Partide

Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD)

Victor Ciobanu
Victor Ciobanu
Preşedintele PPCD
Data înregistrării: 25 octombrie 1989
Doctrina: Creştin-democraţie Wikipedia
Nr. de membri: ~ 5,100 (07/2017)

Programul PPCDadoptat la Congresul VI din 11 decembrie 1999

Statutul PPCD


Simbolica Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD)
MD-2004, Republica Moldova
Chişinău, str. A. Corobceanu 17
Tel.: (373-22) 80-09-00
e-mail: info@ppcd.md

Declaraţii şi comunicate de presă

Iurie Roşca: Cuvânt către concetăţeni
1 octombrie 2014
Iată că au trecut mai bine de cinci ani de când ne aflăm sub aceeaşi guvernare. Dar schimbarea în bine, râvnită de mai mulţi concetăţeni de-ai noştri, nu s-a mai produs[]
Cine atentează la siguranţa naţională? Jocuri geopolitice şi intrigi politice în preajma alegerilor | 
19 septembrie 2014

Scurt istoric

Denumirile precedente

Frontul Popular Creştin Democrat (FPCD) [15.02.1992 – 11.12.1999]

Frontul Popular din Moldova (FPM) [20.05.1989 – 15.02.1992]

Mişcarea Democratică pentru Susţinerea Restructurării (MDpSR) [3.06.1988 – 20.05.1989]

Arhiva documentelor

Programul din 1989adoptat la Congresul de Constituire din 20 mai 1989

Programul din 1988adoptat de Activul Mişcării Democratice la 24 august 1988

Raportul financiar din 2016

Raportul financiar din 2015

Raportul financiar din 2014

Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) s-a constituit în urma unui îndelungat proces de evoluţie şi transformare a Frontului Popular din Moldova (FPM). Acesta a apărut în 1989 ca urmare a fuzionării Mişcării Democratice pentru Susţinerea Restructurării, Cenaclului “Alexei Mateevici” şi a Mişcării Verzilor, toate activând până atunci fără a fi instituţionalizate. În 1992 Frontul Popular din Moldova îşi schimbă denumirea în Frontul Popular Creştin Democrat (FPCD), iar în 1999 adoptă titulatura Partidul Popular Creştin Democrat. PPCD promovează doctrina creştin-democrată.

De la constituirea sa şi până în prezent, calitatea de preşedinte al partidului a fost exercitată de Ion Hadârcă (1989–1992), Mircea Druc (1992–1994) şi Iurie Roşca (1994–2011). Din 20 februarie 2011 funcţia de preşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat este ocupată de Victor Ciobanu.

În perioada 2005–2012 PPCD a fost membru al Partidului Popular European (EPP).

Din anul 2011 partidul nu participă activ în viaţa politică. La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 la care a participat PPCD, formaţiunea nu a trecut pragul electoral.


Crearea Frontului Popular din Moldova (FPM)

Pe 3 iunie 1988, la sediul Uniunii Scriitorilor din Chişinău, în cadrul unei Adunări a intelectualităţii de creaţie şi tehnice, se constituie Grupul de Iniţiativă al Mişcării Democratice pentru Susţinerea Restructurării. Grupul de iniţiativă urma să elaboreze Programul şi a Statului noii organizaţii, să le publice în presă şi să convoace Congresul de constituire. Timp de un an Mişcarea Democratică pentru Susţinerea Restructurării a activat fără a fi recunoscută oficial.

La 20 mai 1989, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova, Grupul de Iniţiativă convoacă Congresul de constituire al Mişcării Democratice, la care participă delegaţi din 30 de raioane şi oraşe ale Republicii Moldova. Cei 147 de delegaţi prezenţi la eveniment au adoptat în unanimitate hotărârea de a crea, prin fuzionarea Mişcării Democratice cu cenaclul “Alexei Mateevici” şi Mişcarea Verzilor, Frontul Popular din Moldova (FPM). Congresul a adoptat Programul şi Statutul Frontului Popular din Moldova şi 22 de rezoluţii privind cele mai importante probleme ale societăţii şi a hotărât editarea buletinului informativ “Deşteptarea”. De asemenea, au fost alese organele de conducere ale FPM. În calitate de preşedinte al noii formaţiuni politice a fost ales scriitorul Ion Hadârcă. Abia la 25 octombrie 1989 Guvernul RSS Moldoveneşti a înregistrat oficial Frontul Popular din Moldova.

