, a negat această prevedere, declarînd că vorbeşte limba română, iar limba moldovenească nu există. Astfel, vom aduce drept exemplu doar cîteva momente din declaraţiile anticonstituţionale, lipsite de coerenţă, ale domnului Timofti:

La 3 octombrie 2012 Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a declarat în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, la Strasbourg că limba sa maternă este limba română. Citat deschis: “Vă voi răspunde în limba mea maternă — limba română”. (citat închis)

Ulterior, la o emisiune a unui post de televiziune, declarase: “Eu vorbesc limba română. Dar eu sunt jurist, iar în Constituţie scrie moldovenească. Academia ne spune că vorbim româna, dar legile ne spun că vorbim limba de stat, moldoveneasca”.

În noiembrie 2013, în cadrul unui interviu pentru TVR1, dl.Timofti a declarat: “Mi-am spus nu o singură dată părerea privind această problemă. Eu, ca garant al Constituţiei, sunt obligat să respect normele constituţionale dar, în acelaşi timp, o spun deschis, aşa cum cred eu — noi vorbim limba română. Această prevedere în Constituţie a fost adoptată într-un anumit context politic şi eu am vorbit cu oamenii care au votat această Constituţie şi acest articol, fiindcă s-a discutat foarte mult în jurul acestei probleme. Ei recunosc că nu au înţeles până la sfârşit importanţa acestei probleme şi că, într-adevăr, au votat din motive pur politice, nu în baza adevărului şi a ştiinţei. Rămâne numai o speranţă legală, constituţională: cândva, când o să ajungă la o concluzie majoritatea populaţiei cu privire la adevărul istoric şi ştiinţific, vor introduce şi modificarea respectivă. Astăzi, însă, noi suntem obligaţi să discutăm, să respectăm un neadevăr. Aşa-i soarta, aşa-i viaţa”.

Este ieşit din comun, cînd un Preşedinte de ţară, declară că partea majoritară a poporului, adică acei care respectă Constituţia, în special art. 13, trăiesc “pe minciună şi nu pe adevăr”, aceste declaraţii şi fapte imputate preşedintelui nu fac decît să ignoreze şi să nesocotească Legea supremă dar şi punctul de vedere şi principiile de viaţă ale miilor şi milioanelor de cetăţeni ai RM.

Probabil, datorită meditaţiilor profunde şi de lungă durată asupra problemelor denumirii limbii, unirii cu “patria-mamă” România, dl Timofti a uitat definitiv sau nu a observat alte probleme care persistă în Republica Moldova şi care, direct sau indirect, ţin anume de obligaţiunile sale de serviciu. Printre acestea pot fi enumerate:

Aceste dar şi alte fapte, exprimate fie prin acţiuni sau inacţiuni, premeditate sau nechibzuite, cu sau fără intenţie, perfect se înscriu în şirul faptelor ce au ieşit din cîmpul legal şi încalcă prevederile Constituţiei de către actualul Preşedinte al Republicii Moldova; conţinutul şi consecinţele lor pot fi calificate drept instigaţii la nerespectare a literei legii supreme, motive suficiente pentru aprobarea demiterii. În acest context, Fracţiunea PCRM din Parlament solicită susţinerea Legislativului pentru demiterea dlui Nicolae Timofti din funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

Sursa: www.pcrm.md

Declaraţia CC al PCRM cu privire la Acordul de Asociere Republica Moldova — Uniunea Europeană Discuţii pe marginea proiectului platformei electorale a PCRM în or. Taraclia