Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova - alegeri.md
 PartideDeclaraţiiPPCD

Iurie Roşca: Cuvânt către concetăţeni

|versiune pentru tipar||
PPCD / 1 octombrie 2014
Partidul Popular Creştin Democrat

Dragi compatrioţi,

Iată că au trecut mai bine de cinci ani de când ne aflăm sub aceeaşi guvernare. Dar schimbarea în bine, râvnită de mai mulţi concetăţeni de-ai noştri, nu s-a mai produs. “Povestea de succes”, ce ne-a fost promisă, s-a dovedit a fi una de coşmar. Scandalurile de corupţie s-au ţinut lanţ, economia s-a scufundat într-un adevărat dezastru, iar veniturile guvernanţilor cresc direct proporţional cu scăderea dramatică a veniturilor majorităţii absolute a cetăţenilor. Războiul dintre cel numit de către Vladimir Filat “păpuşarul” şi cel numit de către Vladimir Plahotniuc “gangster al tranziţiei” şi “contrabandist” (drept sursă de inspiraţie i-a servit “cartea verde a corupţiei” a subsemnatului) a divizat coaliţia de guvernământ în două tabere beligerante: “hoţii lor” şi “hoţii noştri”. Aşadar, cine dintre cei doi are dreptate atunci când se învinuiesc reciproc de corupţie, de abuz de putere şi de afaceri de tip mafiot? Evident, ambii. Şi ambii mint în egală măsură atunci când îşi pretind propria inocenţă.

Sub paravanul propagandistic al integrării europene capii guvernării de azi au devenit miliardari, secătuind economia naţională, însuşindu-şi banii publici şi sursele provenite din exterior. Întreaga maşinărie de stat este transformată de către ei într-o imensă fabrică de înavuţire personală. Iar între timp alte zeci şi sute de moldoveni iau calea pribegiei pentru a-şi câştiga bucata de pâine printre străini. La ora actuală n-a mai rămas nici o familie care să nu aibă rude plecate peste graniţă în calitate de migranţi de muncă. Acasă rămân părinţii bătrâni şi bolnavi fără grija din partea celor dragi, iar copiii sunt lipsiţi de grija zilnică din partea părinţilor, rămân satele pustii şi ţara fără vlagă. Neamul nostru zace ca un muribund lăsat în voia soartei. Am devenit un fel de sat fără câini, o casă fără gospodar, fără gard şi fără apărare. Iar pe fundalul acestei nenorociri colective ţopăie şi cântă în prostie îmbuibaţii care strâng lumea la concerte electorale. Secătuită, sărăcită, bolnavă şi disperată, Moldova asistă neputincioasă la acest “ospăţ pe timp de ciumă”, la care se îndoapă şi se veselesc nemernicii cocoţaţi în fruntea ţării.

Dar toate-s până la o vreme. Minciuna are picioare scurte. A venit timpul să le cerem socoteală celor care scuipă în obrazul lui Hristos şi în sufletul neamului. A venit momentul când ţara are nevoie de voinţa şi curajul nostru pentru a se scutura de pocitaniile care călăresc puterea de stat. Forţa noastră e în unitate. Să uităm supărările de altă dată, să alungăm din inimile noastre deznădejdea şi neîncrederea în reuşită.

Eu unul nu am obosit, n-am căzut pradă disperării, nu cedez şi nu mă lepăd de neamul meu. Preţ de cinci ani de când nu mai sunt în Parlament n-am stat cu mâinile în sân. Am luat atitudine dură în permanenţă, la mitinguri şi demonstraţii de protest, la posturi de televiziune, în articolele şi cărţile mele împotriva abuzurilor şi crimelor celor de la putere. Am pus pe hârtie concepţia de independenţă economică a ţării, am apărat credinţa noastră strămoşească şi dreptul nostru la o viaţă demnă. Ştiu că mulţi dintre neprietenii mei au crezut că au scăpat de mine, că m-am dat la o parte, că mă voi ţine doar de scrisul cărţilor şi de instruirea tineretului. Dar în curând le va cădea bucuria-n scârbă.

Eu revin. Revin cu noi forţe, cu noi cunoştinţe, cu o mulţime de prieteni noi din toate colţurile ţării şi de toate etniile. Iar alături de mine este echipa de tineri, care s-au format în preajma mea în condiţiile grele din ultimul deceniu. Alături de mine sunt oameni de toate meseriile şi vârstele. Împreună suntem o forţă. Chezăşia succesului nostru stă în solidaritatea noastră.

Ştim cu toţii vorba veche: Dumnezeu dă, dar în torbă nu pune. Astăzi soarta noastră, viitorul nostru e în mâinile noastre. Să rezistăm tuturor ispitelor de a ne împărţi în “cei de stânga” şi “cei de dreapta”. Ţara este una, ea trebuie servită cu cinste şi dăruire de sine. Moldova are nevoie de bărbaţi de stat vrednici, în stare să se ia de piept cu oligarhii şi mafioţii. Avem nevoie de o “mână de fier” care să facă ordine şi dreptate în casa noastră.

Fac un pas hotărât înainte şi intru în bătălie. Iar cei care vor să pună umărul alături de mine, sunt bineveniţi.

Dumnezeu să ocrotească Patria noastră — Republica Moldova!

Sursa: iurierosca.md

Cine atentează la siguranţa naţională? Jocuri geopolitice şi intrigi politice în preajma alegerilor