Congresul II al FPM din 30 iunie – 1 iulie 1990

La lucrările Congresului au participat 1004 delegaţi din toată republica. Congresul a adoptat noua redacţie a Statutului şi a Programului Frontului Popular din Moldova. Totodată, delegaţii la congres au adoptat un şir de rezoluţii şi hotărâri, printre care: cu privire la abolirea cultului personalităţii lui Lenin; cu privire la statutul armatei sovietice pe teritoriul Republicii Moldova, etc. Congresul a adoptat şi hotărârea privind convocarea Marii Adunări Naţionale.

Congresul III al FPM din 15–16 februarie 1992

Congresul şi-a ţinut lucrările în zilele de 15–16 februarie 1992, eveniment la care au participat 687 de delegaţi din toată republica. Delegaţii la Congres au susţinut schimbarea denumirii formaţiunii din “Frontul Popular din Moldova” în “Frontul Popular Creştin Democrat” (FPCD). În calitate de preşedinte al FPCD a fost ales Mircea Druc iar în funcţia de prim-vicepreşedinte şi preşedinte executiv a fost desemnat Iurie Roşca.

De asemenea, Congresul a adoptat noua redacţie a Statutului şi a Programului FPCD, precum şi mai multe rezoluţii în probleme stringente: cu privire la actualul raport dintre puterea executivă şi cea legislativă din RM; cu privire la situaţia social-economică din RM; cu privire la libertatea mijloacelor de informare publică, etc.

Congresul V al FPCD din 9 iunie 1996

La lucrările Congresului au participat 1109 delegaţi din toate 38 de filiale ale partidului. Congresul a adoptat o serie de rezoluţii: demisia Guvernului Sangheli, înlăturarea obstacolelor din calea reformelor agrare şi deblocarea procesului de atribuire a cotelor valorice; eliberarea neîntârziată a deţinuţilor politici de la Tiraspol; admiterea în legalitate a Mitropoliei Basarabiei, integrarea plenară a Republicii Moldova în structurile europene şi euro-atlantice; introducerea religiei în şcoală etc.

Delegaţii la congres l-au reales pe Iurie Roşca în funcţia de preşedinte al FPCD.

Alianţa pentru Democraţie şi Reforme

În urma alegerilor parlamentare din 22 martie 1998, Frontul Popular Creştin Democrat accede în Parlament pe lista Blocului electoral “Convenţia Democrată din Moldova” care împreună cu Blocul electoral “Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă” şi Partidul Forţelor Democratice au creat Alianţa pentru Democraţie şi Reforme (ADR). Creat în rezultatul unor tratative dificile, Guvernul ADR — primul guvern de coaliţie în istoria ţării — s-a bazat pe programul de guvernare al ADR (1998–2001, 1999–2002) şi a inclus reprezentanţi ai tuturor partidelor constituante. Însă, dezacordurilor apărute în cadrul Alianţei pentru Democraţie şi Reforme, cauzate de un anumit grad de nemulţumire privind distribuţia portofoliilor, a condus la demiterea Guvernului în frunte cu Ion Sturza la 9 noiembrie 1999, prin votul comun acordat de FPCD şi PCRM. Ulterior, în decembrie 1999 ADR s-a dezintegrat prin retragerea Frontului Popular Creştin Democrat.

Congresul VI al FPCD din 11 decembrie 1999

Delegaţii la Congres au adoptat noul program al formaţiunii şi au decis prin votul unanim schimbarea denumirii formaţiunii din Frontul Popular Creştin Democrat în Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD). În documentul final al Congresului au fost stabilite şi obiectivele pe termen scurt ale PPCD: eliberarea deţinuţilor politici de la Tiraspol, înregistrarea Mitropoliei Basarabiei, scoaterea trupelor străine de pe teritoriul Republicii Moldova ş.a. De asemenea, în funcţia de preşedinte al PPCD, cu unanimitate de voturi, a fost ales Iurie Roşca, au fost aleşi vicepreşedinţii PPCD şi secretarul general al partidului.

Congresul VII al PPCD din 20 mai 2001

Congresul a adoptat Strategia generală a Partidului Popular Creştin Democrat pe termen mediu: PPCD — calea spre guvernare, calea spre Europa; rezoluţia cu privire la deţinuţii politici de la Tiraspol şi rezoluţia cu privire la pericolele de suprimare a libertăţii presei în Republica Moldova. Totodată, congresul a ales organele de conducere ale PPCD, în funcţia de preşedinte fiind ales Iurie Roşca.

Protestele PPCD din 2002–2003 împotriva guvernării comuniste

În perioada 9 ianuarie – 29 aprilie 2002 în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, PPCD organizează acţiuni de protest anticomuniste non-stop, instalând şi un orăşel din corturi, numindu-l “Oraşul Libertăţii”. Motivul principal al protestelor stradale a fost ordinul ministrului învăţământului, Ilie Vancea, privind studierea obligatorie a limbii ruse în şcoli, începând cu clasa a doua.

Ulterior, la 21 decembrie 2002 sub egida PPCD a fost adoptată o hotărâre cu privire la oportunitatea efectuării unui referendum republican consultativ privind aderarea RM la UE şi NATO, prin care s-a creat şi un Grup de iniţiativă pentru organizarea referendumului. Ca urmare a refuzului CEC privind înregistrarea grupului de iniţiativă, în perioada 19 ianuarie — 23 februarie 2003 PPCD a organizat ample proteste faţa de acţiunile guvernării sub lozincile: “Vrem în Europa!”, “Vrem în NATO!”.

Tot în acelaşi an, mai exact în luna noiembrie 2003 Federaţia Rusă a promovat “Memorandumul Kozak” privind soluţionarea conflictului transnistrean. În acest context, la 24 noiembrie 2003 la iniţiativa fracţiunii parlamentare a PPCD a fost constituit Comitetul pentru Apărarea Independenţei şi a Constituţiei Republicii Moldova. Comitetul constituit din reprezentanţii partidelor politice de orientare democratică (PPCD, AMN, PSDM, PSL, PR, PEMAVE, PDM, UCM, PNR) şi societăţii civile a propus soluţii de rezolvare conflictului transnistrean în conformitate cu prevederile Constituţiei în vigoare şi normele de drept internaţional. Totodată, Comitetul a organizat şi ample acţiuni de protest împotriva semnării “Planului Kozak” de guvernarea comunistă.

Congresul VIII al PPCD din 16 mai 2004

Participanţii la Congres au adoptat o serie de modificări la Statutul PPCD, l-au reales în calitate de preşedinte al formaţiunii pe Iurie Roşca iar în calitate de vicepreşedinţi au fost menţinuţi Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu. În funcţia de Secretar General al PPCD a fost reales Ion Neagu. Totodată, delegaţii la Congres au adoptat şi câteva rezoluţii importante: rezoluţia cu privire la promovarea femeii în politică; rezoluţia cu privire la corupţie; rezoluţia cu privire la criza economică din RM; rezoluţia cu privire la necesitatea restabilirii unităţii teritoriale a ţării; rezoluţia cu privire la condamnarea totalitarismului comunist; rezoluţia cu privire la integrarea RM în structurile europene şi euroatlantice etc.

PPCD susţine realegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de şef al statului

După alegerile parlamentare din 6 martie 2005, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a acumulat 56 de mandate în Parlament, număr insuficient pentru alegerea şefului statului (erau necesare 61 de voturi). În acelaşi timp, Blocul electoral “Moldova Democrată” a acumulat 34 de mandate şi PPCD — 11 mandate. În acest context, PCRM a demarat consultări cu BMD şi PPCD privind obţinerea susţinerii legislative în scopul alegerii preşedintelui ţării. Prin urmare, la 4 aprilie 2005, 11 deputaţi ai fracţiunii PPCD împreună cu 56 de deputaţi ai fracţiunii PCRM, 8 deputaţi ai fracţiunii PDM şi 3 deputaţi ai PSL l-au votat în calitate de şef al statului pe liderul comunist, Vladimir Voronin. Peste câteva zile, la 8 aprilie preşedintele PPCD, Iurie Roşca, este ales în funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului.

Partidul Popular Creştin Democrat în anii 2007–2009

Decizia celor 11 deputaţi ai PPCD care au susţinut realegerea liderului comunist în funcţia de şef al statului, a fost urmată de certuri şi scandaluri în cadrul partidului, mai mulţi membri au părăsit formaţiunea iar în rezultat, ratingul PPCD a scăzut dramatic în următoarea perioadă.

După alegerile generale locale din 2007, unde PPCD a obţinut rezultate mai modeste comparativ cu alegerile din 2003, în baza unui acord de constituire semnat la 24 iulie 2007, Partidul Popular Creştin Democrat împreună cu PL, AMN şi PDM au format o majoritate în Consiliul Municipal Chişinău (CMC). Majoritatea constituită a funcţionat până în iunie 2008, atunci când preşedintele CMC, Mihai Ghimpu a fost demis din funcţie cu votul PPCD, PCRM, PSD şi PUM.

În perioada care a urmat, PPCD a demarat pregătirile pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Însă, după anunţarea rezultatelor oficiale ale alegerilor, PPCD pentru prima dată în istoria sa nu a trecut pragul electoral, acumulând circa 3% din voturi. După alegeri, preşedintele creştin-democraţilor, Iurie Roşca este numit în funcţia de vicepremier, responsabil de activitatea organelor de forţă, funcţie deţinută circa trei luni de zile. Între timp, pentru alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, PPCD optează pentru o echipă de tineri, numită “cei 7 magnifici”, care au fost promotorii fruntaşi ai mesajelor partidului. Totuşi, în pofida unei campanii electorale active, PPCD nu reuşeşte să acceadă în Parlament.

Congresul IX al PPCD din 25 noiembrie 2007

Delegaţii la Congres l-au reales pe Iurie Roşca în calitate de preşedinte al PPCD iar Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu au fost reconfirmaţi în funcţiile de vicepreşedinţi ai partidului. Deputatul Adriana Chiriac a fost aleasă în funcţia de Secretar General al formaţiunii. De asemenea, Congresul a adoptat o serie de rezoluţii referitor la situaţia din Republica Moldova şi a votat unanim şi componenţa Consiliului Naţional, a Comisiei de Cenzori şi a Biroului Permanent al PPCD. Potrivit organizatorilor, la lucrările Congresului au participat peste 2500 de delegaţi şi oaspeţi de peste hotare.

Congresul X al PPCD din 1 iunie 2008

Congresul a fost organizat cu prilejul marcării a 20 de ani de la înfiinţarea Partidului Popular Creştin Democrat. În cadrul Congresului a fost adoptată proclamaţia “Calea de la imperiul sovietic la independenţă, NATO şi Uniunea Europeană”. Potrivit delegaţilor, obiectivul major al PPCD este pregătirea pentru campania electorală din 2009, care să-i asigure o prezenţă masivă în viitorul Parlament.

Congresul XI al PPCD din 23 noiembrie 2008

Sarcina principală a Congresului a fost stabilirea strategiei PPCD în perspectiva alegerilor parlamentare din 2009. Delegaţii la congres au aprobat următoarele documente: manifestul Congresului XI, declaraţia cu privire la relaţiile dintre Republica Moldova şi Rusia, rezoluţia cu privire la condamnarea Marii Înfometări (Holodomor) din anii 1932–1933 din Ucraina. Potrivit organizatorilor, la congres au participat peste 2000 de delegaţi din toată republica.

Congresul XII al PPCD din 21 februarie 2010

Delegaţii la Congres l-au reales pe Iurie Roşca în funcţia de preşedinte al PPCD şi au ales opt vicepreşedinţi ai formaţiunii: Ştefan Secăreanu, Vlad Cubreacov, Igor Ţurcanu, Ghenadie Vaculovschi, Andrei Ţurcanu, Alexei Capbătut, Igor Ciuru şi Victor Ciobanu. În funcţia de Secretar General al PPCD a fost ales Dinu Ţurcanu. De asemenea, Congresul a adoptat următoarele documente: rezoluţia cu privire la situaţia politică de moment, rezoluţia cu privire la necesitatea aprofundării reformelor politice şi instituţionale, rezoluţia cu privire la cazul Palanca, rezoluţia cu privire la lustraţie; rezoluţia cu privire la combaterea corupţiei, rezoluţia cu privire la tineret; rezoluţia “Economia socială de piaţă — calea optimă de depăşire a crizei social-economice actuale”.

Congresul XIII al PPCD din 20 februarie 2011

Sarcina principală a Congresului a vizat alegerea unei noi echipe de conducere a partidului. Iurie Roşca împreună cu Vlad Cubreacov, Ştefan Secăreanu, Mihai Adauge, Alexandru Corduneanu şi alţi fondatori s-au retras din funcţiile de conducere ale partidului. Noul preşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat a fost ales liderul Organizaţiei de Tineret “Noua Generaţie” Victor Ciobanu. De asemenea, delegaţii la Congres au ales 15 vicepreşedinţi din rândurile aripii tinere, printre aceştia se numără Ghenadie Vaculovschi, Igor Ciuru, Radu Buşilă, Sergiu Rabei, Dragoş Grosu. Dinu Ţurcanu a fost reconfirmat în funcţia de Secretar General al PPCD. Congresul PPCD a adoptat şi o serie de rezoluţii, care vizează situaţia politică şi economică a ţării.